Chiar daca paznicul lui,Dave,era la cativa pasi de el,Michael nu se simtea jenant.Iubea sa vada cerul,iubea sa stie ca inca mai exista aer curat si libertate.Michael mereu a fost gelos pe cer si pe culorile lui minunate.Rasariturile si apusurile l-au fascinat dintotdeauna,felul cum atatea culori se imbinau il faceau pe barbat sa-si aminteasca multe sentimente pe care obisnuia sa le simta.Acum,cuvintele care l-ar descrie ar fi : singuratate si dezamagire.(Poate si putina placere pentru Sydney,dar inca nu e sigur de asta.)
Deodata,armonia in care se afla a fost distrusa de usa din metal care s-a trantit.Era imposibil ca Dave sa fi plecat,asa ca s-a intors si a vazut-o chiar pe persoana la care se gandea : Sydney.Era impreuna cu paznicul ei,care i-a dat drumul odata ajunsi afara.Doar cand s-a asezat pe ciment,langa el,a observat ca tinea in mana o bricheta,pe care o tot aprindea.
Ca de obicei,a inceput cu intrebarile. "Fumezi?" Michael a ridicat o spranceana,facand ochii mici din cauza soarelui arzator.
"Doar cand ma plictisesc." A raspuns Syd,inca jucandu-se cu bricheta. "Tu fumezi?" Un ranjet a aparut pe chipul ei palid,privindu-l atent.
Michael nu prea i-a inteles raspunsul,dar a decis sa-l ignore. "Mai fumam cateodata." A admis,incercand sa priveasca soarele,desi era imposibil.
"Oh,deci,pana la urma ai fost un baiat rau,nu-i asa?" Sydney a chicotit,aducandu-si genunchii aproape de piept.Fata avea o placere in a glumi pe seama lui Michael.Poate ca ii placea si zambetul lui,dar nu voia sa recunoasca asta.
Din fericire pentru Syd,Michael a zambit,pufnind amuzat. "Ei bine,daca nu eram,nu ajungeam aici,corect?" Privirile lor s-au intalnit,ambii zambind cand s-a intamplat.
"Foarte corect." Sydney a ras,un cantec excelent pentru urechile lui Michael.
Voia ca aceste momente in libertate cu Sydney sa tina o vesnicie,dar a privit spre usa si i-a zarit pe cei doi paznici care incepusera o conversatie.Un oftat adanc a iesit de sub buzele lui crapate,facand-o si pe Sydney sa faca acelasi lucru.Fata si-a adus genunchii cat mai aproape de ea,strangandu-i tare la piept,apoi lasandu-si capul sa cada pe ei,in asa fel incat sa-l poata privi si pe Michael.
"Apropo...cat mai ai de gand sa mananci mancarea aia oribila pe care ti-o dau ei?" A intrebat Sydney,putin ingrijorata in legatura cu sanatatea lui Michael.
"Nu stiu...sincer,e abia a patra zi si deja simt ca daca o mai mananc o singura data,stomacul meu va fi deranjat." Michael a confesat,palma lui mergand spre partea lui ventrala.S-a sprijinit de gardul inalt din spatele lor,neincetand sa priveasca in sus.
"Chiar nu vrei sa muncesti?" Era neobisnuit ca Sydney sa puna intrebari consecutive,asa ca Michael a chicotit fara sa observe.Syd s-a incruntat,intrebandu-l ce s-a intamplat,dar Michael a refuzat sa raspunda.
"As vrea,dar nu am destula energie." A murmurat Michael,luand o piatra de langa el si aruncand-o spre usa,atragandu-le atentia paznicilor,dar nu si-au dat seama ce a produs zgomotul,asa ca l-au ignorat.
Sydney isi ascundea rasetele in bratele ei,dar a devenit serioasa atunci cand si-a departat buzele cu adevarat. "Iti place sa faci pe neajutoratul,nu-i asa?" Sopteste fata,oferindu-i o privire pe care Michael nu o mai vazuse.Era plina de dispret,cel putin asa credea Michael.
Sydney nu era de acord cu acest 'act' pe care il juca Michael.Nu era neajutorat.Nu avea nevoie de cineva din afara sa-l ajute.Putea face rost de bani si de mancare singur,fara sa astepte ca cineva sa-si aduca aminte de el.Faptele lui o dezamageau pe Sydney si ii aducea aminte de ce ii displaceau nou-venitii.Desigur ca si ea a fost asa la inceput,dar niciodata nu a asteptat ceva in schimb de la altii.Stia foarte bine ca oamenii nu mai erau de incredere.Furia din venele lui Sydney crestea,vrand sa-l trezeasca pe Michael.
Michael era confuz si nu stia de ce Sydney isi schimbase starea dintr-odata.Nu prea isi dadea seama ce simtea : frica de a nu o pierde sau nervozitatea care i-o produceau cuvintele ei? "Ce vrei sa spui? Inca sufar din cauza celor intamplate,mi se pare normal.Nici nu ma cunosti!" Michael a ridicat tonul,desi nu voia asta.
Strigatele lui Michael au provocat-o pe Sydney,ea ridicandu-se imediat. "Doamne,de ce am crezut ca esti diferit si am incercat sa-ti dau o sansa? Trebuia sa stiu ca vei fii asa." Gesticula prea mult,ascunzand bricheta in buzunarul blugilor.Michael era putin ranit de vorbele ei,dar incerca sa nu le ia in serios. "Nu mai vreau sa ne intalnim pana nu te trezesti!"
"De ce iti pasa atat de mult?" Michael a intrebat,pufnind intr-un mod nostalgic,placandu-i acest sentiment pe care il simtea din partea fetei din fata lui.A ranjit involuntar,infuriind-o si mai mult pe Sydney.
"Poate ca asta e problema,imi pasa.Am fost pacalita de fata ta draguta..." Deodata devenise agitata,plimbandu-se neincetat de la stanga,la dreapta.Michael era confuz,oricum toate vorbele ei il faceau sa se simta asa.Tot ce voia Syd era sa nu mai cada din nou in capcana unui barbat,iar acum credea ca a comis-o din nou.Desi nu era cazul,ea a inceput sa se panicheze, pulsul ei crescand considerabil,simtindu-l pana si in zona gatului.
Michael nu spunea nimic,o urmarea foarte atent,ochii lui mergand in aceleasi directii ca si corpul ei.Se temea sa nu declanseze un atac de panica,dar,pentru moment,o lasa in pace. "Michael..." Buza ei inferioara a tremurat,baiatul tresarind la vocea ei.
"Da,Sydney." Cei doi erau atat de tensionati,incat nici nu si-au dat seama de alegerea apelativelor.
"Stii...Michael...cred ca ar fi mai bine daca noi doi nu-nu ne-am apropia." In inima lui Michael a aparut o crapatura,mai ales auzind cum Sydney se balbaia,emanand durere.
"Ce-ce vrei sa spui?" Brusc,era in picioare,facand pasi mici spre Sydney,doar pentru a privi cum incerca sa il evite.
"Ar trebui sa stai departe de mine,Michael." Soaptele ieseau cu greu de sub buzele ei trandafirii,fiecare creand o spargere in sufletul lui Michael.
"De ce imi spui asta chiar acum?" Michael era atat de confuz,incat voia sa strige la ea,sa provoace o cearta furtunoasa,dar de cum privirile lor se intalneau,baiatul putea sa jure ca genunchii lui se topeau.
"Ai dreptate,ar fi trebuit sa iti spun mai devreme." Palma ei a zburat spre frunte,asezand-o usor si incercand sa scoata un ras infundat.Michael se apropiase foarte mult,asa ca Syd si-a pus mainile pe umerii lui lati,zarindu-i verdele ochilor. "Ar trebui sa te imprietenesti cu Ashton totusi,dar stai departe de mine.Incearca sa ma ingori,nu-ti va fi greu."
Michael era din nou dezamagit.Credea ca Sydney il va ajuta in lupta lui cu intunericul si ca nu va fi singur inca o data.Ramasese fara cuvinte si fara suflare.Nu mai avea energie sa se contrazica cu Sydney.Pana la urma,era aici de doar 4 zile,nu o cunoastea prea bine.Totusi,de ce simtea din nou durerea parasirii? "N-nu inteleg...dar daca chiar asta vrei,atunci...ma bucur ca nu am inceput sa am incredere in tine." Incepuse sa se departeze,iar colturile gurii lui Sydney erau ridicate,incercand din rasputeri sa falsifice un zambet.
"Eu am incredere ca vei trece peste etapa asta a vietii tale."
A fost tot ce a mai auzit de la Sydney,inainte sa intre inapoi in inchisoare,inchizand usa cu multa putere si mult zgomot,nepasandu-i ca va primi niste atentionari din partea lui Dave.
"Ce e cu el?" Murmura Dave,marind pasul pentru a-l prinde din urma,iar Sydney a pufnit la reactia lui.Michael chiar nu avea nicio intentie sa fuga.
Paznicul ei venise fix langa ea,simtind cum privirea lui era axata pe spatele ei. "Ce s-a mai intamplat?" A intrebat,facand-o pe Sydney sa se intoarca.
"Nimic...mergem?" Raspunde Syd,adresand si ea o intrebare la randul ei.Ii era greu sa respire si o deranja ca nu putea sa se bucure de aerul curat.
"Serios? De obicei stateai mai mult." Vocea groasa a barbatului era alt motiv pentru care Syd nu se simtea bine,o calca pe nervi.
"Da,dar acum vreau inapoi." Era neobisnuit ca ea sa vrea inapoi in celula.Niciodata nu isi irosea timpul pe care il putea petrece afara,era cea mai minunata parte a zilei.
"E din cauza baiatului aluia? Ti-a picat cu tronc?" Bodyguard-ul nici macar nu incerca sa-si acopere ranjetul oribil,iar expresia pe care a folosit-o a facut-o pe Sydney sa-si dea ochii peste cap.
"Slujba ta e sa ma insotesti si sa ma pazesti,nu sa-mi pui intrebari inutile." Nu voia sa-si piarda caracterul,asa ca a mers singura spre usa,nepasandu-i daca omul o urmarea.
"O sa-l iau ca pe un raspuns afirmativ." A adaugat paznicul,mergand dupa Sydney inapoi in inchisoare.
+
Era pranz.Momentul in care Michael manca un platou oribil,dar acum nici nu mai avea cu cine sa stea la masa,din moment ce Syd il obligase sa stea departe de ea.Totusi,cand s-a intors pentru a privi mesele,l-a zarit pe Ashton,stand singur,citind o scrisoare cu tava de mancare in fata.A zambit,marind pasul pentru a sta langa el.
"Hei,Ash." L-a salutat,asezandu-si hrana putin mai departe de el.Nici nu stia daca voia sa manance.
Ashton i-a trimis o privire prin care ii spunea ca e constient de prezenta lui,dar va trebui sa astepte sa termine cititul.Dupa cateva secunde de liniste,Ashton a pus scrisoarea langa el si a oftat. "Buna,Michael." A raspuns,oferindu-i un suras.Michael nu a putut sa i-l returneze. "Ce s-a intamplat? Probleme cu Syd?" Ash a ridicat o spranceana,vrand sa stie motivul certii.
"Cam da..." A admis brunetul,plimbandu-si furculita prin mancarea oribila.Ash a chicotit cand a observat si i-a dat permisiunea sa ia orice de la el.
"Ce s-a intamplat?" Desi a intrebat,Ashton avea o mica idee.
"Nu intelege ca nu toata lumea trece peste niste evenimente marcabile asa de repede ca ea.Normal ca sunt deprimat si dezamagit! Cine si-ar fi imaginat ca va ajunge aici? Nu voiam asta,Ashton,chiar nu voiam." Atunci cand era revoltat,Mike ridica tonul involuntar,dar pe Ash nu-l deranja.
Un alt oftat lung a iesit de sub buzele barbatului mai in varsta. "Sydney vrea ca toata lumea sa fie bine pentru ca ea e aici de mai bine de un an si tot anul trecut a avut nevoie de medici.Era mult mai rau decat esti tu acum,avea chiar si probleme de sanatate.Pana acum nu se implica in viata nou-venitilor,dar se pare ca esti special." Ash i-a facut cu ochiul,iar Michael s-a imbujorat,miscandu-se jenat in scaunul lui. "Ce ti-a spus mai exact?"
"Mi-a spus ca e mai bine daca nu ne apropiem si sa stau departe de ea.Nu inteleg de ce a spus asta dupa patru zile in care ne intelegeam super." A elaborat Michael,expresia lui emanand confuzie.Ii placea asa de mult sa fie cu Sydney,se simtea in siguranta,se simtea inteles,incurajat,iar acum ea voia sa pastreze distanta.
Ash a pufnit,punandu-si bratele pe masa. "Michael,o placi pe Sydney?"
Desi multi centimetri ii desparteau,Michael simtea ca Ashton e lipit de corpul lui.Un foc a inceput sa-i arda chipul,dar el nu era sigur de raspuns. "Nu prea cred,Ashton.Nu am venit aici sa-mi gasesc jumatatea." A spus sincer Michael,dupa ce a stat putin pe ganduri.
Barbatul de langa el a fost foarte bucuros de raspuns. "Exact! Exact asta spune si Syd! Voi doi sunteti contra iubire si nu inteleg de ce.Iubirea te schimba si te face un om mai bun." Il informeaza pe Michael,incrucisand mainile la piept.
"Nu-mi place iubirea si nu prea cred in ea,toata lumea pleaca." Michael se bucura de cartofii lui Ashton,in timp ce acesta isi dadea ochii peste cap.
"Serios,tu si Syd va potriviti.Amandoi aveti o problema cu iubirea." Amintindu-si motivul pentru inchiderea lui Sydney,Ash a oftat,schimbandu-si expresia deranjata. "Nu stii de ce Syd e aici,nu?"
"Nu inca." Spune Michael,apoi isi pune capul pe masa. "S-ar putea sa nici nu aflu." A gemut baiatul,facandu-l pe Ash sa chicoteasca si sa-i dea o imbrancire.
"Inceteaza.Aveti multe zile de stat impreuna.Sigur va impacati voi." Ash se parea ca se pregateste sa plece,luandu-si scrisorile. "Ascult-o pe Sydney,stie ce spune.Trebuie sa incepi sa muncesti daca vrei sa mananci ce mananci acum.Ia legatura cu paznicul tau." Ashton era tatal care i-a lipsit lui Michael,iar gandul asta l-a facut sa pufneasca.Ash a suras,stiind ce ii trecea prin minte. "Doar ai grija de tine,Mike."
Michael nu putea sa creada ca se simtea bine intr-un loc ca acela.Credea ca toata lumea va fi rece cu el si ca nimeni nu-l va accepta,dar a putut sa intalneasca oameni ca Ash si Syd care il faceau sa le simta ingrijorarea si pasarea pentru el.Nu stia ca va mai auzi vreodata vorbele pe care Ashton tocmai le rostise.Ultima data cand le-a auzit il conducea pe prietenul lui cel mai bun spre zborul lui spre Australia. "Mersi mult,Ash.Chiar ma bucur ca iti pasa.As spune acelasi lucru,dar fizicul tau spune ca poti avea grija de tine." In momentele dificile,Michael mereu scapa o gluma pentru a incerca sa fie mai bine.
Ash a izbucnit in ras,batandu-i umarul,apoi parasind cantina.Michael a ramas singur,cu gandurile lui.
Totusi,in timp ce Michael savura mancarea lasata in urma de Ash,la masa lui s-a asezat o persoana.Si-a ridicat privirea,vazand o fata blonda.Imediat si-a dat seama de unde o cunostea,Sydney il prevenise in legatura cu ea.
"Nu te superi daca te acompaniez,nu-i asa?" Intreaba blonda,Michael neamintindu-si numele ei.
"Uhm,nu stiu." Michael a ridicat un umar,fiind nesigur de raspuns. "Cine esti?"
"Laila,iar tu esti Michael,te stiu." Scaunul ei a fost dat mai in spate,punandu-si picioarele pe masa.Michael s-a incruntat,nestiind de unde acea femeie ii stia numele. "Nu te incrunta asa,nu o sa-ti faca bine la batranete." Parea ca mesteca ceva,iar Michael si-a dat seama ca era guma,atunci cand a facut un balon,spargandu-l chiar cu degetul ei. "Stiu si de ce esti aici,dar nu stiam ca iti permiti astfel de mancare."
Inima lui a pulsat mult mai repede,auzind ca Laila stie motivul.Nu stia daca ametise sau vedea impaienjenit doar din cauza panicii,dar ceva clar se intamplase in corpul lui. "C-Cum de stii?" S-a balbait,facand-o pe Laila sa rada.
"Te rog,stiu tot pe aici." Ochii ei albastri au fost dati peste cap,dandu-si jos membrele inferioare si apropiindu-se de Michael. "Deci muncesti?" A continuat,ignorand subiectul.
Ignoranta ei l-a deranjat pe Michael,asa ca incruntatul a aparut din nou,dar de data aceasta avea mai multa incredere in sine. "De unde ai aflat? Si de ce te-as crede?" Mainile lui au fost incrucisate la piept,rezemandu-se de spatar.
Laila a fost luata prin surprindere de tonul folosit,asa ca i-a copiat actiunile mainilor. "Baiatule,lucrez de cand am intrat aici si cu sarmul meu am ajuns sa ajut din cand in cand la sortarea dosarelor.Ma rog,regula e sa nu ma uit prin ele,dar cui ii pasa de reguli?"
Michael nu putea sa creada ca ea aflase asa usor toata intamplarea.Incercand sa-si mentina duritatea,a intrebat, "Nu ai spus nimanui,nu-i asa?"
Un raset a iesit de sub buzele rujate,furia lui Michael crescand. "Stai linistit,baiatule,nu le voi spune micilor tai prieteni.Mai ales lui Sydney." Si-a dat ochii peste cap din nou,iar Michael si-a dat seama ca exista o tensiune intre cele doua. "Acum imi spui daca muncesti?"
Michael chiar nu voia sa-i spuna,chiar nu voia sa aiba de a face cu ea,dar avea un job important.Poate il putea ajuta? "Nu." A murmurat,jucandu-se cu furculita prin farfurie.
"Ai o saptamana de cand esti aici?" A intrebat cu seriozitate,surprinzandu-l pe baiat.
"Doar 4 zile." Cand vorbea despre timpul petrecut ca un prizonier,Michael putea doar sa murmure.
"Oh,bine atunci.Voi vorbi cu ceilalti,tu vorbeste cu paznicul tau.Peste 3 zile incepi sa muncesti.Vrei asta,nu?" Laila se apropia din ce in ce mai mult de Michael,facandu-l sa se simta jenat.
Totusi,Michael trebuia sa se gandeasca la a lua o decizie.Stia ca era nevoit sa munceasca,dar oare avea energia necesara ca sa faca asta? Isi dorea bani,dorea sa manance in fiecare zi orice voia el,sa bea si altceva in afara de apa de la chiuveta si cel mai mult isi dorea sa nu mai para asa neajutorat si sa o aiba din nou pe Sydney langa el.Decizia era luata: chiar daca voia sau nu,munca era obligatorie.
"Da...cred ca vreau." A admis Michael,cu un mic suras,transmitandu-i-l si Lailei.
"Perfect." A lasat un mic sarut pe obrazul lui Michael,inainte sa-l paraseasca.
Michael a avut grija sa stearga urma buzelor ei de pe obrazul lui.
+
Hm cam lung??? apropo,stiu sa numar,dar nu o sa spun ce face zilnic,pentru ca are mereu cam acelasi program...si scz daca sunt greseli,o sa le corectez mai incolo
as fi vrut sa vorbesc aici despre luke si iggy arzaylea aia cum o cheama,dar stau departe de drama,e viata lui
asa ca o runda de aplauze pt malum care sunt foarte cuminti!!!!
apropo,am facut cercetari despre arzaylea aia si nu-mi place deloc de ea,asa ca bafta luke,esti un prost!!!! ((prefacandu-ma ca nu am plans toata seara ptc am avut o zi proasta si asta a umplut paharul)) si el are partea lui de vina si sper sa-si dea seama ca a gresit ok pa
chiar daca suntem fani si trebuie sa-i suportam mereu,trebuie sa acceptam ca nu sunt perfecti si fac multe greseli si cand cineva spune ca au gresit,noi ar trebui sa aprobam,nu sa facem scandal,iar de data asta luke chiar a gresit ((daca nu stiu despre ce vorbesc,intrebati si va spun in comentarii sau in privat))
Sper doar sa fie fericit,sa nu ii franga inima si sa aiba grija de el.Sper sa nu il foloseasca doar pt faima si bani si sper sa ne arate ca e o fata ok. ((incercand sa fiu draguta))
bryana > arzaylea
OK SI CU ASTA AM TERMINAT MULTUMESC LUI DUMNEZEU MACAR MICHAEL SI ASH AU GUSTURI BUNE LA FETE!!!!