După ce James îi puse pe cei doi adolescenți în camera de oaspeți se duse alături de Angela la parter. O urmase până în bucătărie și se sprijini de tocul ușii în timp ce ea își făcu de lucru la aragaz.
- Ce crezi că vor face când se vor trezi? întrebă el.
- Cel mai probabil se vor speria dar apoi vor vorbi și se vor înțelege.
James își părăsi locul de lângă tocul ușii și merse agale spre ea. Lângă aragaz era blatul bucătăriei ornamentat frumos iar el se urcase de îndată acolo. Era înalt când stătea în picioare iar faptul că se așezase pe blat îl făcuse să fie puțin și mai înalt. Lângă el se aflau mai multe boluri pline cu ceea ce păreau a fi ingrediente pentru omletă cu cașcaval. Când vampirița lui se întoarse spre masă el ciuguli din cașcaval. De îndată ce Angela reveni observă lipsa unei cantități măricică de cașcaval. Își ridică privirea instantaneu spre el și îl săgetă. Fu nevoită să îl privească de jos ca de obicei doar că de această dată privise puțin mai mult.
- Dacă o să o atace? întrebă el și zâmbi.
- Dacă ar fi vrut să o atace nu ar fi salvat-o de haită.
- Dar dacă are în plan să se dea de partea ei ca apoi să o atace?
Angela oftă. Se sprijinii de blat și îl privi printre gene.
- Nu o să o rănească nici cu un deget. El o place iar ea la fel. Mai degrabă s-ar sinucide decât să o rănească.
James oftă. De față cu ea își mai băgă puțin cașcaval în gură și mestecă nestingherit.
- Pentru cine gătești? întrebă el privind pentru a doua oară cantitatea de ingrediente. E prea mult pentru noi doi!
Angela își dădu ochii peste cap.
- La etaj este un vârcolac transformat în om și un vârcolac adolescent. Sunt în creștere și au nevoie de mâncare.
- Ai de gând să le duci de mâncare? se miră James. Nu ai să îi trezești?
Angela pufni.
- Am să îi fac să le fie foame, explică ea. El este un vârcolac deci are simțul olfactiv mai dezvoltat. El o să simtă primul mâncarea și o să vină jos.
- Dar Alice?
- Alice nu a mâncat de ceva vreme și uite cât este ceasul. Mai puțin și se înserează.
- Crezi că vor coborî aşa uşor? întrebă el zâmbind.
Angela se opri din ceea ce făcea şi îl privi.
- De ce nu ar face-o?
- Pentru că este într-o casă de vampiri, pentru că nu ştie că noi o să îi lăsăm să fie un cuplu, pentru că va crede că îl vom ucide de îndată ce se trezeşte.
- Noi i-am lăsat să fie în aceeaşi cameră, îşi va da seama că nu avem nimic cu el.
James se strâmbă iar ea îşi încrucişă braţele pe piept.
- Ce mai e?
- Păi, avem un vârcolac în casă...
- Şi ce dacă?
Angela nu înţelegea de ce ezită să îi spună. Se apriopie mai mult de el şi se strecură între picioarele sale. James se aplecase spre ea şi o sărută de îndată. Avea gust de caşcaval dar asta nu o deranja câtuşi de puţin. Ce o deranja cu adevărat era atunci când el mirosea a sânge, dar acum nu era cazul. Când se opri ea oftă şi îl îmbrăţişă.
- Mă sperie gândul că ne-ar putea ucide pe toţi, îi mărturisi el îmbrăţişând-o la rândul lui.
- Asta nu se va întâmpla.
Angela îl sărută fugar şi se strecură afară din cuşca picioarelor sale.
James privi pe geam. Cerul părea că se chinuie tot mai mult să poarte lupta dintre soare și lună prin culorile sale mohorâte și întunecate. O privi pe Angela cum pregătește mai multe ingrediente și așteaptă mai mult decât ar fi fost necesar. Se întreba ce este cu ea de se mișcă atât de încet când simți și el. Era ca o pătură grea și groasă ce parcă se lăsase pe plămânii săi. Se trezi că respiră greu și caută tot mai mult aer ca să își revină. Se întrebă în treacăt dacă nu care cumva era din cauza cașcavalului pentru că putea să jure că o văzuse gustându-l. Amețea. Vedea cum camera se rotește cu el și nu se mai oprește. Prevestea că urmează ceva rău, ceva foarte rău. Podeaua era la o distanță mare de el iar înălțimea în plus nu îl ajuta deloc. Coborî de pe blat iar înainte să mai poată face ceva genunchii îi cedaseră. Se sprijini cu mâinile de blat și se lăsase cu ultimele puteri să cadă pe jos. Trupul lui se izbi destul de violent de pardoseală și gemu ușor. Capul îi era greu, foarte greu, iar când își ridică privirea grea de o tonă simțea că își epuizează puterile. În fața lui Angelă prezenta aceleași simtome. Amețise și se întrepta spre podea. Spre deosebire de el bruneta nu avea de ce să se spijine ca să ajungă mai ușor pe podea. În mână avea un cuțit iar după felul în care se mișca dădea semne clare că pierde controlul. O vedea cum se îndreaptă tot mai mult spre podea iar trupul lui nu putea face nimic. O tonă și jumătate îi prinse corpul și îl forța să stea pe podea iar el nu putea să se miște sub nici o formă. Se agită în interior și încercă să scape tot mai mult de sub greutatea ce îi apăsa umerii. Nu reuși să își miște nici măcar un deget și începuse să regrete tot mai mult că furase puțin cașcaval.
Văzu trupul Angelei alunecând spre podea. Tocmai când crezuse că se va răni grav din cauza cuțitului Justin apăru. O prinse pe Angela și o așeză pe jos sub răcoarea pardoselii. Începea să își revină puțin dar nu suficient cât să se ridice pe picioare.
Așa cum simtomele ciudate veniseră așa și dispăruseră. Angela se ridică de îndată de pe jos iar James sări în picioare ca și ars. Părăsi bucătăria și se îndreptă spre ușa de la intrare folosindu-și viteza de vampir. Deschise ușa cu rapiditate și o trânti de perete. În pragul ușii văzu exact ceea ce se așteptase să găsească, o siluetă îmbrăcată într-o pelerină neagră ce îi acoperea întreg corpul. Pe cap avea gluga lungă ce îi acoperea perfect fața. Se dădu la oparte din calea siluetei și închise ușa după ea. O urmă pe hol până în living unde apăruseră restul vampirilor din casă.
Angela era mult mai bine iar culoarea din obraji își revenise mai mult decât sperase. Acum era roșie iar ochii ei negri analizau întreg corpul străin.
Jennifer și Justin făceau același lucru, analizau și priveau curioși silueta neagră. Alături de James formaseră un cerc în jurul siluetei pentru orice eventualitate în care ar fi fost atacat. Arden se putea afla sub acea glugă iar ei nu își doreau să riște folosind încrederea pe cineva necunoscut.
- Vai, vai, dar ce primire caldă! se auzi vocea de sub glugă.
Angela făcu ochii mari de uimire. Cunoștea acea voce de parcă ar fi auzit-o în fiecare zi.
- Vocea asta... medită Justin.
- Este foarte cunoscută, vorbi Jennifer
- Cine ești? întrebă Justin serios.
- Katherine.
Vocea care răspunse nu se auzi de subt gluga neagră. Venise de lângă ei, mai exact din gura Angelei. Vampiriția ce luase rolul de mamă era uimită iar în interiorul ochilor ei se putea vedea o luptă crâncenă. Imboldul de a o arunca afară din cauză că nu le păsase de ei atâta amar de vreme se lupta serios cu imboldul de a o îmbrățișa și de a o face să se simtă ospitalieră.
Între timp silueta își dădu jos gluga pelerinei iar de sub veșmântul închis la culoare se zări un cap brunet. Părul era strâns într-un coc elegant în vârful capului iar chipul îi era zâmbăreț. Cu mișcări pline de frumusețe își dăduse jos pelerina de pe umeri iar James din spatele ei se oferi să îi pună haina pe cuier. Era îmbrăcată într-o rochie elegantă, ca de obicei, iar culoarea acesteia era roșie. Cei doi adolescenți vampiri rămăseseră uimiți de cele ce vedeau și nu spuseseră nimic. Spre deosebire de Angela sau chiar și de James ei nu o cunoșteau pe Katherine și nu o văzuseră decât atunci când au fost transformați.
- Nu credeam că ne vom mai revedea, vorbi Angela dintr-o dată.
- Ți-am spus că am să revin într-o zi.
- După atâția ani credeam că nu ai să mai revi.
- O promisiune este o primisiune.
Cele două femei vorbiseră pe un ton fără inflxiuni și aproape rece. Nici o emoție nu se citise pe chipurile lor de parcă ar fi fost roboți.
- Ei bine, începu Katherine, nu ai de gând să mă inviți să stau jos?
Angela se rușină de îndată și se retrase. În spatele ei se găseau o comodă și două fotolii. Îi făcu semn spre ele iar Katherine se așeză de îndată pe un fotoliu. Dacă privea drept în față putea să vadă scara ce ducea la etaj și zâmbise, avea să îi folosească bine locul în care se afla.
James se întoarse iar restul familiei se așezase pe unde apucaseră. Jennifer și Justin pe canapea iar James pe fotoliu. Parcă dorindu-și să stea în fața ei Angela se așeză pe marginea fotoliului unde stătea James și o privi pe vrăjitoare. Chipul ei nu se schimbase cu nimic față de ultima lor întâlnire de acum cinsprăzece ani, era la fel de frumoasă și cu tenul curat. Se întrebase în treacăt dacă nu devenise vampir ca să rămână veșnic tânără.
- Nu am devenit vampir, vorbise Katherine parcă citindu-i gândurile. Am destulă putere cât să trăiesc veșnic.
Angela o analiză din cap până în picioare. Când ochii ei îi întâlniseră pe cei ai vrăjitoarei se înroșise de parcă comise o crimă.
- Cu ce ocazie pe la noi? întrebă James.
Angela îl privi pe James. Îi plăcea că spre deosebire de ea nu se lăsa afectat de ceea ce vedea. Soțul ei preluase taurul de coarne.
- Treburi importante și nimic important.
Angela se încruntă în ciuda zâmbetului sincer ce îl privi.
- Ce treburi? întrebă ea.
- Treburi ce trebuie imediat rezolvate.
- Și în ce constau treburile? întrebă James.
- În chestiuni neimportante.
Angela oftă iar de pe canapea cei doi adolescenți oftaseră amuzați.
- Ce ai de făcut?
- Să rezolv treburile neimportante.
Angela oftă exasperată de vorbele vrăjitoarei. Se întreba dacă James nu invitase o impostoare care doar se juca cu ei. Katherine râse iar ea o privi surprinsă.
- Glumeam și eu puțin.
Angela oftă și se mai relaxă puțin dar nu foarte mult.
- Ce știți despre profeția sângelui pur sau, așa cum se mai numește, profeția vârcolacului pur.
Katherine îi privise pe fiecare în parte dar toți aveau aceași expresie pe față. Erau nedumeriți și ușor încurcați.
- Ce profeție?
Katherine își așeză un picior peste celălat și se lăsase pe spate. Dădea senzația că se așteptase la o asemenea întrebare și își pregătuise răspunsul din timp.
- După ce ambii originari vor fi înfrânți un rău și mai mare se va ridica a cărui putere o va întrece pe a celor doi. Acest nou rău nu poate fi înfrânt și este invincibil.
Angela ridică o sprânceană.
- Nimic nu poate fi invincibil.
- Așa este draga mea, o aprobă vrăjitoarea. Există un vârcolac pur, unul născut cu ambii părinți și bunici și stră-bunici și așa mai departe vârcolaci puri, nu transformați. Vârcolacul trebuie transformat în om ca să se inițieze profeţia, ceea în care acest nou rău poate fi înfrânt.
Katherine se oprise și așteptase ca impactul cuvintelor sale să se producă.
- Alice este acel copil, vorbi Angela
- Exact, draga mea. Iar ea va trebui să aleagă care ființă supranaturală va supraviețuii bătăliei ce va urma. Oamenii și lumea vrâjitorilor nu va fi atinsă, pe principalele fronturi vor fi vârcolacii și vampirii.
- Și va fi învins? se auzi vocea lui Jennifer.
- Doar dacă copilul va alege de bună voie și nesilit de nimeni tabăra din care va face parte, vampirii sau vârcolacii.
- Și dacă va vrea să fie om? întrebă Justin.
Katherine zâmbi.
- Justin, nimeni nu și-ar dori să facă parte din tabăra care a încercat de două ori să o violeze.
Jennifer se înroși și își lăsase privirea în pământ. Katherine pufni amuzată.
- Nu te teme drăguță că ai influențat-o! vorbi în continuare Katherine. Tu ai speriat-o de moarte dar la fel au făcut și vârcolacii din haită. Șansele sunt egale iar tabăra oamenilor a fost exclusă.
- Dar vrăjitorii? întrebă James.
- Singura modalitate prin care poți fi un vrăjitor este să te naști unul. Ultima dată când am verificat ea era un vârcolac născut.
- Cu alte cuvinte tabăra oamenilor și a vrăjitorilor a fost exclusă, rămâne cea a vampirilor și vârcolacilor, concluzionă Justin.
- Exact!
Angela o privi pe vrăjitoare. Ceva nu era bine iar voioşia ei o îngrijora. În timpul petrecut alături de Katherine descoperise un lucru tulburător. Vrăjitoarea era în stare să mintă sau să spună jumătate din adevăruri chiar daca scopul era unul bun.
- Ce nu ne spui despre profeţie? o întrebă
Văzu cum chipul lui Katherine îşi pierde pentru câteva secunde zâmbetul. Amabilitatea ei se putea vedea cum se risipeşte în aer.
- Dar nu vă ascund nimic.
Zâmbi fals iar Angela îşi dăduse seama de acest lucru. O privi intens pe vrăjitoare intimidând-o cât de mult putea. Ştia că dacă şi-ar fi dorit Katherine o putea nimicii dintr-o lovitură.
Într-un final Katherine oftă. Îşi lăsase capul în jos iar când o privi era mult mai serioasă şi mai rece.
- Dacă Alice alege o tabără cealaltă nu va supravieţui.
Aşa cum se şi aşteptase cuvintele rostite provocase reacţii negative. Justin şi Jennifer se încruntară părând că nu înţeleg nimic în timp ce Angela rămase fără cuvinte. Singurul care nu avusese nici o reacţie fu James. El rămase la fel de relaxat pe fotoliu şi lipsit de orice expresie.
- Va alege vârcolacii, vorbi el sigur pe sine.
Toţi ce din living îşi întorseseră privirea spre el. Katherine făcuse acelaşi lucru fiind uimită de siguranţa sa.
- De ce crezi asta?
- Ea a fost vârcolac, iubitul ei este vârcolac ...
- Poftim? îl întrerupse Justin.
- Care iubit? întrebă Jennifer.
- Chistopher, colegul ei.
Uimirea se putes citi pe chipurile celor doi.
- De unde ştii asta?
- Vreţi să lăsaţi discuţia pe altă dată? interveni vrăjitoarea. Avem treburi mai importante.
Cei doi terminaseră de îndatā iar ea se întiarse spre James.
- Continuă.
- Cum spuneam are motive. Plus că este mult mai greu să creezi un vârcolac decât un vampir. Vârcolacul se naşte, vampirul se crează uşor. Vârcolacii trebuie să supravieţuiască.
- Ai dreptate dar de unde ştii ca este uşor să creezi un vampir? întrebă Katherine.
James o privi serios.
- Ne-ai creat pe toţi patru...
Se opri de îndată ce întrezări un zâmbet pe chipul ei. Asemeni lui şi Angelei i se părea ciudat.
- Dacă o altă vrăjitoare v-ar fi făcut vampiri acum aţi fi fost morţi iar ea v-ar fi urmat în câteva minute.
Katherine avea un stil aparte de a virbi. După fiecare frază mai plină se surprize se oprea şi aştepta câteva secunde.
- Nu este pentru toată lumea la fel de uşor să prinzi un suflet plecat din trup şi să creezi o cuşcă în care să îl închizi. Cei mai mulţi eşuează şi mor.
- Trebuie să ne uinim forţele dacă vrem să câştigăm. Oamenii sunt uneltele neşlefuite iar vrăjitorii tâmplarii. Alice alege vârcolacii iar voi vă asiguraţi că există vampiri.
- Nu poţi alege în locul ei aşa cum nici nu poţi readuce la viaţă în cinci minute pe cineva.
- Nu putem ucide o întreagă specie supranaturală.
Katherine deschise gura să protesteze.
- Nici nu trebuie, se auzi o nouă voce bărbăească.
Toţi priviră spre uşă unde văzură o siluetă imensă şi intimidantă. Justin şi Jennifer clipiră îngheţaţi de spaimă în timp ce fură primi care simţiră mirosul. Era puternic şi fără nici un dubiu înfricoşător şi intimidant. Mirosul lui de vârcolac îi puse pe toţi în alertă.
În timp ce vampirii de încordară Katherine zâmbi. Venise ajutorul ei pe care îl aşteptase multă vreme.