Dragilor, dacă credeţi că nu rezistaţi la chestii dure vă sfătuiesc să nu mai continuaţi. Or să fie câteva capitole mai... nebişnuite (Doar v-am anunţat!)
Așa cum se și așteptase Aisha fuseseră cu toții duși în haita de vârcolaci din zonă. Totul în jurul ei părea incredibil de ciudat și de demodat. Haita nu era deloc așa cum se așteptase să fie. Nu găsise case moderne și frumoase în pădure ci mai degrabă câteva cocioabe de lemn lăcuit de care se îndoia că au câteva utilități. În timp ce merse încercase să memoreze drumul dar la fiecare cotitură și la fiecare întoarcere pierdu șirul gândurilor.
În timp ce cotise pe lângă una dintre puținele cabane apropiate din pădure se împiedică. Era cât pe ce să cadă pe pământul care în mod inexplicabil era umed și noroios. O mână fermă o prinse de braț și îi susținu echilibrul. Când privi în sus spre cel care o menținuse curată încercă să zâmbească în ciuda durității ce se afla pe chipul șatenului.
Vârcolacul mârâi și o îmbrânci în față.
- Ține-te pe picioare, păpușă, nu pot sta tot după fundul tău.
Ca să se facă mai bine înțeles o lovi peste fund iar ea icni surprinsă. Când îl cunoscuse prima dată pe Alexei nu crezuse că el avea să fie unul dintre acei mitocani care nu căutau decât plăcerea și distracția proprie. În orele lungi în care o învățase cum să facă un drift și să ia o curbă periculoasă se comportase cât putuse de frumos și de respectabil cu ea. Îi zâmbise răvășitor și o făcuse să se topească de îndată pe picioare, acum însă era cu totul opus. Ochii lui căprui nu mai păreau să o privească cu gingășie și blândețe ci cu foame și duritate.
În timp ce pășea mai departe în coloana din care făcea parte simți cum mâna șatenului se oprește pe fundul ei. Se retrase ușor de lângă el dar el o prinse cu brutalitate și o trase lângă el. O lipise de trupul lui gol și o pișcă de fesă. Tratamentul primit ca și pedeapsă era incredibil de insuportabil și de jignitor. Amândoi se opriră locului iar ea îi auzi respirația insuportabilă în ureche.
- Fi fetiță cuminte și nu pățești nimic, îi vorbi el dur şi mai mult mârâit. Clar?
Respiraţia lui îi mângâie faţa iar ea se pierdu de îndată. Ura când se întâmpla aşa în preajma unui băiat, ura că era sensibilă în faţa frumuseţii lor izbitoare.
Se îndoia de că avea să fie bine dacă era ascultătoare dar dăduse ușor din cap. Singurul lucru pe care îl prevestea în viitor era el violând-o cu sălbăticie în interiorul unei cabane. Îi era teamă de el și nu mai putea înțelege nimic. La început crezuse că el este cu totul altfel ca acum să se comporte într-un asemenea hal cu ea.
Fu împinsă în față iar ea înaintă obligată. Nu îi plăcea deloc starea în care se afla și nici tratamentul primit. Începea să se gândească că fusese o idee prostă să vină cu părinții ei.
Alexei o împinse mai departe iar ea merse supusă. Uitase cu desăvârșire drumul parcurs de îndată ce îi simți încă o dată palma peste fese. De această dată nu mai fu lovită ci mângâiată. Ca să nu primească un tratament prea dur și ca să nu fie lovită sau ceva mai rău nu se mai clinti. Îi permise să își plimbe mâna peste fundul ei deși își dorea să îi dea o palmă cât putea de tare.
Era ultima din șirul din care făcea parte. La jumătatea drumului Alexei o trase mai în spate și lăsase pe alt cineva să conducă prizonierii. Acum credea că era din cauză ca să o poată pipăii nestingherit și ca să îi facă doamne ferește ce.
Cotise spre ceea ce părea a fi o vilă imensă și se opri șocată locului. În fața casei era ceea ce nu sperase să vadă. Ben, Chris, Justin și James erau îngenunchiați în fața casei privind-o la fel de plini de uimire pe cât era și ea. Lângă cei patru erau Camy, Jennifer, Angela și Alice care așteptau de asemenea în aceeași poziție. Singurele care erau în picioare erau Katherine şi Mia. Vrăjitoarea îşi ţinea asistenta în braţe în timp ce încerca să o liniştească mângâind-o. Văzându-le astfel se încruntă.
Își plimbă ochii peste cei din fața ei și se încruntă la vederea hainelor de pe cei doi vârcolaci. Plecaseră amândoi transformați și fără nici un veșmânt. De unde căpătaseră hainele?
Fusese și ea împinsă cu brutalitate spre cei din grupul ei și forțată să se așeze în genunchi. Făcuse în tocmai cum i se impuse și privi lângă cel care se așezase lângă ea stând în picioare. Alexei nu părea că își dorește să o părăsească iar ea se întrebă ce tratament odios avea să primească. Fiecare dintre cei opt de lângă ea aveau câte doi paznici vârcolaci. Câte unul între fiecare dintre ei și unul la margine.
- Cum ați fost capturați? se auzi vocea lui Camy.
Benjamin era chiar lângă iar ea nu se putuse abține să nu întrebe.
Vârcolacul din spatele ei o lovise cu putere în spate iar ea icni. Se prăbuşi pe pământ cu capul înainte din cauza loviturii. Ben mârâi spre atacatorul soției sale și primi și el o lovitură asemănătoare cu ceea ce pățise soția lui. Mârâi și mai tare.
- Ușor, ușor, se auzi o voce de bărbat. Nu trebuie să fim violenți.
De undeva din spatele lor se ivi o nouă siluetă. Bărbatul era același pe care Alice îl văzuse în fața copacului imens din pădure. Arden cu același chip plin de ură și ingeniozitate dar mai ales cu privirea înfometată de putere. Christopher mârâi amenințător spre el dar fusese și el lovit.
- Dă-le drumul! vorbi el către alpha-ul său. Dă-le drumul.
Arden îi râse în față. Era îmbrăcat într-un tricou negru și blugi de aceeași culoare.
- De ce aș face-o când îl am în genunchi în fața mea pe însuși Benjamin Clark și familia lui mult iubită? De ce i-aș da drumul?
- Pentru că mă ai pe mine, vorbi Christopher. Mă ai pe mine.
Arden râse cu poftă.
- Ce te face să crezi că valorezi mai mult decât restul adunați la un loc?
Christopher părea gata să se ridice din genunchi și să se ducă spre Arden. Fusese lovit şi readus la aceaşi postură. Păru să ignore lovitura şi continuă. Se târî spre el în genunchi în timp ce vorbi plin de speranță.
- Am să îți fiu sclav, câinele tău credincios, orice vrei tu doar dă-le drumul, ceru el.
Arden râse.
- Am destui sclavi și câini credincioși! îi vorbi cu ură. Și chiar dacă ți-aș accepta oferta nu i-ai putea salva pe toți.
- Atunci las-o pe Alice să plece, ceru el.
Arden se oprise din râs și dădea semne că îl ascultă pe deplin.
- Tu o lași pe Alice să plece iar eu fac tot ceea ce vrei tu.
- Nu! se auzi strigătul Aliciei.
Știa foarte bine ce se putea întâmpla dacă iubitul ei ajungea sclavul lui Arden. Putea fi torturat și chinuit sau chiar ucis iar ea nu își dorea o asemenea soartă pentru el. Nu merita ca el să treacă prin asemenea chinuri ca ea să trăiască. Nu putea trăii cu gândul că el fusese ucis ca ea să trăiască.
- S-a făcut? întrebă Christopher plin de speranță. Accepți?
Ochii lui verzi implorau plini de speranță. Își dorea tot ceea ce este mai bun pentru iubita lui iar dacă trebuia să îi plătească ei libertatea cu propria sa viață era mai mult decât pregătit să o facă. Era gata să facă orice era necesar ca să o știe în siguranță. Nu conta că în spatele lui Alice se zbătea și încerca să îl oprească, nu conta că trebuia să chinuie până avea să moară atâta timp cât avea ca ea să fie liberă să plece.
Tocmai când credea că Arden era pregătit să îi accepte oferta fu izbit cu putere de spate. Primise un picior în față din partea celui pe care îl numea alpha. Simțea cum sângele îi curge din nas în timp ce resimțea lovitura puternică primită de parcă fusese lovit de mai multe ori. Simți cum este tras și ridicat de unul dintre vârcolacii din haită ca mai apoi să fie obligat să stea în genunchi în fața omului care îl lovise.
- Dacă crezi că am să îi dau drumul tocmai ei pentru că tu îmi oferi viața ta să știi că te înșeli! îi strigă Arden. Am petrecu mult prea mulţi ani lăsând-o să îmi calce pădurea doar ca acum să o las să îmi scape. Ca să nu mai vorbesc de sângele cui îi circulă prin vene.
De îndată ce rosti ultima propoziție se auzi mârâitul lui Ben. Arden își îndreptă privirea spre el.
- Doar pentru că este fiica mărețului Benjamin Clark nu înseamnă că scapă de privilegiul de a mi se închina.
Ben mârâi spre el.
- M-ai căutat, acum mă ai, vorbi el dur. Acum dă drumul copiilor, ei nu au ce căuta în treburile celor mari.
- Portim? întrebă Arden cu o falsă uimire. Și să pierd privilegiul de a cunoaște interiorul fiicei tale pierdute precum și a celei adoptive?
Ben mârâi spre el în timp ce ochii săi îl sfâșiau. Lângă el Camy îi oferea același tratament oribil.
Arden se apropie de Camy și o privi așa cum ea nu suporta deloc să fie privită de către nimeni altcineva decât Benjamin. Era privită cu dorință și excitație iar ea mârâi spre el. Dădu să îl atace dar nu ajunse la el. Arden îi zâmbi.
- Să ratez șansa de a-ți cunoaște soția și interiorul cu care tu te întâlnești în fiecare seară? întrebă el cu voce de copilaș privind-o. Trebuie să fi prost să ratezi o asemenea delicatese.
Prinse chipul ei cu o mână și îl întoarse într-o parte. O ținea cu brutalitate iar ea se zbătu să se elibereze. Când unghiile lui de vârcolac îi atinseseră chipul nu se opri. Se zbătu și mai tare și mârâi spre el. Arden își afundă unghiile mai adânc în chipul ei și făcuse ca mici puncte de sânge să îi apară. Îi smuci capul și mai tare și îi linse fața de la bărbie până la tâmplă. Ben mârâi spre el iar dacă nu ar fi fost vârcolacul din spatele lui care să îl țină de mult ar fi ajuns să îl atace pe Arden. Mârâi cât de amenințător putu în timp ce privi cu dezgust toată scena ce se desfășura încet. Camy simți doar dezgust și încercă să se elibereze, în zadar însă, nu putuse face nimic.
De îndată ce readuse chipul în fața lui Camy se aruncă spre el. Avea colții de vârcolac scoși afară gata de atac dar nu putuse să îl atingă. Arden îi râse în față și o pălmui cu putere. Ben se zbătuse și mai tare din strânsoarea vârcolacului.
- Știi, Beni dragă, m-am pregătit pentru acest moment, vorbi Arden ridicându-se în picioare. Am cumpărat un pat imens și l-am amenajat frumos. Am presărat petale deasupra lui când am aflat că ești în zonă și am așteptat să vii la mine.
În timp ce vorbea începuse să se plimbe de la un capăt al prizonierilor la celălalt. Făcuse un semn scurt spre vârcolacii de la capete iar aceștia mutaseră prizonierii în semicerc.
- Am și un stâlp foarte gros în cameră ca să nu mai spun de zeci de tone de sfoară cu care să te leg. Știi de ce atâtea pregătiri?
De îndată ce vorbise se opri locului și privi spre Alice. Făcuse un semn scurt vârcolacului din spatele ei iar acesta o duse în dreptul lui în fața semicercului. În timp ce aștepta ca Ben să se enerveze și mai tare făcuse același semn spre vârcolacul din dreptul Aishei iar ea fu mutată lângă Alice. Între cele două rămase un spațiu suficient de mare încât să încapă el. Se duse între cele două și își lăsase mâinile pe capetele ambelor fiice ale lui Ben.
- Oare chiar merită să îți spun? se întrebă el. Adică nu va fi mai plăcută surpriza dacă vezi chiar tu?
Arden privi în jur spre cei din semicerc. Christopher se lupta cu vârcolacul din spatele lui ca să se elibereze în ciuda loviturilor primite. Ben mârâia amenințător în timp ce Camy îl privea cu ură deplină.
Alice era la fel de speriată ca și Aisha dar nu începuse să plângă. Se săturase de atâtea lacrimi vărsate și încerca să urmeze exemplul mamei sale, încerca să fie puternică și să se stăpânească.
- Ah, nu se poate așa, vorbi Arden.
Alice văzu cu coada ochiului cum vârcolacul ce încă o atingea se așează pup între ea și sora ei. Încercă să nu se miște prea tare ca să nu fie lovită deși fiecare atingere, fiecare porțiune care îi era atinsă de Arden era un mare dezgust pentru ea. Inspiră adânc încercând să se abțină și să se calmeze. Întâlni privirea mamei ei care îi spunea că totul avea să fie bine și că vor reuși ei să scape. Îi mulțumi pentru susținere. Când își mută privirea asupra lui Christopher încercă să îi ceară să se calmeze. Băiatul cu ochii verzi îi urmă îndemnul și reuși să se mai stăpânească.
- Cred că este mai bine dacă știi, vorbi Arden mândru.
De o parte și de alta a lui se aflau cele două fete. El le prinse pe amândouă pe după gât și avu grijă să se miște cât mai încet. Mâinile lui coborâseră în același timp pe umerii lor și atinseseră încontinuu tot ceea ce prinseseră în cale. Mâinile sale lungi se opriseră în dreptul piepturilor lor și prinse de materialul cu care erau acoperite.
- Am de gând să le violez pe toate trei în timp ce tu privești.
De îndată ce termină de vorbit trase cu putere de materialul din mâini și sfâșie hainele ce le acopereau. Trase puternic cu ambele mâini și reuși să rupă aproape în întregime tricourile ce le acopereau. Se ridică triumfător și zâmbi privind-o pe Camy cu poftă.
În acest timp se dăduse o adevărată luptă în stăpânirea prizonierilor. De îndată ce Christopher auzi ceea ce plănuia Arden nu mai stătuse pe gânduri să se întrebe dacă va mai primi sau nu lovituri. Se avântase înainte încercând să se ridice. Reușise să facă câțiva pași spre Arden în timp ce mârâi și își forță o oasele să se transforme din scheletul de om în cel de lup. Oasele nu îl ascultaseră iar transformarea nu apăru dar în schimb fu trântit de pământ și lovit cu sete până nu se mai mișcă. Gemu la fiecare lovitură primită și mârâi și mai tare când acestea încetaseră. Când într-un final ploaia de lovituri se opri fu tras încă o dată în spate și așezat la locul lui în semicerc.
Când îl văzu plin de sânge Alice nu își mai putuse stăpâni deloc lacrimile. Vărsase câteva în timp ce vedea cum chipul lui era plin de sânge asemeni dății în care fusese trântit de perete cu brutalitate de Jeff. Momentul în care aproape îl pierduse îi reveni în minte și încercă să se ridice. Ținta ei era de a ajunge la el și de a-l îmbrățișa, de a-l face să se liniștească ca să nu mai fie lovit și de a-l mângâia. Își dorea atât de mult să îl țină în brațe și să îl atingă încât făcu un pas mic spre el.
De îndată ce mișcare îi fu observată fusese și ea trântită la pământ. Tocmai când se așteptase să fie atacată și lovită cu sete asemeni iubitului ei fu ridicată și așezată înapoi în fața semicercului.
- Știi ceva? vorbi Arden fericit.
Privirea lui poposise asupra fiecărei persoane din fața sa. Îi privise pe fiecare cum îl taie din priviri. Le zâmbi.
- Am să le violez în fața tuturor! strigase Arden.
Se apropiase de Ben care mârâise în tot acest timp. Arătase spre el ca și cum i-ar face în ciudă.
- Am să o fac în fața ta și a tuturor celor prezenți iar tu nu ai cum să mă oprești.
Îl atinse pe piept și îl împunse cu putere. Ben se ţinu ferm pe poziţii în timp ce mârâia. Chipul său era transformat de trăsăturile de vârcolac.
- Nu mă poți opri și nici nu ai să o faci niciodată.
Îi trase o palmă în mod batjocoritor lui Ben și se întoarse spre cele două fete ce îl așteptau în fața semicercului.
- Cu cine să încep? se întrebă el gânditor.
Privirea lui se plimbă de la Aisha la Alice iar apoi spre Camy.
- Mama, mezina sau rățușca cea urâtă? întrebă el cu voce tare.
Se apropiase de cele două fete renunțând astfel la mamă.
- Știi ceva, Beni? Se spune că minorele se pricep, mai ales fetele cuminți. Ce ar fi să testăm dacă este adevărat.
De îndată ce puse mâna pe umărul lui Alice ea tresări puternic în timp ce teama își făcuse loc în inima ei. Christopher și Benjamin mârâiră puternic spre Arden în timp ce ea încerca să își stăpânească lacrimile.
- Să vedem cum te descurci, minoro, vorbi batjocoritor Arden.
În timp ce mârâielile și zbătăturile celor din semicerc veneau spre ea reușise să distingă o voce în depărtare. Vocea care vorbise îi suna incredibil de familiară iar ea se întrebă dacă avea să aibă probleme și mai mari sau doar avea să moară pur și simplu ca să scape de chin.
- Îndepărtezi de ea.
Atât Arden cât și ea își ridică privirea spre cel care vorbise. Din interiorul umbrelor unei cabane reuși să distingă o siluetă înaltă. Cel care făcuse un pas spre ei avea tenul palid și niște colții imenși și ascuțiți. Chipul îi era îngrozitor iar Alice începuse să se întrebe care dintre variante era cea mai bună și lipsită de durere. Să fie violată cu brutalitate de Arden în timp ce familia ei privea sau să moară în mâinile lui Jeff în timp ce restul priveau ultimele ei clipe?
Alegeți.... iar!
Volată de Arden sau ucisă de Jeff?