rules ↦ clifford

prima zi - michael

Obisunuiam sa ma trezesc cu razele de soare dansand pe pielea pala a chipului meu,dar acum am fost trezit de niste urlete infioratoare.Am gemut nemultumit,apoi am deschis ochii.Privirea mea se plimba prin tot jurul 'camerei' care incetul cu incetul a devenit o celula in privirea mea paienjenita.

Nu voiam sa parasesc patul,nu voiam sa fac nimic.Era in regula sa hibernez in timpul care il petreceam in inchisoare,nu-i asa? Nu,nu era asa.Barile celulei mele au inceput sa fie lovite.

"Baiete,ai de gand sa te dai jos din pat?" Am auzit un barbat murmurand,trimitand mii de fiori pe spatele meu.

"Hmh...nu chiar..." Am spus cu sinceritate,incercand sa-l zaresc pe omul cu care vorbeam.

"Sa inteleg ca nu vrei sa iei micul dejun?" Vocea a fost din nou auzita si oricat de mult as fi vrut sa afirm vorbele lui,stomacul imi transmitea altceva.

"Cred ca vreau sa il iau..." Am vorbit,talpile mele atingand raceala podelei.

"Atunci grabeste-te.Nu esti singurul prizonier de aici." Am oftat la acel cuvant.Totusi,asta eram.Eram un 'prizonier' care nu s-a putut stapani.

Am mers spre usa celulei care a fost deschisa de catre cel cu care avusesem o discutie.Ceva metalic s-a apropiat de incheieturile mele din nou,iar eu le-am tras spre mine,temandu-ma de acel sentiment.Din cauza asta am primit o privire plina de dispret.

Am incercat sa zambesc,dar am esuat total. "Nu trebuie sa mergeti asa de de parte.Nu e ca si cum as vrea sa fug,imi accept destinul.Va rog,daca nu aveti incredere,macar folositi-va mainile,nu catusele."

Cel din fata mea a ramas cu o expresie care nu emana nicio emotie,dar dintr-o data a oftat si mi-a inteles dorinta,punand catusele intr-un alt loc.Totusi,mi-a dus bratele la spate si le-a tinut strans cu mana lui. "Esti cam ciudat baiete,ai grija pe aici." M-a sfatuit,oferindu-mi un zambet arogant.

Sfatul lui m-a facut sa ma incrunt,dar apoi mi-am amintit.Practic,era prima mea zi aici.Aseara,cand ajunsesem,m-am prabusit in pat si am adormit aproape instantaneu.Am pufnit amuzat la intamplarile amintite,apoi instinctul m-a facut sa privesc spre celula vecina.Eram aproape sigur ca aseara o fata se afla acolo.Oare fusese doar imaginatia mea?

Condus,am ajuns in cantina inchisorii,plina de oameni ca mine.Oameni care inteleg prin ce trec sau cel putin au inteles candva.Stransoarea bratelor a fost eliberata,iar eu m-am intors spre 'ghidul' meu.

"Asta e o cantina? Nu trebuie sa platesti ca sa mananci aici?" Am intrebat confuz deoarece nu detineam nici macar un dolar.

"Asa ar trebui,dar esti nou-venit si stim ca nu ai bani,deci doar spune-i celei de la cantina cum te numesti,iar ea iti va da micul-dejun." M-a informat,apoi mi-a intors spatele,mergand spre usa.

Eram pe cale sa-i multumesc,dar am fost interupt de usa care se inchidea rapid in urma lui.Am ridicat din umeri,pana la urma aici eram in inchisoare,nu cred ca avea nevoie de multumirile mele.

Am pasit spre locul cu mancare unde m-a intampinat o doamna care parea destul de intelegatoare.

"Buna ziua,ma numesc Michael Clifford,nu imi permit aces-" Incepusem un mic discurs,dar am fost oprit de un chicot.Eram pur si simplu surprins ca am auzit un sunet asa de dragut intr-un loc ca acesta.

"Stiu povestea,Michael.Era de ajuns sa-ti spui doar numele." A spus femeia printre rasete,iar eu nu intelegeam ce era atat de amuzant.Oare ii placea sa rada de toti prizonierii?

"Ah,sigur,dar unde ar fi fost respec-" Vorbisem din nou,doar ca sa fiu intrerupt la fel ca acum cateva secunde.

"Uite aici,Michael." Mi-a oferit o tava cu mancare,alaturi de un zambet. "Pofta buna si ai grija!" Al doilea sfat pe ziua de azi si presimteam ca era doar inceputul.