În living se așternu o liniște mormântală. Jennifer intrase de îndată în devensivă iar Justin în ofensivă. Vampirul mai tânăr nu stătu pe gânduri să aștepte nici măcar o schițare de atac din partea vârcolacului cu miros înțepător. Își trase genunchi sub el și se propulsă de pe canapea direct spre vârcolacul ce era cu mult mai mare ca și el. Mâinile sale erau întinse în față iar colții îi fuseseră scoși la iveală pentru un atac surpriză și mai infricoșător. Dinții săi puteau sfâșia carnea, nu doar să se înfigă în venele corpului și puteau provoca răni serioase. Justin sărise acolo unde știa că era nevoie de o singură lovitură ca să învingă. Sărise la gâtul suculent și gros în care își dorea să își înfigă colții. Puterea lui de vampir era mare și era sigur pe trupul lui. Știa că nu avea nevoie neaparată de o mușcătură. Putea doar să îi frângă gâtul și să îl lase lat ca mai apoi să se înfrupte din el. Auzise de la prietenii săi din nord că nu exista sânge mai gustos și mai apetisant decât cel de vârcolac, nici o grupă sangvină nu dădea atâta putere și energie ca și cel al unui om-lup.
Ceea ce urmase după ce se propulsase din canapea se întâmplase rapid, atât de rapid încât până și unuia ca el obișnuit cu viteza i se păruse prea rapid. Vârcolacul îl văzuse și îl prinse de gât, cu o singură mână reuși să îl trântească de podea și să se urce pe el. Genunchiul puternic îi apăsa toracele și îl făcuse să simtă că nu mai poate respira. În zadar încercase Justin să scape și se folosi de toată puterea lui de vampir, vârcolacul era de neclintit de pe el. Când auzi mârâitul ce îi părăsise gâtul își dăduse seama că făcuse o greșeală mare și atacase pe cineva foarte puternic, un alpha fioros și invincibil. Văzuse colții ascuțiti care îi puteau rupe cu ușurință bucăți mari de carne sau chiar membre întregi și oase cu totul din articulații. Ochii înspământători îl priveau fără întrerupere în timp ce deveniseră tot mai galbeni și mai terifianți. Erau treansformați și știa că dacă bărbatul de pe el se va transforma acolo îi va fi sfârșitul.
Ca să arate că nu se lase intimidat mârâi și el la vârcolac. Spre deosebire de bărbatul ce îi dădea aer cu porția mârâitul lui părea ca un șcheunat de pisică, el sâsâise mai mult pe note mai înalte asemenea unei pisici, vârcolacul mârâise gros și gutural asemeni unui câine de pază.
- Nu este nevoie să vă măsurați puterile, băieți, se auzi vocea vrăjitoarei. Nu suntem aici ca să ne luptăm.
Justin putea să jure că o auzise ridicându-se de pe fotoliul ei confortabil. Era mult prea captat în încercările sale de a se elibera decât să o urmărească cum se apropie de ei. O pală de vânt ușoară pătrunse pe ușa încă deschisă a casei iar un nou miros îi ajunse la nări. Un nou vârcolac era în casă. Auzi pași apropiindu-se de ei. După tonalitate și felul în care scotea sunetele mai josase își dăduse seama că nu vrăjitoarea venise spre ei. Văzu o mână aproape scheletică atingând umărul vârcolacului de deasupra sa.
- Calmează-te, nu am venit să ne luptăm.
Vocea, oricât de slăbită era ea și oricât de necunoscută i se părea avu un impact ireproșabil asupra vârcolacului. Trăsăturile i se calmaseră de îndată iar dinții de lup ascuțiți ca niște cuțite se retrăseseră în tecile lor. Ochii de culoarea chihlimbarului deveniseră negrii dar nu îl slăbiseră deloc. Era la fel de furios și îl privea la fel de urât dar nu așa cum o făcuse când fusese transformat. Îl văzu cum se ridică de pe pieptul lui iar el simți cum poate să respire din nou. Se ridică în șezut iar privirea lui căzu asupra mâinii drepte ale căror gheare erau scoase și gata de atac. Le văzu cum se retrag iar în fața lui apăru o mână de om, mâna transformată a bărbatului cu care se luptase.
- Benjamin, el este Justin, se auzi vocea calmă a vrăjitoarei.
Distinse relaxarea și încântarea din vocea vrăjitoarei și presupuse că ei se cunoșteau și erau destul de apropiați. Nedorind să pună paie pe foc sau să supere femeia care îl readuse la viață prinse mâna vârcolacului și îi permise să îl ajute să se ridice.
În spatele lui văzu o femeie a cărui aspect trăda o gravă problemă de sănătate. Era mai mult piele și os chair și pentru un vârcolac care era mereu suplu. Obrajii îi erau subți iar osul frontal, cel al frunții, se vedea incredibil de bine făcând-o un model destul de bun pentru o oră de anatomie a sistemului osos. Imaginea claviculei și a întregii părților de corp neacoperite de nimic îl scârbi. Ochii ei erau obosiți și se vedea cât de mult își dorea să se așeze, era obosită și frântă. Din politețe pentru vrăjitoare și pentru cei din jur nu făcuse o față plină de dezgust deși își dorea ca femeia să se acopere cu ceva mai repede.
- Oh, Camilla, scumpa mea, uite ce ai ajuns! suspină vrăjitoarea.
Katherine păși mai mult spre ea și îi luase chipul în mâini. Justin se întreba cum putea să o atingă, nu era dezgutată de imaginea acesteia?
Ca și cum Benjamin își dăduse seama de gândurile sale își mută privirea de la cele două spre el. Îl privi și mai urât și mârâi scurt în semn de amenințate. Se dădu instantaneu un pas în spate, nu avea de gând să fie în raza ghearelor sale tăioase.
Lângă Ben, Camy era stingherită de privirea și atingerea vrăjitoarei. Își retrase capul din mâinile sale și o privi intrigată.
- Camy, ea este Katherine, vrăjitoarea care te va ajuta, îi vorbi calm Ben de parcă nu ar fi mârâit cu câteva secunde înainte.
Camy îi vedea doar chipul angelic și frumos. Avea în jur de treizeci de ani și era incredibil de perfectă. Avea ochii căprui stălucitori, părul negru ca tăciunele prins într-un coc elegant din care se revărsau câteva șuvițe și un zâmbet mare și strălucitor pe sub buzele roșii și pline. De atât fu nevoie ca să fie geloasă pe perfecțiunea și frumusețea ei.
Katherine nu spuse nimic iar Ben făcu un pas spre ea.
- Am făcut ce ai cerut, acum e rândul tău.
Vrăjitoarea tot nu îi spuse nimic. În schimb doar o privi de Camy de parcă nici nu i se adresase deloc.
Ben se apropie și mai mult de ea. Pieptul lui îi atingea umărul și se aplecă ușor spre ea.
- Faci ca data trecută și am să te vânez ca pe un șoarece, mârâi el în urechea ei. Cu mine nu te joci.
Mârâi din nou dar nu își folosise forța pentru a face întreaga casă să răsune. Mârâi înfundat dar suficient de gutural încât să o sperie.
Ca și cum abia și-ar da seama de prezența lui în încăpere Ketherine tresări. Se întoarse spre el și îi zâmbi. Când își puse mâna pe obrazul lui și îl mângâie ușor Camy simți cum vrea să mârâie spre ea. Din fericire nu avea destulă putere și ieși doar ceva ușor și slab dar suficient cât să fie auzit de femeie.
- Am spus că am să te ajut și am să o fac.
Katherine o prinse de mână pe Camy fără a arunca nici măcar o privire spre ea. O trase după ea iar soția lui Ben nu se împotrivi. Merse prin living iar privirea ei căzu spre fotoliu și canapeaua din mijlcoul camerei. Pe fotoliul unde stătea un vampir de douăzeci și ceva de ani, aproape treizeci, văzu un chip familiar pe care nu crezuse că îl va mai revedea vreodată.
- An? întrebă ea surprinsă.
- Haide, drăguță! o trase mai departe Katherine. Cu cât mai repede cu atât mai bine!
Camy fusese trasă din living spre bucătărie înainte de a putea să îi mai spună ceva Angelei, verișoarei sale. Tot ceea ce apucase să vadă fu privirea vinovată a acesteia și capul ușor aplecat.
Înainte de a putea înțelege ceva fu obligată să se așeze pe un scaun. Își plimbă privirea prin jur în timp ce vedea cum vrăjitoarea se agită căutând în dulapuri și scoțând mai multe lucruri. Mai multe mirosuri din mai multe pliculețe deschise îi ajunseseră la nas iar ea strănută cu putere de câteva ori.
- Sănătate, scumpa mea, o să ai nevoie.
Camy strănută, presupunea că începea să descopere o alergie.
- Ai să mă faci bine?
Vocea ei sunase rugătoare deși nu își dorise acest lucru.
- Bineînțeles că da! îi vorbise voioasă Katherine. I-am spus lui Ben că dacă vine cu tine aici am să te readuc la normal.
Camy încercase să nu bage în seama faptul că tocmai fusese făcută anormală.
- De ce nu l-ai ajutat data trecută?
Putea să jure că o văzuse tresărind ușor.
- Cât de multe ați auzit din ceea ce am vorbit noi? întrebă Katherine întorcându-se spre ea.
- Eu ultima parte dar cred că Ben a auzit totul.
Katherine oftă, presimțea că va fi nevoită să reia totul de la căpăt.
- Ce știi despre profeția sângelui pur sau, așa cum mai e cunoscută, a vârcolacului pur?
Camy clipi surprinsă.
- Totul.
Acum fu rândul vrăjitoarei să clipească surprinsă.
- Am avut destul de multe tangențe cu lumea vrăjitorilor cât să știu despre ce este vorba, explică ea.
- Atunci am să îți spun pe scurt.
Katherine oftă iar Camy așteptă. O văzu cum se întoarce la treabă iar în timp ce îi vorbi se mișca cu o viteză fulgerătoare.
- Alice este copilul din profeție, cel pur care trebuie stransformat în om. Dacă i-aș fi spus unde este Alice atunci s-ar fi dus la ea și ar fi transformat-o instantaneu. Nu pot lăsa să se ducă pe apa sâmbetei ultima noastră șansă de a învinge.
Camy cunoștea profeția și știa că vrăjtoarea avea dreptate. Dacă Ben ar fi știut unde se află Alice ar fi intervenit de îndată.
Vrăjitoarea începuse să pună mai multe ingrediente într-un vas și să amestece încontinuu. În timp ce vorbea șoptea din când în când câte un cuvânt, două, în latină. În timp ce o privea își aminti toată povestea legată de Ben și plecarea lui pe durata a celor trei ani.
- Te-ai ascunse de el.
Vrăjitoarea dădu din cap în timp ce continua incantația. Îi privea spatele dezgolit de materialul rochiei și se întreba cum este posibil ca ea să fie atât de perfectă. Se întreba dacă ea nu fusese într-adevăr înșelată de Ben și înghițise o minciună gogonată. Era imposibil ca cineva să nu fie atras de perfecțiunea și frumusețea ce o emana.
- Știu la ce te gândești, vorbi Katherine între două incantații. Ben nu te-a înșelat nici sub efectul unei vrăji speciale pentru înfăptuirea unui adulter.
Camy o privi și regreta că nu îi putea vedea fața, așa și-ar fi dat seama dacă era mințită sau nu.
Câteva secunde mai târziu Katherine se întoarse cu fața spre ea și își încrucișă brațele pe piept.
- Te iubește foarte mult și nu te-ar înșela niciodată... poate doar ca să îți salveze viața dar tot l-ar durea inima.
Auzindu-i vorbele deveni foarte suspicioasă. Se întreba ce anume o făcuse să îi spună acel motiv. Se întreba dacă nu care cumva totul era doar o capcană iar la final ea avea să fie capturată și torturată în cine știe ce scopuri odioase. Trase ușor aer pe nas și mirosi aerul. Scorțișoara și lavanda, o combinație cu miros delicios și ademenitor dar folosit în toate vrăjile puternice ale magiei. Pe lângă cele două simți și cuișoare. Cele trei ingrediente erau imposibil să fie folosite în vrăji de adormire sau orice altă vrajă care avea un scop negativ. Katherine o ajuta cu adevărat.
- Putem face însănătoșirea ta în doua feluri, îi spuse pe neașteptate vrăjitoarea. Fie pe loc dar o să te doară fie pe mai multă durată dar fără durere.
Camy analiză posibilitățile în gând. Știa că era într-o stare destul de gravă a bolii și probabil trăia ultima zi de viață. Nu avea de gând să primească tratamentul într-un dozaj mic care nu își va face efectul și doar îi va face ultima zi pentru eternitate.
- Ce se va întâmpla cu mine? întrebă ea precaută.
Știa că în magie trebuie să cunoști fiecare detaliu iar dacă ți se făcea o vrajă putea fi foarte rău dacă nu cunoșteai totul.
- Vei arăta ca acum trei ani înainte de a fi părăsită, o informă vrăjitoarea. Te pot face să arăți ca și acum cinsprăzece ani dar o să suferi toată noaptea iar Ben nu va suporta, plus de asta nu am suficiente ingrediente.
Camy zâmbi în timp ce asculta adevărul, Ben nu ar fi putut suporta să o vadă până dimineață suferind.
- Dacă vrei tratamentul fără durere o să fie nevoie de mai mult de un an...
- Vreau să fiu ca acum trei ani și vreau să fiu așa în seara asta, o întrerupse zâmbind.
Katherine zâmbi larg. Se apropie de ea și îi smulse un fir de păr.
- Este nevoie, clarifică ea.
Camy se sprijini de spătar și o privi în timp ce o vedea cum învârte în compoziție.
- O să fiu la fel de sănătoasă ca și atunci? întrebă ea.
- Nu chiar. Am să te fac la fel de sănătoasă ca acum cinsprăzece ani, nu prea cred că erai perfect sănătoasă atunci când Ben a venit să mă caute.
Camy dădu din cap. Încă de pe atunci fusese slabă dar în nici un caz la fel de slabă ca și acum.
- Știi, cred că o să doară la fel de tare ca și o transformare, se auzi vocea Katherinei.
Camy zâmbi, cu atât mai bine, era obijnuită cu transformările în vârcolac.
- O să mă transform?
- Nu, doar o să ai aceași durere.
- O să dureze mult?
Katherine nu îi mai răspunse. În schimb oftase iar Camy înțelese, va dura ceva vreme. În acea clipă nu mai conta că va suferi sau că o va durea. Tot ceea ce conta era să fie sănătoasă și, dacă era posibil, la fel de frumoasă ca în trecut. Oftă în timp ce simțea cum un zâmbet i se strecoară pe chip. Era fericită că însfârșit după atâta timp va putea fi iarăși sănătoasă și puternică, așa cum fusese cândva. Își propuse că de îndată ce va reveni la normal își va reîncepe tratamentul terifiant, va deveni la fel de dură și de neînfricată cum fusese cândva. Nu avea de gând să mai arate ca o oaie lipsită de apărare, era momentul să se întoarcă la lupul ce fusese cândva.
Katherine stinse ochiul aragazului și trase oala de pe foc. Se întinse spre unul dintre dulapurile de deasupra capului ei și luase un pahar mare. După ce îl așezase pe blatul de lângă ridică mâna deasupra oalei și văcuse o vrajă. Camy recunoscu vraja de răcire a compoziției și zâmbi, cât de curând avea să fie ca nouă. Când vrăjitoarea turnase totul în pahar până aproape dădea pe afară simți cum pulsul îi crește. Pe neașteptate o cuprinse o stare de nervozitate și de teamă. Nu se mai transformase de foarte multă vreme și se temea că durerea va fi prea mare.
- Trebuie să îl bei pe tot, îi spuse Katherine venind spre ea.
Vedea paharul negru mat cum se apropia de ea. Când acesta fusese pus pe masa privi conținutul de un verde destul de închis. Simți un miros urât ridicându-se spre nările ei dinspre pahar și se strâmbă.
- Frumusețea are costul ei, auzi vocea vrăjitoarei.
Înghiți în sec, avea nevoie de putere ca să revină în forță și să spuraviețuiască. Puterea nu o putea obține dacă era o găină speriată iar primul pas spre curaj era să bea lichidul din pahar. Înghiți în sec și prinse paharul. Se folosi de cealaltă mână ca să se țină de nas și înghiți în sec. Duse paharul la buze și bău fără răsuflare.
- Până la fund.
Lichidul avea un gust ciudat în ciuda ingredientelor gustoase ce fuseseră puse înăuntru. Nu putea spune prea exact dacă era dulce-acrișoară, amară, sărată dar știa că lichidul era destul de vâscos. Înghițitură după înghițitură i se părea că paharul nu i se mai termină și își dorea tot mai mult să descopere că totul se terminase. Ochii începuseră să îi lăcrimeze, simțea o arsură puternică care i se ridica din stomac și urca spre gură prin esofag. Simțea că trebuie să se oprească chiar și pentru a lua o gură de aer. Începuse să lase paharul în jos ca să se oprească când simți o mână ridicându-l mai sus și forțând-o să bea în continuare.
- Oprește-te acum și ai să mori fără să îți vezi fata.
Vocea lui Katherine se auzi clar iar ea simți că prinde putere. Ridică paharul și mai sus și simți cum mâna vrăjitoarei de depărtează. Înghițea în continuare și nu avea de gând să se oprească nici dacă începuse să lăcrimeze din cauza arsurilor.
Într-un final lichidul se termină iar ea puse paharul jos mândră de realizarea ei. Îi zâmbi vrăjitoarei și își linse buzele. Era fericită, acum putea să își revină. Katheirne o privea de parcă i-ar cere iertare în timp ce mila îi coborâse pe chip.
După câteva secunde înțelese de ce era privită astfel. Simțea că nu mai poate sta pe scaun de parcă acesta ar fi devenit plin de cuie. Cedase sub greutatea corpului și se prăbușii pe podea. Zeci de spasme îi cuprinseseră corpul în timp ce se zvârcolea încontrolabil. Sub ea pardoseala era asemeni unui pat de cuie peste care era presată. Fiecare părticiă a sa care era atinsă chiar și de o simplă pală de vânt oferită de o respirație ușor agitată suferea și o durea. Începuse să se întrebe dacă corpul îi fu acoperit de arsuri pentru că o căldură puternică o cuprinse în timp ce se zvârcolea. Câteva secunde mai târziu simți cum unele părți ale corpului îi îngheață foarte drastic și se întreba dacă nu care cumva avea degerături. Încercase să privească spre vrăjitoare și să îi ceară ajutorul dar nu putuse deloc să își coordoneze mișcările. Ca și cum corpul ei își dorea să nu mai vadă nimic totul devenise negru în jur. Nu mai vedea nimic și clipise de câteva ori ca să își revină. Din păcate pentru ea ochii săi nu mai primeau impulsuri luminoase iar creierul nu mai primea informații de la ochii de care avea disperată nevoie. Se panică în timp ce încerca să își revină. Jumătate din trup îi fu prins de frig și transformat în degerături serioase pe când cealaltă parte fu prinsă de căldură și arsă fără milă. Singrura zonă "neutră" fu pâncetele asupra căruia cele două forțe ale naturii căzuseră la o învoială. Era lovită când de frig, când de arsuri.
După mai mult timp ce părea a fi o veșnicie simțea că corpul îi cedează. Inima îi bate cu și mai multă putere în timp ce plămânii refuză să se umfle cu aer. În timp ce spasmele încetau iar creierul începea să devină inactiv un gând îi străbătuse mintea. Avea să moară.