- Frumoasă încercare, iubire! Rânji Jenn, apoi dărâmă imediat atacul lui Harry, mutând tura în faţă şi furându-i regina care ameninţa în regele ei. Harry scoase un sunet de frustrare şi lovi cu pumnul în palmă, de oftică.
- Ai spus că ştii să joci. Râse Jenn, iar el bombăni îmbufnat.
- Ştiu să joc, dar nu cu un robot şahist ca tine. Ea râse din nou şi scoase limba la el, Harry se uită la tablă, analizând fiecare piesă ca să facă mutarea cea mai bună.
- Calul se mişcă în formă de L sau de J? Întrebă el nedumerit, scărpinându-se în cap. Jenn îşi dădu ochii peste cap, realizând ce competitor de elită avea dacă nu ştia nici măcar atâta lucru. Adele era o jucătoare mult mai bună, Russell era chiar greu de înfrânt şi adoră să joace cu el, dar amândoi erau plecaţi, iar ea îl rugase pe Harry să joace. Mai bine juca singură, îi e mult mai greu să se învingă pe ea decât pe Harry.
- L! Îi răspunse şi oftă plictisită.
- Ştiam eu. Se lăuda el şi mută imediat calul negru spre mijlocul tablei. Încă o mutare şi avea să îi lui Jenn un pion. Mare pierdere.
- Jocul ăsta e plictisitor. Şahul meu e mult mai distractiv. Ăsta parcă e matematică. Se văietă Harry şi îşi scoase picioarele de sub el, întinzându-le în jurul tablei, pentru că îi amorţiseră. Erau aşezaţi pe podea, în faţa şemineul din camera lor. Jenn făcu mutarea ei, apoi râse.
- Pentru că e matematică, în mare parte. Dar e şi strategie şi-
- Da, da, ştiu. Nu începe acum cu explicaţiile tale de savant, am parte de destule când mă meditezi. I-o tăie Harry şi făcu o mutare fără să o analizeze prea mult. Jenn îşi puse mâinile în sân, ofticată.
- Dacă ai ştii să joci poker, ne-am distra mult mai tare. Continuă Harry s-o sâcâie, înainte ca ea să apuce să se apere. Jenn mută nebunul ca să îi fure calul şi îşi dădu ochii peste cap.
De ce crezi că nu ştiu să joc poker?
Harry se holbă zăpăcit la tablă, era deja prea încâlcită treaba pentru nivelul lui. Avea regele înconjurat din trei direcţii şi habar nu avea ce piesă să mute ca să îl apere.
- Sunt sigur că nu ştii să joci poker. Dacă ai fi ştiut, la mintea ta, erai milionară până acum.
Jenn îşi miji ochii la el, dar avea dreptate, jucătorii profesionişti de poker aveau venituri mult mai grase decât cei de şah, dar ea nu-l putea lăsa să câştige cu replica asta. Aşa că atacă cu cele mai bune arme.
- Corect, dar nu am nevoie să joc poker ca să devin milionară, de asta m-am logodit cu tine. Şopti ştrengăreşte partea de la sfârşit şi îi făcu cu ochiul.
Harry izbucni imediat în râs.
- Bine punctat, Rey, bine punctat. O felicită el sincer, iar ea zâmbi îngâmfată. Sau ar trebui să spun viitoare Styles? Ridică o sprânceană neastâmpărată spre ea, iar Jenn râse înainte să clatine din cap.
- Nu! Nu atât de departe. Oricum, numele meu e mai mişto decât al tău.
Harry îşi puse mâinile în sân, vizibil deranjat.
- Ai vrea tu!
Jenn îi copie reacţia.
- Ce tot spui acolo?! Eu am nume de fotbalist, tu ai nume de coafeză.
Se lăsă tăcerea în timp ce gura lui Harry se deschise în şoc şi ofensă. Se năpusti imediat asupra ei, peste tabla de şah şi dărâma toate piesele.
- Ce o să regreţi pentru că ai spus asta. O dărâmă pe spate şi se întinse peste ea, prinzându-i părul şi trăgându-i-l peste faţă, încercând să o sufoce. Jenn râdea şi ţipa în acelaşi timp, reuşi să scape şi se întoarse pe o parte, iar Harry o ciupi puternic de şold.
- Retrage-ţi cuvintele! Ameninţă el furios. Jenn scuipă părul ce îi intrase în gură, apoi continuă să râdă şi refuză să îşi retragă cuvintele. Harry o ciupi de fund, iar ea icni şi încercă să scape.
- Gata, lasă-mă! Se revoltă, agitându-se sub el.
- Retrage-ţi cuvintele! Mârâi el printre dinţi, aplecându-se spre ea. Jenn îşi agită capul pe podea, încâlcindu-şi părul, se chinui sub el ca un peşte pe uscat, dar nu reuşi să scape. Următoarea ciupitură o făcu să ţipe de-a binelea.
- Bine, bine, îmi retrag cuvintele! Clacă ea disperată, iar Harry rânji triumfător înainte să se ridice în genunchi, de pe ea, şi înainte să se ridice de tot în picioare, îi mai dădu lui Jenn o palmă peste fund ce o făcu să îşi muşte limba.
- Obraznico! O dojeni Harry şi ieşi afară din cameră, lăsând-o pe Jenn furioasă şi cu fundul în flăcări pe podea. Ryan şi James erau acasă, aşa că nu riscă să strige înjurătura pe care o avea în gând pentru el, dar o tenta rău.
Se adună de pe jos şi îşi trecu mâinile prin părul răvăşit, jocul de şah era deja pierdut, cu toate piesele trântite, iar ea savurase un joc nemaipomenit. Se săturase de şah cu Harry.
Îşi aranjă hainele în timp ce bombănea verzi şi uscate la adresa logodnicului ei, apoi ieşi din cameră şi îl urmă la parter.
Trecuse o săptămână de când erau aici. Jumătate din vacanţă, şi reuşiseră să supravieţuiască unul cu altul, şi să îi facă faţă lui Ryan.
După prima dimineaţă de alergat, lucrurile merseseră prost toată ziua. Harry era un sac de furie şi hormoni, şi nu se putea discuta cu el. O evitase pe Jenn, şi seara se culcase direct pe podea, fără să îi adreseze vreun cuvânt. Dar, apoi, în următoarea dimineaţă, părea să se fi trezit dintr-un vis frumos sau o revelaţie - sau poate îi trecuse în sfârşit excitarea. O luase pe Jenn la o conversaţie serioasă, îşi ceruse scuze şi îi propusese să treacă amândoi peste asta, pentru că nu o să le iasă nimic bine dacă par certaţi în faţa celorlalţi - deşi Harry fusese îmbufnatul şi o evitase toată ziua precedentă.
Bătuseră din nou palma să renunţe la erotisme şi în privat să rămână doar prieteni, ceea ce, chiar şi spre uimirea lor, le ieşise. Harry revenise în pat a treia noapte, şi chiar dacă încă se trezesc unul în braţele altuia dimineaţa, reuşesc să treacă peste asta cu mai mult calm, ca şi cum ar fi frate şi soră. Serios vorbind, amândoi sunt chinuiţi ca diavolul în tămâie, dar nu o mai arată. Îşi înfrânează propriile nevoi şi dorinţe carnale, şi rămâne de văzut doar care dintre ei înnebuneşte primul.
Harry îi ceruse să îl ajute cu învăţatul pentru examene, iar asta venea cu multă muncă, pentru că avea mult de recuperat. Jenn acceptase cu plăcere, aşa tocmai îşi reactualiza şi ea cunoştinţele, dar Harry pus la învăţat e ca o pisică căreia i se face baie. Se înfoaie, scoate ghearele şi atacă. Atacă la propriu, pentru că Jenn s-a ferit de multe ori din calea cărţilor aruncate de el.
Febra călăritul i-a trecut aproape complet, dar asta pentru că Harry o pune la antrenament zilnic şi o urcă aproape forţat pe Snow. Colindă pădurea împreună, aleargă câte patru kilometri în fiecare dimineaţă şi au reuşit să se ţină departe de orice erotisme.
Ryan e încă o durere în fund pentru amândoi, dar una uşor de ignorat. Mai aruncă din când în când cu replici acide şi se mângâie pe lângă Jenn, dar nu suficient încât să îi scoată pe vreunul din sărite şi să îşi piardă controlul.
Jenn se simţea mai bine acum că ajunsese la jumătatea vacanţei fără incidente majore, încă atât şi scapă teafără. Deşi stătea în alertă, temându-se ca nu cumva şarpele de Ryan să atace pe nepregătite. Nu îi prea venea să creadă că el era aici doar ca să îl sâcâie pe Harry şi să flirteze cu ea. Nu, pregătea ceva, şi ghicea asta din felul în care îi privea uneori pe ea şi pe Harry, parcă transmiţându-le mintal: "Bucuraţi-vă unul de altul cât mai puteţi."
Acum Ryan era în camera lui, sau în birou cu James, dar în living era doar Harry atunci când coborî ea. Îşi frecă palmele şi suflă aer cald printre ele, aici era mai frig decât în dormitorul lor. Harry tocmai arunca nişte lemne pe foc ca să mărească vâlvătaia. Le aranjă cu vătraiul, apoi se ridică.
- Se face frig! Spuse Jenn, frecându-şi braţele şi privind prin peretele de sticlă. Înainte fusese răcoare, dar soarele era strălucitor. Acum nici să strălucească nu mai avea putere, abia se zărea de printre nori.
Harry zâmbi când privi în direcţia ei.
- Da! Se răceşte din ce în ce mai tare, mâine o să fie şi mai frig şi în sfârşit putem să urcăm pe munte.
Jenn tocmai voia să se îndrepte spre canapea, dar se opri cu piciorul în aer.
- Ce ai spus? Îşi mări ochii spre el. Mai menţionase de asta în prima zi când veniseră aici, dar nu mai adusese vorba până acum şi Jenn ajunsese la concluzia că glumise.
Zâmbetul şiret îi rămase pe buze în timp ce se mişcă spre peretele transparent, îi făcu lui Jenn semn să vină la el.
- Acolo e încă iarnă în toată regula! Spuse, arătându-i spre vârful muntelui, ce era încă acoperit de zăpadă. Dar nu am putut să mergem până acum, deoarece zăpada era moale din cauza soarelui. Nu e suficient să o topească la altitudinea aia, dar capătă consistenţa unui burete şi nu e deloc bună pentru schi sau snowboarding. Dar acum se răceşte aerul şi soarele e acoperit tot mai mult de nori, aşa că o să îngheţe. La noapte sunt prognozate temperaturi foarte scăzute, iar mâine zăpadă o să aibă o crustă de gheaţă deasupra, numai bună de alunecat. Îi făcu drăceşte cu ochiul, iar Jenn se cutremură.
Se scutură toată şi plecă de lângă el, mergând spre foc, acolo unde era cald şi bine şi nicio zăpadă îngheţată şi periculoasă.
- Nici nu mă gândesc să merg cu voi. O să rămân acasă, coc prăjiturele, spăl ursul, protestă ea, arătând spre covorul blănos de lângă ea, dar nu mă urc acolo. Mi-e frică de înălţime, nu-mi place zăpada şi nu am pus în viaţa mea piciorul pe schiuri sau orice altceva.
Harry râse şi veni lângă ea. Purta o helancă neagră, iar Jenn se strădui să nu înghită în sec, privindu-l. Dar nu îi reuşi. Mereu se îmbrăca în helănci ce îi scoteau fiecare afurisit de muşchi în evidenţă mai ceva decât dacă ar fi fost la bustul gol. Îi văzuse într-o seară pe el şi pe Ryan îmbrăcaţi într-o bluză ca asta, şi avusese satisfacţia răutăcioasă să îşi dea seama că Harry era mai bine construit decât fratele lui mai mare. Ryan avea un trunchi masiv, lat şi îngust, asta îl făcea să pară puternic, dar studiindu-i printr-un material strâmt ce scoate structura în evidenţă, Harry era de zeci de ori mai musculos. Lăţimea lui venea din muşchi adevăraţi, nu era masiv pentru că aşa îi era construcţia. Dacă nu i-ar fi avut, probabil ar fi fost foarte slab. Chiar şi aşa, era mult mai suplu ca Ryan, are talia şi braţele mai lungi ca ale lui Ryan. Începuse să viseze cu ochii deschişi cum se cuibăreşte între braţele alea, aşa cum se trezeşte în fiecare dimineaţă, înainte ca Harry să se aşeze pe jos lângă ea.
Îşi depărtă picioarele şi îşi rezemă coatele de genunchi, prinzându-şi mâinile între ele, într-o poziţie ce îi făcea umerii să se încovoieze şi să arate de parcă ar avea un echipament de rugby pe sub helanca aia.
- Câte persoane crezi tu că o să urce pe munte mâine?
Jenn îi privi nedumerită zâmbetul ştrengar. Era încă atrasă de umerii şi bicepşii lui.
- Toată familia?! Răspunse ea, ca un amestec într-o afirmaţie şi o întrebare.
Harry surâse şi clătină din cap.
- Am o familie extrem de plictisitoare, Jenn. Pentru ei, sport extrem înseamnă să depăşească viteza legală atunci când întârzie la lucru. De data asta clătină dezamăgit din cap. Nu am mai fost de câţiva ani cu ei în vacanţă, înainte îl aveam pe bunicul. El m-a învăţat să mă dau cu placa, să escaladez, să călăresc, chiar şi să conduc, pe la 13 ani. Tot ce fac eu acum, a făcut el cândva. Mi-ar plăcea la nebunie să urc mâine cu el pe muntele ăla şi să ne dăm iar cu placa, era al naibii de bun. Şopti Harry visător, privind muntele şi amintindu-şi de trecut, cu o durere subtilă strecurată în ochii lui. Jenn îşi trecu limba peste buze, nesigură ce să facă în momentul ăsta sensibil. Îşi dăduse seama săptămâna asta cât de ataşat era Harry de bunicul lui. Dacă nu voia hergheliile alea pentru el, le voia ca să ducă mai departe munca şi pasiunea lui Russell, să nu le lase distruse de tatăl şi fratele lui. Stăteau ore întregi amândoi pe canapea, discutând despre herghelii şi altele, se păreau că aveau absolut totul în comun şi Harry îşi privea bunicul cu o iubire pe care Jenn nu o văzuse niciodată direcţionată spre James. Tatăl lui era invizibil pentru Harry.
În ultimul timp, se pare că Harry se depărtase şi de bunicul lui, odată cu restul familiei, dar de când îşi pusese "gânduri serioase" şi începuse să dea mai des pe acasă, iar acum cu vacanţa asta, vechea legătura bunic-nepot era reînnodată. O legătură mai puternică decât tată-fiu, din câte văzuse ea. Russell îl adoră pe Harry probabil mai mult decât îşi adorase proprii copii, la fel cum Harry îl adoră pe el mai mult ca pe proprii părinţi.
Harry îşi întoarse privirea de obsidian spre ea. Exact aşa arată în faţa flăcărilor. Ca un obsidian strălucitor.
- Dar au trecut vremurile alea, şi chiar dacă poate i-ar face bine să urce acolo în aerul ăla, mă tem că e prea frig pentru el, şi nu vreau să îl pun în faţa a "ce a fost odată". Şi-ar dori să se dea cu placa, dar nu va putea decât să mă privească pe mine. Nici mie nu mi-ar plăcea doar să privesc neputincios, aşa că îl scutesc de asta.
Jenn înghiţi în sec, simţindu-se încolţită.
- Deci... vei urca singur? Îşi încercă ea norocul, deşi ştia deja răspunsul, şi era absolut sigură că dacă nu o convinge Harry, o să încerce Russell, iar pe el nu îl putea refuza. Nu din politeţe şi actorie, dar chiar nu îi putea rezista bătrânelului ăluia şiret şi drăgălaş ca un drăcuşor, care avea aceeaşi putere asupra ei, ca şi asupra lui Harry. Amândoi îi mâncau din palme.
Harry îi zâmbi, aducându-i perfect aminte de Russell. Ei, nu era nevoie să ajungă la cel bătrân, pentru că nu avea şanse să treacă nici de cel tânăr. Un zâmbet că asta şi era ceară topită. Harry se întinse spre ea, periculos de aproape, până când îi smulse mijlocul şi o trase în braţele lui.
- Singur?! Aşa crezi tu? Jenn se trezi imediat între picioarele lui, cu spatele lipit de pieptul lui şi cu braţele alea în jurul ei. Nu asta îşi dorise mai devreme? Nici prin cap nu îi trecea să îl împingă acum.
- Şi cu logodnica mea sexy ce fac? O las singură acasă să joace şah?
Una din palmele lui coborî pe coapsa ei, plimbându-se uşor şi lasciv. Gura lui ajunse în spatele urechii ei, apoi tot mai jos, spre gât. Aerul ei se opri în faringe. Nici Harry nu era nepăsător în privinţa ţinutei ei. Începuseră să îi placă cămăşile ei în carouri, asta pentru că în combinaţie cu un maiou strâmt şi nişte blugi mulaţi, totul devenea mult mai atractiv. Iar faptul că el îi cumpărase hainele astea creştea satisfacţia şi mai tare. Parcă îşi pusese amprenta asupra ei, îşi marcase teritoriul, deşi nu marca absolut nimic în ultimul timp.
Jenn suspină uşor şi îşi lăsă capul într-o parte, permiţând gurii lui să îi coboare pe gât.
- Şahul e mai distractiv şi mai puţin periculos. Să nu mai spun că nu există riscul să îngheţăm de frig. Harry surâse şi îşi lipi buzele de pielea caldă ce mirosea înnebunitor a crema ei de noapte, o strânse mai tare cu celălalt braţ şi era aproape să ajungă la ceva ce nu mai gustase de aproape o săptămână, dar atunci auzi o maşină parcând în faţa casei şi gemu disperat, lăsându-şi capul pe umărul ei. Reacţia lui o făcu pe Jenn să râdă, dar nu se ridică de lângă el când Adele şi Russell intrară în cabană, ducând cu ei pungi de cumpărături. Harry oftă resemnat, dar nu o eliberă pe Jenn, ci o cuprinse din nou în braţe, într-o poziţie mai "cuminte". Cei doi adorau să îi vadă giugiulindu-se, aşa că în jurul lui Russell şi Adele, Jenn primea o groază de săruturi şi îmbrăţişări, dar nu şi când Ryan era de faţă. Harry se abţinea atunci, şi probabil pentru că nu voia să îl stârnească iar pe Ryan, să îi oprească cu altă replică tipică lui şi să îl înfurie pe Harry. Dar chiar şi aşa, Jenn nu primise mai nimic în ultima săptămână, şi nu îi venea să creadă cât de tare o stresează asta.
Ce îşi dorise? Harry să se ţină departe de ea când sunt singur, şi să se înţeleagă bine, ca doi prieteni. Ei, primise ceea ce voia, dar nu era deloc mulţumită. Chiar şi atunci când erau în preajma celorlalţi, Harry o săruta mai mult pe frunte, pe tâmplă, o strângea în braţe... tipic unui bărbat îndrăgostit, rareori buzele lui mai nimereau şi peste ale ei, iar atunci totul se rezuma la un sărut scurt, în care nici măcar nu îşi deschideau gura. Un pupic şi atât. Ultimul sărut adevărat fusese în prima seară aici, când o trăsese în poala lui şi o sărutase în faţa şemineului. Tânjea după un sărut adevărat cu el ca un muritor de sete după apă în deşert. Oricât încerca să se lupte cu ea însăşi, avea din ce în ce mai puţină putere. Îi era dor de gura lui, de gustul lui, de buzele lui presate peste ale ei, sălbatice şi lacome, de limba lui împletită cu a ei, de erotismul pe care îl transmiteau cândva privirile şi atingerile lui. Acum îşi construise un scut impenetrabil în jurul ei şi o trata exact aşa cum ceruse să fie tratată - adică deloc aşa cum voia de fapt.
Oftă descumpănită şi nici nu îşi dădu seama că în living se ţinea o discuţie, sau că se rezemase de Harry şi îşi lăsase capul pe umărul lui şi îi privea gura ca pe cea mai delicioasă prăjitură din lume. El râse şi îi atrase în sfârşit atenţia, când o privi.
- Nu-i aşa, iubito? O întrebă el cu ochii jucăuşi, şi Jenn tresări speriată.
- Huh?! Întrebă bulversată, făcându-i pe toţi trei să râdă. Russell era pe canapea în faţa lor, iar Adele era prin bucătărie, dar foarte activă la conversaţie.
- I-am spus că Bloody Dracula e schema ta favorită pe placă.
Jenn îi privi pe rând pe Harry şi Russell, ce zâmbeau ştrengăreşte. Se îndreptă mândră de spate şi clătină din cap.
- Nu am nici cea mai mică idee ce înseamnă asta, şi nici nu vreau să aflu. Amândoi începură să râdă, iar Adele o susţinu înverşunată din bucătărie.
Harry o trase din nou şi o rezemă de pieptul lui, o privi drăgăstos şi ei îi licăriră ochii. Da, avea să o sărute acum, poate chiar mai senzual, pentru că Ryan nu era prin preajmă, dar buzele lui ajunseră doar pe fruntea ei, apoi îşi îndreptă din nou privirea spre Russell. Jenn clocotea în braţele lui ca un cazan gata să dea peste.
- O s-o învăţ eu, ea nu e laşă ca tine! Strigă Harry spre mama lui, care ţinea o pledoarie despre faptul că ea nu s-ar urca niciodată pe o prostie din aia alunecoasă.
- Nu cred că eşti bun de profesor încă! Îl atacă răutăcios şi Russell. Harry se înfoie la amândoi.
- Sunt un snowboarder mult mai bun decât tine!
Russell râse.
- Ai vrea tu, fiule! Mai ai zăpadă de mâncat până să mă întreci.
Ochii lui Harry se mijiră periculos.
- Singura dată când ai făcut o Nuclear, aproape ţi-ai rupt gâtul! Continuă Russell, bucurându-se să îşi tachineze nepotul.
- Ce?! Scoase Adele capul de după uşă, privindu-i speriată. Toţi izbucniră în râs.
- Ultima dată când m-ai văzut făcând o Nuclear, aveam 16 ani. Zâmbi Harry îngâmfat. Russell râse, apoi deveni nostalgic, amintindu-şi probabil de perioada aia. Jenn se jelea în sinea ei, dându-şi seama ce o aştepta. Nu ştia cum sunt schemele astea de care vorbeau ei, dar îi era suficientă denumirea sa îşi dea seama cât de periculoase sunt.
- Jenn! Jenn, trezeşte-te! Simţi respiraţia lui Harry pe obrazul ei, dar somnul era mult mai dulce, aşa că mormăi supărată şi nu deschise ochii. Se făcu ghem sub aşternuturi, unde era cald şi bine, chiar dacă nu mai erau braţele lui Harry. El chicoti în urechea ei.
- Ţi-am spus că plecăm devreme. Haide, sus! O zgâlţâi, iar ea îşi trase pătura peste cap.
- Pleacă de aici! Nu vreau să mă urc cu tine pe un munte îngheţat. Bombăni ea, baricadându-se sub căldura cuverturii.
Îl auzi mârâind, şi imediat toată căldura dispăru brusc, fiind înlocuită de un val de aer rece. Cuvertura fu smulsă de pe ea şi se ridică ca un fulger în şezut, aproape ţipând din cauza şocului.
Harry începu să râdă.
- Ţi-am spus să te trezeşti!
Furioasă, luă o pernă şi o aruncă în el.
- Mai fă odată asta, Styles, şi nu o să îţi rup eu gâtul înaintea schemelor tale tâmpite de snowboard. El continuă să râdă nestingherit, fără să bage în seamă furia ei. Se dădu jos din pat, era deja îmbrăcat. Jenn bodogăni nemulţumită.
- Ai spus că urăşti trezitul de dimineaţă. Mie îmi par al naibii de matinal. Cugetă în minte dacă să tragă cuvertura din nou peste ea sau nu, dar Harry probabil avea să o ia cu totul pe sus, aşa că se ridică resemnată şi îşi luă adio de la somn şi căldură. Flacăra şemineului era deja dată la maxim, dar în camera tot era răcoare. Probabil Harry o dăduse aşa când se trezise şi nu avusese timp să se încălzească.
El îi zâmbi peste umăr.
- Sunt matinal când ziua începe cu o activitate care îmi place la nebunie.
Ea îşi dădu ochii peste cap şi îşi îndesa picioarele în papuci, frecându-şi braţele. Privi pe fereastră, era încă semiîntuneric şi geamurile erau aburite.
- E frig afară, nu-i aşa? Dârdâi Jenn.
- Ger! Rânji Harry drăceşte, de parcă spunea că gerul e la fel de plăcut ca soarele din Caraibe. Jenn gemu nenorocită.
- Îmbracă-te cu haine cât mai groase, echipamentele le-am împachetat deja, dar ne îmbrăcăm cu ele acolo. Ne aşteaptă un drum destul de lung.
- Ia stai aşa! Îl opri Jenn, dându-şi seama de ceva, brusc. Ai spus că îţi place să şi escaladezi, doar nu o să ne căţărăm pe munte înainte?
Ochii ei mari îl făcură pe Harry să izbucnească în râs.
- Oricât mi-ar plăcea să te văd făcând asta, mie îmi place escaladatul doar vara, pe stânci, în niciun caz pe un munte îngheţat. Aşa că scapi cu telegondola deocamdată.
Jenn oftă uşurată, făcându-l pe Harry să râdă din nou.
- Înfofoleşte-te bine, dar totuşi să poţi da jos în maşină, pentru că va fi cald! Mă duc să pregătesc nişte gustări pentru drum şi micul dejun.
După asta, ieşi din cameră şi o lăsă pe Jenn să se supună ordinului, ceea ce şi făcu, neavând de ales. Privi ceasul şi se văietă când văzu că nu era nici 6 dimineaţa. Bărbat nebun cu pasiunile lui şi mai nebune.
Făcuse duş seara trecută, aşa că nu riscă acum din nou, pentru că sigur avea să o apuce dârdâiala chiar dacă nu se spala pe cap. Se spălă doar pe faţă şi pe dinţi şi îşi aplică pe faţă o cremă de care Sam spusese că e bună împotriva frigului. Începuse să prindă drag de cremele lui Sam şi asta nu îi plăcea deloc, şi nu îi plăcea nici faptul că le aplică să îl ispitească pe Harry spre necurat. Nu, nu îi plăcea deloc asta, dar nu se putea abţine. Frica pe care o avusese la început începea uşor, uşor să dispară şi să rămână doar nevoia nebunească de a-l avea pe Harry. Problema era doar faptul că ea e complet nepricepută în toate astea, iar el o ia cu asalt ca un vulcan ce erupe erotism, nu era bărbatul care să abordeze lucrurile cu binişorul. Acţiona sălbatic, din impuls, exact ca restul lucrurilor pe care le făcea.
Îşi pregătise deja hainele de seara trecută, şi era hotărâtă să nu îngheţe de frig, chiar dacă se înfofolea până nu se mai putea mişca. Era suficient să privească afară, la priveliştea ce părea înghiţită de Era Glaciară, şi începea să tremure din toate oasele. Ura frigul şi zăpad, şi chiar dacă nu mai urcase niciodată pe un munte, nici nu era nerăbdătoare să o facă. Vacanţele ei începuseră în familia lui Sam - iubitorI de soare şi căldură exact ca ea.
Se încălţă în trei perechi de ciorapi, o pereche de colanţi, peste care trase alta de blugi, şi apoi urmau şi cei de schi pe care Harry îi împachetase în rucsac. Maiou, două bluze, pulover, hanorac, şi apoi geacă de fâs. Îşi înfofoli fularul în jurul gâtului şi îşi îndesă un fes pe cap. Mănuşile le bagă în buzunar şi se chinui să se încalţe aşa cum o ţestoasă se chinuie să se întoarcă pe picioare după ce o rostogoleşti. Din cauza celor trei perechi de ciorapi, abia reuşi să îşi îndese cizmele îmblănite în picioare, dar izbândi până la urmă şi răsuflă mulţumită. Deja începea să i se facă cald, aşa că trebuia să iasă, pentru că era pregătită pentru frig acum.
În bucătărie îi auzi pe Adele şi Harry vorbind, şi zâmbi în timp ce se îndrepta spre ei, gândindu-se că Adele se trezise de la ora asta să le pregătească micul dejun. Simţi miros de ouă prăjite şi cafea, şi prinse viteză spre ei.
Când o văzu, Harry izbucni în râs.
- Oh, Doamne! Ai pus tot dulapul pe tine? Jenn îi scoase limba.
- Nu! Am mai lăsat costumul de baie.
Harry continuă să râdă.
- Las-o în pace, Dumnezeu ştie cât de frig e pe muntele ăla acum. Dacă răciţi, o să te bat cu placa aia a ta de nu te vezi. Îşi dojeni Adele fiul, întinzându-i lui Jenn o cană de cafea. Arăta adorabilă într-un capot flauşat şi cu părul încă puţin ciufulit. Jenn luă recunoscătoare cafeaua, dar abia se putea mişca, aşa că se dezbrăcă de geacă până terminA de mâncat. Harry purta doar un pulover negru şi gros, blugi pe sub care sigur nu avea nimic altceva, şi bocanci cu probabil o singură pereche de ciorapi. Înfulecară un mic dejun plin de calorii, format din şuncă şi ouă prăjite, dar asta ordonase Harry. Adevăraţii sportivi mănâncă alimente consistente, care ţin de foame, apoi ard totul în mişcare. Asta o învăţa el pe Jenn, care nu înghiţea prea mulţumită feliile de şuncă înecate în ulei, deşi erau delicioase.
Maşina era deja pregătită, Harry urcă din nou în dormitor să îşi ia geaca şi 10 minute mai târziu, amândoi plecară spre o zi ce avea să fie uimitoare pentru unul dintre ei, şi îngrozitoare pentru altul.
- Ţi-am spus eu că o să îţi fie cald! O dojeni Harry după nici un kilometru de drum, privind-o cum se fâţâia în scaun şi trăgea în jos de gulerul puloverului. Nu îşi mai luase geaca pe ea, pentru că Harry pornise maşină înainte şi era deja cald când se urcaseră în ea, dar chiar şi aşa, era suficient de înfofolită să se topească de căldură acum.
- Dezbracă-te, Jenn, o să transpiri şi când te dai jos, o să îngheţi şi mai rău.
Ea bombăni nemulţumită şi începu să scoată straturile de haine, până rămase doar în cele două bluze. Acum era suportabil. Harry era în pulover şi părea să nu aibă nicio problemă. O privea cu un zâmbet ştrengar în timp ce era atent şi la drum.
- Aşa cum te-ai înfofolit acum, cred că mi-ar lua jumătate de oră să te dezbrac.
Jenn se strâmbă la el.
- Şi de ce ar fi nevoie să mă dezbraci tu?
El surâse scurt.
- Ştii şi tu, pentru că eşti sexy, şi eu te vreau... chestii din astea neinteresante pentru tine.
Jenn aruncă restul hainelor pe bancheta din spate şi îl privi pe Harry cu o figură îngâmfată.
- Neinteresante cu tine! Îl înţepă ea, apoi vru să îşi tragă o palmă peste ochi. "Aşa, idioato, îndepărtează-l şi mai tare." Se înjură ea mintal, dorindu-şi să îşi retragă cuvintele, dar se obişnuise să fie caustică cu Harry când venea vorba de subiectul ăsta şi replici de genul îi ieşeau din instinct.
Harry zâmbi afectat.
- Corect! Se conformă el, apoi închise subiectul şi îşi îndreptă atenţia spre sistemul audio din maşină. Jenn se blestemă în continuare mintal pe scaunul ei, gândindu-se să îi ceară să oprească maşina şi să sară pe el în secunda următoare. El părea că se conformase deja cu respingerea ei şi nu îl mai afecta atât de tare, alt lucru care îi câştigă o înjurătură de sine. Se cutremurase toată când îi spusese că e sexy şi o doreşte, şi ea ce făcuse? Scosese gunoiul ăla de replică ce ar tăia excitarea şi celui mai profesionist star porno.
Îşi puse mâinile în sân şi privi pe geam, începea să se lumineze tot mai mult, dar soarele nu avea să iasă astăzi deloc. Cerul era aproape negru de nori şi în jur natura parcă strălucea din cauza umezelii îngheţate. Era încă un peisaj de basm, chiar dacă nu atât de blând ca atunci când e scăldat în lumina soarelui. Iar ea e singură cu Harry într-o maşină pentru cine ştie câte ore, şi în loc să profite de asta, îl împinge şi mai tare spre margine decât atunci când sunt acasă.
Îi atrase atenţia bombănitul lui.
- La dracu'! Înjură el, iar Jenn îşi întoarse capul.
- Ce e?
Harry scormonea prin CD-uri şi părea că nu îi place deloc ce găseşte.
- Am uitat să iau un CD mai de Doamne ajută! Asta e maşina mamei.
- De ce ai luat maşina ei? Întrebă Jenn, amuzată de nervozitatea lui şi de bombăniturile despre ce găsea acolo. Celine Dion, Mariah Carey, Tina Turner... nimic pe gustul lui.
- Pentru că are rezervorul mai mare. Fir-ar să fie! Oftă Harry şi se lăsă păgubaş, porni radioul, dar în afară de un bâzâit stresant, nu găsi niciun alt post. Nu avea semnal nici la telefon, slabe şanse la radio.
Harry reveni la CD-uri, pentru că nu voia să suporte tăcerea dintre el şi Jenn - sau discuţiile lor caracteristice - în aproape trei ore de mers cu maşina.
- Bryan Adams! Ăsta cine mai e? Întrebă el nedumerit, scoţând un CD. Singurul album al unui bărbat din colecţia lui Adele.
Jenn ridică din umeri, în semn că habar nu are, apoi se răzgândi.
- Cred că am auzit de el, e un compozitor cunoscut şi e pe genul rock, parcă.
Harry nu avea nevoie de mai mult, imediat introduse CD-ul. Melodia care începu o făcu pe Jenn să izbucnească în râs şi pe Harry să se vaiete tot.
- Numai rock nu e asta! Se înfoie el, vrând să scoată imediat CD-ul, dar Jenn îl opri. Felul în care începuse melodia era ca un efect hipnotizant în combinaţie cu peisajul din jurul lui.
- Lasă-l! Îi prinse braţul, după primul vers. Melodia se numea "When you love someone".
- Îmi place linia melodică, se potriveşte cu peisajul ăsta. Zâmbi ea visătoare, ascultând şi privind munţii din jurul lor.
El făcu o grimasă şi îşi molfăi limba în gură.
- E foarte posibil să adorm, Jenn. Nici Celine Dion nu e aşa rea.
Ea îl lovi în joacă peste mâna.
- Doar ascultă şi taci.
Un zâmbet ştrengar se întoarse spre ea.
- Ar trebui să citesc vreun mesaj subtil în versurile astea?
Ea se întoarse cu ochii mijiţi, următoarea replică chiar nu putea fi reţinută, pentru că el nu mai vorbea de atracţie sexuală aici.
- Singurul lucru pe care trebui să îl citeşti tu, sunt indicatoarele rutiere. Ochii în faţă şi gura închisă. Îi ordonă ea, făcându-i semn din cap să privească la drum, iar Harry începu să râdă.
"Here I'm" urmă, cu un ritm puţin mai alert, care îl prinse şi pe Harry imediat şi nu se mai plânse. Pe la jumătatea albumul, deja îngâna după melodii odată cu Jenn.
- Bine, poate muzica mamei nu e chiar aşa rea! Recunoscu el, făcând-o pe Jenn să râdă. Era o muzică perfectă pentru genul ăsta de călătorie, iar la a doua repetare a pieselor, cântau amândoi de zor versurile, se fâţâiau pe scaun prefăcându-se nişte artişti care cântă din tot sufletul, apoi izbucneau în râs.
Era cu siguranţă cel mai plăcut moment dintre ei doi, iar Jenn îşi dorea să nu se mai termine niciodată, chiar dacă la început se plânsese de drumul lung.
Amândoi erau nişte cântăreţi groaznici, dar asta nu îi oprea să dea tot ce e mai bun din ei. Tăceau şi ascultau doar atunci când venea "WYLS", pe care Harry o pusese pe repeat de trei ori la rând.
- Tu chiar o să mă distrugi, Jennifer Rey. Uită-te ce ascult, să nu mai spun că îmi place şi mai şi cânt, ceea ce nu am făcut în viaţa mea.
Ea râse cu poftă, oprindu-se din fredonat pe la jumătatea piesei "Everything I do".
- Oh, haide, Harry Styles! Nu-mi spune că nu ai cântat niciodată.
El clătină din cap, privind drept în faţă. Acum erau pe autostradă, spre ieşirea din parc şi se îndreptau spre Lienz. Carosabilul era puţin îngheţat şi Harry conducea cu o viteză redusă. Întunericul nopţii dispăruse complet, dar soarele era complet absent aşa că atmosfera din jur nu se schimbase prea mult. Asta făcea cumva atmosfera din maşină şi mai intimă. Geamurile se aburiseră, erau doar ei şi piesele astea pe care doi îndrăgostiţi s-ar iubi până şi-ar da duhul în pat.
- Nici măcar la duş? Mai încercă ea.
- Nu! Nu îmi place să cânt. Se strâmbă el, iar Jenn râse.
- Nici mie, deşi iubesc muzica. Amândoi suntem nişte cântăreţi groaznici, dar cui îi pasă? Mări volumul şi începu din nou să cânte din tot sufletul alături de Bryan. Harry o privi şi râse, iar ea îl stârni să cânte alături de ea, ceea ce şi făcu, fără să fie rugat prea mult.
Aproape trei ore mai târziu, opriră în faţa celei mai mari staţiuni din capitala districtului Tirol. Chiar dacă era începutul primăverii, aici era plină iarna, mai ceva ca în Hohe Tauern. Jenn se înfofoli bine înainte să iasă din maşină, îşi trase fularul peste nas şi mănuşile în mâini, dar tot începu să dârdâie uşor când simţi aerul rece şi nemilos.
- Nu trebuie să ne înregistrăm, pentru că nu ne cazăm, aşa că merg să închiriez o telegondolă. Aşteaptă-mă aici! Îi spuse Harry şi apoi se întoarse spre clădire.
Jenn începu să se fâţâie de pe un picior pe altul să se încălzească, nu era zăpadă aici, dar era îngrozitor de frig. Privi spre vârful muntelui şi se cutremură gândindu-se că avea să urce acolo.
Harry se întoarse în mai puţin de cinci minute, deschise portbagajul şi începu să îşi scoată echipamentul.
- Eşti sigură că nu vrei să îţi închiriez o placă? O întrebă el încă o dată, ieri se milogise de ea toată ziua. Jenn clătină hotărâtă din cap.
- Probabil o să îmi fie frică şi să te privesc, nici nu mă gândesc să mă dau şi eu.
Harry râse şi închise portbagajul, apoi îi întinse un rucsac lui Jenn.
- Treaba ta, dar o să te plictiseşti aşteptându-mă pe munte până mă întorc. Poate te mănâncă vreun lup. Încercă el s-o sperie, dar nu îi ieşi.
- Mai bine mâncată de lup, decât cu toate oasele rupte pe chestia aia.
Harry începu iar să râdă şi se lăsă păgubaş, îşi puse rucsacul la spate, exact ca Jenn, şi cugetă dacă să înceapă să se echipeze aici sau în telegondolă. Alese a doua variantă, era mai uşor şi cald, aşa că îşi băgă placa sub braţ, o prinse pe Jenn de mână şi o trase spre zona de unde plecau telegondolele.
Erau foarte puţini oameni prin jur, şi niciunul care să urce pe munte, aşa că telegondola lor fu singura care plecă. Ei erau singurii nebuni care se urcau pe munte în gerul ăsta. Probabil cei care veniseră aici sperau la o vacanţă frumoasă şi caldă, de primăvară, într-un ţinut de basm, dar vremea le jucase o festă neplăcută.
În timp ce urcau, îmbrăcară şi restul hainelor. Jenn îşi trase pe ea pantalonii de fas şi încă o geacă, ceea ce o făcea deja să nu îşi mai poată ţine braţele pe lângă corp. Se simţea de parcă îmbrăcase un costum de sumo. Era pentru prima dată într-o telegondolă şi peisajul de sub ia îi lua răsuflarea, mai ceva ca cele 10 straturi de haine.
Harry se îmbrăcă la fel, dar adăugă echipamentul special pentru snowboard alături de toate apărătorile. Jenn era fericită că măcar se proteja aşa cum trebuie. Îşi puse şi el un fes pe cap, apoi casca şi ochelarii de schi, cu lentile de un albastru electric, la fel ca placa lui. Tot echipamentul venea de la un brand celebru şi probabil trecea cu mult peste standardele celor ce se închiriau în vale. Harry se respectă când vine vorba de pasiunile lui.
Când termină, Jenn abia de-l mai recunoştea, dar redeveni el atunci când îi zâmbi. Nu i se mai vedeau ochii, doar gura.
- O să cobor până jos doar o singură dată, apoi rămân pe pantele din jur ca să nu te las prea mult timp singură, e OK aşa? Jenn aprobă din cap, deşi nu o încânta ideea. Doar urcarea dura în jur de 10 minute, şi cine ştie cât îi lua lui să coboare pe placă, dar trebuia să îl lase să se distreze.
Când telegondola se opri, coborâră amândoi, singuri, pe muntele îngheţat. Pârtia era deschisă pentru turişti, dar nu era absolut nimeni aici. Jenn se întrebă dacă nu cumva Harry o închiriase doar pentru el, ca să nu fie încurcat de alţii, sau să fie singur cu ea pe munte. Nu, a doua variantă în niciun caz, pentru că nu rămânea prea mult timp cu ea.
- Tot nu înţeleg de ce m-ai adus aici cu tine. Puteai să vii singur şi să cobori de câte ori, fără să mă mai ai pe mine pe cap. Bodogăni ea, în timp ce făcea primul pas în zăpadă şi îşi simţi pielea zbârlindu-se când îi scârţâi sub talpă. Scoase limba pe sub fular.
Harry doar zâmbi.
- Nu am vrut să vin singur!
Jenn îşi ridică imediat capul şi îl privi, ar fi dat orice să îi vadă ochii acum, pentru că ce spusese el o topise de tot. Înghiţi uşor.
- Bine, atunci hai să îţi faci damblaua mai repede ca să plecăm odată de aici. Spuse ea, şi o porni spre pârtie. Harry râse, o prinse de mână şi o trase înapoi.
- Nu pe acolo, iubire!
- Ce?! Jenn îşi învârti capul nedumerită, Harry o trăgea spre altă zonă, care nu părea destinată turiştilor, sau sporturilor de iarnă.
- Harry, unde mergem? Întrebă nedumerită, când se îndepărtară tot mai mult prin zăpadă.
- Nu cobor încă pe pârtia aia. Mai întâi o să fac nişte încălzire pe dâmburile astea. Îi arătă în jos. Aici pârtia nu mai era aşa uniformă, erau tot felul de urcuşuri şi coborâşuri, pante abrupte, curbe periculoase în jurul copacilor. Jenn privi totul terifiată.
- Harry, ai înnebunit? Asta arată mult mai periculos decât cealaltă pârtie, nici nu cred că ai voie să cobori pe aici.
El îşi ridică colţurile buzelor, apoi ochelarii peste cască, ca să poată vedea mai bine pârtia. O privi apoi pe Jenn.
- Eu am voie! Îi făcu cu ochiul, iar ea şi-i dădu pe ai ei peste cap. Voia să fie nepăsătoare, să îl lase să facă ce vrea, dar nu putea să nu se teamă pentru siguranţa lui.
- Şi cât o să cobori? Întrebă, privind speriată în jos. Nu erau în vârful muntelui, dar altitudinea nu era mică. Urcaseră pe cel mai înalt nivel al pârtiei.
- Nu mult, ţi-am spus. O să fiu tot timpul în raza ta vizuală. Spuse Harry, apoi se aplecă să îşi pună placa în picioare. Jenn se mai calmă puţin să audă asta, dar nu mult.
Lăsă rucsacul jos şi trase o gură mare de aer în piept.
- Dacă te plictiseşti, fă un om de zăpadă! Îi făcu iar cu ochiul, înainte să îşi tragă ochelarii pe ochi, şi dintr-o mică săritură pe zăpadă şi o întoarcere, începu imediat să alunece la vale.
- Harry! Icni Jenn speriată, fără să-şi dea seama, văzându-l dispărând aşa de lângă ea. Mai că îi venea să o ia la fugă după el şi să îl tragă înapoi, dar era deja imposibil de prins.
Alunecă doar câţiva zeci de metri, apoi primul salt îi făcu lui Jenn inima să stea în loc. Era o Ollie simplă , dar pe ea tot o speria să îl vadă plonjând aşa pe muntele ăsta abrupt. Aterizarea reuşită fu urmată de un urlet de entuziasm de la el, se bucura ca era din nou în elementul lui, iar Jenn începu să râdă în cele din urmă şi îl lăsă să îşi facă de cap.
Nu alesese partea asta a muntelui doar ca să fie mai aproape de Jenn, ci pentru că era mult mai potrivită pentru un snowborder ca el. Pârtia abruptă şi complicată mărea adrenalina şi satisfacţia la coborâre. Inima lui Jenn avea deja probleme şi de multe ori îi bubuia între coaste de teamă, când Harry executa câte o figură periculoasă, care eşuată i-ar fi adus o groază de oase rupte. Sărea, se învârtea, se apleca, se îndoia de mijloc, toate schemele posibile pe care le văzuse Jenn vreodată şi trebuia neapărat să înveţe cum se numesc. Uneori cobora atât de mult încât din el nu mai rămânea decât un punct mişcător, şi întotdeauna urca pe jos cu placa în braţe, spunea că ăsta e sport extrem adevărat, să faci singur tot efortul.
După mai bine de două ore, Jenn îi uitase numărul coborârilor sau a schemelor periculoase. El părea în plină formă, ea îngheţase pe loc ca un cârnat la congelator.
- Gata? Îl întrebă plină de speranţă. El îşi ridică ochelarii şi începu să râdă.
- Gata?! Iubire, de-abia m-am încălzit.
Ochii ei se măriră în orbite, pe deasupra fularului gros.
- Asta a fost încălzire la tine? Arătă disperată spre pârtia acum goală.
- Mhm! Zâmbi Harry, desfăcând rucsacul şi scoţând termosul plin cu cafea. Îşi turnă în cană şi bău cu poftă.
- Deci ce urmează, să cobori pe cap şi cu picioarele în sus? Se înfoie ea furioasă, pentru că îi îngheţaseră şi părţi pe care nu ştia că le are. Se mai învârtise pe aici, mai modelase câţiva bulgări de zăpadă, dar nimic mai mult, şi aerul parcă îngheţa din ce în ce mai tare.
- Calmează-te, Jenn, nu am făcut nici măcar o Cross Rocket până acum.
- Nu ştiu ce e aia şi nici nu vreau să aflu văzându-te pe tine. Te rog nu fă scheme şi mai periculoase de atât. Se milogi ea.
Harry zâmbi şi făcu un pas spre ea, îi trase fularul în jos şi îi descoperi un nas roşu şi îngheţat. Buzele însă păreau intacte, fuseseră unse cu ceva şi nu crăpaseră de frig.
- Ţi-e frică că o să rămâi fără mine? Ea îi dădu peste mână şi se încruntă la el.
- Încetează cu prostiile, nu mă încântă deloc să te car până la telegondolă dacă îţi rupi vreun picior acolo jos.
Harry o privi cu o figură rănită.
- Deci de asta îţi pasă ţie? Ca o să te chinui cu trupul meu rănit? Clătină din cap nemulţumit. Bine, iubire, hai să îţi arăt ce înseamnă cu adevărat o schemă periculoasă.
Îi întinse cana de cafea, îşi trase ochelarii pe ochi şi înainte ca Jenn să poată reacţiona, alunecă deja cu viteză la vale. Îl privi cu ochii speriaţi, oprindu-se la timp să ţipe după el. Să declanşeze o avalanşă era tot ce îi mai lipsea.
Harry coborî cu o viteză nebunească, dar fără să facă nici cea mai mică schemă. Jenn aşteptă să îl vadă plonjând în aer, dar, dintr-o dată, totul o luă razna. Vârful plăcii se înfipse în zăpadă şi îl aruncă pe Harry peste cap, făcându-l să se rostogolească de câteva ori, apoi rămase nemişcat şi întins pe zăpadă.
Ţipătul lui Jenn răsună cu putere, apoi îşi puse mâna la gură.
- Harry! Ţipă ea din nou, şi uită complet de frică pentru panta asta când începu să coboare, chinuindu-se cu bocancii grei în zăpadă, dar fugi cât putu de repede. El nu era la mai mult de 20 de metri de ea, şi rămăsese încă nemişcat. Inima îi bubuia acum cu adevărat de spaimă şi îşi simţi colţurile ochilor înţepând atunci când ajunse lângă el şi ingenunche epuizată. Îi prinse capul şi îi scoase imediat ochelarii. Ochii lui erau închişi şi nu schiţă nicio expresie. Îşi pierduse cunoştinţa.
- Harry! Harry, mă auzi?! Îi strigă ea, zgâlţâindu-l, apoi îşi puse mâinile pe obrajii lui.
- Harry! Îl strigă în lacrimi, tot mai disperată că el nu îi răspundea. Nu putea să îl ia de aici singură, trebuia să plece după ajutor, dar nici să îl lase singur aici nu putea. Deja i se făcuse rău din cauza fricii şi îşi scoase mănuşile, aşezându-şi palmele reci pe obrajii lui.
- Harry, te rog, revino-ţi? Îl imploră ea, fiind gata să izbucnească în plâns, apoi se opri brusc când un zâmbet se întinse pe buzele lui. Era la fel ca în maşină, când se prefăcuse că doarme. Deschise imediat ochii, arătând foarte teafăr şi nevătămat.
- Deci plângi pentru mine, sau pentru tine că va trebui să mă cari până la telegondolă?
Şocul o izbi puternic pe Jenn. Se prefăcuse?
Văzu roşu în faţa ochilor de furie, îi dădu o palmă cât putu de tare şi se ridică imediat de lângă el.
- Idiotule! Îl înjură ea, lacrimile dispărură imediat, frica fu înlocuită de furie. Vru să urce înapoi, dar Harry o prinse de picior şi o trase în jos, doborând-o pe zăpadă.
- Lasă-mă! Eşti un mare idiot. Trebuia să ştiu că o să faci o glumă stupidă de-a ta. Data viitoare sper să cazi şi să îţi rupi gâtul de-a binelea. Se agită ea scoasă din sărite, încercând să scape de el. Îl lovi cu piciorul în braţ şi scăpă.
- Jenn, haide, îmi pare rău. Nu credeam că o să te sperii aşa de tare. Nu ai zis tu că nu îţi pasă de mine? Râse Harry în urma ei, dar nu îl mai ascultă şi mărşălui furioasă înapoi spre vârf, hotărâtă să plece imediat de aici. Încă îşi mai simţea inima pompându-i nebuneşte din cauza fricii.
Harry nu putu să se ia după ea, aşa că se aplecă să îşi desfacă repede placa din picioare, apoi o luă imediat la fugă prin zăpadă după ea.
- Nu te duci nicăieri! O prinse de mijloc şi o trase iar în zăpadă, tăvălind-o de câteva ori. Se rostogoliră amândoi la vale şi se umplură de zăpadă. Jenn ţipă indignată.
- Dă-mi drumul, ugh, te urăsc! Dădu disperată din toate membrele pe care le poseda, în speranţa că va scăpa. Prinse un pumn de zăpadă şi îl aruncă în el. Îl izbi direct în faţă şi Harry fu cel care scoase acum sunetul indignat.
- Ooooh, ce o să regreţi asta.
Nu mai avu timp să reacţioneze, Harry o terfeli prin zăpadă ca pe un pesmet în tigaie. Se umplură amândoi de zăpadă, Harry o frecă pe faţă, îşi simţi până şi nasul plin de zăpadă. Furioasă, Jenn nu se lăsă mai prejos şi se năpusti şi ea asupra lui, lovindu-l, aruncând zăpadă spre el, până când îi smulse şi casca şi ochelarii din cap.
Ajunseră să se rostogolească până la placa de snowboard pe care Harry o lăsase în urmă.
- Gata, ai câştigat! Gâfâi Harry, făcând tot posibilul să o potolească, şi reuşi doar urcându-se deasupra ei.
Ea gâfâi de furie ca un taur căruia îi fluturi steagul roşu prin faţa ochilor.
- Dă-te jos de pe mine! Îi ordonă, încercând să scape, dar nu avea şanse prea mari. Harry îşi scoase mănuşile şi îi curăţă zăpadă de pe faţă, îşi pierduse şi ea fesul şi fularul în încăierare, iar acum părul negru îi zăcea răvăşit în jurul capului şi plin de zăpadă. Ochii ei scânteiau de furie, respira nebuneşte şi îi simţea pieptul ridicându-se şi coborând sub el. Tot ce înfrânase săptămâna asta îl izbi acum nemilos şi o căldură infernală îl cuprinse în tot corpul, topind zăpada din jur.
- La dracu' cu regulile tale, Jenn! Vreau să te sărut acum şi o s-o fac fie că-ţi place sau nu! Ameninţă el, şi în secunda următoare, se năpusti asupra gurii ei, zdrobind-o cu un sărut plin de lăcomie şi pasiune.
________________________
Stiu ca ma injurati acum. :))
Va mai las putin sa terminati........
OK, gata? :))
Jur ca nu am vrut sa termin asa, dar capitolul asta mi-a iesit mai lung decat intentionam si iar nu am terminat unde voiam. :))
Dar promit, pe cuvant de cercetas, ca urmatorul capitol o sa fie plin de ce va place voua. :))
Nu ezitati sa va lasati mai jos parerile despre capitolul asta.
Va iubesc! xx