- CE?
Jenn şi Harry reacţionară în acelaşi timp. Sam se opri din a bea altă gură de cafea şi îi privi mirată, apoi speriată. Ce dracu' e cu ăştia doi?
- Ai dus inelul la poliţie? Oh, Doamne! Oh, Doamne! Jenn intrase deja în panică, îşi prinse mâinile în păr şi începu să se învârtească prin cameră.
- Ce dracului poliţie? De ce l-ai dus la poliţie? Se răsti şi Harry la ea. Sam îi privi când pe unul, când pe celălalt.
- Bine, îmi spune şi mie cineva ce se întâmplă aici? Aseară ai zis că nu vrei inelul ăla, că îl duci la poliţie. Ţi-am zis că fac eu asta pentru tine. Ce e în neregulă acum? Valora câteva milioane de dolari şi nu ştiu eu?
Jenn continuă să se învârtească. 10 nenorocite de milioane. Îi răspunse în gând. Harry expiră furios şi se aşeză pe pat ca să se calmeze.
- Nu valora nimic seara trecută, dar acum a devenit foarte important. Spuse Jenn, întorcându-se spre Sam. Normal că blonda nu înţelegea un drac.
- De ce? Întrebă.
- Pentru că e inelul ei de logodnă. Răspunse Harry, încruntându-se la ea.
Linişte.
Sam îi privi pe rând, deci le ardea de glume la ora asta. Începu să râdă.
- Serios? Şi cu cine e logodită? Cu mingea care a lovit-o peste fund şi din cauza căreia a găsit inelul?
- Nu tocmai! Dar cu cel care a aruncat mingea. Îi rânji Harry, Jenn era deja scoasă din funcţiune, se învârtea de colo-colo, făcându-şi mii de scenarii dezastruoase în cap. Sam îl privi pe Harry cu ochii mijiţi.
- Voi aţi tras ceva pe nas noaptea trecută?
- Nişte scoici! Harry o continua cu prostiile lui şi le enerva pe amândouă.
Jenn lua pernă de pe pat şi îl lovi cu ea în cap.
- Încetează cu glumele astea idioate. Nu îţi dai seama în ce încurcătură am intrat? Ce facem acum fără inel? Se răsti la el. Harry se ridică.
- Nu facem nimic fără inel, Jenn. Am de dracu' fără inel, deci blonda asta cu apucături de cetăţean model ar face bine să îl aducă înapoi.
- Tu nu ai auzit unde e? Într-o secţie de poliţie. O să fie raportat pierdut. Oh, Doamne, nu o să îl mai putem recupera. Cineva o să vină şi o să îl ia. Şi chiar dacă nu o să se întâmple asta, tot nu o să îl mai putem lua înapoi. Doar nu o crezi că mi-l dea înapoi cu o scuză "Ne pare rău, nu am găsit proprietarul, dar păstraţi-l dumneavoastră". Jenn începu iar să se învârtească, Harry îşi trecu stresat mâna prin păr.
- Nu pot să cred că ai şi dus inelul la poliţie. De asta oamenii ca tine nu se îmbogăţesc niciodată. Găseşti o bijuterie de câteva zeci de mii de dolari, şi tu o duci la poliţie. Se enervă Harry, câştigând o încruntătură de la Jenn. Sam simţi că situaţia e serioasă, aşa că se ridică de pe fotoliu şi o prinse pe prietena ei din fâţâială, poziţionând-o pe picioare şi uitându-se serioasă la ea.
- Ce Dumnezeu aţi făcut?
În următoarele 10 minute, lui Sam îi fu raportată povestea nebună prin care trecuseră seara trecută şi planul şi mai nebun pe care îl puseseră la cale să obţină moştenirea lui Russell Styles. Ca să nu îl omoare pe Harry, o calmă partea din plan în care lui Jenn îi reveneau 10 milioane de dolari după asta, dar tot îi venea să îi omoare pe amândoi.
- O să daţi de dracu' dacă se prinde cineva. Tu nu, cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla ţie e să te faci de râs, se încruntă furioasă la Harry. Dar ea o să dea de dracu' rău de tot cu tatăl tău. Jenn se aşeză turceşte pe pat şi începu să îşi roadă unghiile, speriată din cale afară. Harry se încruntă la Sam, atenţionând-o tăcut să îşi mai ţină dracului gura. Se aşeză lângă Jenn şi îi prinse cele 10 degete pe care le rodea pe rând.
- Nu avem mult timp. Trebuie să recuperăm inelul ăla, sau să găsim altul asemănător. În maximum o oră trebuie să plecăm spre ai mei. Jenn îşi ridică privirea spre el, nu mai era nici furioasă, nu mai avea loc de nimic de frică.
- Nu se pune problema să apar fără inel, nu?
- Absolut nu! Acum că am făcut anunţul, trebuie să îl porţi pe deget, Jenn.
Îşi prinse mâinile în păr. Harry o trase iar spre el.
- Fii atentă cum facem! Tu şi Sam vă duceţi la secţie şi încercaţi să recuperaţi inelul. Crezi că mai e posibil asta? O întrebă pe Sam. Ea se gândi câteva secunde.
- I-am dat unchiului meu inelul într-o cutiuţă. Cu puţin noroc, poate nu l-a deschis. Era destul de grăbit şi a zis că se ocupă de raportul lui după-amiază. Cu mai mult noroc, poate că acum e în biroul lui, aşteptând să fie raportat.
- Nu îi poţi spune că i-ai dat din greşeală alt inel? Te duci acolo cu altul şi îl schimbi.
- Aş putea încerca şi asta, dar e riscant.
- Fă-o! Ordonă Harry, apoi se întoarse la Jenn. Voi două vă ocupaţi de asta, iar eu o să îl iau pe Andy şi ne ocupăm de planul B.
- Care e planul B? Întrebă Jenn speriată.
- Încercam să găsim alt inel asemănător în cazul în care voi nu îl recuperaţi pe ăla. O să luăm la purecat magazinele de bijuterii din New York. Trebuie să găsim noi un inel cu rubin.
- Trebuie să fie exact ca ăla. Mama ta, mai ales, l-a analizat foarte atent seara trecută. O să îşi dea seama dacă e altul. Harry aprobă din cap.
- Aşteptaţi o secundă. Spuse Sam, apoi ieşi din cameră şi se întoarse după câteva secunde, butonându-şi telefonul. Arătă amândurora o imagine cu inelul pe degetul ei. Blonda ridică din umeri.
- Îmi plăcea! Voiam o amintire. Jenn şi Harry zâmbiră uşuraţi.
- Te iubesc pentru asta. Trimite-mi poza aia. Se grăbi Harry, scoţându-şi propriul telefon din buzunar. Sam făcu asta, apoi o ridică pe Jenn de pe pat. Încă nu îşi revenise din starea de legumă.
- De obicei, eu intru în belele şi tu mă scoţi. În sfârşit s-a mai întors roata. Aşteaptă să fac un duş şi să vezi dădăceala ce-ţi trag, pentru că eu nu am încurcat-o niciodată în halul ăsta. Sam era din nou o combinaţie de amuzament şi frustrare. Normal că îi venea să râdă de prostia pe care o făcuse prietena ei, dar era şi speriată şi supărată în acelaşi timp, gândindu-se în ce probleme ar putea să intre. Ieşi din camera lui Jenn şi fugi spre a ei.
Harry era şi el pregătit să plece. Jenn era încă în şoc.
- Ţinem legătura. Să mă suni dacă reuşeşti să recuperezi inelul.
- Şi tu dacă găseşti altul. Adăugă Jenn repede. Harry aprobă din cap în timp ce verifica ceasul de pe mână.
- La dracu'! Grăbeşte-te, Jenn. Nu mai avem mult timp. Şi spunând asta, dispăru pe uşă. Jenn îi auzi paşii pe scări, coborî în fuga. Uşa de la intrare deschizându-se şi închizându-se rapid, motorul maşinii puternice pornind câteva secunde mai târziu şi derapajul cu care plecase de pe loc.
Jenn rămăsese în acelaşi loc. Se aşeză pe pat, îşi prinse mâinile în păr şi se aplecă cu coatele pe genunchi.
- Doamne, Dumnezeule, în ce m-am băgat?!
- Fir-ar al dracu'! Înjură Harry, lovind volanul când robotul răspunse pentru a treia oară în locul lui Andy.
- Hai, idiotule, unde dracu' eşti? Mormăi în timp ce conducea cu o singură mână, la o viteză deja peste limita legală, dar ceasul de pe mâna se mişca parcă tot mai repede. Dacă nu rezolvă nimic în 30 de minute, trebuie să o sune pe mama lui şi să amâne, sau să îi spună că vor veni mai târziu. Dar el voia să fie acolo la timp. La ora exactă pe care o stabilise cu bunicul său. De mâna cu Jenn, care să aibă inelul ăla nenorocit pe deget.
- Da?! Glasul lui Andy se auzi în sfârşit, Harry îşi abţinu înjurătura pe care voia să i-o adreseze.
- Andy, unde eşti? Am nevoie de tine. Urmă o pauză în care îl auzi căscând. Bineînţeles că doarme. Harry îşi aminti ce îi spusese că face noaptea trecută. Fusese cu Bonnie.
- Sunt acasă! Ce vrei? Din tonul lui se înţelegea că avea nevoie de mai mult de un apel telefonic să îl trezească.
- Ajung imediat. Trezeşte-te şi fă un duş. Închise telefonul şi îl aruncă pe scaunul din dreapta. Îşi trecu mâna prin păr şi respiră adânc. Andy îi e prieten de când erau mici, dar nici măcar lui nu ştie cum să îi spună drăcia pe care a făcut-o.
Îşi trecu mâna prin păr, nici măcar aerul rece din decapotabilă nu îl mai ajuta acum. Îşi aprinse o ţigară în speranţa că se va mai calma până când ajunge la Andy. Şi cât de bine începuse dimineaţa...
Cu apelul de la bunicul său şi menţionarea subtilă a testamentului, apoi ajunsese la Jenn şi dăduse peste cea mai delicioasă şi fierbinte imagine din viaţa lui.
Cunoscând-o, ar fi crezut că e deja trează şi poate la jogging cu câinii ăia pe plajă, dar situaţia în care o găsise era ultima pe o listă pe care şi-ar fi putut-o crea. Rămăsese înţepenit în uşa vreo 3 minute pe ceas, şi ar mai fi stat acolo dacă nu o auzea pe Sam urcând scările. Nu ştia dacă să iasă şi să o aştepte în living până se trezeşte, sau să intre şi să închidă uşa în urma lui.
Decisese să iasă. Intrase în intimitatea ei şi nici măcar el nu era atât de mitocan. "Nici nu o să îi spui că ai intrat, ca să nu se simtă jenată că ai văzut-o aşa." Îşi prospusese, dar doar mintea funcţiona aşa, pentru înainte să îşi dea seama, era deja lângă patul ei. Dacă ar avea un dolar pentru dimineţile în care se trezise lângă o femeie goală, ar fi mai bogat ca tatăl său, dar nu îşi amintea ca priveliştea să îl fi afectat vreodată aşa. Bineînţeles, cu Jenn nu făcuse nimic, nu se bucurase de corpul ei toată noaptea, doar intrase dimineaţa şi dăduse ochii cu minunea.
Trase puternic din ţigară şi rânji în timp ce era atent şi la trafic.
Ştiuse el mereu că posteriorul ăla e cel mai sexy pe care l-a văzut vreodată. Se convinsese în dimineaţa asta când îl studiase în toată splendoarea lui. Şi nu doar sexy, ci drăgălaş în egală măsură. Nici prea exagerat de mare, dar nici uşor de trecut cu vederea. Cuminte şi tupeist în egală măsură, exact ca posesoarea lui. Îl trecuseră apele şi mai că îşi muşcase degetele ca să se abţină. Dacă îl prindea atingându-i fundul gol, nu doar că se ducea dracu' orice înţelegere cu ea, dar l-ar fi aruncat şi de la etaj. Însă nu se putuse abţine, trebuia să îl atingă măcar puţin, mai ales aluniţa aia atât de drăgălaşă care parcă îi zâmbea şi îi făcea cu ochiul, provocându-l s-o atingă. Clar îşi pierde minţile.
Dar el o ascultase. O atinsese. O mângâiase cât putuse de gentil, astfel încât să nu o trezească, şi ceva deloc gentil se trezise posedat în pantalonii lui. Felul în care fesa ei catifelată încăpuse în mâna lui îl făcuse pentru prima dată în viaţa să se simtă ca un obsedat sexual.
Nu o sărutase. Îi spusese asta ca să o tachineze şi să se delecteze cu înroşirea ei în obraji – dar asta nu înseamnă că nu îşi dorise să o facă. Nu era prea atras de sexul oral în extrema cealaltă. Îi plăcea să primească, cărui dracu' bărbat nu-i place? Dar când era rândul lui, evita, sau o făcea doar ca să răsplătească partenera în cazul în care fusese foarte bună când îi făcuse lui. Dar niciodată nu făcea asta să se satisfacă pe el. Fundul lui Jennifer Rey îi schimbase perspectiva. Şi-ar fi dorit să sărute explozia aia de feminitate de la un capăt la altul. Dar ştia că dacă ajunge cu buzele acolo, nu avea să se mai oprească. Şi-ar fi dorit mai mult. I-ar fi prins picioarele apropiate şi le-ar fi depărtat, ca să o poată vedea cu totul, apoi săruta şi gusta cu totul. Şi dacă s-ar fi trezit şi l-ar fi găsit cu capul între picioarele ei... izbucni în râs la gândul ăsta.
Dumnezeu ştie cum, reuşise să se abţină şi trăsese cearşaful peste ea. Reuşea totuşi să o vadă perfect chiar şi aşa. Omoplaţii osoşi din cauza poziţiei braţelor, curba perfectă a spatelui ei, coapsele lungi şi fine, gambele subţiri şi ferme. Începea serios să se gândească că asta nu e Jennifer Rey. Încă de la început o considerase atrăgătoare, arăta bine, dar erau alte lucruri la ea care îl interesau. De seara trecută... dracu' ştie ce se întâmplase. Bine totuşi că reuşise să se abţină şi îşi revenise parţial până se trezise ea. Dar încă mai avea imaginea aia pe reţină. O vedea cu ochii închişi sau deschişi. Jenn dormind goală, întinsă pe burtă, ca o felină ce moţăie la soare. Fir-ar al dracului să fie! Are atâtea belele, şi el se gândeşte doar cum poate face felina asta să toarcă.
Încă nu făcuse sex. A patra zi fără sex. Asta e cauza pentru care o vede brusc atât de sexy. O să îi treacă după ce are parte de puţină tăvăleală. Se apără el îngâmfat. Apoi îşi aminti că îşi propusese să nu o înşele şi să se ferească de riscuri. Aproape că urlă de disperare.
Intră în parcarea subterană a clădirii şi opri în locul lui rezervat. Se smuci afară din maşină şi continuă să bombăne până la lift şi apoi timp de 18 etaje până sus. El şi Andy locuiesc în casa frăţiei în cea mai mare perioadă din timp, dar au şi câte un apartament personal în una dintre cele mai mari clădiri din Manhattan. La acelaşi etaj, unul în faţa celuilalt. În ultima vreme, Andy stă tot mai mult aici, mai ales nopţile, de când i s-au aprins călcâiele după Bonnie nu-ştiu-cum. O cunoscuse de vreo 3 luni, ea e cu 5 ani mai mare decât el şi Harry nu credea că se va lega ceva serios, dar pare că îi suceşte cu din ce în ce mai mult succes minţile prietenului său.
Făcuseră schimb de chei la apartamente încă din prima zi, dar Harry nu o ţinea la el pe cea de la apartamentul lui Andy. Slavă Domnului că o avea pe a lui. Ar fi ciocănit, dar se îndoia serios că Andy se trezise şi probabil ar fi trebuit să îi bată în uşă ca într-o tobă de regiment ca să audă. Andy e parţial-aproape complet surd când doarme.
Intră în apartamentul lui şi mărşălui prin camerele decorate cu gust de mama lui, dar mai tot timpul goale. Vine aici doar când are o întâlnire şi nu vrea să fie deranjat noaptea de zarva din casa frăţiei. Merse în bucătărie, deschise unul dintre dulapuri, acolo unde pusese cheia şi făcu drum întors pe unde venise.
Apartamentul lui Andy era aproape identic cu al lui. Doar că aici predomină culori de alb şi roşu, pe când în al lui Harry e mai mult negru-gri, şi mobilierul e mai masiv. De data asta, Harry simţi imediat miros de "locuit". Spre deosebire de apartamentul lui pustiu, aici era o întreagă combinaţie de mirosuri pe care o inhală în drum spre dormitorul lui Andy. Trecu pe lângă masa din living unde se pare că luaseră cina seara trecută, Bonnie strânsese farfuriile şi le dusese în bucătărie, dar nu curăţase tot, probabil din lipsă de timp, pentru că îşi începe programul la serviciu destul de devreme. Lucra ca medic pediatru şi meseria era de ajuns să îi ghiceşti personalitatea. Drăgălaşa şi prietenoasă, blondă şi scundă, perfectă pentru Andy. Harry o plăcuse singura dată când o întâlnise, dar se întâmpla cu două luni în urmă şi nu credea că relaţia va deveni atât de serioasă. Era totuşi evident că prietenul său începe să se îndrăgostească de ea.
Mai departe, simţi mirosul floral al unui parfum de femeie, probabil lăsat în urmă de Bonnie azi-dimineaţă când se pregătise de plecare. Până ajunse la camera lui Andy, mirosul îl îneca deja. Prea dulce pentru gusturile lui. Uşa era deschisă şi, exact aşa cum se aştepta, amicul său zăcea leşinat, întins pe tot patul, sforăind dus cam în aceeaşi poziţie pe care o avusese şi Jenn mai devreme şi... gol puşcă.
E deja a doua oară în dimineaţa asta când intră peste o persoană în cameră şi o surprinde în hainele naşterii, dormind cu fundul în sus. Bonnie plecase probabil acum vreo 3 ore, dar iubitul ei nu părea să aibă de gând să se trezească prea curând.
Harry mormăi silenţios şi se gândi să îi dea o trezire mai dulce decât un urlet în ureche. Pe noptiera patului era o sticlă aproape goală de şampanie, o frapieră cu gheaţă, care era acum doar apă şi două pahar. Unul mai avea încă şampanie în el, era aproape plin, aşa că Harry îl luă, şi cu un zâmbet drăcesc, aruncă şampania direct pe fundul lui Andy. Acesta tresări imediat, ridicându-şi capul pe care îl ţinea pe braţe apoi ţâşni şi se întoarse spre fundul în cinstea căruia se închinase un pahar de şampanie.
- Ce dracu'... bombăni încă parţial adormit, dar şi furios. Harry izbucni în râs. Andy îşi ridică privirea spre el şi de-abia acum îi observă prezenţa.
- Lua-te-ar dracu' de idiot! E a nu ştiu câta oară când faci asta. Bolborosi Andy furios, apoi îşi aminti că îl sunase şi îi spusese să se trezească, dar adormise înainte să facă asta. Se ridică din pat cât timp Harry încă se prăpădea de râs, luă cearşaful şi încercă să îşi şteargă fundul şi picioarele, învârtindu-se ca un câine în jurul cozii. Aruncă cearşaful în capul lui Harry, care se potoli imediat din râs şi îşi trase materialul din cap de parcă avea bacterii.
- Să speli aia! Îi ordonă Andy, referindu-se la şampania vărsată. Harry îi aruncă cearşaful înapoi, apoi îşi folosi mâinile să se şteargă de o mizerie invizibilă.
- Dă-te-n mă-ta. Îmi arunci mie ăla în cap după ce ai făcut porcării pe el toată noaptea. Se strâmbă Harry dezgustat, acum era rândul lui Andy să râdă.
- Şi dacă ai ştii ce porcării... vizualiză Andy, muşcându-şi buza. Harry îşi miji ochii la el apoi îşi pocni degetele în faţa lui ca să îl trezească din vis.
- Pune nişte pantaloni pe tine şi lasă amintirile cu păsărica lui Bonnie pentru mai târziu, avem probleme serioase acum. Andy râse din nou, dar apoi observă că Harry fusese serios.
- Nu-mi spune! Cina nu a ieşit bine? Întrebă blondul, fără amuzament acum. Harry îşi trecu mâna prin păr şi merse să se aşeze pe un fotoliu.
- Ba da! A ieşit bine. Prea bine. Bodogăni el, scoţându-şi din buzunar pachetul de ţigări pe care îl luase din maşină şi îşi aprinse una. Andy citi semnele imediat. Harry fumează doar în situaţii serioase de stres. Îşi trecu mâna prin părul ciufulit de Bonnie şi, chiar dacă voia să facă un duş înainte şi să spele şampania de pe fund ce devenea lipicioasă, renunţă şi îşi trase pe el o pereche de boxeri.
- Dă-i drumul! Îi spuse lui Harry, care trăgea din ţigara aia cu o poftă de speriat. Nu avea scrumieră, aşa că folosi un pahar de şampanie.
- Nu am prea mult timp de poveşti, pentru că trebuie să plecăm să căutăm un inel. Dar pe scurt, seară a început bine, a evoluat perfect, Jenn a fost genială, dar s-a cam dus dracu' totul când eu am spus că noi suntem logodiţi.
Andy era în procesul de a-şi îmbrăca pantalonii. Băgase un crac şi se chinuia cu al doilea, dar ce spusese Harry îl făcuse să ridice capul şocat, se dezechilibră o secundă şi norocul lui că era lângă pat, altfel ar fi căzut jos pe podea.
- De ce dracului ai spus aşa ceva? Ţi-ai pierdut minţile? Îl privi cu ochii mari, Harry răsuflă fumul ţigării pe nări.
- Bunicul meu e pe moarte.
Andy îl privea încă uimit.
- Russell?! Se asigură el, dar era evident, bunicul din partea mamei lui Harry murise acum 3 ani.
- Da! Tuberculoză i s-a agravat foarte rău, când l-am văzut aseară am rămas împietrit. Parcă a îmbătrânit 10 ani în 5 luni. Dar în altă ordine de idei, vrea deja să îşi facă testamentul. Şi i-a venit ideea că jumătate din avere, hergheliile de cai, să îi revină nepotului care se căsătoreşte primul.
- Oh, drace! Andy îşi trecu mâinile prin păr, înţelegând deja mare parte din situaţie.
- Şi tu le-ai spus că eşti logodit cu Jenn! Afirmă acesta, Harry aprobă. Trebuia să se grăbească şi să plece în căutarea inelului, dar simţea nevoia să discute cu prietenul său mai întâi. Să împartă povara asta cu cineva. Îi spusese şi lui Sam, dar nu se compara cu Andy. Blondul îşi trecu iar mâinile prin păr şi îşi aplecă coatele pe genuchi, apoi îl privi pe Harry.
- Şi v-au crezut? Sunt sigur că Ryan a sărit imediat cu acuzaţii că minţiţi. Harry zâmbi, trăgând ultimul fum din ţigară, apoi o aruncă în pahar unde se stinse în restul de şampanie de pe fund.
- Nu ai auzit toată povestea. Planul meu vine cu dovezi solide asupra logodnei. Îţi aminteşti ieri, când eram pe plajă şi am lovit-o pe Jenn cu mingea, iar ea a căzut? Andy încuviinţă. A găsit un inel în nisip atunci, un rubin al dracului de impresionant şi aseară a venit cu el din greşeală pe deget. L-a dat jos înainte să intrăm în casă, iar eu l-am băgat în buzunar. Nu plănuiam absolut nimic cu el, dar apoi-
- Când Russell a venit cu vestea bombă, tu l-ai scos imediat şi l-ai plantat pe degetul lui Jenn. Îl completă Andy. Harry zâmbi în colţul gurii.
- Cam aşa ceva. Andy oftă.
- Drace! Ai idee în câte belele intraţi dacă sunteţi prinşi? Şi probabil Jenn mai rău decât tine. Harry îl privi serios.
- Vreau hergheliile alea, Andy. Tu ştii asta mai bine decât oricine. Prietenul său blond încuviinţă. Ryan e acum o bombă cu ceas mai mult decât a fost vreodată în viaţa lui. Sunt sigur de asta, aşa cum sunt de faptul că de data asta nu îl mai las să câştige. Dacă reuşesc să pun mâna pe cai, i-o plătesc pentru toţi anii ăştia în care m-a tratat ca pe un gunoi şi am crescut mereu în umbra lui. Dar asta e doar un bonus, vreau hergheliile alea cu sau fără zdrobirea lui Ryan.
Andy se scărpină pe gât, ameţit de situaţia asta dată dracului.
- Şi Jenn? Ai convins-o să te ajute?
- Destul de greu, dar da. I-am promis o recompensă de 10 milioane de dolari la sfârşit. Ochii lui Andy se măriră.
- Glumeşti?
- Glumesc cu orice în afară de asta. Se încruntă Harry la el. Andy îl luă în serios, îi ştia obsesia pentru hergheliile alea de când era mic. Dar mereu fusese o pasiune, în sinea lui ştia, aşa cum se întâmplă mereu, că Ryan le va obţine. Nu îndrăznea nici măcar să concureze pentru ele. Dar acum, când i se oferise şansa asta să le aibă pe toate pentru el, nu se mai miră că ajunsese să facă o asemenea nebunie.
- Şi când va fi sfârşitul, mai exact? Să mă aştept şi la o nuntă? Harry râse.
- Nu! Cum ţi-am zis, bunicul nu o mai duce mult. La cum arată, mă doare s-o spun, dar în câteva luni e dus. Eu şi Jenn o mai lungim cu logodna. Avem motive pentru doi ani de acum înainte. Terminarea facultăţii, începutul carierei, mutatul împreună... sunt multe, mai ales că ei ştiu că nu avem o relaţie lungă. Toţi cred că am cerut-o pe Jenn ca să îi dovedesc că într-adevăr am sentimente serioase, dar i-am avertizat să nu se aştepte la o nuntă. Până atunci, o să am hergheliile pe numele meu.
- Şi după asta?
- Jucăm o despărţire normală şi gata. Câte cupluri nu se despart înainte de căsătorie şi rup logodna? Găsim noi un motiv credibil.
Andy cugetă, plimbându-şi limba prin gură.
- Totuşi, nu aş fi prea relaxat în privinţa nunţii. Dacă Russell îşi doreşte să vă vadă căsătoriţi aşa de mult încât să vă dea averea, nu m-ar mira să vă trimită la altar înaintea morţii lui. Harry îşi strânse buzele, acelaşi lucru îl spusese şi Jenn.
- Cu siguranţă va insista, dar o rezolv eu şi nu va exista niciun altar cu mine ginere şi Jenn mireasă. De fapt, totul se pune deja în mişcare. Bunicul m-a sunat azi-dimineaţă şi mi-a cerut să vin acasă să discutăm despre asta. Deci probabil îşi face deja planuri să mă treacă în testament, sau poate să mi le cedeze chiar înainte de moartea lui.
Andy aprobă din cap, satisfăcut de cursul în care o luase nebunia.
- Totuşi, ai apărut aici cu probleme serioase. Care ar fi alea? Jenn nu mai vrea să joace rolul logodnicei? Harry clătină din cap şi îşi scoase telefonul din buzunar.
- Aş fi vrut eu să fie asta problema, o rezolvam cu câteva săruturi imediat. Andy îşi mări ochii. Nu întreba! Îl avertiză Harry, îngustându-şi ochii la el şi amintindu-şi imediat de fundul gol al lui Jenn. Îi întinse telefonul cu imaginea inelului.
- Ăsta e inelul? Uau! Exclamă Andy.
- Da! Şi uau-ul ăsta e la secţia de poliţie acum. Harry se ridică în picioare şi îi scoase lui Andy un tricou din dulap, pe care i-l aruncă pe pat. Jenn voia să ducă inelul la poliţie să îl raporteze pierdut, dar asta înainte să devină inelul ei de logodnă. Însă isteaţa aia de prietena blondă a ei l-a luat azi-dimineaţă şi l-a dat unui ofiţer. Pe scurt, am pierdut inelul de logodnă şi noi trebuie să fim la ai mei în mai puţin de două ore. Deci îmbracă-te şi să mergem la cumpărături. Noi căutăm un inel asemănător prin magazine în timp ce ele încearcă să îl recupereze pe celălalt.
Andy îl privi buimăcit câteva secunde, procesă totul şi apoi clătină din cap.
- Şi eu care credeam că cea mai rea încurcătură în care te-ai fi putut băga seara trecută e să te iei la ceartă cu Jenn. Spuse el, în timp ce îşi trăgea tricoul peste cap, se încălţă în tenişi, apoi fugi la baie să îşi facă nevoia şi să se spele repede măcar pe faţă şi pe dinţi. Harry veni după el, cu un rânjet şmecher.
- Nici pe aproape! Andy îl privi în oglindă, ridicând din sprânceană în timp ce îşi peria viguros dinţii. Ridică un deget spre el, dar fără să se întoarcă. Vorbi cu spuma în gură:
- Acum asta deja înseamnă probleme serioase. Dacă după tot ce ai făcut, mai nou ţi se şi umflă şliţul la pantaloni după ea, ai dat de dracu' rău de tot. Harry se rezemă de tocul uşii, râse, dar era şi plângea în acelaşi timp.
- Nu doar că mi se umflă, a plesnit deja!
Andy gemu parcă de durerea a ce avea să urmeze şi îşi ridică ochii în tavan, apoi se aplecă să scuipe spuma.
- Perfecta lui Ryan cum e? Întrebă el. Harry îi oferi răspunsul printr-o strâmbătură sictirită. Deschise gura, îşi duse degetul în dreptul ei şi imită un zgomot de vomă. Andy înţelese deja tot şi începu să râdă.
- Deci Jenn rămâne problema ta! Presupuse Andy în timp ce se ştergea pe faţă şi se întoarse spre amicul său. Harry nu ieşi din baie şi rămase în locul său, privind în gol câteva secunde.
- Problemă gravă. Nu ştiu ce dracu' mi-a făcut de noaptea trecută, dar o văd cu totul altfel.
Andy râse.
- Adică o vezi şi tu în sfârşit cum o văd toţi ceilalţi bărbaţi. Harry se încruntă la el şi putea să jure că sentimentul brusc ce îl acapară era gelozie.
- Deci, o vrei! Dar de Jenn vorbim noi aici, aşa că nu o s-o ai prea uşor. Andy se rezemă de cealaltă parte a uşii, copiind poziţia lui Harry şi privindu-l amuzat. Amicul său se strâmbă ofticat, apoi îşi ridică capul şi oftă.
- Exact! Voia să spună mai multe, dar se răzgândi şi ieşi din baie. Să mergem, trebuie să găsim nenorocitul ăla de inel. În momentul ăsta ar fi trebuit să fim în drum spre ai mei.
Andy îl urmă prin apartament, ramând tăcut în spatele lui, dar cu un rânjet drăcesc pe buze.
În sfârşit o femeie care nu îi cade în poală atât de uşor.