- Nu s-a întâmplat absolut nimic. Linişteşte-te! Ce credeai? Că am profitat de tine cât erai influenţată de alcool? îmi răspunde el cu aceiaşi voce răguşită. Îmi frec fruntea cu degetele, parcă încercând să-mi adun minţile şi să-mi amintesc, dar tot efortul ăsta mintal m-a făcut să mă doară capul şi mai tare de atât. O să am încredere în el şi voi lăsa asta pe mai târziu.
- Scuze... m-am trezit aici .. aşa şi nu prea îmi amintesc nimic.
- Ai băut cam mult aseară.
- Oh, poţi să uiţi asta, te rog? Mă simt atât de prost...
Kevin chicotise şi îmi făcuse semn să vin mai aproape de el. M-am conformat, fiind deja destul de ruşinată şi simţindu-mă mai mult decât rău. M-a tras în braţele lui, sărutându-mi fruntea şi nu ştiu de ce nu se simte la fel de bine ca şi aseară. Îmi lăsa un gust amar, şi speram din suflet să fie din cauza băuturii și nu din cauza unui anumit bărbat ce îmi bântuia gândurile.
Nu ştiu ce fusese în capul meu să beau atât de mult, nu-mi stătea în fire, dar mă schimbasem destul de mult de când îl aveam pe Damon prin preajmă. Era ca şi cum scotea partea ascunsă din mine, partea sălbatică şi întunecată, care în cazul lui era singura vizibilă. Mă simţeam josnică. Decăzusem în aşa hal încât băusem pentru un bărbat. Un bărbat care nu-mi datora nimic, nu-mi era iubit, nu îmi era nici prieten, nu-mi era nimic mai mult decât un străin care vroia să se distreze cu trupul meu. Cel puţin, tentaţiei ăsteia nu îi voi ceda.
- La ce te gândeşti? mă scoate Kevin din gândurile mele. Mă uitam la el surprinsă, comportându-mă din ce în ce mai ciudat. Măcar puteam da vina pe băutură pentru asta.
- La nimic, trebuie să fac un duş, spun rapid încercând să mă ridic din pat, dar el îmi prinsese mâna.
- Ai făcut unul acum 3 ore. Mai rămâi puţin aici, lângă mine! se milogeşte Kevin.
- Trebuie să mergem la şcoală... am pierdut deja cam multe.
- Ce contează? Sunt doar discuţii despre tabără, absolut plictisitoare. Peste câteva zile vom pleca.
- Peste câteva zile? Repet după el de parcă nu aş fi auzit bine. Uitasem complet de tabără. Ceva îmi spunea ca școala va ajunge ultima pe lista mea de priorități.
Îmi amintisem și ca încă îmi evitasem toți prietenii și nici nu îmi sunasem familia. Ultima oară le-am spus ca am un program foarte încărcat, din pricina căruia îi voi suna mai rar și speram din suflet sa nu bănuiască nimic. Liam era cel care mă suspecta, așa ca pentru el mă îngrijoram cel mai mult. Nu intrasem în toate rahaturile acestea ca să-i salvez pielea și el să își bage nasul din nou.
- Chiar nu ți-e somn? Mă întreabă Kevin extenuat iar eu doar am clătinat din cap.
Începeam să îmi pierd mințile pentru că îmi imaginam numai ce făcuse Damon cu roşcata din bar. Aveam o stare copleșitoare de nervozitate pe lângă durerea de cap și starea de mahmureală. Îmi venea să plesnesc pe oricine îmi ieşea în cale.
Fără să îi bag în seamă rugămințile lui Kevin, intrasem în duș, lăsând apa aproape rece să îmi liniștească trupul. Pierdusem în baie aproape o oră așa că trebuia să mă grăbesc. Vroiam să ajung la școală. Nu mai suportam să stau în casă. În plus, eram convinsă că măcar acolo nu voi da ochii cu Damon. După noaptea pe care probabil o avusese, șansele sa apară la școală erau aproape nule.
Îmi luasem o pereche de blugi și un maieu negru, asortat cu platformele din picioare. Trebuia să profit de vremea frumoasă de afară.
Kevin insistase să mă ducă el, așa că trebuia să îl aștept. Se purtase grijuliu și dulce, nu puteam să îl pedepsesc pe el pentru cât de indecisa și nemernica eram eu.
Nici nu vroiam sa mă gândesc ce vor spune toți prietenii mei noi , văzând ca am o relație cu Kevin, unul dintre cei de care ei se temeau. Văzându-l cu rușii îmi părea într-adevăr un om de temut, dar nu în aceiași măsură ca și Damon. El părea cu adevărat cu sânge rece. Totuși, nu mă puteam gândii la Kevin ca la un om rău. Începuse sa îmi para sensibil și chiar inofensiv.
Nici nu observasem când mașina lui parcase în fața scolii. Mă incurajam singura sa cobor, fiind încă protejata de geamurile fumurii.
Acum că vremea se înbunătăţise, cu toții se aflau în curtea din față a școlii, deci aveam sa îmi fac o intrare pe cinste.
Durerea de cap nu se potolise aproape deloc și eram irascibila. Probabil un singur comentariu răutăcios m-ar putea face să sar la gâtul cuiva.
Kevin îmi deschise ușa, întinzându-mi mâna, pe care am prins-o imediat. Poate sa port tocmai acum platforme nu fusese o idee prea buna.
Nici nu coborâsem bine că deja puteam simții zeci de priviri săgetându-mă. Unii priveau speriați, unii cu milă, unele cu invidie iar alții pur și simplu surprinși. Majoritatea mă vedeau ca pe o nouă victimă a lor, dar pentru domnișoare reprezentam o amenințare.
- Nici nu a apărut bine, că deja şi-o trage cu doi dintre ei, auzisem o voce undeva în apropiere, vorbind în scârba, dar puteam să simt acea urmă de gelozie.
M-am întors frustrată de felul în care eram judecată, întâlnind silueta unei fete înalte, cu parul șaten și lung, perfect îndreptat.
- Ai vreo problemă? Am întrebat-o ridicând o sprânceană în mod ironic.
Tipa din fața mea doar dăduse negativ din cap, înghițind în sec. Mă simţeam precum fetele acelea populare, pe care le uram, în fața cărora nimeni nu spunea nimic.
- Haide, ignoră-le! Îmi spune Kevin, mângâindu-mi brațul. Mă trase într-un sărut scurt și suav, zâmbindu-mi seducător când buzele noastre se despărțiseră.
Am pășit în curtea școlii, unde trebuia să votăm unde ne vom petrece următoarea săptămână tabăra. Majoritatea se plictisiseră de plajă şi de soarele dogoritor al Los Angelesului, așa că urma să mergem la munte, într-un loc cu zăpadă. Nu reţinusem locația, dar știam că era undeva în Austria, în mijlocul munților.
Mă așezasem sub un copac, pe iarba, la umbră. Astăzi soarele chiar era puternic și capul deja mă durea, așa ca o insolație nu era binevenita.
Apăruse și Dara și Blair, iar băieții plecaseră habar nu am unde. Măcar aveam companie, pentru că ceilalți prieteni abia mă salutaseră. Ivy era singura ce părea mai bine dispusă decât de obicei. Probabil starea ei de bine se datora faptului ca eu aveam un alt iubit, care nu era Damon.
- Mă doare capul! Se vaită Dara frecându-si fruntea. Am chicotit, consolandu-ma cumva că nu eram singura mahmură.
- Și...ce vom face astăzi? Întreabă Blair plictisită trăgând din țigara ce tocmai o aprinse.
- Avem de dat un jaf! Se aude vocea lui Damon din spate, ușor răguşită, făcându-mă să tresar.
Toate priveam surprinse spre el. Probabil de asta dispăruseră băieții. Îi chemase Aliid, dedusesem eu.
- Ce jaf? Întreabă Blair, încă trăgând relaxată din țigara ei, de parcă vorbeau despre lucruri banale.
Ușurința cu care vorbeau despre astfel de lucruri încă mă uimea.
Încercam să îi evit privirea lui Damon, dar nu mă puteam desprinde din seninul ochilor săi. Totuși, cel care mă evita era el, pentru că se purta de parcă as fi invizibilă, și asta mă frustra. Oare ăsta e modul său de a reacționa la un refuz?
Discuția despre jaf se oprise imediat ce un grup de elevi trecuseră pe lângă noi. Damon nu dăduse detalii, spunând ca vom afla mai târziu tot ce trebuie.
Nu mă privise nici măcar o secundă.
************************
Stăteam în sala de mese, alături de Adam, Josh, Chloe şi Ivy. Mă jucam cu furculița în mâncare, fiindu-mi greață după cantitățile industriale de alcool consumate. Rămăsesem singura, Blair era cu Dara în baie, ținându-i părul cât timp aceasta vomita. Nu mai rezistase. Mahmureala o lovii mai rău decât pe mine.
- Și.. Cum s-a întâmplat asta? Tu și Kevin... întreabă Adam, fiind primul care îmi vorbește. Ceilalți păreau stânjeniți de prezența mea, iar dacă cineva nu vorbea, aveam să mă ridic și să plec. Entuziasmul lui Ivy era singurul prezent la masă.
- Pur și simplu..am răspuns într-un sfârșit ridicând lejer din umeri. Nu e atât de rău cum credeți voi, am continuat.
Adam pufnise amuzat iar eu îl priveam sceptică.
- E drăguț până se culcă cu tine, spune Josh cuvintele ce păreau ca îi stăteau pe limbă lui Adam.
- Nu îi cunoașteți deloc! Am spus furioasă trântind furculița în tavă.
- Scuze... doar ca nu vrem sa fi o noua victimă.
- Asta e un rahat, nu sunt o victimă!
Eram aproape să mă ridic când Chloe îmi prinsese mâna.
- Nu o mai supărați! Oricum ar fi, ceva e diferit acum. Kevin nu vine cu fete de mână la școală. Sunteți doar geloși! Spune ea certându-i pe băieți.
- Fi serioasa! Ce ar putea fi diferit? Nu e cu nimic mai specială! O vor şifona puțin și o vor arunca! Se aude vocea lui Ivy care acum mă calcase pe nervi.
- Zau? Pentru ca pun pariu că ti-ai tăia o mână numai să te culci cu unul din ei. Cine să fie preferatul? Damon? Pentru ca pot sa văd cum salivai în urma lui.
- Și vrei să spui că tu nu o faci? Cu siguranță ti-ai tras-o deja cu amândoi..poate chiar deodată. Tarfa!
Sărisem peste masă plesnind-o puternic, atrăgând atenția asupra noastră.
Înainte să apuc să îi mai ofer câteva palme zdravene, 2 brațe puternice m-au tras înapoi.
****************************
Cine credeți ca este?
De ce credeți ca o ignora Damon?
Părerile voastre contează și de ele depinde rapiditatea cu care apare continuarea. Cel mai complex comentariu primește dedicație.
Kisses