Prima logodnică a lui Harry.
Replica asta o lovi pe Jenn cu o asemenea amploare, încât se simţi zguduită pe propriile picioare. De parcă două braţe puternice o cuprinseseră de la spate şi o scuturau din toţi rărunchii.
Trase aer în piept ca să îşi menţină calmul, apoi îşi mută privirea de pe expresia zâmbitoare a primei logodnice a lui Harry, asupra celui care o ceruse în căsătorie.
- Ce? Fu tot ce reuşi să spună.
Harry arăta de parcă trecuse şi el printr-um seism exact ca ea. Îşi trecu limba peste buze şi îl văzu respirând adânc, încercând să îşi recapete calmul.
- Nu ştiai? Se miră Kim, prefăcându-se îngrozită. Îşi duse mâna la gură şi expiră în şoc. Ea nu ştia? Oh, Doamne, îmi pare aşa de rău! De ce nu mi-ai spus? Se întoarse spre Ryan, privindu-l supărată. Fratele mai mare al lui Harry ridică din umeri.
- Credeam că ştie! Spuse şi el, prefăcându-se la fel de şocat ca şi Kim şi privind-o cu o mină tristă pe Jenn.
Harry îi privea pe rând pe cei doi şi îşi simţea sângele clocotind în vene. Era la un pas de a se năpusti asupra fratelui său şi a-i oferi ceea ce cere de atâta timp. Prinse braţul lui Kim şi o trase de lângă Jenn, apoi îi prinse mijlocul actualei lui logodnice şi o împinse spre scări.
- Coborâm imediat! Anunţă printre dinţi, aruncându-i peste umăr o privire plină de ură şi lui Adele. Se aşteptase la mârşăvia asta de la Ryan, chiar şi de la James, dar nu şi de la mama lui. Chiar dacă părea complet distrusă şi ştia că nu avusese nicio putere să o dea pe Kim afară, ar fi trebuit să se străduiască mai mult. Până la urmă, ea nu ştia de prefăcătoria asta, şi fericirea lui cu femeia iubită era la mijloc, iar ea se lăsase din nou manipulată pentru distrugerea lui. Pentru a doua oară.
Jenn era încordată ca un arc, se smuci de lângă el şi urcă scările singură, apoi mărşălui pe hol spre dormitor, şi izbi uşa cu o asemenea putere încât făcu o gaură în perete acolo unde se înfipse clanţa, şi zgudui toate geamurile.
- Prima logodnică? Urlă spre el cu o ferocitate ce îl făcu să tresară înapoi şi să se mai gândească o dată înainte să intre cu ea în cameră. Oftă obosit şi închise uşa în urma lui.
- Jenn, lasă-mă să îţi explic-
- Să îmi explici? Ce dracu' e de explicat aici? Urlă ea în continuare, iar Harry nici nu încercă să o potolească. Până la urmă, era normal să fie furioasă acum, era logodnica scoasă din sărite de apariţia unei foste de care nu ştia. Ar fi trebuit să joace scena asta, dar era perfect convins că Jenn nu juca nimic acum.
- Ai spus că nu ai avut niciodată o relaţie serioasă. Îmi amintesc perfect seara când m-ai adus prima dată la cină şi mama ta a spus că sunt prima pe care o aduci acasă. De unde dracu' a apărut acum o logodnică dacă tu nici nu ai adus vreodată o fată aca-
Jenn se opri brusc. Gura ei rămase deschisă, apoi chipul i se decoloră de roşeala furiei atunci când îşi dădu seama. Harry o privi brusc, speriat de reacţia ei, se aşteptase la cel puţin zece minute de ţipete neîntrerupte, dar Jenn nu avea să mai ţipe. Nu acum când înţelese în sfârşit. Când rezolvase puzzle-ul complicat al vieţii lui Harry. Asta era piesă lipsă. Femeia asta.
- Asta e, nu-i aşa? Ai iubit-o, iar ei nu ţi-au dat voie să fii cu ea. James nu a acceptat-o. Asta a fost momentul în care ţi-a tăiat aripile, nu?
Rosti cu un calm care îl sperie pe Harry mai tare decât ţipetele de mai devreme. O privi trăsnit şi îi lua câteva secunde bune să proceseze totul, abia apoi îşi aminti că îi bătuse lui Jenn un apropo la distrugerea pe care i-o adusese tatăl lui, iar acum ea lega dezvăluirea aia de Kimberly Roosevelt.
- Nu! Aproape că urlă şi el, îngrozit de ipoteza ei. Veni repede spre ea. Nu, Jenn. Îţi jur că nu a avut nimic de-a face cu Kimberly. Ea e... a fost... fir-ar să fie, nu a fost nimic Jenn. A fost o prostie adolescentină de moment. Nu am fost niciodată cu adevărat logodiţi.
Jenn se feri scârbită de el, iar Harry simţi că se dezintegrează când îi văzu repugna din ochi. Era mai rău decât înainte. Totul se dusese de râpă, toată apropierea ce se cususe astăzi între ei fusese tăiată brusc şi nemilos de nenorociţii ăia doi. Harry îşi scrâşni dinţii de furie, abţinându-se să nu coboare jos şi să le rupă capetele la amândoi.
- Ai iubit-o? Încă o iubeşti?
Îl întrebă ea, fără pic de sensibilitate în ochi. Era mai rece decât fusese vreodată şi Harry se cutremură. Îşi scutură violent capul.
- Nu o mai iubesc şi nu am iubit-o niciodată cu adevărat. Nu am iubit pe nimeni.
Jenn se strâmbă sictirită la el.
- De ce dracu' continui să mă minţi? Te cunosc foarte bine şi nu te-ai fi aşezat tu în genunchi în faţa unei femei decât dacă o iubeai până la cer şi înapoi. De ce mi-ai ascuns asta? Şi tu şi ceilalţi. Ca să arăt acum ca o dobitoacă în faţa prinţesei ce se pare că deţine inima lui Harry.
Începea din nou să se înfurie şi să ridice tonul, îi pompau tâmplele. Nici Harry nu era mai calm şi probabil doar luându-se la bătaie ar fi reuşit să se uşureze.
- Nu deţine inima mea şi nu a deţinut-o niciodată. Ce a fost atunci nu mai contează acum. Eram un puşti tâmpit de 18 ani care se credea îndrăgostit. Doar pe tine te iubesc. Urlă el, ca să îl audă toată casa.
Expresia de pe chipul lui Jenn se scârbi şi mai tare.
- Oh, lasă-mă să ghicesc; spectacolul prinde bine, nu? E normal să ne certăm după scena asta. Cugetă ea, vorbind mult mai încet. Apoi îi aruncă altă privire plină de dezgust. Harry era o vâlvătaie încinsă de furie, îşi strânse pumnii şi se abţinu să nu o tragă spre el şi să o sărute până uita tot.
- Rămâi aici! O dau afară imediat. Mârâi hotărât şi vru să se întoarcă spre uşă, dar Jenn îl prinse de braţ şi îl opri.
- Ba nu o să faci nimic. Îi comandă ea, ridicându-şi autoritară bărbia. În momentul ăsta, Harry se simţi dominat de ea mai mult decât fusese vreodată în viaţa lui.
- O să mergem jos, o să servim cina şi o să părem că ne-am împăcat, pentru că sunt sigură că asta a fost prima lovitură a lui Ryan. Chiar mă aşteptam la aşa ceva. Ne-am făcut spectacolul scandalos, trecem mai departe calmi, îndrăgostiţi, şi îi dăm peste nas. Cât despre fosta ta iubire ne-iubire, nu ai decât să pleci pe furiş cu ea şi să închiriaţi o cameră de hotel. Nu îmi pasă atâta timp cât nu află Ryan. Acum mă duc să fac un duş şi să mă aranjez, pentru că nu mi-a plăcut deloc să dau ochii cu prinţesa Barbie arătând în halul ăsta.
Îi eliberă braţul şi se întoarse spre dulap, de unde îşi scoase câteva haine.
- Să nu coborî fără mine! Îi ordonă înainte să intre în baie, iar Harry nu putu să facă altceva decât să rămână mut şi trăsnit de ce auzise.
Îşi prinse mâinile în păr şi îşi strânse dinţii ca să nu urle din toate puterile. Se aşeză pe cap şi îşi propti coatele pe genunchi, era încă ud, dar nu îi pasă de asta. Nu credea că va ajunge vreodată să îşi urască fratele mai mult decât o făcea deja, dar se înşelase. Ryan era capabil de orice.
Mârâi o injurie de sine pentru prostia pe care o făcuse. Dar atunci i se păruse neimportantă. Kim nu mai reprezenta nimic în viaţa lui, era doar o amintire stânjenitoare. Atât! Îşi rugase familia să nu aducă vorba de ea în preajma lui Jenn, pentru că orice femeie devine suspicioasă atunci când află că a mai fost una înaintea ei suficient de importantă pentru a i se oferi un inel. Pe toţi dracii, nici măcar nu îi oferise un inel. O ceruse de soţie dintr-un impuls prostesc şi o slăbiciune ce îi aducea ură de sine acum. Fusese vina lui James, într-adevăr, dar nu aşa cum credea Jenn. Dar să îi spună asta ar trebui să înceapă să dezgroape un întreg trecut pe care preferă să îl ţină îngropat. Atunci le ceruse asta dintr-o idee de moment, să pară că vrea să o protejeze pe Jenn - şi în acelaşi timp să ţină detaliile astea departe de ea - dar acum avea să regrete că nu fusese sincer. Îi oferise lui Ryan o armă letală.
Deşi, aşa cum spusese şi Jenn, el nu ştia că iubirea lor nu există. Că Jenn nu e cu adevărat geloasă şi distrusă şi nu o să îl părăsească din cauza asta. Deci atacul dragului său frate nu avea niciun efect. Nu va reuşi să îi despartă aşa şi să pună în pericol imaginea lui Harry în ochii lui Russell, poate chiar să o întărească şi mai tare, prin faptul că ei vor rămâne împreună chiar şi după surpriza asta neplăcută, dovada că se iubesc cu adevărat. Deci, într-un fel, Ryan îi făcuse o favoare, însă nu era nici pe departe recunoscător. Nici măcar nepăsător, ci furios din cale-afară, pentru că asta o depărtase pe Jenn din nou de el, când în sfârşit reuşise să o apropie.
Ea ieşi din baie cu un prosop înfăşurat în jurul corpului şi altul pe cap. Avea pielea umedă şi Harry simţi cu se usucă tot când o privi. Nu îşi dădu seama când se ridică în picioare şi merse spre ea.
- Jenn... aproape că şopti, amintindu-şi îndurerat de săruturile de astăzi şi realizând că ea nu avea să îi mai ofere altul.
- Baia e a ta! Îi răspunse ea caustic, fără să îl privească, ci scoţându-şi placă de păr din dulap.
Harry se conformă şi intră în baie, neîndrăznind să încerce mai mult. Acum era atât de aproape, doar un prosop pe care îl putea da jos într-o secundă şi o avea cu totul pentru el...
Fusese absolut sigur că se va ajunge la asta în noaptea asta, chiar dacă nu rămăseseră la staţiunea aia. În maşină nu vorbiseră despre asta, dar amândoi erau conştienţi că aveau să facă dragoste în noaptea asta.
În momentul ăsta, nu era sigur nici dacă o să îl mai lase să doarmă lângă ea în pat. Înjură de toţi sfinţii în timp ce făcea dus şi izbea cu pumnii în cabină.
Jenn îl auzi dezlănţuindu-se în baie, dar nu îl băgă în seamă şi se menţinu în carapacea de oţel pe care o crease în jurul ei atunci când îşi dăduse seama cine era femeia aia. Nu avea să se lase, nu avea să pară o jucărie manipulată şi o fetiţă prostuţă şi minţită. Şi să o ia dracu' dacă avea să plângă.
În momentul ăsta, ura toată familia Styles. Toţi o minţiseră, o trataseră ca pe o floare rară, când nu era decât o roată de rezervă. Nu conta că iubirea dintre ea şi Harry e doar o prefăcătorie. Adele, Russell... ei nu ştiau asta, şi o minţiseră. Se simţea folosită într-un mod pe care nu şi-l putea explica nici ea. Nesemnificativă, ca un copil prostuţ, orfan şi uşor de minţit când ajungea în inima paradisului din sânul unei familii.
Strânse în mâna peria de păr şi scrâşni din dinţi ca să nu plângă. Într-un fel, poate că era mai bine aşa. Prinsese rădăcini prea adânci în familia asta şi se apropiase ca o fraieră de unii dintre ei. Acum că o trădaseră, nu se mai simţea oribil din cauza minciunii pe care o spunea non-stop. Avea să ducă spectacolul ăsta la sfârşit indiferent de ce va încerca Ryan, va rămâne lângă Harry atât cât e nevoie, apoi o să le ia banii, o să plece şi nu o să îi mai vadă niciodată în viaţa ei. Iar Harry nu are decât să se întoarcă la fosta lui iubire după asta.
Deşi... se temea serios că Harry nu va mai aştepta până atunci... acum că o avea din nou lângă el. Îşi înghiţi nodul din gât, avea gust de mătrăgună, şi încercă să îşi menţină scutul intact. Nu se gândi absolut deloc la ce realizase în telegondolă. Pentru că avea să înceapă să plângă cu siguranţă.
Aşa cum se aşteptase, potopul se dezlănţuise şi în natura ei frumoasă şi sălbatică. Mai repede decât se aşteptase, dar cel puţin nu ajunsese cu Harry atât de departe încât să regrete amarnic acum. Sau încerca să se convingă de asta...
El ieşi din baie după mult timp, părea că stătuse pur şi simplu sub duş şi cugetase. La Kimberly, probabil. Se gândi Jenn, încercând să nu îşi scrâşnească dinţii la ideea că sentimentele lui pentru femeia aia se întorceau deja.
Când o văzu, Harry se opri în loc şi îşi simţi iar gura uscându-se. Apa de pe el se evaporă din cauza presiunii fierbinţi ce începu să îi alerge prin vene, văzând-o pe Jenn într-o pereche de pantaloni albi de blugi, cu talie înaltă şi atât de perfect mulaţi, încât se abţinu din răsputeri să nu geamă. Purta un pulover larg, alb şi pufos, scurt, peste talia blugilor, şi cizme negre în picioare, din piele întoarsă şi cu toc. Era mai sexy decât fusese vreodată, chiar şi decât în rochia aia în prima seară.
Era atentă în oglindă în timp ce îşi îndrepta părul, îşi aplicase un machiaj subtil, şi el o dorea atât de mult în momentul ăsta, încât îi venea să plângă.
- Îmbracă-te! Îi ordonă ea cu o răceală ce era opusul focului pe care îl simţea în el. Se întoarse spre dulap şi îşi propti capul pe el câteva secunde, închizând ochii şi respirând adânc, înainte să deschidă uşa şi să scoată nişte haine la nimereală.
Se îmbrăcă într-o pereche de blugi negri şi una din helăncile lui obişnuite, îşi lăsă părul ud şi nearanjat, apoi se aşeză pe pat şi o aşteptă pe Jenn să termine, care era tot mai strălucitoare şi dureros de privit.
Cu părul negru ca platină, aşa cum el nu îl văzuse niciodată, îşi făcu ultimele retuşuri şi porni direct spre uşă, cu tocurile răsunând ameninţător şi hotărât pe parchetul din cameră.
- Să mergem! Spuse ea când ajunse la uşă, apoi se întoarse spre el, era deja în spatele ei. Nu îmi pasă ce faci cu ea pe la spatele lui Ryan, dar ar fi bine să fii suficient de deştept să nu te prindă. Ochii ei de gheaţă se înfipseră nemilos într-ai lui, apoi deschise uşa şi vru să iasă impunătoare, dar calmul lui Harry tocmai se risipise până la ultimul strop, mai ales când îi simţi parfumul atât de aproape de el, şi trupul atât de sexy...
O prinse brutal de mână şi o trase înapoi înainte să apuce să iasă din cameră, o izbi de pieptul lui, apoi trânti uşa care se închise cu o bubuitură ca de tun ce zgudui din nou geamurile.
Jenn fu lipită de uşă în următoarea secundă, şi se trezi cu buzele lui Harry peste ale ei înainte ca a doua secundă să treacă.
Brutal şi furios, se împinse în trupul ei şi o strivi de uşă, oferindu-i gurii ei cel mai sălbatic sărut de până acum. Unul cu adevărat izvorât din mânie şi pasiune. Îi prinse mâinile şi le ridică, răstignindu-le deasupra capului ei şi presându-le cu ale lui. Gura îi era supusă la o chinuire îngrozitoare şi erotică ce o lăsă din nou fără suflare. Începu să gâfâie, dar asta tot nu îl opri pe Harry, care îşi coborî mâinile şi se aplecă să îi cuprindă coapsele, ridicând-o fulgerător şi obligând-o să îi înconjoare talia cu picioarele. O împinse mai tare în uşă, strivind-o de lemnul dur ce pocni din balamale.
Jenn icni şi încercă să îl îndepărteze.
- Dă-mi... drumul. Reuşi să rostească când buzele ei prinseră un moment de libertate.
- Nu! Mârâi el sălbatic, devorându-i nu doar gura, ci şi trupul prin ce făcea. Ţinând-o aici ostatecă şi neputincioasă, nu avea cum să scape.
Când era pe punctul de a-şi folosi toată puterea ca să scape de el, buzele îi fură eliberate şi Harry se trase înapoi, dar încă fără să îi dea drumul din braţe.
- Kimberly nu e legată de ceea ce ţi-am spus atunci, aşa cum crezi tu. Ea nu a fost cauza, ci vindecarea. Tatăl meu mi-a oferit o lovitură dureroasă atunci, şi nu doar el, toată familia, iar Kimberly a apărut ca un umăr blând pe care să plâng şi două urechi răbdătoare să mă asculte. Credeam că o iubesc, dar eram doar dependent de prezenţa ei. Poate că era iubire, dar nu aşa cum ar trebui să fie. Nu era iubire pură, ci oarbă. Din nu ştiu ce motiv, nu m-am putut apropia de nimeni o perioadă, eram furios şi dărâmat, nici măcar Andy nu mă ajuta să mă calmez, doar ea.
Ea îl privi fix, fără vreo expresie, încercând să îşi domolească atât furia, cât şi pasiunea pe care i-o trezise sărutul lui.
- Şi care a fost adevăratul motiv al dărâmării? Întrebă cu o voce ce nu şi-o mai recunoştea.
Atunci Harry o eliberă, lăsând-o să alunece pe uşă şi să se repună pe picioarele îngrozitor de nestabile acum. El clătină din cap, tensionându-se la întrebarea ei.
- Nu vreau să intru atât de adânc în povestea asta, Jenn.
Ea îşi ridică iar bărbia.
- Nu! Doar că nu ai ajuns încă cu minciuna până la partea asta. Atât ai avut timp să inventezi până acum. Îl bătu pe piept şi deschise din nou uşa ce era o minune ca să mai ţinea la locul ei.
- Şi e o minciună slabă! Adăugă cu un zâmbet respingător şi reuşi să iasă din cameră fără să mai fie oprită de data asta.
Harry oftă din toţi rărunchii în urma ei, îşi scrâşni dinţii şi îi veni să îşi lovească capul de uşă, dar nu avea nevoie şi de un cucui acum. Se luă după ea şi o urmă la parter cu un pas în spate, fără să mai spună ceva. Pentru moment, voia să se ocupe de mama lui, pe care o auzi în bucătărie.
Spre surpriza lui de groază, Jenn merse direct în living unde erau toţi ceilalţi. Se ruga să le facă faţă, dar la furia pe care o avea acum asupra ei, era mai corect să se roage pentru ei. Spera să spele pe jos cu Ryan şi Kimberly, aşa cum spălase cu el mai devreme.
Cu optimismul ăsta în minte, se îndreptă spre bucătărie.
O găsi pe mama lui tăind neatentă un ardei. Privea în gol spre masă şi părea pe punctul de a se tăia din cauza gândurilor ce probabil o cuprinseseră acum. Îşi întoarse imediat capul spre el şi privirea ei reflectă o teamă ce înmuie în Harry furia pe care o simţise mai devreme asupra ei.
Merse spre ea şi îi luă cuţitul din mână.
- Cum ai putut să laşi asta să se întâmple, mama? O întrebă, încercând să îşi stăpânească tonul. Chiar şi aşa, Adele tot începu să plângă.
- Îmi pare rău, scumpule, îţi jur că am încercat s-o fac să plece, dar nu am reuşit... ea... Ryan... Adele îşi puse mâna pe frunte, scuturându-şi capul. Harry înţelese cât de copleşită era de asta, dar nervozitatea lui tot nu scăzu, amintindu-şi cum îl privise Jenn mai devreme.
- Spune-mi exact cum s-a întâmplat. Îi ceru Harry.
Adele oftă şi îşi şterse lacrimile de la ochi.
- Ryan a apărut cu ea. A spus că s-au întâlnit în oraş, e în vacanţă tot aici la cabana părinţilor ei şi el a invitat-o să vină pe la noi. Ar fi fost un gest drăguţ, pentru că nu am mai văzut-o prea des după... ce voi v-aţi despărţit. Harry se încruntă, mocnind tăcut, apoi începu să se plimbe prin bucătărie, ca un leu în cuşcă.
- Îţi dai seama că a adus-o aici doar ca să o rănească pe Jenn, nu? Şi dacă e în vacanţă aici, tot el a adus-o şi a plasat-o perfect tocmai astăzi când am plecat eu cu Jenn, ca să nu reuşesc să o trimit pe unde a venit înainte să fie bine stabilită aici. Lovi cu pumnul într-un dulap, făcând-o pe Adele să tresară.
- La dracu', mamă! Mă aşteptam la asta de la Ryan, chiar şi de la tata, dar nu de la tine şi de la bunicul. Ridică tonul vocii, deşi voia să urle şi mai tare, însă nu voia să fie auzit de ceilalţi. Nu îi pasă nici că înjurase în faţa mamei lui, situaţia nu îi mai permitea lui Adele acum să îl dojenească. Nu ştia cum să îl calmeze.
- Russell nu e acasă! Oftă ea. A plecat de dimineaţă în oraş cu Ryan şi s-a întâlnit cu Ben, îl ştii pe bărbatul ăla drăguţ care te-a învăţat să tai leme cu toporul când erai mi-
- Da, mamă, ştiu cine e Ben. O întrerupse Harry brutal, presând-o să treacă la subiect. Adele oftă.
- Russell a rămas la familia lui Ben peste noapte. Oricum plănuia să îl viziteze zilele astea. Dacă ar fi fost el aici, Kim ar fi plecat înainte să apăreţi voi. Eu nu am reuşit singură.
Harry izbucni dintr-o dată în râs. Un râs melancolic, punând cap la cap ramurile planului lui Ryan.
- L-a dus pe bunicul în oraş şi i-a aranjat o întâlnire cu vechiul lui prieten, cu siguranţă l-a încurajat să rămână la Ben peste noapte, ca el să se întoarcă aici cu Kimberly. Ştia că bunicul nu o va lăsa să se apropie de Jenn, dar pe tine a reuşit să te convingă. Afirmă Harry sec, dându-şi abia acum seama că Russell nu e aici, deci nici în living. Asta înseamnă că Jenn e singură cu cei trei lupi. Vru să fugă din bucătărie şi să ajungă la ea, dar Adele îl prinse de mână şi îl opri.
- Scumpule, îmi pare rău. Am încercat să o fac să plece, dar ea îşi dorea să rămână şi să te vadă, la fel şi pe Jenn. Nici Ryan nu m-a ascultat, a spus că se simte prost să o gonească aşa, James nu voia să se bage. Apoi a început ploaia şi a avut şi mai multe motive să rămână. Tot ce puteam să fac era să o iau de mână şi să o dau afară pe uşă.
Harry privi în ochii plini de lacrimi ai mamei lui.
- Ştiu că nu puteai să faci asta, mama. Tu nu eşti aşa, dar te-ai gândit că lăsând-o pe ea să stea aici, o s-o dai pe Jenn afară din viaţa mea?
Adele icni terifiată şi îşi puse mâna la gură. Harry regretă ce spuse, nu trebuia să îşi facă mama să sufere şi pe subiectul ăsta. Se simţea şi aşa îngrozitor.
- V-aţi certat?
El îşi trecu mâna prin păr.
- Nu s-a auzit?
Adele îşi strânse ochii şi îşi puse palma pe frunte.
- O să înţeleagă, lasă-i puţin timp să se acomodeze cu ideea. Te iubeşte şi tu o iubeşti pe ea, asta nu o să vă despartă. Dar trebuie să îi spui totul, Harry. Ceea ce faci nu e corect, lăsând la o parte faptul că îi dai fratelui tău arme cu care să te atace. Cum poţi să o iubeşti atât şi să îţi doreşti să te căsătoreşti cu ea, dar să nu o laşi să ştie totul despre tine?
Acum Adele era cea care atacă. Harry oftă stresat şi vru să plece din nou, dar mama lui era autoritară pe poziţie.
- Acel "eu" a dispărut, mama. Tu şi tata aţi avut grijă să îl distrugeţi complet. E trecut şi vreau să rămână trecut. Jenn e prezentul.
Vru să treacă din nou pe lângă ea şi să se ducă spre living, dar Adele îl prinse iar de mână.
- Dacă o iubeşti cu adevărat, o să îi oferi totul, fiule. Trecut, prezent şi viitor. Îl eliberă şi se întoarse la ardeiul neterminat de tocat. Harry oftă din rărunchi şi ieşi din bucătărie. Venise să îi ceară socoteală pentru ce făcuse şi ajunsese tot el tras la răspundere.
Deşi, privind situaţia din ochii ei, Adele avea dreptate... dar ei doi nu sunt ce crede toată lumea. Acum cu siguranţă nu mai sunt. După ziua de astăzi poate că ar fi avut o şansă, prefăcătoria lor să se transforme într-o relaţie adevărată... de ce nu? Îi plăcea ideea asta. Dar după ce tocmai se întâmplase mai devreme, Jenn probabil şi-ar pune ştreangul de gât înainte să accepte să fie iubita lui. Se blestemă mintal că nu o convinsese să rămână în Lienz şi încercă să nu se gândească cum ar fi fost ei doi acum dacă ea accepta şi închiriau o cameră la hotel. Dar nu, trebuiau să vină aici, pentru că Ryan îi aştepta cu capcana întinsă şi nu îşi puteau permite să întârzie.
Aproape că alergă până în living, gândindu-se că o va găsi pe Jenn încolţită din toate direcţiile, dar mai că rămase trăsnit în uşă când o văzu râzând cu toată pofta alături de tatăl lui, Ryan şi Kim, aşezată foarte comod într-un fotoliu şi îngrozitor de provocatoare în poziţia ei picior peste picior.
Harry mai făcu câţiva paşi şi îşi făcu simţită prezenţa printre ei. Amuzamentul li se potoli când îl văzură.
- Ce e atât de amuzant? Întrebă el, cugetând dacă să se aşeze pe canapea lângă Kim şi Ryan, sau pe marginea fotoliului lui Jenn. Dacă ajungea prea aproape de fratele lui, avea probabil să îl decapiteze. Prea aproape de Jenn şi îl decapita ea. Îşi forţă norocul şi se aşeză pe marginea fotoliului ei.
- Depănam amintiri! Îi zâmbi Kim, dar Harry nu o observă, ochii lui erau precauţi pe Jenn. Se aştepta ca ea să îl privească glacial, să se ridice şi să plece de lângă el. Într-adevăr îl privea răutăcios, dar într-un fel glumeţ.
- Mai eşti supărată pe mine? Nu se putu abţine să nu întrebe. Deşi ea probabil avea să îi răspundă doar urmând scena de teatru ce trebuiau să o joace, pentru el era o întrebare serioasă.
Îşi mijii ochii la el şi îşi puse mâinile în sân. Harry privi în jos spre ea şi înghiţi în sec, fiecare formă a trupului ei i se imprimase pe retină. Poftea la ea mai rău ca un gurmand la prăjituri cu ciocolată.
- Nu te iert aşa uşor pentru minciuna asta. Doar nu credeai că o să refuz să mă mărit cu tine pentru că ai iubit altă femeie înainte?
Îl atacă ea ager, iar Harry îşi linse buzele pentru că nu ştia ce să zică. Stătea lângă ea ca un copil ce greşise şi era pus la punct.
- Dar dacă mi-ai oferit ăsta, bănuiesc că e un motiv suficient să îmi dau seama că acum mă iubeşti pe mine.
Îşi ridică mâna pe degetul căreia trona rubinul roşu şi spusese asta cu asemenea atitudine nepăsătoare şi arogantă, încât lui Harry îi veni să o sărute imediat. Şi de ce să nu o facă?
- Ca un nebun. Zâmbi înainte să se aplece spre ea şi să îi captureze buzele într-un sărut scurt, dar apăsat. Profită de ocazie şi îi prinse mijlocul. O ridică de pe fotoliu şi se aşeză în locul ei, apoi o trase în poala lui şi îşi înfăşură ambele braţe în jurul ei.
Ea nu se opuse, dar o simţea cât se abţine sa nu să o facă. Oftă în sinea lui la amintirea unei Jenn care se topise în braţele lui în maşină şi se lăsase sărutată minute în şir. Ea îşi puse braţul după gâtul lui, dar o simţea încordată, nu se mai relaxa în braţele lui şi asta îl frustra la culme. Dar o înţelegea, la cum credea ea că stă situaţia, era surprinzător şi faptul că îl lasă să o atingă.
Îşi afundă faţa în scobitura gâtului ei şi îi inhală mirosul drăgăstos, apoi îşi privi fratele în timp ce îi sărută baza gâtului. Ryan arăta acum ca diavolul pus să privească rugăciunea a doi credincioşi. Avea maxilarul încleştat şi îşi strângea pumnii. Harry îi zâmbi malefic. Probabil se aşteptase ca în momentul ăsta Jenn să fie deja cu bagajele făcute, cu inelul smuls de pe deget şi în drum spre America. Ca să îi crească tensiunea fratelui său şi mai tare, îşi aşeză palma pe coapsa ei şi masă tandru şi senzual, dar trebuia să aibă grijă, pentru că la cum arată Jenn acum, îi creştea şi lui tensiunea.
Îşi îndreptă privirea şi spre Kim, care se uita la Jenn în timp ce vorbea cu James despre dracu' ştie ce bilanţuri bancare. Doar ei puteau transforma discuţia asta în ceva din care să se amuze. Harry o studie pe blonda pe care crezuse cândva că o iubeşte. Într-adevăr simţise ceva pentru ea, ştiuse cum să îl tragă în braţele ei şi să îl îmblânzească într-o perioadă în care se repezea la oricine încerca să se apropie de el. În privinţa asta, nu se temea că Jenn avea să afle de la ea sau de la Ryan. Pentru că ăsta e teritoriul lui James. Şi era ferm convins că tatăl lui îi interzisese asta lui Ryan, nu avea să îi permită să dezgroape iar securea războiului dintre ei nici măcar pentru hergheliile alea. Dar era sigur că Ryan tânjea să facă asta.
Acum, Kim nu mai reprezenta nimic pentru el. În afară de faptul că îşi aducea aminte de ce făcuse şi se înjura mintal pentru cât de aiurit fusese. Îi era jenă de sine când o privea pe ea. Nu îi refuzase cerea în căsătorie, dar nici nu acceptase, şi simţise ea nevoia atunci să spună tuturor şi să îl facă de râs. Era o prostie şi o amintire pe care voia să o uite. Se gândea la ziua aia ca la o durere nenorocită de măsea, şi exact aşa se uită acum şi la Kim. Era frumoasă, cum fusese întotdeauna, dar nu i se mai părea atât de strălucitoare. Nu simţi nevoia să îi studieze formele şi cum era îmbrăcată, pentru că i se făcuse deja dor să o privească pe cea din braţele lui şi îşi coborî iar privirea pe coapsele delicioase ale lui Jenn, pe care voia să le dezbrace de blugi şi să le lingă de la un capăt la altul.
Kimberly îi atrase atenţia şi îi izgoni gândurile erotice când se întinse spre ei. Îi prinse mâna lui Jenn şi privi inelul.
- E splendid! Am văzut cele trei piese ale lui Oliver Pierre D'phrase. Îndreptă o privire veninoasă spre Harry. Mie nici măcar nu mi-ai oferit un inel.
El ridică din umeri.
- Nu o lua în nume de rău, nici măcar nu eram treaz când te-am cerut.
Îi zâmbi el. Asta era o mică minciună pe care o inventase atunci ca să se mai spele de ruşine. Spusese că era beat când o ceruse pe Kimberly, şi şi-ar fi dorit să fie. Cel puţin la beţie avea o scuză mai solidă.
Kim îi zâmbi afectată, iar el o studie cu o privire ageră. Încă nu îşi dăduse seama dacă e de partea lui Ryan în planul ăsta, sau e doar un pion nesemnificativ care nu ştie la ce e folosit.