Îl durea capul. Îşi dădu seama de asta dinainte să se trezească. Şi o zi începută cu o durere de cap e clar un semn rău. Mormăi furios cu nasul în pernă, înjurând sunetul nenorocit ce amplifica bocăniturile din creierul lui. Nu tăcea nici de-al dracu' şi când reuşi să deschidă ochii, îşi văzu telefonul luminând pe noptiera patului.
- Lua-te-ar dracu' pe oricare ai suna! Harry înjură mormăit şi se întinse spre telefon, ecranul se multiplică în zece când se uită la el şi lumina era prea puternică ca să vadă numele nenorocitului de-l suna. Îşi miji ochii, dar tot nu reuşi să citească. Înjură şi răspunse direct:
- Da! Lătră el. Spera doar să nu fie tatăl lui sau Ryan. Durerea de cap nu i-ar suporta aşa ceva.
- Styles, trebuie să vii aici imediat. Îi tună autoritară o voce de femeie. Luă telefonul de la ureche şi se holbă la el. Tot nu putea să citească numele, care dracu' mai avea mâncărimi acum?
- Aici, unde? Cine e?
- Sfântul Petru, te sun de la poarta Raiului. Comentă sarcastică gagica. Harry ridică din sprâncene, eh fir-ar al dracului! Mai făcu o încercare şi se uită la telefon, dar era prea întuneric în cameră, aşa că luă telecomanda şi trase draperiile digitale. După ce îi arseră ochii câteva secunde, reuşi să vadă clar.
Samantha.
Sam... Sam îl sunase.
- Sam? Ce Dumnezeu vrei? Se miră el, pentru că ea nu îl sună niciodată. O simţi dându-şi ochii peste cap că reuşise în sfârşit să îşi dea seama cine e.
- Am aici o logodnică de-a ta care s-a închis în cameră şi nu vrea să mai iasă.
Îi luă câteva secunde să îşi dea seama despre ce e vorba. Logodnică... Jenn... Jenn... gemu amărât şi se trânti iar pe pat, cu nasul în pernă.
- Ce i-ai făcut? Îngăimă el.
- Eu? Ce i-ai făcut tu?! Se agită Sam şi părea a dracului de matinală. Lui îi bubuia capul. O muiere arţăgoasă era ultimul lucru de care avea nevoie.
- Uite cum stă treaba! Sunt de acord cu ideea asta a ta, dar doar pentru că Jenn are nevoie să mai iasă din casă şi neapărat de o vacanţă, dar are nevoie de pregătire serioasă acolo unde o duci tu.
Harry mormăi şi îşi dădu ochii peste cap.
- Nu are nevoie de nicio pregătire, nu o duc la vreo competiţie unde luptă pentru viaţa ei. Bombăni el, dar era cu faţa în pernă şi nu se înţelegea nimic din ce spunea.
- Ce? Unde dracu' eşti? Nu înţeleg nimic.
Harry se ridică frustrat pe coate.
- Am spus că nu are nevoie de nicio pregătire. Mama o place, bunicul o place, eu o să fiu tot timpul cu ea, le face faţă lui Ryan şi iubitei lui.
- Bine că ai pomenit de iubita lui Ryan, pentru că asta e cauza, dar nu aşa cum crezi tu. Christina asta e o puicuţă de bani gata, pudrată şi dichisită din vârful capului până în călcâie, nu-i aşa?
- Aa... da! Răspunse Harry, puţin nesigur unde voia să ajungă Sam.
- Ei bine, ţin să te anunţ că ultima haină pe care şi-a cumpărat-o Jenn a fost o pereche de blugi la 10 dolari dintr-un magazin uitat de lume, acum vreo trei luni. Şi hainele cumpărate înainte nu sunt mai bune. Nu vrea să împrumute nimic de la mine, nici să îşi cheltuiască banii pe cumpărături inutile, nici pe ai mei, bufni Sam furioasă. Aşa că trebuie să vii aici să o convingi că are nevoie de o garderobă nouă, pentru că sunt sigură că nici tu nu vrei să arate ca un crevete uscat pe lângă steaua de mare a lui Ryan.
Fir-ar să fie, Sam avea dreptate. Harry se ridică imediat în şezut, simţind interesul pentru conversaţie. Hainele erau o problemă serioasă la Jenn, nu le acorda nici cea mai mică atenţie. Nu din cauza asta nu observase el până acum cât de sexy e? Ba da! O văzuse odată într-o rochie ca lumea şi înnebunise. Avea un corp ce îl băga în draci, dar ea îl masca cu cele mai hidoase haine. Şi nici nu îi trecea prin cap să o ducă aşa în vacanţa asta. Îmbrăcată cu câteva standarde mai înalte, avea să devină o sirenă pe lângă steaua de mare a lui Ryan. Şi îi face şi ei un bine, pentru că o să fie subiect de glumă pentru Christina în hainele ei obişnuite.
Logodnica lui se duce la cumpărături.
- Ajung acolo în 20 de minute.
Închise telefonul fără să mai aştepte un răspuns de la Sam şi sări jos din pat. Prea repede, îl luă ameţeala, văzu triplu şi mai că se prăbuşi ca un bolovan. Se împiedică de o sticlă de whisky şi îşi aminti cât băuse seara trecută.
Nu putea să aibă o femeie, NU PUTEA SĂ O AIBĂ PE JENN, nici măcar să se ducă într-un bar şi să se facă mangă ca un bărbat liniştit, pentru că îi era frică să nu fie urmărit de Ryan.
- S-a îmbătat ca porcu'! Pe mâinile ăstuia îţi laşi tu afacerea?
Parcă auzea glasul enervant al fratelui său răstindu-se la Russell. Oh, nu, frăţioare, de data asta nu mai primeşti gloanţe pe gratis cu care să mă împuşti. Gândi Harry hotărât, aşa cum făcuse seara trecute şi se limitase la două sticle de alcool pe care le băuse singur în dormitorul lui, ca un bărbat fericit şi proaspăt logodit ce era. Îl lăsase baltă chiar şi Andy, fratele lui adevărat, care avea o întâlnire cu Bonnie şi se scuzase politicos. Lua-i-ar dracu' pe toţi.
Îşi târşi picioarele la baie şi intră sub duş. După ce se fripse cu apa şi înjură de toţi sfinţii de care învăţase în copilărie, o dădu cât de rece se putea şi începu să dârdâie, dar era bine, pentru că îşi revenea din mahmureală. Dar sigur avea să se aleagă cu nişte băşici pe cur.
Se duse dezbrăcat şi picurând de apă în bucătărie, după ce îi luase câteva secunde să îşi dea seama dacă e în apartamentul lui sau la casa frăţiei. În apartamentul lui. Nu avea dispoziţia pentru hărmălaia din campus.
Nu îşi dădu seama cu dat dracu' cum funcţiona drăcia de cafetiera. Nu o mai folosise niciodată, de fiecare dată când se trezise în apartamentul ăsta avea o femeie lângă el care făcea ea cafeaua. Încă un motiv pentru care îi trebuie o femeie... sau o logodnică.
Recipientul pentru cappuccino, espresso... mama mă-sii, voia o cafea tare şi atât. Înjură blestemata de tehnologie modernă, drăcia asta avea mai multe butoane decât bordul maşinii lui, şi după ce nu îi ieşi figura şi cafetiera începu să scoată fum şi asta probabil pentru că nu pusese apa unde trebuie, iar cafeaua începu să miroasă a ars, o trase din priza şi se dădu bătut. Îşi scoase un ibric din dulap, turnă două căni de apă, jumătate de pachet de cafea, dădu foc la aragaz şi gata. Cui dracu' îi trebuie afurisitele astea de aparaturi extraterestre?
Se întoarse în dormitor şi se îmbrăcă într-o pereche de blugi negri şi un tricou alb, îşi trecu mâinile prin părul ud, se încălţă într-o pereche de adidaşi şi se întoarse la timp în bucătărie, până când nu i-o lua razna şi a doua cafea şi îi dădea foc la apartament. Era amară ca dracu' şi tare, dar o bău aşa, fără nici un pic de zahăr, ca să îi ia durerea de cap şi să îi dea energie pentru ce avea să urmeze.
Ajunse acasă la Jenn în mai puţin de 10 minute. Aerul rece din decapotabilă îi curăţase creierul complet şi acum se simţea mai bine, gata să dea ochii cu logodnica lui arţăgoasă.
Sam îi deschise cu o mutră acră.
- Intră! Bombăni ea, de parcă îi spunea „Firi-al dracu'!".
- Bună dimineaţa şi ţie! Comentă Harry ironic, în timp ce intră în casă. Sam îşi dădu ochii peste cap.
- Ştii unde o găseşti. Baftă!
Spunând asta, Sam plecă ţâfnoasă în bucătărie, dând de înţeles că ea încercase destul şi nu avea de gând să mai facă nimic. Oftând, Harry urcă spre camera lui Jenn.
Aşa cum se aşteptase, uşa era încuiată.
- Jenn, sunt eu, deschide!
Se aştepta la o muncă grea de convingere, dar fu surprins când auzi cheia mişcându-se în broască şi uşa se deschise, scoţând la iveală o Jenn nervoasă, îmbrăcată ca noaptea trecută, dar fără prosop în cap, cu părul desfăcut şi ciufulit.
- Nu-mi spune că plecăm mai devreme! Îl întrebă ea speriată, plecarea era planificată pentru mâine dimineaţă. Harry clătină din cap şi îşi făcu loc pe lângă ea să intre în cameră.
- Nu, dar acum avem altă problemă.
Jenn îl privi cu o sprânceană ridicată, apoi îşi puse mâinile în sân, devenind iar furioasă.
- Nu pot să cred că te-a convins să vii aici pentru asta. Ei, află, domnule Styles, că ai bătut drumul degeaba. Nu am de gând să îmi cheltui banii pe hainele pompoase ale lui Sam de care nu am nevoie. Garderoba mea e foarte potrivită.
- Serios? O atacă Harry. Ştii că o să fie şi Christina acolo, vrei să îi suporţi aerele îngâmfate de fiecare dată când treci pe lângă ea? Pentru că te asigur că nu se îmbracă din magazine ieftine.
Jenn deschise gura să protesteze, puţin îi pasă cum se îmbracă blonda aia, dar apoi se gândi mai bine şi o închise la loc. Să suporte şi asta era ultimul lucru de care mai avea nevoie. Christina sigur ar profita de ocazie, şi nu neapărat că s-ar simţi jignită, îşi acceptase situaţia, dar pur şi simplu nu voia să mai facă faţă şi genului asta de obstacole. Avea destule de suportat.
Harry o privea tăcut, dându-şi seama că se convingea uşor să cedeze. Patul era răvăşit, semn că nici nu se ridicase din el şi nu avea de gând pe restul zilei, dar era trează, pentru că peste tot erau împrăştiate caiete deschise. Un mic zâmbet se ridică în colţul gurii lui, uitându-se la ea. Era ciufulită, cu siguranţă nu se spălase pe faţă sau pe dinţi, dar puţin îi pasă ei de asta. Toate fetele şi femeile pe care le cunoştea nu l-ar fi băgat aşa în camera nici în ruptul capului. Mereu se trezeau dimineaţa înaintea lui, fugeau la baie şi decojeau straturile de machiaje întinse - le era recunoscător pentru asta, dimineaţa machiajul nu mai arată aşa atrăgător, dimpotrivă.
Jenn oricum nu purta machiaj, dar era într-o nerânduială totală. Cu tricoul ăla enorm, acum cocoloşit, colanţi şi desculţă. Începu să se învârtească prin faţa lui şi simţi brusc impulsul de a-şi înfige mâinile în părul ăla dezordonat şi să o tragă spre el. Se pare că hainele hidoase nu mai au efect asupra lui. Acum ştia ce se ascunde sub ele şi nu mai putea fi păcălit. Iar Jenn era a naibii de frumoasă chiar şi ciufulită şi cu moaca ei somnoroasă şi frustrată de dimineaţă. De fapt, nu era numai frumoasă, era sexy şi apetisantă, iar el nu voia nimic mai mult acum decât să o tragă în pat şi să o ciufulească şi mai tare şi ea să îl ciufulească pe el. Drace, o să îi fie greu să reziste în vacanţa asta. E norocos dacă se întoarce acasă în toate minţile.
Jenn se opri brusc şi se întoarse spre el.
- Bine, fie! Am obosit deja de la Sam, şi ştiu sigur că tu nu o să mă laşi în pace până când nu mă convingi. Aşa că mă duc la cumpărături, dar câteva perechi de pantaloni, bluze şi poate una de ghete mai de Doamne ajută, dar nimic mai mult. Nu vreau să rămân lefteră, pentru că unde mă duce Sam, o pereche de ciorapi costă cât jumătate din garderoba mea.
Harry râse uşor, uşurat că reuşise să o convingă atât de repede.
- E spectacolul meu, nu? Eu plătesc costurile. Merse spre uşă şi o deschise, o strigă tare pe Sam, apoi se întoarse spre Jenn şi îşi scoase portofelul.
- Oh, nu! Nici să nu îţi treacă prin cap. Se înfoie ea, ghicindu-i intenţiile. Harry scoase un card.
- Nu mă face să îl dau lui Sam, pe mâinile ei o să sufere mult mai tare, la fel şi tu.
Menţionata în cauză apăru imediat în uşă, cu un zâmbet plin de speranţă.
- Ai convins-o?
- Da! Şi plătesc eu, aşa că nu are motive să se bosumfle că rămâne lefteră. Sam chiţăi fericită şi ţopăi spre ei, îi înhaţă lui Harry cardul din mâna înainte să apuce Jenn să îl ia.
- Iau eu asta. E mai sigur aşa. Îi oferi un zâmbet drăgălaş lui Jenn, care spumega de nervi, privind scena din faţa ei şi nefiind în stare să o oprească. Ura să fie întreţinută de altcineva, acel cineva fiind mai ales Styles, dar el se băgase în asta (cu Sam), o să suporte consecinţe serioase.
- Acum du-te şi fă ceva cuibului ăluia de coţofene din capul tău, pune nişte haine normale pe tine şi mişcă-ţi fundul afară din casă, azi facem cumpărături. Dădu Sam ordinul, pocnind din degete în faţa lui Jenn, iar aceasta mormăi, însă nu mai spuse nimic şi ieşi din cameră, blestemând în mintea ei.
Sam se întoarse cu un zâmbet drăcesc spre Harry.
- Te-ai mişcat destul de repede.
- Sunt mai bun decât tine. Sam ridică o sprânceană în fandoseală.
- Mai vrei asta înapoi? Ridică cardul.
- Bineînţeles că îl vreau! Se înfurie Harry, Sam rămase calmă şi ridică din umeri, studiind cardul de parcă putea citi pe el suma ce o conţinea.
- Să vedem cât de dotat e, dar nu promit că va mai fi returnat, Jenn are nevoie de ajustări serioase, iar tu încă nu mi-ai plătit inelul ăla.
Pufni pe nări, ştiind că nu avea să mai primească un cent înapoi, bine că nu avea chiar o sumă aşa de mare pe cardul ăsta, dar nici mică, câteva zeci de mii de dolari, pe care Sam avea să îi roadă ca un şoarece ce dă de caşcaval proaspăt. Se conformă cu asta şi ordonă regulile:
- Umple-i garderoba cu tot ce e mai bun şi sexy. Haine potrivite pentru locul în care mergem, dar şi pentru altă ocazie, cine ştie când o mai conving să facă asta şi simt ca o să mai fim împreună şi prin alte locuri până se termină tot. Cumpără din toate, oricât s-ar opune ea. Şi un telefon nou, mai de Doamne ajută decât vechitura pe care o are ea. Adăugă Harry, amintindu-şi telefonul din deceniul trecut al lui Jenn.
- Înţeles! Răspunse Sam prompt, ducându-şi mâna la tâmplă. Asta era un ordin care îi plăcea, se vedea de pe zâmbetul ei drăcesc ce îl băga pe Harry în sperieţi. Sam avea o plăcere pentru cumpărături mai mare decât a unei femei obişnuite, era o adevărată obsesie. Pe Jenn o aşteptau chinurile iadului, iar Harry nu voia să fie de faţă, aşa că plecă imediat, până nu se întorcea Jenn de la baie şi avea să îi sară în cap auzind ce îi ordonase lui Sam.
Nu fusese aşa chinuită în toată viaţa ei.
Rezolvarea problemelor economice în rezerva federală i se părea floare la ureche pe lângă supravieţuirea cu Sam la cumpărături. Probase atât de multe haine, încât începuse să le dezbrace odată cu pielea de pe corp, iar cabinele de probă deveniseră lucrul pe care îl ura cel mai mult pe lume. Harry trecuse pe 2, chiar dacă el o trimisese aici. Nu cumpăra nici un sfert din hainele pe care le proba, dar Sam nu îi dădea voie să cumpere ceva dacă nu arăta bine, dacă nu o prindea culoarea, dacă îi bomba exagerat o parte a corpului sau nu o bomba suficient.
Începuseră de jos, de la blugi, de mai multe tipuri şi culori, pentru mai multe anotimpuri, şi bluze, bine analizate pe corpul ei, largi, strâmte, de sezon, de ocazie... până când simţise că avea să înnebunească, dar Sam abia se încălzea. Trecuse de la tot ce poate îmbrăca o femeie într-o vară, o primăvară şi o iarnă, la rochii de ocazie. Nici un argument nu fusese acceptat, Harry ordonase cumpărături pentru orice ocazie, iar el plătea, aşa că nu avea voie să comenteze. Cu tot ce îi pusese Sam în cârcă, estimă că nu mai avea nevoie de cumpărături pentru toată viaţa, numai dacă se îngraşă şi nu o mai cuprind. Portbagajul şi partea din spate a maşinii erau pline până la refuz şi încă nu terminaseră, dar măcar scăpase de cabinele de probă - după vreo cinci ore de chin şi vreo 10 kilometri de colindat prin mall şi magazine, asta calculat doar în ce mersese pe picioare - şi acum trecuse la încălţăminte. Cu bocancii de zăpadă scăpa repede, la fel şi cu cizmele, dar acum trecea la pantofi, pe care Sam avea o obsesie diabolică, iar picioarele lui Jenn nu mai suportau nimic.
- Mi s-au umflat, piciorul meu e acum cu vreo două numere mai mare, nu putem să facem asta altă dată? Jenn se trânti istovită pe canapea, cu pantoful atârnându-i pe degete. Sam i-l luă din picior. Arăta înfricoşător de vioaie şi energică, de parcă nu colindase jumătate de zi prin jumătate de New York, pe când Jenn mai avea puţin şi se dezintegra de oboseală. Privi pantoful nesigură.
- Nu vreau să o dăm în bară tocmai la final. Hai să îţi cumpărăm măcar o pereche, apoi ai scăpat. Se întoarse spre vânzătoare şi ceru o altă pereche de stiletto cu tocul mai mic. Jenn oftă nenorocită şi se întinse pe canapea, desculţă şi cu o ucigaşă nevoie de hrană şi somn. Abia avusese timp să ciugulească din nişte covrigi cât timp o târâse Sam după ea şi o îndesase în cabinele de probă. Închise ochii puţin, profitând de pauză până când se întorcea Sam cu noii pantofi. Îşi simţi telefonul vibrând în buzunar şi gemu disperată. Îl scoase şi nu mică îi fu mirarea să dea peste numele lui Harry.
- O să te omor! Îi răspunse ea direct, el începu să râdă.
- Nu aţi terminat încă?!
- Tu ce crezi? Zac pe canapeaua dintr-un magazin de pantofi cu picioarele umflate ca două buturugi şi Sam încă se ambiţionează să îmi cumpere pantofi. Harry râse iar, Jenn mormăi o înjurătură.
- Aţi cumpărat tot ce era nevoie?
- Da, şi ţin să te anunţ că Sam te-a secat de bani.
El oftă teatral.
- A fost un risc pe care mi l-am asumat. Vin mai târziu să văd rezultatele. Câte lenjerii de corp ţi-ai luat şi cât de sexy?
Ochii lui Jenn se măriră, apoi comentă înţepată.
- Nu o să afli niciodată.
Harry se smiorcăi supărat.
- Nu poţi să îmi faci asta, funduleţul ăla frumos cu aluniţă e îmbrăcat pe banii mei şi vreau să văd în ce am investit.
Jenn îşi dădu ochii peste cap.
- Păcat că ai promis că o să te abţii şi nu va exista nici un fel de apropiere de genul ăsta între noi. Funduleţul meu cu aluniţă chiar regretă că nu poţi să îl vezi, dar promisiunea e promisiune.
Harry bombăni o listă de injurii ce o făcu pe Jenn să izbucnească în râs.
Sam se întoarse cu patru cutii de pantofi în braţe.
- Trebuie să închid, mai am câteva perechi de pantofi de probat. Ne vedem mâine dimineaţă. Sublinie ea ultimele două cuvinte, semnalând clar să nu vină mai târziu la ea să vadă "rezultatele", apoi închise înainte să îi dea voie să răspundă.
- Cu cine vorbeai? Întrebă Sam, aşezându-se pe canapea şi întizându-i pantoful stâng de la o pereche din ceea ce ceruse.
- Cu Harry. Voia să ştie dacă îi mai supravieţuieşte cardul.
Sam râse.
- Surprinzător, dar da! A rezistat mai mult decât m-am aşteptat. Dar nu am terminat. După asta trebuie să îţi aprovizionez rezerva ta inexistentă de machiaje şi produse de păr. Plus o placă de îndreptat şi un ondulator. Ah, şi un telefon. Uitasem de asta, Harry mi-a zis să îţi iau un telefon nou.
Jenn o privi şocată şi furioasă.
- De ce? Telefonul meu e foarte bun.
- Ba nu e! Îi răspunse Sam, privind-o aspru şi dându-i de înţeles că o să primească un telefon nou oricât s-ar smiorcăi.
Jenn oftă invinsă, nu mai avea energie. Se încălţă şi cu celălalt pantof şi se ridică să facă câţiva paşi. Ăştia erau mai comozi şi se putea mişca bine pe ei.
- Nu îmi place deloc asta. Oricum, o să îmi scadă banii ăştia din suma pe care trebuie să mi-o dea la final, dar tot nu mă simt bine să fiu astfel... întreţinută de el. Se strâmbă Jenn, privându-şi picioarele în oglindă. Sam se aşeză mai comod pe canapea, picior peste picior. O privi atent.
- Cu toată nebunia de astăzi, nu am apucat să vorbim mai serios despre vacanţa asta. Eşti sigură că poţi să îi faci faţă? Îl cunosc bine pe Styles, şi din felul în care se uita astăzi la tine mi-am dat seama că nu îi eşti indiferentă.
Jenn oftă din nou şi se trânti pe canapea. Descălţă pantofii şi îi aruncă în cutie, făcând semn că îi cumpără.
- Nu ştiu, s-au creat nişte... scântei între noi în ultimul timp. Din seara în care am fost prima dată la el acasă. Jenn cugetă, muşcându-şi buza, nefiind sigură dacă trebuia să continue, dar voia sfatul lui Sam. M-a sărutat. Recunoscu înfrântă, iar gura lui Sam se deschise de uimire.
- Prima dată doar ca un test, apoi pe tot parcursul cinei, apoi din nou în camera lui după ce a spus nebunia că am fi logodiţi. Şi nu a fost un sărut simplu, mai degrabă un adevărat preludiu după care mai era doar un pas până la sex.
Gura lui Sam rămase în aceeaşi poziţie câteva secunde, apoi se strădui să îşi revină.
- Te-a sărutat cu forţa?
Jenn expiră disperată.
- Nu, asta e problema. El a făcut primul pas, dar eu l-am urmat apoi fără să mă opun prea mult. Luă o pauză şi îşi privi degetele de la picioare. Apoi, a doua zi, s-a abţinut şi nu m-a mai sărutat, doar îmi dădea ideea că ar face-o, apoi se oprea până când m-a scos din sărite şi l-am sărutat eu, şi iar am ajuns periculos de aproape de ştii tu ce. Oftă resemnată.
Sam oftă şi ea şi îşi puse mâna pe umărul lui Jenn.
- Nu credeam că situaţia e atât de dificilă. Că Styles să fie atras de tine şi să vrea să facă sex cu tine e normal, dar nu credeam că e şi viceversa.
Jenn surâse amar.
- Îţi vine să crezi? Dintre toţi bărbaţii pe care îi ştiu, tocmai de el am ajuns să fiu atrasă. Ceva s-a întâmplat după seara aia... el s-a schimbat, nu îmi mai arată doar partea aia enervantă din el care mereu mă tachinează şi mă chinuie. Parcă un alt om a ieşit la suprafaţă, care ascunde atât de multe. Şi nu mai are nici un rost să neg că nu îmi plac săruturile lui. Mă fac să îmi pierd minţile.
Jenn îşi ronţăi buza, pierdută în propria teamă. Singurul băiat pe care îl mai sărutase vreodată fusese Johnny Lowcard, în clasa a zecea. Era mai mare decât ea cu un an şi amândoi făceau parte din clubul de informatică. Johnny era un băiat retras şi timid, mai timid decât ea, care nu gustase până atunci din tentaţiile trupului - exact ca ea. Totul se întâmplase din curiozitate, într-un imbold de moment. Îşi dezvăluiseră unul altuia despre lipsa lor de experienţa şi deciseseră că nu strică să încerce ei amândoi. Se întâmplase în maşina lui Johnny, într-o după-amiază târziu după ce o adusese înapoi la orfelinat, de la şcoală. Fusese îngrozitor. Niciunul dintre ei nu avea idee ce trebuie să facă, buzele lor nu cooperau, se loviseră nas în nas şi gustul nu era la fel de bun precum era descris în cărţi.
După experienţa asta stânjenitoare, Jenn decisese că genul ăsta de lucruri nu erau pentru ea, Johnny o făcuse să se simtă incapabilă şi neatrăgătoare, fără vreun sâmbure se senzualitate în ea, aşa că ţinuse băieţii la distanţă de atunci, temându-se să nu mai dea din nou peste ruşinea aia. Până o sărutase Harry.
Sărutul lui Johnny în comparaţie cu al lui Harry era ca un covrig uscat pe lângă o prăjitură cremoasă, plină de ciocolată. Şi nici ea nu mai era adolescenta stângace de atunci, oh, nu, se înfierbântase şi îi răspunsese la sărut de parcă mai făcuse asta de mii de ori înainte. Johnny îi îngropase latura senzuală, Harry o dezgropase şi o înviase, dezlănţuind-o ca pe o bestie înfometată, iar asta o băga în sperieţi.
Sam oftă pe nări şi luă o altă cutie de pantofi, o desfăcu, dar nu îi dădu încă lui Jenn să probeze, doar se holbă la pantofi.
- Deci e doar atracţie sexuală, sau mai mult de atât?
Capul lui Jenn ţâşni spre ea. Întrebarea asta îi trimise un fior de gheaţă pe şira spinării, nu se gândise atât de departe, dar ştia răspunsul.
- Nu! Doamne, nu! În nici un caz. Îmi e suficient că am ajuns de la a-l urî, la a-mi dori să îl sărut, în doar două săptămâni. Dar nu se pune vorba de iubire. Pur şi simplu... of, să zicem că Harry a dat drumul unei părţi din mine pe care o ţineam bine închisă şi... Jenn gesticulă disperată, făcând-o pe Sam să chicotească în cele din urmă.
- Dacă îl vrei doar în pat nu e nimic rău în asta. Din aşa ceva nu există posibilitatea să ieşi cu inima frântă.
Jenn bolborosi frustrată.
- Nu îl vreau în pat, vreau doar să îl sărut.
Sam râse de-a binelea de data asta, privind-o pe scumpa ei prietenă neexperimentată, care ştia atât de multe lucruri, dar totuşi nu avea habar cum funcţionează atracţia normală dintre un bărbat şi o femeie.
- Îl vrei şi în pat, crede-mă. Nu ai încă curajul să ţi-o recunoşti. Jenn o privi speriată, Sam se calmă şi o luă de mână, devenind serioasă.
- Uite, nu e nimic rău să simţi asta. Eşti femeie şi ţi-ai chinuit trupul atâta timp, refuzându-i nevoile carnale. Lăsând la o parte ce credem noi despre el, Harry e un bărbat sexy şi atrăgător care poate suci minţile oricărei femei. Dacă şi el a început să te placă în felul ăsta, să te dorească, ceea ce sunt sigură, e clar că între voi s-a creat un foc, nu doar scântei, aşa cum spui tu. Scântei erau înainte. Eşti destul de matură şi cred că e timpul să satisfaci şi nevoia asta, dacă îţi doreşti cu adevărat. Dar pot exista consecinţe.
Ochii lui Jenn se măriră din nou şi înghiţi în sec, ascultând speriată şi curioasă.
- Bărbaţii trec mult mai uşor peste asta, pentru ei e ca alergatul de dimineaţă, pot să facă sex fără nici cel mai mic pericol ca se vor îndrăgosti. Harry e genul ăsta de bărbat. Te vrea doar fizic şi te poate face să arzi de plăcere, dar tu eşti nouă în domeniul ăsta. El va fi primul, şi crede-mă, chestia cu „pe primul nu-l uiţi niciodată" e adevărată. Veţi sta împreună în cabana aia, în aceeaşi cameră, el o să se prefacă îndrăgostit de tine şi la cât de bun e să manipuleze lumea, o să te ameţească şi pe tine. Dacă te şi culci cu el, poţi crea o legătură cu el din cauza căreia vei suferi mai târziu.
Jenn îşi clătină capul încăpăţânată.
- Nu o să mă îndrăgostesc de el, Sam. Nu sunt atât de aiurită încă să cad în mrejele giugiulelii lui când ştiu foarte bine ce sunt. Mă prefac că îl iubesc, asta nu înseamnă că o să ajung să îl iubesc cu adevărat. Contracară ea prompt.
Sam încuviinţă, fără să mai obiecteze.
- Bine, în cazul ăsta, totul e OK. Dacă chiar vrei să te culci cu Harry şi atracţia e pur fizică, nu văd de ce v-aţi limita de plăcerea asta. Vă doriţi amândoi, aşa că de ce să vă chinuiţi şi să nu vă distraţi puţin?!
Jenn clătină iar din cap, luă pantofii din cutie şi se puse pe probat. Asta i se părea mult mai atrăgător acum decât să discute despre relaţia sexuală dintre ea şi Harry.
- Nu! Oricum am căzut de acord că amândoi o să ne abţinem. Facem doar ce e nevoie în preajma familiei lui. Atât! Nu am nevoie de şi mai multe implicaţii cu el, dacă trupul meu se transformă într-o curvă excitată, mai bine îi satisfac nevoia cu alt bărbat, decât cu Harry.
Sam se relaxă pe canapea şi îi rânji.
- Scumpo, dacă ar funcţiona trucurile astea, femeile nu ar mai înnebuni de dor după bărbaţi. Dacă curva din tine îl vrea pe Harry, o să îl accepte doar pe Harry. N-o poţi mulţumi cu altul.
Pe restul zilei, Jenn îşi alungă complet subiectul ăsta din minte, hotărând să nu se mai gândească la el, să facă exact aşa cum căzuse de acord cu Harry. Amândoi se abţin. Era mai sigur aşa. În plus, nu îi dădea dreptate lui Sam. Îi plăcea să se sărute cu el şi poate să se atingă reciproc, dar nu atât de departe încât să ajungă să se culce cu el. Nu, nu atât de departe. Să fie clar.
Îi luă mai bine de două ore să despacheteze toate cumpărăturile, să le îndese în dulapul imens care întotdeauna fusese aproape gol, şi acum era insuficient să le înghită pe toate. Alte două ore să îşi facă bagajul, atentă să nu uite ceva şi îl sunase pe Harry să îl întrebe de ce avea mai exact nevoie acolo unde mergeau. El îi făcuse o listă, dar parcă nu era suficient, aşa că o sună şi pe Adele să fie sigură. Cea din urmă era atât de entuziasmată, încât îi simţea aura de bucurie prin telefon şi cel puţin în privinţa asta era fericită că merge în vacanţă. Nu suportă să o întristeze pe Adele, şi i se frângea inima gândindu-se că avea să o facă mai târziu, când totul se va termina.
- Restul zilei abia mai apucă să îşi pună ordine în viaţa personală. Cursurile se sfârşiseră acum două zile, dar ea încă mai avea câteva responsabilităţi prin campus. Merse şi acasă la familia Stevenson, cărora le spusese că va rămâne acasă în vacanţa asta şi se poate ocupa de căţei, aşa că trebuia să îi anunţe că îşi schimbase planurile. Spre uşurarea ei, Martha primi fericită vestea şi nu se supără, chiar o încurajă să se distreze - pentru că avea nevoie. Nu ştia dacă să spună adevărul sau să mintă despre unde şi cu cine mergea în vacanţă, din moment ce Tod lucra la banca lui James, dar fu uşurată că Martha nu o întrebă. Când ajunse acasă înfulecă o cină nesănătoasă şi plină de calorii, făcu un duş şi se aruncă direct în pat, cu presimţirea că asta va fi ultima noapte în următoarele două săptămâni când va dormi liniştită.
Soarele abia începea să răsară când Harry parcă în faţa reşedinţei Styles. Îşi mască un căscat şi privi spre Jenn, care adormise din nou în scaunul din dreapta. De obicei era matinală, dar acum nu părea că se odihnise prea bine şi trezirea la 5 dimineaţa picase ca un chin dureros pe ea. Se străduise vitejeşte să se pregătească şi să arate superb în noile ei haine şi bine aranjată când apăruse Harry să o ia. Purta o pereche de cizme de primăvară până sub genunchi, cu toc, din piele de culoare crem. Blugi de un albastru deschis, mult mai calitate decât cei pe care îi purta ea de obicei, apetisant de strâmţi şi bine proporţionaţi pe ea. Un pulover alb, tricotat şi larg, dar care nu îi masca deloc din senzualitate. Părul era din nou frumos ondulat ca în prima seară când o adusese aici şi purta doar o mică urmă de machiaj, dar suficient să o facă superbă. Fusese uşurat să o vadă gata pregătită când îi deschisese uşa, o parte din el se aşteptase la ceartă şi implorări şi o Jenn somnoroasă şi furioasă greu de târât din pat. Fusese superbă şi pregătită şi îi alungase şi lui somnul imediat când o văzuse. Meritase fiecare bănuţ investit şi era foarte curios să vadă ce surprize îl mai aşteptau în bagajul ei.
Părea atât de delicată în puloverul ăla alb, ghemuită ca un copil mic pe scaun şi cu capul rezemat de geam. De multe ori îşi dorise în timpul călătoriei să o tragă spre el şi să îi rezeme capul de umărul lui, dar se abţinuse pentru că atunci ar fi ajuns să îşi dorească mai multe. Îşi ţinea ambele mâini ridicate, strânse uşor în pumni şi odihnindu-se sub bărbie. Inelul sângeriu şi opulent ieşea uimitor în evidenţă cu părul ei negru, tenul şi puloverul albe. Cel nou avea să ajungă abia poimâine, aşa că îl vor avea când se întorc din vacanţă, asta dacă Jenn mai vrea să îl schimbe, altfel nu ştie ce o să facă cu el.
O privise deja destul, aşa că îşi limpezi minţile şi se întinse uşor spre ea. Gândindu-se că poate cineva privea din interior, nu strica scena asta, şi îi făcea şi lui plăcere pe deasupra. Îşi puse buzele pe obrazul ei, apoi le coborî uşor. Jenn se foi şi el zâmbi, o muşcă uşor de maxilar iar ea tresări imediat, întorcându-şi capul spre el.
- Am ajuns la destinaţie, iubito! Îi şopti ştrengăreşte, încă aproape de buzele ei.
- Destinaţie?! Unde? Jenn privi somnoroasă şi bulversată în jur, văzu conacul enorm şi reveni la realitate. Harry râse şi se aplecă iar spre ea, prinzându-i buza de jos între dinţi şi muşcând-o răutăcios de tare, apoi se depărtă şi spuse cu un zâmbet ştrengar:
- La punctul de plecare spre o vacanţă de vis, care s-ar putea să fie un coşmar.
Deloc încurajată de vorbele lui şi cu o buză ce încă pulsa de durere, Jenn se dădu jos din maşină odată cu el, şi îl lovi cu cotul în abdomen când ajunse lângă ea. Harry râse şi îi cuprinse mijlocul în formula obişnuită, apoi o trase spre scările casei. Maşina lui Ryan era deja aici.
Intrară fără să mai ciocăne, şi oricum nu ar fi avut nimeni timp să le deschidă. Înăuntru era o învălmăşeală de nedescris.
- Bun venit în familia Styles, unde fiecare vacanţă începe cu tumultul unui uragan.
Îi şopti Harry la ureche, iar Jenn râse uşor, privindu-le pe servitoare fugind de colo-colo cu bagajele, vocea lui Adele se auzea răsunătoare de la etaj, strigându-l pe James ce răspunse de undeva, dar niciunul nu îşi dădeau seama unde să se găsească. Russell strigă şi el să i se aducă bastonul pe care nu îl mai găsea. Jenn se aşteptase la mult mai multă ordine şi disciplină, să fie toţi pregătiţi ca nişte mici soldăţei plin de tact, şi se simţea bine să vadă că şi oamenii importanţi şi plin de succes cădeau pradă nebuniei dinaintea plecării într-o vacanţă.
Însă nu apucă să se simtă bine din cauza asta prea mult timp, pentru că din bucătărie îşi făcu apariţia Ryan, arătând foarte relaxat, sorbind dintr-o ceaşcă de cafea şi îmbrăcat impecabil, în blugi, tricou şi o geacă de piele, la fel ca Harry.
- Oh, aţi ajuns în sfârşit! Îi întâmpinţ el cu un zâmbet drăcesc, bătând apropo la o întârziere ce nu existase. Harry ajunsese la timp, dar Ryan ajunsese înaintea lui.
Jenn simţi maxilarul lui Harry încordându-se.
- Da! Comentă el în sec.
Ryan ajunse în faţa lor, şi fără nicio atenţionare, o trase pe Jenn de lângă Harry şi o îmbrăţişă, apoi o sărută pe frunte.
- Îmi pare bine să te revăd, surioară! Eşti mai frumoasă decât îmi amintesc. Zâmbetul lui de viperă dulce nu o păcălea pe Jenn, dar reuşi să se menţină perfect intactă şi îi răspunse înapoi prin acelaşi zâmbet.
- Şi mie îmi pare bine să te revăd, Ryan! Unde e Christina? Încercă să schimbe subiectul, făcându-se că o caută cu privirea pe blonda pe care nu avea nici cel mai mic chef să o vadă. Ryan o eliberase, iar Harry o smulse de lângă el şi o baricadă în braţele lui înainte ca ea să aibă timp să clipească de două ori.
Ryan mimă o faţă tristă şi se prefăcu că nu observă reacţia lui Harry, sau privirea lui furioasă.
- M-a lăsat baltă. Părinţii ei au convins-o în ultimul moment să vină acasă. Ştii cum e, fiecare om simte nevoia să fie împreună cu familia în vacanţe, oricât de plictisitor ar fi.
Atacul ăsta subtil şi nevinovat o lovi pe Jenn cu puterea unui glonţ în inimă. Împietri pentru o secundă şi îşi simţi colţurile ochilor înţepând înainte să îşi dea seama. Nu, ea nu ştia cum e asta, iar Ryan o spusese exact din cauza asta.
Harry rămase şi el şocat exact ca Jenn auzind ce spusese Ryan. Lua-l-ar dracu', ştia că e un nenorocit, dar nu credea că poate ajunge atât de departe. Jenn se înmuiase în braţele lui ca un copil mic şi neputincios, plesnit aspru peste faţă. Se abţinu din răsputeri să nu se arunce asupra fratelui său şi să îi rupă gura care scosese cuvintele alea. O strânse pe Jenn cu totul în braţele lui, încercând să o facă să se simtă ca într-un cocon de protecţie şi iubire, să uite de ce spusese Ryan, pentru că acum îl avea pe el, chiar dacă nu era familia ei. Nu putea să îl lase pe nenorocit să scape aşa uşor.
- Eşti sigur că asta e motivul pentru care te-a lăsat baltă, Ryan? Sau felul în care ai tratat-o ca pe o roată de rezervă la cină? Dacă e încă cu tine după ce i-ai făcut atunci, e mai proastă decât mi s-a părut mie.
Zâmbetul diavolesc al lui Ryan se transformă într-o încruntătură furioasă, dar Jenn era încă afectată. Harry trebuia să o scoată de aici. Se aplecă spre ea şi îi şopti cu toată gingăşia de care era capabil:
- Vino cu mine până sunt gata ceilalţi, iubito, am o surpriză pentru tine. Şi spunând asta, o trase iar spre uşă, iar ea nu se împotrivi, voia să fie cât mai departe de şarpele de Ryan.
Când ajunseră pe verandă, Harry se opri, se întoarse spre ea şi îi prinse obrajii în palme.
- Îmi pare rău, Jenn, e un nenorocit şi ar fi trebuit să îl omor pentru ce a spus.
Ea îşi clătină capul, apoi înghiţi în sec, încercând să îşi revină. Abia reuşise să îşi abţină lacrimile.
- Sunt în regulă. Sunt obişnuită cu asta şi sunt sigură că o să mai primesc atacuri ca astea de la Ryan. Nu o să mă mai afecteze data viitoare.
Harry îşi strânse dinţii de furia asupra nenorocitului care îi era frate şi o trase pe Jenn în braţele lui. Avea să o afecteze, mereu o vor afecta asemenea vorbe. Jenn se cuibări la pieptul lui şi o simţi înghiţind convulsiv ca să nu înceapă să plângă, trebuia să o facă să uite de asta.
- Haide, am ceva care o să te facă să te simţi mai bine. O sărută pe frunte, apoi o prinse de mână şi o trase în jos spre scări.
- Ce e? Credeam că ai inventat chestia cu surpriza ca să mă scoţi de acolo. El îi aruncă un zâmbet năucitor peste umăr şi îi făcu cu ochiul.
- Nu, am vorbit serios.
Jenn îl urmă curioasă şi îl întrebă de vreo zece ori despre ce era vorba, dar el nu îi răspunse, până când ajunseră pe domeniul grajdurilor, fix în momentul în care Shadow şi Snow erau scoşi afară.
- Ce se întâmplă? Întrebă Jenn surprinsă, oprindu-se lângă Harry la câţiva paşi de o camionetă ce avea în spate o remorcă specială pentru transportarea cailor. Harry îi zâmbi ştrengăreşte şi îşi puse braţul pe după umerii ei.
- Nu putem să plecăm fără ei, nu? O să le prindă al naibii de bine aerul din Austria şi acolo avem un grajd şi un ţarc de cai. Mai mic ca cele de aici, dar suficient pentru ei.
- Îi luăm cu noi? Jenn se întoarse spre el cu ochii sclipind de fericire, iar el se înmuie ca ciocolata la soare în faţa ei. Era bucuros că o făcuse să uite de ce îi spusese nenorocitul de Ryan, iar zâmbetul ăsta al ei îl ameţea de-a binelea. Reuşi să aprobe din cap.
- Aveam de gând să îl iau doar pe Shadow, l-am neglijat cam mult în ultimul timp, dar apoi am văzut-o pe Snow, care de când te-a văzut ultima dată se tot uita de parcă te-ar aştepta să reapari, aşa că nu am putut să nu o iau şi pe ea. Plus că lui Shadow i s-au aprins copitele de fericire.
Jenn râse, apoi privi spre iapa albă de care îi fusese atât de dor. Fluieră aşa cum o învăţase Harry ca să îi atragă atenţia, iar Snow ciuli imediat urechile, îşi ridică capul şi o privi pe Jenn. Necheză drăgăstoasă în semn că o recunoştea. Shadow deveni şi el agitat când îşi văzu stăpânul.
Harry şi Jenn râseră împreună.
- I-ai întărâtat acum. Dacă îşi dau seama că o să mergem cu ei, nu o să aibă stare până nu stăm cu ei, deci dacă ajungem în cala avionului e vina ta. O cicăli Harry glumeţ, iar Jenn continuă să râdă.
- E destul loc şi pentru ei? Întrebă Jenn, Harry îi spusese că vor călători cu avionul privat al familiei, care bănuia că e probabil cam la fel de mare ca o aeronavă de linie, odată ce avea şi cală.
- Suficient de mare. Îi confirmă Harry.
Când ajunseră aproape de cai, Jenn nu se mai putu abţine şi o luă înaintea lui, mărind pasul până când ajunse lângă Snow, ce o aştepta încântată, ţinută de căpăstru de un îngrijitor.
- Bună, fetiţo. O sărută pe frunte, iar Snow îşi împunse botul în creştetul ei. Jenn râse. Şi mie mi-a fost dor de tine, spuse, continuând să o mângâie drăgăstos. Harry ajunse lângă Shadow şi luă căpăstrul de la îngrijitor, calul îl salută împungându-l cu botul, iar Harry începu să îl mângâie, dar încă atent la Jenn.
Era absolut sigur că Ryan pune ceva la cale. Era conştient de asta încă de la început, dar bănuise că planurile lui o includeau pe Christina. Era clar că îi făcuse vânt blondei şi îşi schimbase tactica, iar lui Harry nu îi plăcea deloc că acum nu ştia la ce să se aştepte.
Însă avea presimţirea că orice are pune Ryan la cale, are legătură cu Jenn. Scrâşni din dinţi, privind-o. Era superbă, în puloverul ei alb şi lângă iapa la fel de albă, amândouă alintându-se ca două pisicuţe una pe alta.
Trebuia să o ţină cât mai departe de Ryan.