După ceva vreme în care o lăsase pe Camy singură cu fiica lui, Ben se decise să vadă ce fac cele două. Intrase în dormitorul ei și le găsise îmbrățișate discutând nimicuri. Se întinse pe pat la picioarele lor și intrase și el în discuția ce părea mai mult decât interesantă.
După jumătate de oră în care apăruse Ben în camera ei intrase și Christopher.
Alice stătuse pe pat în brațele mamei sale naturale dar de îndată ce îl văzu se ridicase din pat. Merse direct la el și îi oferi ceea ce avea nevoie mai mult, o îmbrățișare. Christopher nu se opuse deloc și îi oferi ceea de își dorise ca mai apoi să fie tras spre pat.
În timpul în care ei stătuseră îmbrățișați Camy își schimbase poziția corpului și se duse pe cealaltă jumătate de pat. Tatăl ei natural nu rămase nici el în acelaşi loc ci se mutase pe jumătatea de pat unde era Camy. Acum ea stătea cu spatele la Benjamin în ceea ce părea a fi o îmbrățișare gingașă. Alice se întinse asemeni mamei sale iar Chris asemeni lui Ben. În timp ce vorbeau despre familia ei de acasă zâmbea tot mai mult.
După o perioadă cineva ciocăni la ușă. Când aceasta se deschise Aisha intră înăuntru și îi privi cam nedumerită.
- Eu unde ar trebui să stau? întrebă ea zâmbind.
În cele din urmă reuși să își găsească o poziție confortabilă la picioarele patului. Stătea turcește în timp ce în fața ei erau două cupluri drăguțe pe care le adora.
Alice fu foarte surprinsă să afle că toți frații ei erau deja majori iar cel mai mic dintre ei avea în jur de treizeci și trei de ani, aproape treizeci și patru. I se spuse cum fiecare dintre ei era fie pe punctul de a pleca la casele lor fie deja așezați la casele lor. Jason, fratele cel mare care conducea haita avea casa destul de apropiată de cea părintească și aveau să îi viziteze de îndată ce ajungea acasă. Aflase că Chad era mai tot timpul plecat alături de prietena lui a cărui nume nu îl putuse reține. Își dorea să îl vadă mai ales din cauza năzbâtiilor pe care le auzise despre el. Ronnie era în ochii ei îngerașul familiei. Aflase cum asculta fiecare cuvânt al părinților și nu spărgea nimic. Se întristă amarnic când aflase de ceea ce se întâmplase în parcul de distracții în carusel. Nu îi venise să creadă cum fratele ei mai mare putuse fi violat de un om oarecare în timpul unei curse.
- Frații lui erau în alt vagon de două persoane, așa au fost puși de cel care conducea cursa. Nu au putu să îl salveze la timp, mărturisi Camy cu tristețe în voce.
- Ați aflat cine a fost? întrebă Chris.
- Nu.
- Dar dacă îl găsim am să îl omor.
Ben spuse amenințarea ca și cum ar fi spus că soarele este pe cer.
Alice bănuise că iubitul ei era destul de speriat de atitudinea lui Ben și zâmbi, avea parte de un tată mai mult decât protector.
În timp ce vorbeau Camy se întristă dintr-o dată. Chipul ei nu mai era plin de energie și bucurie ci părea a fi cuprins de o umbră neagră.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Alice îngrijorată.
- Trebuie să plec, vorbi Ben.
Camy dăduse ușor din cap dar cu tristețe. Nu părea că vrea ca soțul ei să o părăsească.
- Unde?
- Să se ocupe de Arden, răspunse de această dată Camy.
- Nu este prea devreme?
Camy zâmbi trist.
- Este seară.
Alice privi pe fereastră. Discutaseră până când noaptea se lăsase. Nu observase trecerea timpului.
- O să ai nevoie de un îndrumător, se auzi vocea lui Chris din spatele ei.
Alice se panică. Se întoarse ușor pe spate și îl privi de îndată.
- Nu vreau să pleci.
Chris îi zâmbi.
- Are nevoie de mine, cunosc pădurea.
- Dar...
- O să fiu bine.
Christopher o sărută ușor pe buze dar tot nu reuși să îi risipească tristețea ce o cuprinse. Alice se întoarse mai bine spre el și îl îmbrățișă cu totul. Nu conta în acel moment că întorcea spatele părinților ei.
- Nu vreau să pleci, se auzi vocea ei ușor sugrumată de plâns.
- Trebuie.
- Mi-e frică!
Chris oftă la fel de dezamăgit pe cât se simțea și ea. Îi era greu să plece dar trebuia să o facă, era singura șansă a lui Ben. Reuși să o facă să îl elibereze puțin cât să o poată privi în față. Ochii ei frumoși începuseră deja să verse câteva lacrimi care nu făceau decât să îl ardă și mai tare pe suflet, nu avea să îi fie ușor să plece.
- Nu ai de ce să îți fie frică, am să fiu bine.
- Promiți?
În timp ce îi vorbise mai multe lacrimi îi traversaseră fața. Așa cum crezuse inima lui se înmuie și mai tare și cu greu se stăpânea să nu declare că rămâne. Își dorea iubita fericită, nu să fie el cauza care o făcea să plângă.
Dăduse ușor din cap și se aplecase spre ea. O sărută lung și apăsat de parcă ar fi fost doar ei doi în încăpere.
Când reuși să se oprească și să se depărteze văzu că iubita lui era puțin mai bine.
**********
- Crezi că este o idee bună să îl iei și pe el?
Întrebarea lui Camy îl rodea în interior. Erau singuri în camera de oaspeți în timp ce Alice și Christopher rămăseseră în camera ei ca să se pregătească de despărțirea ce avea să dureze câteva ore. Aisha coborâse la parter unde spuse că se va pune să mănânce câte ceva.
Ben oftă.
- Trebuie, știe pădurea mai bine decât dacă aș studia-o luni de zile.
Camy dădu din cap. Rămase pe același pat pe care dormise Aisha, nu se ridică deloc.
- Să ai grijă, îi ceru ea.
Chiar dacă și-ar fi dorit să îl oprească și să îl facă să rămână știa cât de important este ca Arden să fie cât mai curând înfrânt. Nu se știa câtă vreme avea să fie afectat Jeff de praful de ierburi dar presupuse că cel puțin treizeci de ore.
Îl privi din cap până în picioare. Ben era puternic iar pe lângă forța lui imensă avea o minte mai mult decât genială care putea scoate cele mai ciudate și mai îmbârligate planuri. Îl cunoștea atât de bine și știa ceea ce poate și ce nu poate așa cum el știa ceea ce ea poate și ce nu poate. Oricât de mult își dorea să spună că soțul ei era cel mai fioros și mai puternic și oricât de mult îi plăcea să se mândească cu asta trebuia să recunoască adevărul crud și rece. Pădurea era periculoasă, foarte periculoasă, iar haita ce era înăuntrul umbrelor putea să îl sfâșie de îndată ce avea să se contopească cu întunericul. Nu avea o haită imensă, nu își avea haita lui de acasă sau chiar și câțiva membri ai săi de partea lui, era singur iar un fost alpha singur nu este chiar atât de puternic față de momentele în care este înconjurat de haita sa.
Asemeni Aliciei nici ea nu dorea ca el să plece. Îi era teamă că o dată plecat nu o să îl mai poată revedea. Îi era frică dar nu recunoscu, știa că trebuie să fie puternică pentru ca el să fie puternic, că trebuie să arate că este neînfricată ca și el să se simtă mai curajos. Îl cunoștea prea bine și știa cât de mult conta pentru el starea ei de spirit și sentimentele ce i le purta.
- Nu am mereu grijă? întrebă el în glumă.
Camy zâmbi.
- Să ai grijă de băiat. Este foarte important.
Ben dădu din cap. Se duse lângă pat și se așeză cât mai aproape de ea. O privi relaxat și înțelegător dând puternic senzație că știe totul.
- Promite-mi că ai să revii repede, îi ceru ea.
Ben o privi în ochii negrii ce îi adora mai mult decât pe ai săi.
- Promit.
Până în acel moment nu o atinse dar știa cât de mult conta chiar și să o țină de mână. Se aplecă ușor spre ea parcă cerându-i permisiunea. La jumătatea drumului buzele lor se uniseră în modul lor unic și flămând ca de fiecare dată. Părea că trecuse o veșnicie de când nu se mai întâlniseră, dar nu asta conta. Conta că erau acolo și că se întâlniseră.
**********
În camera Aliciei se ducea o cu totul altă poveste... una nerostită. În timp ce Alice îl îmbrățișa și îi cerea să fie prudent și extrem de atent la orice ciudățenii ochii ei îi cereau să rămână acasă. Vorbele sale cereau promisiuni pe care le primea dar ochii săi cereau ca el să rămână.
Christopher pe de altă parte nu juca acest joc cu două fețe. El promitea fiecare lucru ce i se cerea în timp ce ochii săi verzi susțineau cu putere fiecare silabă ce îi ieșea pe gură.
După mai multe promisiuni se săturase de jocul și implorarea ei din priviri. Nu era supărat sau deranja de jocul ei și nici de stăruința din priviri, înțelegea perfect îngrijorările și dorința ei de a-l face să rămână acasă, de a-l face să îi rămână alături. Știa cât de multe griji și cât de mult îl vrea în siguranță la fel cum știa și că trebuie să o sărute și să îi arate dragostea.
Faptul că ea îi cerea să rămână și îl făcea să îi promită o grămadă de lucruri îl bucura. Știa că ea ține la fel de mult la el pe cât ține el la ea.
Zâmbi.
Se sătură de jocul ei și nu mai avea chef să continue. Se hotărâ să folosească altfel timpul ce îl petreceau împreună. O opri din vorbit în mijlocul propoziției prin simpla atingere a buzelor ei. O sărută și o tot sărută în timp ce îi promitea mult mai multe decât dacă i-ar fi vorbit.
**********
Atât Ben cât și Christopher ieșiseră din ambele camere transformați în lupi. Nu vedea nici unul dintre ei rostul de a se transforma în pădure unde puteau fi auziți sau capturați din cauza zgomotelor.
În timp ce Alice își urmărea lupul roșu cum pășește pe hol zeci de strângeri de inimă o atacaseră. Părea că momentul cel mai greu nu fusese cel în care se luptaseră cu Jeff sau când fusese prinsă de Ben în bucătărie, părea că momentul cel mai greu și mai apăsător era să îl conducă spre ieșire și, posibil, pe ultimul lui drum.
Gândul răzleț îi adunaseră o armată de lacrimi în spatele ochilor dar ea nu începuse să plângă, trebuia să arate că este puternică și că poate să se stăpânească. Trebuia să arate ce fel de sânge îi curge prin vene, trebuia să arate că pe lângă puterea și istețimea tatălui ei avea și tăria și puterea mamei sale. Trebuia să își arate originile și puterea iar singurul mod era cel de a-și stăpâni lacrimile
Lângă ea mama sa naturală stătea mai rigidă și mai puternică decât ea. Alice știa că se puteau vedea câteva lacrimi adunate în spatele ochilor ei dar când își privi mama rămase uimită. Dacă ea suferea ca și ea și își făcea griji asemeni ei nu o arăta deloc. Era serioasă dar cu chipul împietrit. Era puternică. Era exact aşa cum îşi dorea şi încerca ea să devină.
Când ajunseseră în capătul holului și se întorseseră spre scară ca să o poată coborî se opriseră toți patru în același timp. La capătul scărilor James și Justin îi așteptau blocându-le trecerea.
- Venim și noi, declară James.
- De ce ați vrea să o faceți? întrebă Camy din spatele lupilor.
Alice era uimită de vocea ei, era calmă și serioasă, nu se trăda nici un sentiment din furtuna ce credea că se află în interior.
- V-ar prinde bine un ajutor în plus, vorbi James.
- Nu credeţi suntem puternici ca voi dar cu siguranță suntem mai rapizi, susținu Justin.
- De ce v-aș lăsa să mergeți să vă riscați viețile prin pădure? întrebă ea. Din câte știu voi nu sunteți implicați deloc în nici o ceartă cu lupii.
- Nu suntem, confirmă James. Dar nu le va strica un ajutor în plus.
Camy se încruntă la el. Dăduse să îi vorbească și să îl oprească din nou dar vocea ce se auzi nu era a ei. Vrăjitoarea Katherine venise în dreptul scărilor și vorbise tare și răspicat
- Lăsa-ți-i să meargă. Nu le va strica un ajutor.
Camy o privi surprinsă pe jumătate, cealaltă jumătate era încurcată.
- Ești sigură că este bine? întrebă ea.
- Da.
Camy îi privise pe cei doi vampiri apoi pe Ben. Lupul ei negru dăduse din cap în timp ce o privea. Era de acord.
- Puteți merge.
În timpul în care fusese luată decizia dacă mergeau și vampirii Christopher își simți iubita agitată. Hotărât să se asigure că ea nu va plânge și că va fi puternică se duse de îndată la ea. Cu fruntea îi atinse ușor piciorul protejat de pantalonii lungi și o împinse ușor. Iubita lui se lăsase jos și îl îmbrățișă de îndată. Așa cum își dorise să se întâmple ea își afundă mâinile în blana lui și îl mângâie. Îl sărută și îl dezmierdă cu plăcere.
Când se depărtaseră ca să pornească pe scări în jos Alice era mult mai îndurerată dar tot nu cedase, nu vărsase nici o lacrimă.
Ca să o felicite și ca să o facă să zâmbească îi linse ușor obrazul. Acțiunea lui avu efect iar un surâs apăru pe chipul ei.
Când ajunseseră la capătul scărilor se putea vedea tensiunea și agitația dintre cele două cupluri. Alice urmă exemplul mamei sale și încercă să nu trădeze nimic. Era la început de drum și mai avea nevoie de practică dar tot reușise să nu dea senzația cum că ar plânge ore în șir.
Primul care plecase din casă fu nimeni altul decât Christopher, el avea să îi ghideze și să le arate calea până la haită prin zecile de scurtături și printre rotațiile paznicilor-vârcolaci. Imediat după el urmă James. Vigilența și abilitățile cu reflexe uimitoare de rapide îi vor avertiza pe toți de pericol. Dacă aveau să fie văzuți sau atacați din senin el avea să fie cel care va acționa în această privință, va ataca și îi va apăra pe restul. Următorul după vampir avea să fie Benjamin. El se va afla între doi vampiri care îi puteau asigura perimetru și care se vor asigura că nu vor fi văzuți de nimeni.
După ce le salută și Justin și plecă de minute bune Alice și Camy rămăseseră în același loc.
- Liniști-ți-vă, le vorbi Katherine, or să fie bine.
Camy se întoarse spre ea.
- Haide-ți să stăm jos, le vorbi vrăjitoarea zâmbind.
Camy o urmă cu privirea cum se așează pe canapea. Lângă ea Mia, asistenta ei roșcată, se întinse relaxată pe toată lungimea rămasă. Capul ei avea ca și pernă poala vrăjitoarei în care primi un tratament desprins din rai. Vrăjitoarea își afundă mâinile în părul ei bogat și începuse să se joace.
Hotărâtă să nu aștepte tocmai în picioare timp de ore bune întoarcerea băieților o prinse de mână pe Alice și o trase după ea până la unul dintre cele două fotolii. Fiica ei se așezase pe marginea fotoliului și o îmbrățișă.
- Care este planul? întrebă Camy.
- Dacă este posibil îl vor adormi și îl vor captura.
Katherine nu își ridicase privirea spre ei, rămase prinsă în jocul cu părul roșcatei.
- Cum rămâne cu vraja? întrebă Alice.
- Dacă îl capturează îl vor aduce aici iar noi o să facem vraja, se auzi vocea Miei. Dacă nu reușesc or să arunce asupra lui un praf special.
- Ce praf? întrebă Camy.
Avea o vagă idee despre ce tip de praf era vorba dar în acel moment nu avea de gând să scormonească prin amintiri pentru a primi răspunsuri.
- Unul care leagă o vrajă, vorbi asistenta roșcată. Dacă îl aruncă pe el noi putem face orice vrajă de aici iar ea va avea efect din cauza prafului.
Alice zâmbi. Asta însemna că nu vor fi implicați direct în luptă.
- Doar vor arunca praful, nu?
- Dacă este prea periculos atunci da.
- Prea periculos? se miră ea. Ce anume să fie prea periculos?
În living se auzi cum asistenta vrăjitoarei oftează. Presupuse că era din cauză că cineva i se juca cu părul.
- Ben vrea să îl bată pe Arden indiferent dacă are praful la el și îl poate folosi.
- Noi putem face o vrajă care să îl vătămeze pe Arden și să îl facă să îl caute pe Jeff, se auzi vocea Miei, dar Ben nu vrea. Vrea să îl bată iar apoi să arunce praful pe el.
- De ce? întrebă ea.
Katherine își ridică pentru prima oară privirea din părul Miei.
- Pentru că Arden a încercat să te ucidă iar el nu vrea să îl lase să scape prea ușor.
- Pe lângă asta, completă iarăși Mia, a ucis multe persoane nevinovate, chiar foarte multe, a constrâns, a atentat la uciderea mai multor vârcolaci și... plănuiește să atace haita lui Ben.
Deși știa toate aceste Alice nu se gândise prea intens la ele și la gravitatea lor. Ultimul dintre motive, cel care ducea la un război între haite, era cel mai grav. Nu conștientizase că din cauza a ceea ce avea de gând Arden misiunea lor avea să fie și mai grea. Nu conștientizase că vârcolacii din haită erau pregătiți de luptă și antrenați să ucidă de foarte multă vreme, nu conștientizase pericolul ce îi păștea familia și iubitul.
Oftă.
Nu mai putea face nimic împotriva a ceea ce avea să se întâmple și a gândurilor care duseseră la asemenea lucruri. Nu mai putea face nimic înafară de a-și ține speranța vie și de a se ruga pentru familia ei. Îi păștea pericolul iar ei aveau nevoie de tot ajutorul posibil chiar şi de la divinitate.