În timp ce Harry şi Ryan schimbau priviri mişeleşti între ei, Kim îşi întoarse atenţia spre Jenn, afişând un zâmbet radiant de toată frumuseţea, pe care Harry începu să îl cipcească ca a fi fals imediat.
- Deci... nu mai fiţi aşa secretoşi. Vreau şi eu să aflu detaliile. După cum ai auzit, pe mine m-a cerut fără să îşi dea seama, tu ai fost mai norocoasă?
Jenn înghiţi uşor, dar nu se tensionă. Mai spusese povestea asta şi lui Adele, când o întrebase cum a cerut-o Harry. Spre norocul şi uşurarea ei, povestea venise imediat... şi nu fusese chiar minciună în totalitate, doar adevărul retuşat pe alocuri.
- Îmi place să cred că a fost treaz când m-a cerut pe mine. Se întoarse ea cu un zâmbet plin de dragoste spre Harry, şi începu să se joace cu degetele în părul lui. Ne plimbam pe plajă şi m-am trezit cu el în genunchi şi cu nebunia asta roşie întinsă spre mine, mai mult nu îmi mai amintesc. Glumi ea, făcându-l pe Harry să râdă. Ryan îşi abţinu grimasa iar Kim scoase un zâmbet atât de forţat, că i se strâmbă faţa din cauza lui. James se simţea în plus, aşa că se ridică subtil şi se îndreptă spre sufragerie, să vadă cum se descurcă Adele.
Afară furtuna era din ce în ce mai puternică, dar nu ca cea din interior, dintre cei patru. Dacă ar fi fost capabili să trimită fulgere unii spre alţii, cabana ar fi fost în flăcări acum.
Kim se făcu mai comodă pe canapea, punându-şi picior peste picior şi studiindu-i pe cei doi din faţa ei cu un ochi critic.
- Să înţeleg că de data asta nu ţi-ai mai retras cererea imediat a doua zi. Îl atacă Kim pe Harry, dar el era momentan fascinat de cum se simţeau degetele lui Jenn îl părul lui, aşa că nu îi acordă atenţie lui Kim. Jenn îşi strânse uşor pumnul în buclele lui, la ceafă, ca să îl întoarcă la discuţie, dar asta nu făcu decât să îl încingă şi mai tare. Aproape că gemu, apoi îşi întoarse repede privirea pe Kim.
- Să nu începem cu asta acum, Kim, te rog. Amândoi eram tineri şi proşti, mai ales eu, recunosc, aşa că nu vreau să priveşti toate astea acum ca pe o insultă.
Se forţă el să fie drăguţ, iar ea îi adresă un zâmbet tandru... şi îngrozitor de fals.
- Bineînţeles că nu! Mă bucur că te-ai rezumat să frângi inima doar unei femei. Atacul subtil al lui Kim îşi atinse ţinta, maxilarului lui Harry se crispă. Jenn era îngrozitor de curioasă să afle totul, să ştie care erau circumstanţele în care Harry o ceruse pe femeia asta de soţie - când era doar un adolescent - şi de ce.
- Inimă frântă?! Din câte îmi amintesc eu, nu te-am auzit spunând "da", Kimberly.
Aveau să se ia la ceartă, Jenn simţi asta. Harry se tensionase şi braţul cu care cuprindea mijlocul ei se strânse mai tare. Spera ca cineva să facă o dezvăluire care să îi răspundă la întrebări, aştepta cu sufletul la gură, dar Ryan îi tăie elanul când se ridică în picioare.
- Ajunge! Cred că cina e gata! Kim, vino cu mine să vedem ce face mama în bucătărie. O prinse de mână şi o ridică gentil, dar dacă ar fi smucit-o, ar fi fost o reacţie mult mai potrivită pentru privirea din ochii lui. O conduse afară din sufragerie fără vreo altă vorbă, apoi, înainte să intre în bucătărie, o trase în dosul scărilor.
- Ce dracu' faci? Mârâi printre dinţi, menţinându-şi tonul scăzut, dar ochii îi mocneau şi strânse cu putere braţul lui Kimberly. Ea se trase înapoi şi începu să îl maseze.
- M-am enervat! Tu nu ai văzut cât de importantă se crede sărăntoaca asta orfană că e logodnica lui?! Îmi venea să îi smulg tot părul ăla uscat din cap.
Ryan îşi dădu ochii peste cap şi respiră furios pe nări.
- Nu uita planul, Kimberly. Trebuie să îl seduci pe idiot, nu să îl înfurii. Kim îşi ronţăi buza de stres şi începu să îşi agite piciorul, uitându-se pe hol ca să nu apară cineva.
- Nu cred că va fi atât de uşor! Ai avut dreptate; e ca un căţeluş îndrăgostit. Îi mănâncă din palmă.
Ryan îi prinse iar braţul şi o trase spre el.
- Aşa că mai bine ţi-ai îmbunătăţi tehnica de a-l trage în pat, până nu te dă afară pe uşă. Sau te dau eu, pentru că nu eşti bună de nimic! O eliberă şi trecu pe lângă ea, aproape dărâmând-o. Kimberly rămase fumegând în urma lui, aranjându-şi hainele şi încercând să îşi recapete calmul.
Imediat ce Ryan şi Kimberly se făcuseră nevăzuţi, Jenn se smuci din braţele lui Harry. Îşi trecu palmele peste coapse, parcă încercând să se şteargă de atingerile lui. Harry oftă şi îşi dădu capul pe spate.
- Din câte se pare, Ryan nu vrea să te lase să te cerţi cu fosta logodnică, ceea ce înseamnă că are de gând să ţi-o îndese iar pe gât. Iar ea pare dornică să fie îndesată... sau să te îndeşi tu în ea. Cu colţul ochiului, îi aruncă o privire respingătoare. Harry se ridică în picioare lângă ea. Purta tocuri, dar era încă impunător în faţa ei. Îşi aminti cum o lipise de uşă mai devreme şi i se zbârli pielea. Acum chiar trebuia să ţină la distanţă sentimentele astea.
Fără vreo avertizare, Harry îşi aşeză mâinile pe fundul ei, o trase spre el.
Îi respiră pe buze:
- Nu a fost logodnica mea niciodată. Şi singura femeie în care vreau eu să mă îndes... îi strânse fesele în palme, înfigându-şi degetele şi făcând-o pe Jenn să icnească. Eşti tu. Îi şopti, atingându-i buzele, apoi îi dădu drumul şi ieşi din living.
Jenn rămase fierbând de furie şi hormoni în urma lui. Îl ura acum, dar tot nu îşi putea potoli dorinţa pentru el, ce devenise de nestăpânit după ziua asta. Dar nu putea să nu se gândească că o minte. Spune asta doar ca să o potolească şi să o ţină de partea lui, să o vrăjească cu replicile lui irezistibile, când de fapt, probabil de-abia aşteaptă să o prindă pe prinţesa Kimberly Roosevelt singură.
Cina fu atât de tensionată, încât le va cauza probabil dureri de stomac la toţi. Înghiţeau cu noduri şi se forţau să facă conversaţie, să îşi zâmbească şi să fie drăguţi unii cu alţii, când majoritatea voiau să îşi înfigă furculiţa în gât unul altuia.
Kim îşi schimbase dispoziţia, nu îl mai ataca pe Harry şi nu mai aduse aminte de logodna lor eşuată. Îi zâmbea şi îl punea să îi povestească ce a mai făcut în ultimul timp, măgulindu-l cu complimente şi priviri romantice, care o făceau pe Jenn să îşi dorească să arunce spre ea cu toată tava de friptură de pe masă. O exclusese subtil şi inteligent din discuţie, pentru că nicio întrebare nu mai avea legătură cu ea şi actuala lor logodnă, pe Kim o interesa Harry cel sexy, pasionat de sporturi extreme şi disponibil. CEEA CE NU ERA DELOC! Îi venea să urle spre nenorocita blondă pe care o ura deja. Şi mai ales spre Harry, care îi cădea în mreje ca un dobitoc.
- Mai ţii minte când am fost amândoi în Lienz şi ne-am întrecut toată ziua pe munte? Tu cu placa ta afurisită, eu cu schiurile! Nu pot să uit ziua aia. Râse Kim nostalgică, aducând asta în discuţie de parcă Jenn şi Harry nu se întorseseră acum două ore din acelaşi loc. Bruneta se întoarse spre logodnicul ei cu o privire de "Hai nu mai spune!"
Harry înghiţi mâncarea nemestecată şi îşi drese glasul.
- A fost cu mult timp în urmă, Kim! Spuse el sec, sperând să închidă subiectul, dar nu avea norocul ăsta. Kimberly era prea entuziasmată că îl prinsese în plasa asta şi putea să o atace subtil pe Jenn. Însă nu se aştepta ca bruneta să fie o luptătoare la fel de iscusită ca ea.
- S-a prefăcut şi cu tine că are un accident? O întrebă Jenn, cu un mic zâmbet, ştiind că avea arme pregătite indiferent de răspuns.
Kim se fâstâci surprinsă câteva secunde, apoi clătină din cap.
- Nu! Răspunse scurt, nesigură de tactica pe care o aborda duşmanca ei.
Jenn îi zâmbi ei, apoi lui Harry.
- Înseamnă că tu erai mai uşor de convins!
Replica ei făcu pe aproape toată lumea să se înece. Harry o privi cu ochii mari, speriat de strălucirea malefică dintr-ai ei. Kim muşcă din metalul furculiţei ca să îşi abţină furia, dar nu mai spuse nimic. Adele fu singura care zâmbi discret, mândră de isteţimea şi detaşamentul lui Jenn, chiar dacă nu o mai băgase deloc în seamă. Era evident că e supărată pe ea.
Rămase să ridice totuşi masa alături de ea. James şi Ryan se retraseră în living, Kimberly se prefăcu obosită şi urcă în camera de oaspeţi ce îi fusese atribuită, iar Harry urcă şi el direct în dormitorul lor.
Jenn traduse asta ca retragere subtilă în care putea în sfârşit să o prindă pe Kimberly singură, cu Ryan la parter, şi aproape că sparse în mână paharul pe care îl spăla în chiuvetă.
Simţi mâna lui Adele pe umărul ei şi se întoarse, aproape tresărind.
- Ştiu că eşti supărată pe mine. Pe noi toţi. Dar nu uita ce ţi-am spus în dimineaţa când am plecat în vacanţă. Nu mi-a plăcut deloc să îţi ascund adevărul, draga mea, şi îmi pare rău, dar încă mai aştept ca Harry să îşi deschidă singur inima.
Jenn oftă şi opri robinetul, lua un prosop şi se şterse cu el pe mâini, apoi privi pe fereastră, în întunericul furtunii.
- Cât de mult a iubit-o? Întrebă ea, nereuşind să se abţină. Gândul că Harry e acum cu ea, că o sărută lacom şi pasional, făcu că toată mâncarea din stomacul ei să se agite periculos.
Adele oftă.
- Nu ştiu nici măcar în ce sens a iubit-o, Jenn. El îţi poate spune cel mai bine asta. Nu îi mai da drumul, e dreptul tău să afli.
Jenn începu să se plimbe prin bucătărie, tot mai scoasă din sărite.
- Începe să mă sperie secretul ăsta. Toată lumea vorbeşte despre sechelele adânci lăsate în inima bărbatului cu care eu o să mă căsătoresc, şi despre care se pare că nu ştiu nimic.
Adele veni la ea şi o trase în braţele ei.
- Ştiu cum trebuie să fie, scumpo, şi îmi pare rău că treci prin asta. Dar nu te supăra pe el, nu îţi ascunde adevărul din răutate. Pentru el e trecut, şi nu vrea să îl amestece cu prezentul pe care îl are cu tine.
Jenn oftă şi se desprinse din îmbrăţişare.
- Îmi pare rău că te-am tratat aşa în seara asta, ştiu că nu e vina ta. Se resemnă ea, iar Adele îi zâmbi şi o sărută pe frunte.
- Trebuia să o dau afară imediat ce a intrat pe uşă, acum e o nemernică mai ceva ca atunci când era mică. Se încruntă Adele, făcând-o pe Jenn să zâmbească amar.
- Nu! Nu vreau să fii şi tu implicată în războiul murdar dintre Harry şi Ryan.
Se îmbrăţişară, îşi urară noapte bună, iar Jenn urcâ resemnată şi aproape dărâmată spre camera lor... a lui. Care era probabil goală. Kimberly dovedise în seara asta de atâtea ori că îl doreşte, încât Jenn pierduse numărătoarea încă dinaintea felului principal. Oare Harry îi spusese că toată logodna asta e o prefăcătorie? Probabil că nu îi pasă ei, oricum...
Se gândi cum poate erau acum deja în desfăşurarea dinamică a unei partide de sex, şi îi veni să vomite şi să plângă în acelaşi timp. Harry fusese oricum "pregătit" şi încins toată săptămâna, se învârtise în jurul ei, dar acum nu mai avea nevoie de ea. Femeia pe care o iubise şi probabil încă o mai iubea, era aici, aşa că logodnica prefăcută nu mai conta nici cât negru sub unghie.
Convinsă că Harry nu e în cameră, aproape că tresări când deschise uşa şi dădu peste el. Era întins în pat, încă îmbrăcat şi încălţat, şi cu o carte de economie din care citea. Părea destul de relaxat, şi Jenn se gândi dacă fusese atât de rapid încât terminase cu blonda înainte să urce ea sus, sau aştepta ca restul casei să adoarmă şi să se strecoare mai târziu. Tocmai îi auzi pe Adele şi James urcând spre camera lor când închise uşa în urma ei.
- Ce cauţi aici? Îl atacă direct.
Harry o privi nedumerit, apoi analiză camera din jurul lui.
- Din câte îmi amintesc eu, am dormit aici în ultima săptămână.
Ea îl privi cu ură şi se îndreptă spre dulap ca să îşi scoată pijamalele.
- Ryan e deja în camera lui. Micuţa blondă e probabil demult pregătită şi te aşteaptă, aşa că nu te mai chinui şi întinde-o!
Harry oftă epuizat şi îşi coborî iar privirea în carte, care devenise brusc mult mai interesantă.
- O să dorm aici cu tine, mulţumesc frumos.
Comentă el neatent, iar Jenn se întoarse furioasă spre el.
- Ba nu o să dormi deloc. Nu o să dormi cu mine în pat şi să te gândeşti la fosta ta iubire care e alături, singură şi tânjeşte după tine. Ţi-am spus să pleci.
Răutatea din ochii ei îl enervă şi pe Harry. Într-o secundă, aruncă cartea, se ridică în picioare se veni spre ea.
- Chiar nu vrei să încetezi cu asta, nu-i aşa? Mârâi el.
- Nu! Îşi ridică bărbia, sfidătoare.
Vibrând de furie, Harry îi prinse braţul şi o izbi de el.
- În loc să mă trimiţi în braţele alteia, laşo, ce ar fi să îmi dai ce mi-ai promis astăzi! O cuprinse cu putere în braţe şi se aplecă să o sărute violent, Jenn se feri de el şi îl împinse cu pumnii în piept. Nu îşi putea lua gândul de la privirea lui asupra lui Kimberly în seara asta, aşa că nu îi mai putea accepta nici sărutul.
- Nu ţi-am promis nimic!
- Nu?! Mi-a scăpat mie ceva din felul în care m-ai sărutat azi? Mai ales în maşină?! Palmele lui coborâră pe fundul ei, strânse din nou posesiv şi o lipi de el. Îl simţi deja excitat şi se cutremură toată.
- Au fost doar săruturi! Nu te vreau pentru mai mult, dar ea te vrea, aşa că du-te!
Replica asta le puse capac la amândoi. Jenn se urî pentru că o spuse, Harry o urî pentru că o spuse.
O elibera imediat, aproape împingând-o de pe el. Pasiunea din ochii lui se preschimbă în furie.
- Ştii ceva?! O să mă duc! Mi-a ajuns cu tine!
Aruncându-i o ultimă privire plină de repulsie, Harry ieşi din cameră şi izbi uşa în urma lui.
Jenn rămase în acelaşi loc minute în şir, privind spre uşa închisă, până când nu se mai putu abţine şi înţepăturile din ochi se revărsară în lacrimi.
Izbucni în plâns şi îşi îngropă faţa în palme. În momentul ăsta îşi dăduse seama. Văzându-l plecând în braţele alteia, ale unei femei pe care o iubise, durerea pe care o simţi în inima ei era mai puternică decât orice simţise vreodată. Era convingerea că inevitabilul se produsese.
Se îndrăgostise de Harry.
Se răsturnă pe pat şi îşi afundă faţa în pernă, încercând să îşi astupe suspinele. Nici nu se mai întreba cum se întâmplase asta. Ştia deja, ştiuse şi astăzi în telegondolă, dar îi fusese încă frică să recunoască.
Dar acum, după ce apăruse femeia asta... gelozia care o lovise era dovada clară a sentimentelor ei pentru Harry.
Totul se schimbase între ei. Din cel mai mare duşman, Harry devenise centrul universului ei. Într-o singură săptămână reuşise ce niciun alt bărbat nu avusese vreodată şansa. Zilele lungi în care stătea împreună, ciondănindu-se, glumind, râzând, învăţând, călărind prin pădure, alergând... toate astea deveniseră părţi vitale din viaţa ei. Gândindu-se acum mai bine, realiză că niciodată nu îl urâse pe Harry. Felul lui de a fi şi glumele ce o scoteau din sărite o făcuseră să creadă că îl urăşte, toată nebunia din viaţa ei o ţinuse ocupată şi nu avusese niciodată timp să vadă lucrurile aşa cum erau de fapt.
Dar acum... acum totul se amplificase. Explodase în jurul ei într-o vijelie pe care nu o mai putea stăpâni. Corpul, mintea, inima... nu mai recunoştea nimic la ea. Totul era posedat de el.
De când Harry se schimbase şi începuse să o trateze altfel, să o privească cu alţi ochi, ochii unui bărbat ce o doreşte, de când veniseră în vacanţă... nu se simţise niciodată mai vie, mai fericită şi mai... distrusă.
Îl iubea! Îl iubea mai mult decât iubise vreodată pe cineva, spiritul lui se încolăcise dominant şi puternic în jurul inimii ei, iar ea cedase neputincioasă.
Şi pe cât de vie se simţea din cauza ei, ştia că iubirea asta avea să îi aducă sfârşitul. Atunci când totul se va termina, ea va rămâne sfâşiată şi pustiită în urma lui, iar el se va întoarce la femeia pe care o iubise cu adevărat. Cea în braţele căreia era şi acum.
Îşi afundă faţa mai adânc în pernă, îşi strânse corpul într-un ghem de durere şi continuă să plângă cu lacrimi mai amare că niciodată.
Harry coborî scările cu un tropăit puternic şi furios.
Îi venea să înjure şi să spargă, să lovească şi iar să înjure. Afurisita asta de femeie avea să îi mănânce zilele.
Se duse în bucătărie şi bâjbâi nervos după întrerupător, până când ajunse să îşi înfigă unghiile în perete. Voia ceva tare, dar dracu' să îl ia de noroc al lui în ultimul timp, pentru că singura băutură pe care Adele a permis-o în casa asta e vinul. Şi nu are nicio poftă de zeama aia dulce. Vrea ceva tare şi spirtos care să îi ardă beregata şi să îl facă să uite ce se întâmplă în nenorocita lui de viaţă.
Bău un pahar de apă ca să se mai răcorească după cearta cu Jenn, apoi se opri în mijlocul bucătăriei, îşi puse mâinile în şolduri şi se uită în gol.
Unde dracu' se presupune că avea să doarmă acum?
Cu Kim?!
Da, sigur! Pufni dezgustat şi ieşi în bucătărie. Era sigur acum că şi nemernica aia era pe fir cu Ryan. Plănuiseră amândoi să îl despartă de Jenn. Probabil pentru Kim era doar o distracţie, ştie că nu îi place ca altcineva să ia ce e al ei. Chiar dacă nu îi mai aparţine. Jenn îl are acum pe el, şi asta nu îi convine micuţei moştenitoare. Mormăi furios în timp ce urcă înapoi la etaj.
Dar chiar dacă nu s-ar fi prins de asta, chiar dacă ea ar fi fost aceeaşi fată dulce pe care o cunoscuse el şi care îi sucise minţile atunci, chiar dacă nu ar fi fost complice în planul lui Ryan, ci doar un pion nevinovat, tot nu s-ar fi dus în camera ei în noaptea asta.
De ce? Pentru că nu voia. Punct!
Şi nu din cauza lui Ryan, care probabil pândea ca un drac pe la toate colţurile şi aştepta momentul perfect că el să calce strâmb şi să cedeze tentaţiei de a vizita din nou patul micuţei blonde - ei bine, era şi ăsta un motiv să se ţină departe de ea -, dar principalul motiv era simplul fapt că nu îşi dorea să se ducă la Kim. Chiar dacă ar fi fost sută la sută sigur că nu e prins, şi că ea e aceeaşi fată pe care şi-o aminteşte el, dorinţa nu mai există. El nu mai e adolescentul ăla cu hormonii mai ceva ca nişte aurolaci pe marijuana, care să se mulţumească cu orice. Se tot împăunase el săptămânile astea că lipsa sexului era de vină pentru felul în care o vedea pe Jenn. Nu, felul în care o vedea pe Jenn era de vină pentru pofta lui nebunească. O voia doar pe Jenn.
Şi ea îl azvârlise afară din dormitor.
Bombănind verzi şi uscate, se tot gândi dacă să se întoarcă înapoi la ea şi să o implore să îl ierte - deşi nu era nici el sigur de ce ar trebui să fie iertat - sau să îşi caute altă cameră.
La replică pe care i-o dăduse când ieşise din cameră, probabil avea să arunce cu bocancii după el înainte să apuce să intre pe uşă. Ea îl crede acum bine plantat între picioarele lui Kimberly. Ce ar mai vrea el să se planteze direct între picioarele nemernicei ăsteia brunete şi să o epuizeze până nu mai poate scoate niciun un piuit pe gura aia ei mare.
Camera de oaspeţi era deja ocupată de Kim, dar avea noroc că Russell nu e acasă. Însă imediat ce intră în camera bunicului său, Harry îşi dădu seama că nu poate dormi aici. Şi în nicio altă cameră. Primise atâtea lovituri în seara asta, încât nu mai suporta singurătatea şi avea nevoie de un prieten.
Andy e pe partea cealaltă a globului şi nici să îl contacteze telefonic nu e mai uşor, dar îşi adusese celălalt prieten aici cu el.
Se hotărî deja, aşa că luă o pătură groasă din dulapul lui Russell şi o geacă pe care şi-o trase pe el, şi ieşi din cameră.
Se opri în dreptul dormitorului lor şi îşi aplecă urechea spre uşă. Nu se auzea nimic. Jenn probabil adormise, singură şi la căldură, să se lăfăie în sfârşit singură în tot patul aşa cum îşi dorise. Îşi ridică mâna şi zăbovi cu ea deasupra clanţei, îşi dorea îngrozitor de mult să intre... o rănise în seara asta şi ştia. Voia să îi spună totul, dar nu ştia cum. Nu voia să dezgroape amintirile astea pentru că aveau să îl afecteze din nou. Poate pentru ea nu vor părea importante, dar pentru el erau. Toată viaţa lui fusese distrusă din cauza asta. Dar începea să îi dea dreptate mamei lui, Jenn ar trebui să ştie. Merită asta la câte face pentru el.
Ar fi vrut să intre şi să îi spună tot, apoi dacă ea nu voia, să o implore să facă dragoste cu el. O voia mai mult decât orice, dar îi era teamă de respingerea ei, ce ar fi venit cu siguranţă.
La fel se cuibărise şi în braţele lui Kim acum cinci ani, şi ea nu îl făcuse decât să sufere şi mai tare.
Şi pe atunci Kim poate că îl iubise (POATE), dar chiar şi aşa, nu îl ura, aşa cum sigur îl urăşte Jenn acum.
Oftă descumpănit şi îşi strânse pumnul, retrăgându-l de lângă clanţă, apoi plecă din faţa uşii şi coborî la parter.
Deschise uşa cât de uşor putu. Unul dintre motivele pentru care alesese să doarmă în grajd, era să le ascundă celorlalţi că nu doarme cu Jenn. Dacă îl prindeau în altă camere, nu avea cum să mai ascundă cearta lor serioasă, dar mâine dimineaţă când se întoarce în casă, poate pur şi simplu să spună că s-a trezit devreme şi a mers să îl verifice pe Shadow. Nu îi dă nici de-al dracu' motive nenorocitului de frate-său să fie fericit, dacă află că logodnica l-a azvârlit din pat.
Afară ploua de parcă venea potopul lui Noe. Avea să îl facă leoarcă până în grajd şi nu îşi luase nici umbrelă, dar nu se mai întoarse înapoi, îşi puse pătura paravan deasupra capului şi o luă la fugă prin ploaie. Pământul se înmuiase şi fu pe punctul de a aluneca pe un petec de iarbă. Norocul lui că avea echilibru şi era bun la alunecări, altfel ar fi făcut spagatul în noroi. Poate că asta i-ar fi prins bine erecţiei lui ce parcă nu se mai domolea niciodată de când apăruse Jenn în rochia aia şi îi nenorocise viaţa.
Izbuti să ajungă în grajd, împinse uşa şi se scutură ca un câine când ajunse pe teritoriu uscat. Se udase rău pe pantaloni, dar nu până la piele, şi avusese noroc cu bocanii. Aici nu era chiar atât de frig, dar nici confortabil de cald. Se resemnă cu gândul că avea să îngheţe şi se şterse de noroiul de pe bocanci cu o mână de fân înainte să meargă spre Shadow, care îi simţise prezenţa şi începu să necheze.
- Şhh, sunt eu, prietene! Îşi calmă el calul, mergând spre el şi cuprinzându-i gâtul între braţe. Shadow era cald şi primitor, nu ca iubita lui rece şi furioasă.
- Cred că o să dormim amândoi în noaptea asta. Se confesă el calului, mângâindu-l pe bot. Acesta îşi aplecă capul, iar Harry îşi lipi fruntea de a lui. Snow era şi ea atentă, dar nu părea să simtă nevoia de afecţiune. Probabil ar fi vrut-o pe al lui Jenn.
Harry îşi închise ochii în timp ce îşi plimbă degetele prin coama armăsarului.
- Ce mă fac eu, Shadow? Şopti el, şi primi drept răspuns un nechezat blând, pe care şi-ar fi dorit să îl înţeleagă, dar spera să fie o încurajare.
Rămase ceva timp în picioare lângă cal, mulţumindu-se să îi simtă căldura emanată din trupul puternic. Se gândi dacă să îl hrănească sau nu, dar nu părea flămând. Dacă nu fusese Russell acasă, Adele cu siguranţă se ocupase de cai.
După tot ce se întâmplase astăzi, era obosit. Aşa că până şi un pat de paie i se părea confortabil. Un neon era ţinut aprins toată noaptea aici, nu foarte puternic, dar era spre norocul lui. Putea să îşi aranjeze culcuşul fără să atragă atenţia celor din casa aprinzând lumina în grajd. Întinse pătura pe jumătate, şi cu cealaltă jumătate urma să se învelească. Era o pilotă groasă şi spera să îi ţină de cald. Nu era la picioarele lui Shadow, dar calul putea să ajungă cu botul la el dacă se apleca. Iar fi plăcut să se cuibărească lângă trupul ăla mare şi cald, dar Shadow dormea în picioare. Aşa că se cuibări în pătura lui, îşi trase gluga pe cap şi se făcu ghemotoc, sperând să adoarmă repede şi să nu îngheţe de frig. Dar slabe şanse, pentru că începu imediat să dârdâie, iar ploaia huruia pe acoperişul de tablă de parcă era fanfara militară.
Nici nu ştia dacă aţipise atunci când deschise ochii, alarmat de un scârţâit. Probabil adormise de câteva ore bune, pentru că era congelat din cap până în picioare, iar ploaia nu se mai auzea. Dar acum un vuiet puternic bubuia pe la ferestre.
Se ridică într-un cot şi îşi miji ochii împăinjeniţi spre uşă. Probabil o deschisese vijelia, şi fu îngrozit să vadă că ploaia se transformase într-un viscol în toată regula. Zăpada acoperise totul şi nu era de mirare că el îngheţase în halul ăsta. Vru să se ridice să meargă spre uşă, dar se opri iar când văzu o umbră înaintând spre el. Avea probabil vedenii sau ochii prea îngheţaţi ca să mai vadă clar, dar îşi reveni repede şi ţâşni în picioare când o recunoscu pe Jenn.
Ea îl privi speriată, la fel cum o privea şi el.
- Ce cauţi aici? Întrebară amândoi în acelaşi timp.
Harry o privi mai bine şi realiză că era îmbrăcată doar în pijamalele ei roz de mătase, peste care avea doar un capot din acelaşi material şi papuci de casă în picioare. Cum Dumnezeu ajunsese aici aşa prin viscolul ăla? Părul îi era desfăcut, o întreagă cascadă neagră revărsată pe umeri, decorată superb cu fulgi de zăpadă. Tot frigul din Harry dispăru instant.
- Jenn, o să îngheţi! Doamne, de ce ai venit aici? Merse spre ea şi îşi desfăcu geacă, o înfăşură în jurul lui Jenn şi o trase la pieptul lui ca să o încălzească. Spre surprinderea lui, era caldă deja, atât de caldă şi moale, mirosind atât de frumos, încât îl făcu să geamă în gând. Ea nu îl respinse, îşi desfăcu braţele în jurul lui, pe sub geacă.
- Nu puteam să dorm şi voiam să vin să văd ce fac caii. Îmi era teamă că poate le e frig şi ar trebui să pun o pătură pe ei. Afară e iarna în toată regula.
Harry oftă în părul ei şi o strânse mai bine.
- Ei sunt bine, dar tu nu o să fii dacă mai stai mult aici aşa dezbrăcată. O dojeni el, iar Jenn îşi ridică capul să îl privească. Intensitatea din ochii ei îl făcu să înghită în sec.
- Dar tu ce cauţi aici? Ai dormit aici?
El îşi trecu limba peste buze şi doar aprobă din cap. Jenn îl privi şocată.
- De ce? Credeam...
- Credeai că sunt cu ea? O completă Harry, iar Jenn aprobă uşor din cap. El o strânse şi mai bine şi îşi propti fruntea de a ei.
- Nu m-am dus la ea, Jenn, pentru că nu o vreau. Doar pe tine te vreau. De ce ţi-e atât de greu să înţelegi asta?
Palmele ei mici şi calde se retraseră înapoi, ridicându-se pe pieptul lui. Buzele ei întredeschise păreau moi şi dulci, şi tremurau uşor de emoţie. Privirea îi zăbovi pe gâtul lui, înainte să se ridice spre ochi şi să îl privească cu o intensitate ce îi reteză picioarele.
- Fă dragoste cu mine! Îi ceru într-o şoaptă, dar suficient să fie auzită şi să îl împietrească pe Harry. Jenn nu aşteptă un răspuns, se ridică pe vârfuri şi îşi lipi tandru buzele de ale lui, doar cât să le atingă uşor şi să le ademenească, iar Harry căzu secerat în capcana sărutul ei. O strânse cu ferocitate în braţe şi îşi strivi gura de a ei, gemând de fericire şi extaz.
- De când aştept să îmi spui asta! Expiră, nevenindu-i să creadă când braţele ei se încolăciră pe după gâtul lui.
Să ajungă în casă? Nu mai avea timp de aşa ceva, sau de viscolul până acolo. Se prăbuşi cu ea pe pătura pe care dormise mai devreme. Se ridică deasupra ei şi îi presără săruturi scurte şi apăsate pe linia maxilarului şi pe gât, apoi îşi dădu seama că e prea îmbrăcat şi se chinui să arunce geaca de pe el. Desfăcu capotul lui Jenn şi îşi strecură braţele pe sub ea, apoi îşi băgă palmele pe sub cămaşă, sperând să nu fie prea rece. Ea gemu şi se arcui sub el.
Buzele li se striviră din nou, pasionale şi înfierbântate. Frigul dispăruse, viscolul de afară era doar un decor de basm pentru scena lor de dragoste. Cel puţin pentru Harry, toată atmosfera luase foc în jurul lui, şi o să ardă de viu cu plăcere, pentru că nimic nu mai contează acum decât femeia de sub el.
Îi trase în jos cămaşa şi îşi coborî buzele pe umărul ei catifelat, cald şi parfumat. Se întoarse în jos spre linia sânilor şi deveni tot mai îndrăzneţ, tachinând-o şi trăgând cu dinţii de dantelă, ameninţând-o că avea să o lase goală în curând.
Jenn începu să râdă, şi simţindu-se la fel de jucăuşă că el, îi prinse umerii şi îl împinse de pe ea. Ajunse deasupra lui înainte să îşi dea seama. Îl încălecă şi îşi aruncă capotul şi bluza de pijama de pe ea, rămânând doar în maioul aproape transparent, care îi făcea sânii să danseze înnebunitor în faţa lui. Gemu şi îşi aşeză palmele pe ei atunci când Jenn se aplecă şi îi captura gura într-un sărut fierbinte. Dacă ea voia să fie deasupra, el nu avea nimic împotrivă.
I se încinse carnea şi mai tare când o simţi aşa peste el, atât de caldă şi dornică. Îi strânse sânii superbi şi apoi îi masă, făcând-o să geamă de plăcere în gura lui. Voia să îi sugă sânii, să îşi plimbe buzele şi limba pe fiecare parte a trupului ei. Atunci când era gata să o răstoarne înapoi pe spate şi îşi preia locul în dominaţie, ea îşi ridică buzele şi începu să îl sărute pe frunte, apoi îşi plimbă limba pe nasul lui şi pe obraji până îl făcu în cele din urmă să râdă.
- Iubito, îmi place ce faci cu limba aia, dar găseşti ceva mai jos mult mai dornic să fie lins, dacă îţi doreşti asta. Îi şopti el pervers, ridicându-şi pelvisul între picioarele ei, ca să îi arate cât de tare era pentru ea.
Jenn scoase un sunet ciudat, apoi imaginea ei se blură şi capul i se mări dintr-o dată, apoi deveni negru şi în locul buzelor ei dulci şi fine, era pipăit de ditamai botul de cal.
Aproape că ţipă şi ţâşni imediat în şezut, speriindu-l pe Shadow care fusese aplecat deasupra lui şi probabil că îi molfăise faţa până acum. Privi trăsnit în jurul lui.
Unde dispăruse Jenn? Unde era scena lui de dragoste?
Uşa era închisă şi ploaia încă huruia pe acoperiş, nicio scenă cu zăpadă şi Jenn apărând ca o nimfă în garaj, cerându-i să facă dragoste cu ea.
Gemu nenorocit şi se răsturnă înapoi pe fân, strângându-şi ochii. Poate că Jenn nu fusese reală, dar erecţia lui acum era cu siguranţă. Cel puţin nu îi mai era chiar atât de frig. Îl privi cu duşmănie pe Shadow.
- Mersi că m-ai trezit din cel mai frumos vis din viaţa mea, trădătorule. Ar trebui să te numesc Ryan de acum înainte. Îşi certă el calul, iar Shadow se trase înapoi şi necheză îngâmfat. Harry îşi miji ochii la el.
- A, da? Te bucuri că mi-ai suflat partida de dragoste de sub nas, huh? Ei, pentru asta, o să mai aştepţi după Snow încă trei ani. Îşi critică calul, apoi se întoarse şi se făcu ghemotoc în pătura lui, singurel şi îngheţat, cu gândul la nemernica aia mică ce dormea acum în patul lui şi puţin îi pasă de el.