***Scene 18+ . Vă avertizez, nu sunt scene obişnuite!!!****
Mergeam cu paşi mărunţi, de parcă îmi doream să nu mai ajung niciodată. Am înghiţit în sec când am ajuns în faţa uşii biroului său. Ştiam că nu e ceva bun, dacă mă cheamă doar pe mine acolo. Speram că o face doar ca să-mi spună despre regulile de pe aici, dar nu aveam suficient noroc ca să scap aşa de uşor de Aliid. Am bătut la uşă cât de încet am putut şi imediat i-am auzit vocea: "Intră!", semn că mă aştepta.
Am apăsat cleanţa şi am privit spre biroul său. Era identic cu cel pe care îl are în oraşul meu. Aliid stătea întins pe spate, pe scaunul său de piele, trăgând din trabucul ce-l ţinea între degete.
- M-ai chemat? întreb în şoaptă. Pentru câteva secunde am crezut că nu m-a auzit, dar văzându-i apoi rânjetul de pe faţă, dându-şi seama neliniştea pe care mi-o provoacă, am ştiut că a făcut-o.
- Ia loc, Jessica. De ce nu eşti costumată încă? În curând barul va fi plin.
- O să mă îmbrac imediat. Şi apropo de asta.. de ce hainele acelea? Ce ai impresia că suntem noi, Aliid? Servim aici, nu ne-o tragem!
S-a ridicat în picioare, sprijinindu-şi mâinile de biroul din lemn masiv ce stătea între noi
- Dacă eu am chef, vi-o şi trageţi, înţelegi? Eu vă plătesc pe voi, toţi sunteţi la mâna mea aşa că ghici ce? Faceţi tot ce spun!
Damon intrase chiar când el ţipase, fără să bată la uşă. Exact la fix, pentru că Aliid se cam enervase şi cine ştie ce-i trecea prin cap să mă oblige să fac. Câteodată uit cine e de fapt.
- Aliid, nu ştii că nu-i frumos să ţipi la domnişoare?
- Tu ce mai vrei, coşmarule? îi răspunde Aliid exasperat.
- Trebuie să stabilim câteva lucruri înainte să deschidem şi nu prea avem timp. În 15 minute e deschiderea. Sunt oameni ce deja aşteaptă.
- Oh, da. Bine. Jessica, poţi pleca. Vorbim altădată, îmi spune făcându-mi semn cu mâna dreaptă să mă car de acolo.
Am ieşit pe uşă, iar Damon ieşise imediat după mine.
- Stai!
- Ce e, Damon?
Auzindu-mi întrebarea, un zâmbet uriaş i-a apărut pe faţă apoi şi-a lipit buzele de ale mele, încet şi suav, dar tot odată îi simteam latura sălbatică ce ameninţa să iasă la suprafaţă. M-am desprins din sărut, făcând un pas în spate, iar Damon nu a făcut nimic să mă oprească.
- Ce s-a întâmplat? mă întreabă încercând să mă tragă iarăşi în braţele lui.
- Nu mă poţi săruta când vrei. Nu e nimic între noi!
- Trebuie să fie? întreabă el şi gura mea formase un "O" de uimire. Cât de nesimţit! Putea măcar să încerce! Îmi venea să-i trag o palmă cât de tare pot, însă mi-am înfipt unghiile în propria palmă şi am numărat în gând până la 10. Trebuia să încetez să-l las să mă enerveze şi să se joace cu mine.În fond, mie trebuia să-mi trag o palmă, căci mă lăsam mereu sedusă de el.
- Nu, nu trebuie. Între noi nu trebuie să fie nimic, Damon şi nu va fii. Aşa că păstrează distanţa.
Am plecat înainte să-mi poată da o replică isteaţă de a lui. Niciodată nu ştiu ce are în cap omul ăsta! Mă sărută de parcă ar vrea să mă devoreze, de parcă viaţa lui ar depinde de asta şi apoi parcă mă aruncă din al nouălea cer, cu câte un comentariu răutăcios şi nesimţit. O să cedez psihic dacă mai stau aproape de el. E toxic, omul ăsta chiar e toxic.
Am plecat înapoi în cabină, îmbrăcându-mă în hainele de târfă pe care le-am primit, strâmbându-mă de fiecare dată când îmi vedeam reflexia în oglindă. Deşi modul în care eram îmbrăcată probabil va excita fiecare bărbat din încăpere, mă simţeam ieftină, nu sexy. Fusta îmi scotea fesele în evidenţă, lăsându-le puţin la vedere dacă mă aplecam. Picioarele mele păreau incredibil de lungi şi sânii mei erau bine conturaţi în acel top negru. Părul îmi era aşezat în valuri pe spate, iar machiajul era destul de îndrăzneţ. Mă simţeam descoperită, niciodată nu m-am îmbrăcat chiar atât de.. vulgar.
Am ieşit în bar, unde nu erau decât damele de companie. Stăteau sprijinite de bar, discutând despre ce vor face în seara asta ca să agaţe cât mai mulţi clienţi şi unele păreau chiar entuziasmate că vor lucra din nou. Băieţii nu erau prin zonă, mai aveau de adus câteva băuturi şi totul era gata. Trebuia doar să aşteptăm invazia de clienţi şi să începem să servim. Fetele discutau despre ceva, dar nu le-am băgat în seamă, eram prea atentă la acele femei, analizându-le din cap până în picioare. Arătau bine, păreau complet sănătoase şi mă întrebam de ce se înjoseau în felul acesta. Nu aveau pic de celulită, iar formele lor generoase erau aproape complet dezgolite. Majoritatea aveau operaţii estetice, dar unele erau şi naturale.
O tipă apăruse plângând dinspre biroul lui Aliid, care apropo, apăruse şi el imediat în spatele ei, împingând-o spre celelalte. Toate privirile au fost aţintite asupra lor.
- Treci acolo şi comportă-te frumos! Dacă în seara asta nu ai minim trei clienţi, îţi jur, o să fi mai mult decât pedepsită. Şi tu ştii cum pedepsesc eu fetele rele, nu-i aşa? ţipă Aliid furios spre ea, iar mie mi se făcuse milă.
- Te rog, nu-mi poţi face asta! Sunt virgină, Aliid, te rog! imploră ea, picând în genunchi în faţa lui. Eu îngheţasem. Ce om nenorocit! Cum îi poate face asta?
- Ştii ceva? Rezolvăm chiar acum asta!
Mi-am dus mâna la gură, făcând un pas în spate, dându-mi seama ce vrea să-i facă.
Şi-a băgat mâna în părul ei, ridicând-o şi întorcând-o cu spatele la el. A aruncat-o pe prima canapea care îi ieşise în cale, apoi şi-a dus mâna la curea, desfăcând-o. Corpul meu împietrise, eram îngrozită de teamă şi oricât aş vrea să-l opresc, să o ajut pe biata fată ce în curând îşi va pierde virginitatea printr-un viol, eram mult prea terifiată că o să păţesc la fel. Nu mai puteam scoate nici un cuvânt. Aliid îşi desfăcuse şi fermoarul pantalonilor, apoi şi-a scos penisul, poziţionându-se în spatele ei. Îi sfâşiase rochia dintr-o singură mişcare, apoi lenjeria intimă, scuipase la intrarea ei şi a penetrat-o puternic. Am vrut să spun ceva, să strig la el să se opreasă, însă Blair m-a tras în spate, făcându-mi semn să tac, iar Dara s-a pur ca o barieră în faţa mea. Nu aş fi rezolvat nimic, ba mai mult, aş fi primit acelaşi tratament. Părul brunet al fetei violate era întins pe toată faţa ei transpirată. Plângea în hohote, implorându-l pe Aliid să se oprească, însă el continua fără milă, mai puternic. După câteva minute, rugăminţile fetei încetaseră, şi deşi lacrimile ei încă mai curgeau şiroaie, nu mai opunea rezistenţă. Ştia deja că nimeni nu o va ajuta. Damon şi ceilalţi au intrat şi au rămas în pragul uşii, şocaţi la fel ca noi de ce face nenorocitul ăsta. Damon venii imediat spre mine, trăgându-mă în braţele lui şi luându-mă de acolo, iar Kevin îl luase pe Aliid de pe ea. Corpul ei firav abia se observa, fiind acoperit de cel al violatorului ăla nemernic.
- Eşti bine? întreabă Damon, ştergându-mi lacrimile ce nici nu ştiam că mi-au curs.
Înainte să răspund, vocea lui Aliid a spart liniştea.
- Beverly, ia-o de aici şi pregăteşte-o! Trei clienţi în seara asta, nu uita! strigă iarăşi spre bruneta abuzată.
Roşcata pe care o strigase a aprobat din cap şi a mers spre fata ce stătea întinsă fără vlagă pe canapea.
- Mai are cineva comentarii? ţipă în gura mare el, spre târfele de la bar, însă nici una nu a îndrăznit să scoată vreun cuvânt. Cineva să cureţe rapid canapeaua, în 2 minute deschidem! ordonă iarăşi, apoi a plecat spre biroul său, dar se întoarce imediat.
- Brianna, sunt nervos şi idiotul de Kevin nu m-a lăsat să-mi termin treaba. Am chef să mi-o sugi. Acum, la mine în birou.
Blonda, care se pare că se numeşte Brianna, le-a făcut semn fetelor că se întoarce imediat, apoi a plecat zâmbind spre biroul şefului ei. Ce naiba e în neregulă cu femeile astea? Abia acum înţelegeam adevăratul sens al "bordelului". Lucruri de genul nu se întâmplau doar în filme, erau cât se poate de reale, iar oameni ca Aliid erau mulţi, şi chiar mai îngrozitori. Ştiam că locurile astea sunt îngrozitoare, că oamenii ca Aliid sunt cei mai nemernici, dar nu mi-am imaginat niciodată că e atât de rău. Totul era mult mai rău decât ce aveam eu în minte.
Una dintre dame a şters canapeaua de piele, iar una a însoţit-o pe Beverly la etaj, ajutând-o să o care pe fata brunetă. O să am nevoie de mult timp să uit tot ce am văzut în seara asta. De fapt, nu voi uita vreodată. Era absolut terifian şi traumatizant. Toată lumea şi-a văzut de treabă, prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat, însă se întâmplau prea multe aici. Nu mă mir că barul şi oamenii ce lucrau aici aveau un asemenea renume. Cei de la şcoală aveau dreptate să se ferească atât de cei ce mi-au devenit prieteni. Însă ştiam că ei nu sunt aşa, cel puţin, nu-şi doresc să fie aşa. Ori asta, ori eram eu mult prea naivă şi credeam prea mult în oameni.
Damon încă mă ţinea în braţele lui, pe care le-am ignorat până acum. Îmi era atât de scârbă, de Aliid, de femeile de aici şi de tot ce se întâmpla în barul acesta-bordel.
- Jess, tremuri. Linişteşte-te, te rog! Nu o să păţeşti niciodată aşa ceva!
M-am uitat în ochii lui câteva secunde, părea sincer. Dar oare e ceva adevărat în omul ăsta, sau e pură prefăcătorie? Îmi era greu să am încredere în el. La urma urmei, ce ar putea face? Aliid s-ar putea înfuria oricând şi el nu e mereu aici. Mi-am îngropat faţa în tricoul lui, strângându-l în pumni, iar buzele lui mi-au sărutat fruntea.
- A deschis, s-a auzit vocea Darei din spatele nostru şi imediat, o mulţime de oameni şi-au făcut apariţia. I-am văzut privirea lui Kevin analizându-mă. Drace! Stăteam în braţele lui Damon, bineînţeles că mă ţintuia cu privirea! M-am îndepărtat imediat, iar el nu s-a opus.
În mai puţin de 15 minute localul era full. Nu aveai loc nici să respiri, dar mai să faci vreo mişcare. Erau fel şi fel de nesimţiti, care nu se mulţumeau cu damele de companie, ci încercau să agaţe chelneriţele, care eram noi. Erau oameni de toate vârstele. De la puşti abia majori, plin de aere şi enervanţi, la bătrâni slinoşi, ce-şi fumau trabucurile în timp ce se bucurau de atenţia a două-trei "domnişoare" şi le băga bani prin cine ştie ce locuri. Nu cred că servisem cuiva suc sau orice fără alcool, deci lucrurile se vor complica pe aici, dacă toată lumea bea.
Rochia mea scurtă devenea deja insuportabilă. Fiecare bărbat nenorocit de aici a scăpat intenţionat ceva pe jos, numai ca să trebuiască să mă aplec şi să aibă o privelişte mai bună. Mai scârbită de atât nu am fost niciodată. Începeam să urăsc bordelul ăsta cu fiecare secundă ce trecea, tot mai mult.
- Jess? mă întreabă Kevin, şi brusc îmi amintisem că văzuse scena dintre mine şi Damon, când mă luase în braţe şi mă săruta pe frunte. Este ceva între tine şi Damon? vine apoi întrebarea lui fulgerătoare, ca o confirmare a gândurilor mele.
Ochii mei se măriră şi am putut în tot zgomotul din jur să aud cum am înghiţit în sec.
- Nu, spun fără să gândesc prea mult.
- Eşti sigură..? Mai devreme păreaţi cam...
- Sunt sigură, i-o tai scurt. Doar.. a văzut că m-am speriat.
Nu minţeam. Nu era nimic între mine şi Damon, doar el a spus-o. Nu trebuie să fie nimic, iar eu nu vreau să-mi complic viaţa cu un înfumurat ca el. El e genul care seduce şi se duce. Nu aveam nevoie de o inimă frântă, pe lângă o viaţă distrusă.
- Bine. Adică asta e bine, pentru că mi-ar fi părut rău să fii a altuia.
- Kevin...
- Nu spune nimic! îmi şopteşte el în timp ce se apropie de buzele mele, pe care apoi le sărută timid, cu prea multă grijă şi tandreţe. Săruturile lui nu semănau cu ale lui Damon. Damon era sălbatic, de parcă în următoarea secundă o să mă sfâşie, de parcă încerca să ne unească trupurile şi să mă bage în pieptul lui. În schimb Kevin era grijuliu şi dulce. Dar din nu ştiu ce motiv, ale lui Damon îmi făceau picioarele să se înmoaie şi inima să-mi bată nebuneşte. Simţeam pasiune şi stropul de nebunie care-mi lipsise de ceva timp. De asta sunt atât de atrasă de el? Pentru că e atât de diferit de mine? De asta mă sperie atât de mult să nu mă îndrăgostesc de el? Am fost obişnuită cu stabilitate, cu linişte, iar el e exact contrariul. El e gramul de adrenalină ce ar putea intra în viaţa mea, gramul de viaţă de care am nevoie..sau care m-ar distruge.
- Joci pe două fronturi, păpuşă. Se pare că nu eşti atât de inocentă precum credeam, se aude vocea lui Aliid care-mi întrerupe gândurile. Stăteam în braţele lui Kevin şi am simţit un nod formându-se în gâtul meu. Oare chiar asta făceam? Chiar atât de mult mă schimbase Los Angelesul?
- Ce vrei să spui? întreabă Kevin iritat.
- Nimic, Kevin! Ai grijă. Fetiţa asta nu e un îngeraş. Pun pariu că în interiorul ei se ascunde un DAMON.. demon, scuze.
- Îmi provoci silă, îi spun, ne mai putând să-mi abţin repulsia şi scârba faţă de el.
- Şi ăsta e doar începutul! Kevin, mergi şi mai adu câteva sticle de whisky din spate, sau mă rog, caută-ţi de lucru. Trebuie să discut cu Jess.
I-am făcut semn din cap că e ok. Într-un final trebuia să aud ce are de spus şi de ce mă chemase de fapt în biroul lui mai devreme. Imediat ce a plecat Kevin, a început să vorbească.
- Jess, fratele tău bănuieşte ceva. Ştie că nu ar fi scăpat pur şi simplu de afacerile noastre, iar plecarea ta exact la fix l-a pus pe gânduri.
- Ce? Asigură-l că nu e aşa, la dracu! Înţelegerea a fost că nu va afla!
- Am făcut-o deja, dar nu e atât de uşor de convins. Poate ar trebui să-l ameninţ să nu îşi bage nasul.
- Ameninţă-l că dacă mai caută răspunsuri că mă vei lua pe mine în locul lui. O să-l sperie şi nu va mai face nimic. Doar.. nu te atinge de el. Ameninţări, nu fapte! spun enervată spre el. Fratele meu e aşa o pacoste câteodată. Nu poate pur şi simplu să stea în afara problemelor.
Damon apăruse în spatele meu, cuprinzându-mi şoldurile cu palmele şi lipindu-şi buzele de gâtul meu.
- De ce eşti nervoasă, iubire? îmi şopteşte senzual, aruncându-i priviri acide lui Aliid, care plecase imediat. Din nu ştiu ce motiv, îmi părea că Damon nu se teme de Aliid, ba chiar am impresia că Damon îl are pe el cu ceva la mână, nu invers.
- Nu-mi mai spune aşa şi ia distanţă! Kevin e prin zonă.
- Poftim? Ce-mi pasă? Credeam că ţi-am explicat că eşti a mea.
- Nu sunt, Damon! îi spun, răstindu-mă.
Nu a mai aşteptat nimic şi m-a târât spre una din camerele târfelor de sus. Ce mama dracu crede el că face? Nu calc acolo nici moartă!
- Damon, dă-mi drumul! Strig disperată spre el, însă nici că-i păsa. Continua să urce scările, obligându-mă să-l urmez. Urcasem deja două etaje, iar el nu se oprea. Când am ajuns în faţa unei camere, s-a oprit brusc, deschizând uşa cu o cheie pe care a scos-o din buzunarul de la spatele blugilor, apoi m-a împins în cameră, încuiind uşa în urma noastră.
- Vrei să-mi spui ce ai în capul ăla sec?! Nu poţi pur şi simplu să mă târăşti fără tine! La dracu, dacă îţi spun că nu vreau ceva, nu vreau! Acceptă un refuz ca un bărbat adevărat, sau nici atât nu eşti în stare?
Îmi privise toată criza de nervi cu zâmbetul pe buze, ceea ce mă enerva şi mai tare. Îmi venea să-i dau un pumn şi să-i şterg zâmbetul adorabil de pe buze! La dracu cu el!
S-a apropiat de mine tot mai mult, iar eu mergeam tot mai în spate, încercând să păstrez distanţa, însă mă izbisem de perete. Mă încolţise, nenorocitul! Ştia perfect ce trebuie să facă pentru a-i pica în braţe. Ştie atât de bine că nu am să-i rezist şi profită din plin de asta.
- Bărbaţii adevăraţi nu acceptă niciodată refuzurile!
- Oh, şi nici mitocani nu sunt! i-o tai eu imediat.
- Crezi că sunt mitocan? spune cu o voce suavă şi ştiu sigur că o face intenţionat.
- Şi lista poate continua. Mitocan, sălbatic, nesimţit, înfumurat, incredibil de arogant, crezi că totul ţi se cuvine şi eşti o brută! îi spun eu, descărcându-mi nervii şi frustrarea că are un asemenea efect asupra mea.
I-am simţit corpul presându-se tot mai tare de al meu, iar mâinile lui se plimbau pe coapsele mele, ridicându-mi picioarele şi făcându-mă să le încolăcesc în jurul şoldurilor sale. Îşi lipise fruntea de a mea, păstrându-şi zâmbetul acela seducător şi atât de sigur pe el. El atât de sigur, iar eu atât de speriată. Tremuram, dar nu era frică. Nu eram speriată de el, ci de ce încep să simt.
- Vreţi să-ţi arăt cât de brutal pot fii?
- Poţi mai rău de atât? îi răspund şi nu-mi recunosc vocea. Deşi îmi simţeam corpul tremurând la orice mică atingere de a lui, vocea mea era fermă, serioasă şi nu-mi trăda deloc nesiguranţa şi emoţiile. Nu apucasem să termin ce am zis, că buzele lui se lipiseră brutal de ale mele, lăsându-mă aproape fără respiraţie. Limba lui îmi invadase gura într-o clipită, iar dinţii lui muşcau tot ce le ieşea în cale. Mâinile lui strângeau puternic fesele mele mult prea dezgolite, iar mâna lui alunecase uşor între coapsele mele, moment în care am icnit.
- Damon, nu! strig rapid, conştientizând într-un final unde se îndreaptă toate astea.
- Nu ce? întreabă el, ştiind prea bine la ce mă refer. Îi plăcea doar să mă tachineze, însă nu mai eram în stare să mă apăr în faţa lui.
- Nu fă asta.
- Să nu fac ce, Jessica?
- Nu te mai juca aşa cu mine! Nu vreau să mă culc cu tine! Nu vreau să am nici o legătură cât de minusculă cu tine!
- De ce? spuse scurt, închizându-mi gura. Cum adică de ce? Pentru că eşti un idiot care-şi bate joc, îmi venea să-i strig în faţă, însă din nou, m-am abţinut şi am tăcut. Nu merită osteneala. Nu are rost să-i mai ofer explicaţii.
- Deschide uşa, sigur Aliid a observat că lipsim. Nu vreau să am probleme, aşa că lasă-mă să plec.
- Nu.
- Cum adică "nu"? Eşti atât de enervant.
- Mi s-a mai spus, chicoteşte el.
- Probabil în fiecare zi. Sau mai bine zis, de 1000 de ori pe zii. Haide, lasă-mă să plec. Mă oboseşti psihic! îi spun calmă de data aceasta. Chiar mă extenuau întâlnirile astea cu el. Era cel mai imposibil om de pe planetă.
S-a apropiat iarăşi de mine, dându-mi o şuviţă de păr după ureche. M-am săturat de jocurile astea de-a şoarecele şi pisica dintre noi.
- Nu-mi vine să cred că m-ai adus într-o cameră de bordel, pentru paraşute, spun fără să-mi dau seama de ce tâmpenii scot.
- Oh, deci asta te deranjează pe tine de fapt? Camera? Este a mea de fapt. Nu intră târfe aici, decât dacă vreau eu.
M-am încruntat la acel "decât dacă vreau eu". Mă cuprindea o stare de gelozie nejustificată, gândindu-mă la Damon sărutând altă femeie, să nu mai vorbesc de Damon făcând sex cu altă femeie. Îh, nu pot să cred că m-am gândit la asta. M-am uitat în jur şi nu părea o cameră de bordel obişnuită. Era un pat micuţ, de o persoană, un TV şi un şifonier micuţ. Nu, sigur nu e o cameră de bordel.
- Nu, nu camera mă deranjează cel mai tare, ci comportamentul tău, îi răspund într-un final.
- Uite, facem un târg. Tu mă săruţi cât de frumos poţi tu, şi cât mai pasional, iar dacă eşti convingătoare, îţi dau cheia şi poţi pleca. Nu te mai supăr.. astăzi, adaugă el.
*********************************
Vă rog frumos să-mi lăsaţi părerile voastre, sunt cam dezamăgită pentru că sunteţi foarte puţini pe aici şi am impresia că nu vă place.. Aş vrea să vă văd puţin mai activi.