Păşisem pe un hol destul de îngust, întunecat. Kevin a aprins lumina într-o secundă şi am înaintat. În faţa noastră apăruseră 5 matahale, care se presupunea că vor fi bodyguarzi în fiecare seară, deci trebuia să mă obişnuiesc cu chipurile lor deloc prietenoase. Le voi vedea destul de des. Deşi corpul lor era enorm şi ar face pe oricine să se simtă ca o furnică în faţa lor, nici expresia facială nu era mai blândă. Păreau duri, genul ăla de bărbaţi pe care nu vrei să-i superi vreodată şi stăteau mereu încruntaţi.
Aşa zisul bar era imens. Într-o încăpere uriaşă era aşezat barul, exact în mijloc, în jurul lui fiind mese, iar în spate, separeuri, bineînţeles. Barul era rotund, fiind plin de sticle de băutură şi.. pahari sparte. Vom avea mult de curăţat. Nici mesele şi scaunele nu erau la locul lor, de parcă o bătălie grea se consumase acolo. Mici scene cu bări pentru dansat erau aşezate printre mese, astfel încât, oriunde te aşezi, oricum vezi câte o femeie dansând.
În spate, erau câteva scări, ce duceau spre sala de jocuri. Jocuri de noroc, desigur. Şi acolo era un bar aşezat pe colţ, plin de băuturi, la fel ca celălalt. Restul colţurilor aveau la fel, scene pentru dansatoare. Locul ăsta probabil va fi plin de femei uşoare, exact cum bănuiam.
La etaj nu urcasem, pentru că nu eram interesată de cum arată camerele în care femeile lui Aliid îşi desfăşoară activitatea. Oricum, acolo curăţaseră chiar ele singure. Noi trebuia să ne ocupăm doar de bar.
I-am văzut şi pe ceilalţi intrând. Nici unul nu analizase locul, părea că le e greu până şi să privească. Fiecare se apucase să strângă câte ceva, iar Blair făcea totul cu lacrimi în ochii. Lacrimi pe care le ştergea cu dosul palmei chiar înainte să cadă. Îmi părea atât de rău să o văd aşa. Nu-mi puteam imagina ce durere îi provoacă locul ăsta, câte amintiri chinuitoare îi aduce.
Băieţii mutau şi aranjau mesele şi scaunele şi aduceau cutii cu diferite pahare noi. Eu aranjam sticlele de băutură şi paharele de la bar, Blair mătura, iar Dara ştergea mesele şi scaunele. Aveam impresia că nu se mai termină murdăria. Părea totul neatins de ani de zile, deşi nu a trecut nici pe departe atât de mult timp.
- Hei, Jess...te ajut cu aia? întreabă Kevin, văzând că nu ajungeam pe ultimul raft al barului prea bine. Am zâmbit înmânându-i sticla imediat.
- Unde e.. Damon? întreb eu, lăsându-mi gura să o ia înainte. Dispăruse de aici de câteva minute bune. Îl urmărisem pe furiş, cu privirea, în tot timpul ăsta. Simţeam nevoia să-i spun ceva, dar nu ştiam ce şi nici nu vedeam vreun rost. Cred că vroiam doar să vorbesc cu el, ceea ce e absurd.
- Pune tot ce trebuie pentru sala de jocuri. El se pricepe şi.. vede dacă lipseşte ceva.
- Mhm.. am murmurat eu.
Trupul lui Kevin se apropiase prea mult de al meu şi mă simţeam.. stânjenită. Doamne, sper că nu are de gând să mă sărute sau ceva, pentru că nu e momentul! Braţele lui s-au încolăcit după şoldurile mele, lipindu-mă la propriu de el. Mi-am pus mâinile pe pieptul lui, încercând parcă să pun o barieră între noi. Am înghiţit în sec când l-am prins muşcându-şi buza în timp ce privea spre buzele mele. O muşcasem şi eu pe a mea, fără să vreau. Îmi plăcea Kevin, dar.. nu suficient de mult ca să-l la să-mi intre pe sub piele.
- Avem treabă, lăsaţi giugiulitul! ţipă Damon vizibil enervat, în timp ce coboară scările.
Kevin se depărtase puţin, distras de iritabilitatea lui Damon, care părea mereu prezentă.
- Mişcă, Kev! Am nevoie de ajutor aici, spune iarăşi, când vede că brunetul nu se depărtase suficient de mine. Ce naiba e asta, cumva o criză de gelozie, sau ce? Kevin doar şi-a dat ochii peste cap, apoi m-a tras într-o îmbrăţişare. Mi-am ascuns capul în tricoul lui, simţindu-i parfumul ce lăsa impresia de prospeţime şi masculinitate. Văzând că pe Damon îl enervează asta, mi-am plimbat mâna pe pieptul lui, sărutându-i linia maxilarului. Nu ştiu de ce naiba făceam asta, parcă vroiam să-l văd pe Damon turbând că ating şi sărut pe altcineva. Nu-mi păsa de Kevin în timp ce făceam asta, mă gândeam numai la cum fierbe diavolul ăla în suc propriu şi... la buzele lui, la sărutul de pe coridorul şcolii. Doamne, a fost atât de intens!
Buzele lui Kev erau întredeschise, ca şi cum savura întreg momentul, fiecare mângâiere. Îi observam surprinderea, dar ştiam că-i face plăcere. Mâna lui m-a prins de la jumătatea spatelui şi m-a tras spre el, sărutându-mi buzele apăsat, apoi dulce. Durase câteva secunde bune, era un sărut în toată regula, suficient cât să-i termine răbdarea lui Damon.
- Kevin! ţipă din nou, iar Kevin chicoteşte şi merge spre el.
- Vin imediat înapoi, frumoaso! îmi spune el, în timp ce-mi aruncă încă un zâmbet de milioane. Privirea lui Damon era aţintită spre mine. Era atât de nervos, că nu puteam descrie. Puteam să-i citesc asta pe chip. Fruntea îi era încruntată şi ochii întunecaţi. Aproape scotea aburi pe nas.
Când el ieşise din încăperea enormă, dispăruse şi magia. Ce naiba am făcut cu Kevin? Făcusem cea mai mare prostie din lume. L-am sărutat şi i-am dat speranţe, ca o nemernică, în timp ce singurul care îmi atrăgea mie atenţia într-un mod special, era nesuferitul de Damon.
Am început să şterg praful de pe câteva sticle, apoi mobila, numai să nu mă gândesc la consecinţe. Mă simt deja ca o nesimţită. Kevin s-a purtat frumos cu mine iar eu.. eu fac lucruri tâmpite, ca un copil imatur. Nici nu ştiu ce o să-i spun. "Te-am folosit ca să-l fac gelos pe Damon, pentru că apropo, pentru el dezvolt un sentiment tâmpit, nu pentru tine." NU, nu-i pot spune asta, evident.
Ne-a luat câteva ore să curăţăm totul, iar Damon îl ţinuse pe Kevin cam ocupat, pentru a se asigura că nu dă fuga la mine. Pentru asta îi eram recunoscătoare, pentru că nu aveam o explicaţie bună pentru ce făcusem mai devreme. De fapt, din vina lui făcusem asta. El îmi ia minţile în halul ăsta.
La final, când terminasem cu totul, am stat toţi la o masă şi am băut câteva pahare de ceva tare. Blair dăduse câteva shot-uri şi părea puţin mai bine. După spusele Darei, aveam cu toţii nevoie de ceva energie, pentru seara asta, iar cum somnul nu intra în calcul, măcar să bem. Kevin şe aşezase în stânga mea, iar Damon în dreapta, bineînţeles. Mă simţeam ca între ciocan şi nicovală. De fiecare dată când Kevin mă lua de mână, pe sub masă, pentru că restul nu au văzut şi nu ştiau despre scena de mai devreme, Damon mă strângea incredibil de tare de picior, evident, tot pe sub masă, fără să vadă nimeni. Pariez că o să fiu plină de vânâtăi pe piciorul drept, din cauza lui. Şi cu toate astea.. mâna lui mângâindu-mi locul în care strânsese, după ce dădeam drumul mâinii lui Kevin, îmi producea senzaţii necunoscute mie, dar.. electrizante.
Era timpul să ne schimbăm, pentru că Aliid tocmai ajunsese şi în curând vom deschide. După ce am strâns paharele din care tocmai băusem, am plecat şi eu spre cabinele fetelor. Aproape am ajuns când am fost puternic izbită de perete. Oh, am recunoscut izbitura asta! Există doar o singură persoană ce dă aşa cu mine de toţi pereţii, şi la propriu şi la figurat, şi acela e... Damon. Unicul şi sălbaticul Damon.
- Ce dracu?! Îmi rupi oasele! ţip spre el, când întreg corpul parcă îmi amorţise.
Se lipise puternic de mine, strivindu-mă de perete şi lăsându-mă să-i simt parfumul pe care-l cunoşteam atât de bine. Aproape că-mi venea să mă bag în hainele lui.
- Să nu mai faci asta!
- Să nu mai fac ce?
- Tot ce ai făcut mai devreme, tot jocul ăla! Să nu îndrăzneşti să te mai joci aşa cu mine!
- Că altfel ce?! Nu era un joc, ca să ştii, eu şi Kevin...avem ceva! spun eu, evident minţind.
- Eşti A MEA! spune el accentuând ultimele cuvinte. Îmi aparţii, înţelegi?
Înainte să mai pot riposta, buzele lui s-au lipit de ale mele, în acelaşi mod brutal şi sălbatic ca şi ultima dată. Mii de fluturi se zbăteau în stomacul meu şi milioane de fiori îmi traversau trupul.
Nici nu-mi dădusem seama cum m-am lăsat purtată de val şi i-am răspuns la sărut, împingându-mi şoldurile înspre el şi trăgându-l poate prea tare de păr. Vroiam să-l trag mai aproape, să-i simt parfumul inundându-mi nările cu totul şi trupul lipit mai tare de al meu, pentru că genul ăsta de dorinţe îmi provoca el.
- Vezi, Jess? Ţi-am spus, îmi aparţii, şopteşte el muşcându-mă de lobul urechii. Am încercat cu toată forţa mea să-l împing, însă nici nu se clintise. În schimb, un zâmbet mare îi apăruse pe faţă.
- Sărută-mă! ordonă el, şi nu am putut decât să mă încrunt şi să-mi pun mâinile în sân, în semn de protest.
- Haide, de ce nu o faci odată? Pot să văd cât de tare vrei.
- Vezi prost!
- Nu prea cred.. adică, uită-te şi tu, sânii tăi vorbesc prin sutien! spune cu o voce groasă, perversă, arătând spre sfârcurile mele întărite ce se văd chiar şi prin sutien. Gura mea se deschise larg şi obrajii mei cred că tocmai au luat foc. Nu am mai fost în viaţa mea atât de ruşinată! Am încercat să plec, însă el m-a prins imediat de mână, prinzându-mi bărbia şi forţându-mă să-l privesc. Nici măcar nu-l puteam privii în ochii, atât de stânjenită eram!
- Oh, haide.. nu e ca şi cum nu am mai văzut aşa ceva.
- Nu le-ai mai văzut pe astea! spun răstindu-mă, vocea parcă revenindu-mi dintr-o dată. Şi ghici ce? Nici nu ai să le vezi! Acum pleacă!
- Ai roşit iarăşi.. Doar nu... Drace! Pe bune? mă întreabă forţându-mă să-l privesc în ochii.
- Damon, lasă-mă, te rog. Sunt obosită, trebuie să merg să mă schimb!
- Răspunde-mi la întrebare şi te las. Eşti virgină, Jessica?
Sigur roşisem din nou, pentru că mă simţeam ca un rac şi cred că emanam căldură mai ceva ca un cărbune încins. Cum naiba am ajuns în situaţia asta? Sâni idioţi, hormoni idioţi!
- Nu! am spus rapid, până nu îşi dă seama că mint.
- Nu ştii deloc să minţi! Ce fată care nu e atât de virgină roşeşte în halul ăsta?
- Eşti aşa de mitocan şi nesuferit! Vezi-ţi de treaba ta! Ţi-am spus că nu sunt.
- Dovedeşte-o!
- Ce? Adică.. vorbeşti serios? Doar pentru că nu mai sunt, nu înseamnă că sunt o târfă, Damon! Doamne.. de ce naiba îmi pierd timpul cu tine? Pleacă odată!
Buzele lui s-au apropiat de gâtul meu, sugând uşor şi muşcând. Limba lui trecea uşor peste semnele pe care le lăsase. Mâinile lui îmi mângâiau spatele, de data aceasta fin, blând, fără nici o urmă de brutalitate, apoi buzele lui le-au sărutat tandru pe ale mele, dulce.
- Atât de inocentă! îmi şopteşte la ureche, sărutând zona sensibilă din spatele lobului.
M-am desprins imediat din braţele lui, intrând în cabina de schimb. Era o cameră mare, cu o grămadă de haine aşezate frumos pe un cuier ce mergea dintr-un perete în altul. Pe un perete întreg se aflau oglinzi şi o mulţime de accesorii şi produse de machiaj. Dara stătea pe unul dintre scaunele roz din faţa oglinzii, deja îmbrăcată. Purta o pereche de ciorapi negri cu plasă, o fustă neagră ce abia îi acoperea fundul şi un top negru ce îi lăsa abdomenul dezgolit. Pantofii aveau tocuri imense. Părul ei cădea în valuri pe spate, iar machiajul nu era deloc strident, cel puţin, nu până acum, încă lucra la el. Blair era îmbrăcată la fel şi văzusem încă un "costum" de genul lângă ele.
- Ce.. ce e cu hainele astea, fetelor? întreb puţin nesigură.
- Cerinţele tâmpite ale lui Aliid. Poţi îmbrăca doar ce găseşti pe cuier, dar în seara asta e redeschiderea, aşa că ne îmbrăcăm la fel.
Am înghiţit în sec, amintindu-mi de ce spunea Kevin despre bărbaţii care vin aici şi sunt cam obraznici. Îmbrăcămintea aceasta o să-i provoace şi mai mult.
Blair mă anunţase că am fost chemată de Aliid, în biroul lui. Şi am mers imediat, nu prea încântată.
--------------------------
Câteva păreri? :* Apreciez să-mi spuneţi dacă vă place, ce nu vă place.. chiar am nevoie de opinia voastră. Kisses