Trebuie sa va anunt! Daca ar fi un film cred ca cei mai multi dintre voi nu ar rezista imaginatiei mele. Aveti grija de voi!
Benjamin rămase uimit de ceea ce auzise ieșind pe gura noului venit. Îl privi fără a-i putea înțelege prea bine cuvintele. Se enervă. O parte din el se bucura puțin că puiul lui scăpase de pericol dar cealaltă parte era deranjată de felul în care fusese izbit de perete. Simţise ură când atinse peretele. Simțea miros de sânge și era foarte sigur că nu avea să iasă nimic bine. În casă erau patru vampiri care nu se puteau controla, așa cum o fac toți vampirii, și puteau ataca. Slăbiciunea lor era nu doar să vadă câteva picături ci și să miroasă.
Se inspectă rapid încercând să descopere de unde îi curgea sânge. Daca era suficient de rapid putea să își lingă rănile asemeni unei pisici și să se vindece. Saliva lui era în stare să stompeze mirosul ce avea să provoace vampirii.
În timp ce se pipăi auzi mișcare. Privi în fața lui unde se aflau cei doi presupuși căsătoriți. Alice se zbătea din strânsoarea noului venit și se agita de parcă viața ei ar fi în pericol. Mişcările ei erau bruşte şi necoordonate. De îndată înțelese adevărul, noul venit mințise. Ei nu erau căsătoriți, ar fi fost imposibil. Comportamentul ei şi dezgustul ce i se citea pe faţă o dovedeau. Se ridică de îndată în picioare. Dacă avea ceva rupt acum era momentul să se poată observa. Picioarele sale nu cedaseră iar trupul lui reuși să se țină ferm pe poziții. Înaintă spre cei doi și scoase un scurt mârâit. Aparent singurul lucru pe care nu îl mai putea face așa cum o făcea înainte era să ragă ca un leu. Scoase doar un sunet înfundat, unul ce i se păruse jalnic dar nu se speriase. Cu sau fără răget tot un vârcolac puternic era.
Noul venit îi dădu de îndată drumul Aliciei iar ea plecă de parcă ar fi fost în flăcări. Ceva din felul în care alergase pe lângă Ben având lacrimi în ochi îl făcuse să își dea seama că ceva era mult mai grav decât crezuse. O urmări cu coada ochiului în timp ce se apropia tot mai mult de bărbat. Era pe cale să îi dea un pumn pentru că mințise când îl auzi. Un strigăt plin de durere și suferință ajunse de îndată la urechile lui și îi făcuse inima să se rupă în mii și mii de bucăți. O stare puternică de tristeţe îl cuprinse ceea ce era dubios. Acest sentiment puternic nu venea de la el ci de la o altă persoană, una care sufetea. Se opri din acțiunea sa și se întoarse șocat. Recunoscuse vocea dar era dornic să afle ce anume se întâmplase de îi făcuse puiul să plângă și să sufere.
O văzu stând lângă ceea ce părea a fi un morman de cârpe. Mai multe haine de culoare neagră erau adunate iar în prima secundă nu înețelegea ce era atât de șocant la un morman. În următoarea secundă observă mai bine hainele, erau cele purtate de vârcolacul tânăr ce îl atacase pe nepregătite. Apoi simţi mirosul. Era puternic şi sufocant dar mai ales prevestitor. Simţi mirosul sângelui şi se alarmă. Lăsă baltă orice gând legat de noul venit iar din câţiva paşi ajunse lângă fiica lui. O găsi îmbrățișând ceea ce părea a fi capul iubitului ei. Totul era plin de sânge în jur iar peretele purta urma impactului. O dâdă groasă cobora până sub vârcolac.
Fiica lui era plină de lacrimi și sânge. Mângâia capul spart al vârcolacului în timp ce îi șoptea de nenumărate ori numele. Chiar dacă nu mai avea putere în glas durerea și suferința ei erau vizibile. Tremura violent în timp ce își trecea degetele pline de sânge prin părul des al băiatului.
Ben era șocat și în același timp nervos. Nu avea nevoie de nici o explicație din partea nimănui sau de o mărturie, știa cine făcuse acest lucru și avea să plătească amarnic. Îl protejase pe băiat şi căutase să nu îl rănească iar un altul intervenii şi stricase totul.
După putere și viteza cu care fusese azvârlit noul venit dădea semne cum că ar fi un vampir. Nimeni nu ar fi putut face asta iar dacă Justin ar fi intervenit ar fi fost măcelărit. Dacă noul venit era vampir dădea semne clare atât prin postură cât şi prin atitudine. Nu îi putuse simți mirosul din cauza sângelui dar avea să se ocupe de el așa cum știa cel mai bine.
Auzi pe cineva alergând, două persoane, două femei fugeau spre ei. Prima femeie care ajunse avea trupul zvelt și puternic iar culoarea tenului dădea notă de sănătate. Îi văzuse doar brațele și știu de îndată cine se afla de partea cealaltă a băiatului. Ridică privirea uimit și privi șocat pentru a doua oară în acea zi un trup de femeie extrem de cunoscut. Un zâmbet radiant și încurajator îi lumină ziua iar el nu putu decât să se minuneze. În secunda următoare văzu cum chipul frumos și fără nici o urmă de boală al Camillei devine serios așa cum fusese mereu. Văzu în ochii ei mesajul ce buzele își doreau să îl exprime dar, așa cum o făcuse mereu, înțelese dinainte. Nu aveau nevoie de cuvinte ca să exprime ceea ce aveau de făcut sau să dea indicații, știau și comunicau prin intermediul privilor. Ben zâmbi fugar, pentru prima dată după multă vreme se simțea din nou un adolescent iar asta datorită felului în care fusese privit.
Când cel de al doilea trup de femeie ajunse lângă el câteva secunde mai târziu iar comunicarea lui cu Camy se încheiase. Femeia, Mia, venise să o tragă de lâgă trup rănit al iubitului ei. Văzu cum Alice se încăpățânează să dea drumul vârcolacului ei și cum se zbate printre lacrimi ca să rămână lângă el și să îl jelească.
- Dacă nu pleci de aici nu o să îl putem readuce înapoi, vorbi Camy.
Ben o privi din nou. Siguranța cu care vorbise și puterea pe care o exprimase îl uimi. O văzu cu coada ochiului pe Alice cum dă drumul capului băiatului și se lasă trasă de Mia.
Rămași liberi și singuri lângă trupul adolescentului începuseră să lucreze ca și o echipă. Într-un ritm foarte slab inima lui încerca să îi ajute pompând sânge şi susţinându-i.
Camy trase de partea de trup unde stătuse Alice iar Ben împinse. Îl întorseseră pe spate pe băiat. Când îl privi Ben simți cum un mârâit și o nervozitate puternică i se naște în inteiror. Chipul băiatului era mai mult desfigurat. Avea bucăți din față care fuseseră băgate în craniu de pe urma impactului. Nasul îi era spart iar un firicel de sânge curgea neîncetat.
Văzu cum Camy continuă procedura și își reveni. Prinse mâna stângă și o puse în dreptul corpului. Îi aranjă piciorul stâng în timp ce Camy avea piciorul drept. Când reușiseră să îl aranjese ca să semene cu un om viu începuseră ultima fază.
Așa cum erau obijnuiți și așa cum o făcuseră de mai multe ori trupurile lor se sincronizaseră. Amândoi își încordaseră trupurile în același timp și acționaseră asupra trupului mai mult mort decât viu al vârcolacului.
Simfonia oaselor începuse iar ei nu se opriseră când mai multe țipete se auziseră. Țipătul fiicei lor Alice din depărtare era acoperit doar de al băiatului ale căror oase le rupeau. Era incredibil cum încă mai avea putere să ţipe înciuda condiţiei sale. Deși nici unul dintre ei nu priviră altceva decât trupul băiatului puteau să își imagineze ceea ce făcea Alice în partea cealaltă a camerei. Se zbătea și se lupta de zor cu cei care o țineau locului și care încercau să o oprească. Deși țipetele ei de disperare și cuvintele ei care cereau îndurare și milă le distrugea inimile nu se puteau opri, nu când fusese inițiată ultima fază. Ignoraseră țipetele ei și zbuciumul băiatului continuându-și munca necruțătoare și dureroasă. Rupseseră oase la greu iar numărul lor fusese uitat de îndată ce începuseră.
Pe deasupra țipetelor celor doi îndrăgostiți răzbătu spre ei o voce de femeie.
- De ce îl chinuți? Îl pot readuce la viață de îndată ce moare.
Camy rupse ultimul os de pe partea ei și își ridică privirea spre femeie îmbrăcată în roșu. Îi zâmbi superior lui Katherine în timp ce Ben pregătea terenul. Rupse haina băiatului și îi dezveli pieptul gol. Pe abdomen avea mai multe vânătăi și pete care spuneau foarte clar ceea pățise în interior. Coastele rupte și alte organe cedaseră presiunii iar mai multe vase de sânge se spărseseră. Dacă nu ar fi inițiat procedura băiatul ar fi putut să moară în chinuri și nu ar fi deloc prea devreme.
- Nimic nu se compară cu un vârcolac care iubește.
De îndată ce termină de vorbit Camy acționă. Avea terenul pregătit și era mai mult decât fericită să își testeze puterile revenite la normal. Lovise cu toată puterea sternul băiatului. Auzi sunetul inconfundabil de os rupt și continuă cu ploaia de lovituri. Pumn după pumn și după alt pumn reuși să îi rupă fiecare coastă și să o împingă mai în inteirorul corpului. Auzi un declic și simți cum satisfacția îi crește.
Ca și cum ar fi manevrat un aluat de pâine Ben întoarse băiatul pe burtă. Camy îi văzu coloana ieșită puțin în afara trupului și o atinse de îndată. Ca și cum ar fi aștepta-o sub atingerea ei coloana băiatului ieși mai la suprafață. Pielea lui era întinsă dar atunci când îl atinse încă o dată totul devenise mult mai moale. O prinse cu ambele mâini în timp ce Ben se apăsă pe trupul băiatului. Trase cu putere iar mai multe sunete de oase rupte răsunară anunțând încheierea procedurii. Dădu drumul coloanei băiatului iar la o secundă distanță fu trântită de podea. Ben terminase și el și o trase din raza de acțiune a băiatului.
În timp ce mai multe oase trosneau Camy îl dase la oparte, avea de gând să îl vadă.
Băiatul țipă cu putere a agonie în timp ce Alice părea că îi ține unisonul. Se zbătu cuprins de spasme ciudate pentru cei prezenți și se zvârcoli. Orice urmă care înainte indicase faptul că era mai mult mort decât viu dispăruse fără urmă. Era cât se poate de viu și se aflat în suferință. Toți cei prezenți puteau să simtă ceea ce se întâmpla cu el, puteau să îi simtă chinul și durerea, suferința prin care trecea. Fără să își poată da seama Camy începuse să plângă atât de tristețe cât și de bucurie. Obţinuse ceea ce dorise, era sănătoasă, dar copilul ei plângea şi ţipa. Îi era imposibil să nu recepteze sentimentele. Știa că băiatul avea să răgușească într-un final și se va liniști iar țipetele îi vor încetară dar până când acest lucru se va întâmpla avea să treacă mult și bine.
Încetul cu încetul fiecare os îi trosni mai departe de parcă cei doi vârcolaci s-ar afla lângă el și i-ar rupe fiecare os din nou şi din nou. Tot procesul părea a fi unul lent și extrem de dureros dar nimeni nu putea să știe durerea pe care o suferea între-adevăr băiatul. Oricât de mult li se părea lor că doare pentru el totul era mult mai ridicat, totul era la cu un totul alt nivel. Fiecare os și fiecare organ intern pe care îl avea se modifica și se schimba atât de mult încât părea că este în timpul unei operații fără nici o urmă de anestezice.
După un timp totul deveni mai ușor, durerea deveni mult mai suportabilă și părea a fi nimic altceva decât o simplă furnicătură. Oasele se contopeau din nou iar totul se regenera. Coloana îi intrase din nou în funcțiune și, fără a fi nevoie de ajutorul nimănui, se lipi de tot ceea ce aparținuse înainte. Dintr-o simplă mișcare picioarele și mâinile i se schimbaseră iar oasele rupte dintre acestea nu se mai contopiră. Intraseră de îndată în funcțiune și își îndepliniră funțiile necesare. Capul desfigurat nu se mai obosi să redevină al unui om așa cum fusese inițial. Gura și nasul se lungiră, urechile deveniră ascuțite și se mutaseră în vârful capului, ochii rămăseseră aceeași în timp ce totul se schimba. Coloana i se lungi şi formase o coadă lungă şi puternică. Întreg corpul acum mult mai întreg se acoperii de părul roșcat al lupului ce o salvase de multe ori pe Alice.
Mezina familiei Clark profită e uimirea celor care o ținuseră locului, Jennifer și Justin instruiți de Mia. Se strecură din strânsorile lor și fără a se gândi de două ori alergă prin cameră. Ajunse în cel mai scurt timp lângă locul unde fusese lângă perete și nu se mai obosi să încetinească. Se aruncă în genunchii neprotejați decât de o pereche de ciorapi și alunecă mai deaprte. Nu o interesa câtuși de puțin câ avea să se julească, că se afla într-o casă de vampiri sau că era privită intens de atâția ochii. Ceea ce conta cel mai mult în acel moment era să își îmbrățișeze iubitul, să îl îmbrățișeze pe Erou, și să îl simtă aproape. Trebuia neaparat să își afunde mâna în blana lui și să îi simtă căldura și molicunea. Trebuia să îl simtă în brațele sale. Trebuia să îi atingă inima care îi aparținea din pieptul lui și să se asigure că bate tare și puternică așa cum era obijnuită. Trebuia să se asigure că iubitul ei vârcolac era bine și teafăr. Nu conta nimic altceva.
De îndată ce îl atinse, de îndată ce îl îmbrățișă lacrimile îi scăpaseră din frâu. Începuse să plângă ca un copilaș mic și nu se opri nici atunci când lupul ei o linse ușor pe obaz de mai multe ori. Se lipise de trupul lui și așa cum își dorise își afundă mâinile în siguranța din blana sa. Îl sărută în repetate rânduri în timp ce îl îmbrățișă strâns. Mâinile sale îi cercetaseră trupul de lup şi mângâie fără pic de ruşine fiecare centimetru. Căuta răni deschise sau julituri, orice urmă de rană ascunsă sau vătămare. Chiar şi după ce nu găsi nimic continuă cercetarea. Trebuia să se asigure cā era teafăr
Toți cei aflați în încăpere rămăseseră profund mișcați de lacrimile ei și de sentimentele puternice de afecțiune pe care de revărsa față de vârcolac. Camy se ridicase de pe jos iar Ben o urmase de îndată. Imaingea celor doi le treziseră sentimente și amintiri vechi care îi atingeau mai tare ca un fier încins.
- Ce a fost asta? se auzi vocea unui bărbat, James.
- Ultima procedură în cazul unui vârcolac rănit, se auzi vocea Angelei pentru prima dată.
- Bine, bine, dar în ce constă? Eu nu am văzut numai decât oase rupte.
Camy zâmbi auzind vocea încurcată a lui Justin. Nu îl vedea, ceea ce era bine pentru amândoi.
- Exact în asta constă, explică ea. Se rupe fiecare membru în locurile unde s-ar rupe în cazul unei transformări.
- De ce?
- Ca să se vindece şi să nu moară.
- Transformarea de urgenţă, se auzi glasul îngândurat al Angelei.
- Se va mai putea transforma în om?
Vocea care se auzi era nouă şi feminină. Presupuse că se auzise glasul fetei blonde care fusese pe canapea.
- Da, acum este ca şi nou, vorbi Camy. O să îl doară puţin mai tare ca de obicei dar doar de prima dată. Apoi totul o să fie ca înainte.
- Oh, vai, bietul lup e ranit, se auzi o voce sarcastică de bărbat.
Ben nu avu nevoie decât de un singur cuvânt ca să audă ca să știe ce avea de făcut. Își aminti de tipul cel nou care crease totul și nu avu nevoie decât de toată propoziția sa ca să înțeleagă că totul fusese intenționat. Se enervă și mai tare. Tipul cel nou căutase să ucidă vârcolacul tânăr, iubitul fiicei sale. Știa că dacă ar fi lăsat acest lucru să se întâmple nu după multă vreme ar fi fost nevoit să organizeze o ceremonie funerară, Alice nu ș-ar mai fi putut reveni.
Se repezi de după trupul Camillei și profită de momentul surpriză. Pulmul lui lovi bărbia tipului cel nou și îl trimise destul de departe.
- Doar pentru că ai salvat-o din luptă nu înseamnă că îți apreciez și minciuna, mârâ el.
Se apropie de bărbat încet. Acum când nu mai avea nici un alt miros care să îl atragă putea să inspire mirosul bărbatului. Ideea cum că era un vampir îi fusese confirmată de îndată.
Vampirul îi zâmbi. Scuipă sângele la picioarele sale îi îi murdări încălțările.
- Ești nou și nu știi adevărul.
- Uite cine vorbește despre adevăr!
Ben contiunuă să se apropie de el. Era în stare să îl termine acolo pe vampir de față cu toți cei prezenți.
- Nu am mințit! vorbi vampirul. Fata este a mea.
Ben mârâ enervat la culme.
- Și ce te face să crezi că este a ta?
Vampirul deschise gura dar Ben i-o luă înainte.
- Ce te face să crezi că ea vrea un vampir?
- Nu contează ce vrea ea, ci ceea ce vrea tatăl ei.
Atât avu nevoie Ben ca să arunce bomba. Răbdase de multă vreme să poată spune cuvintele ce le gândise de zeci de mii de ori înainte și pe care tânjise să le spună cu voce tare.
- Eu sunt tatăl ei iar eu nu te vreau pe tine.