Pentru numele lui Dumnezeu, Londra a devenit atât de tare.Oraşul ăsta e atât de aglomerat încât îmi este asigurată masa pentru secole.În plus, există pe aici nişte prospături cărora nu le poţi rezista. Hah, chiar mă gândesc să devin vedetă.Cred că va fi tare.Mama nu m-a înzestrat cu cine ştie ce voce,dar pot încerca şi altceva. Un film cu vampiri ,gen.Aş fi genială în rolul principal *muhaha*.
Elena, gata cu prostiile.
Mi s-a făcut foame. Intru pe o stradă ,una misterioasă, cred că e strada care ducea în trecut spre reşedinţa tatălui meu. Oh, cât îl urăsc pe omul acela.Din cauza lui viaţa mea devenise imposibilă ,atunci.Acum,viaţa mea e perfectă, dar nu-l pot ierta niciodată.Şi-a meritat moartea! Cred că va fi frumos să omor chiar în acest loc. Sună dramatic. Şi când te gândeşti că m-am simţit atât de bine când mi-a spus “Ely”,nu o să uit acel sunet în toată viaţa mea,şi va fi lungă.Pot să jur că dacă cineva va avea curajul să mă mai numească vreodată aşa o să-i zbor creierii minusculi. ELENA,numele meu este ELENA ,nu Ely.
Se pare că fosta reşedinţă a tatălui meu, chiar şi acum după 260 de ani încă stă în picioare,iar numele lui încă este vizibil deasupra uşii dărăpânate.”GEORGE CROWELL”.Urăsc faptul că-i port numele,Elena Crowell.
- Această clădire are o semnificaţie importantă pentru Anglia. – îmi spune o femeie de circa 80 de ani care observă că mă holbez la numele acela.
- Ce e aşa important la ea?-spun eu prefăcându-mă că nu ştiu.
-Ei bine, datorită omului acesta regatul nostru încă este în picioare şi este unul dintre cele mai mari puteri ale lumii! – îmi răspunde ea cu un zâmbet tâmp pe buze – Păcat că nu a fost la fel de apreciat şi atunci.
-Ce s-a întâmplat ? –întreb eu interesată,încercând să abordez discuţia.
-Dacă ar fi să ne luăm după cărţile de istorie, ar fi murit în urma unei epidemii de ciumă,dar asta nu e adevărat,eu ştiu cu adevărat ce s-a întâmplat! –îmi spuse femeia.
-Cum puteţi fi sigură că ştiţi adevărul ? –o întreb eu curioasă,nici măcar eu nu ştiu cu adevărat ce s-a întâmplat.
-Ei bine,sunt una dintre descendentele lui.Nimeni nu ştie asta,dar nici nu vreau să afle.Familia mea a spus povestea asta din generaţie în generaţie.Acest bărbat a avut 2 copii, dar după moartea lui s-a aflat că mai avea o fată cu o altă femeie pe care a cunoscut-o în tinereţea lui, dar era moartă.Singurul dintre copii care au supravieţuit a fost strămoşul meu.Se spune că el şi-a părăsit tatăl,dar nu a fost aşa.George Crowell nu a murit din cauza ciumei, a fost ucis de către o creatură fără suflet,nu ţi-aş putea spune de către ce,m-ai crede nebună.Creaturi ce încă mai există,dar nimeni nu ştie.Cel puţin bine că nu pot merge în lumina soarelui,aşa nu i-am putea deosebi de oameni. –îmi spuse ea,uitându-se către mine ca şi cum aş fi copilul ei.Dacă ar ştii cât de mult îi urăsc familia!
-De ce îmi spuneţi mie toate lucrurile acestea?Eu nici măcar nu m-am născut în Anglia.-spun eu satisfăcută de cele auzite.Bătrânica ar mai trebui să se informeze şi despre vrăjitoare.
-Unde te-ai născut,draga mea?-mă întreabă ea interesată.
-Rusia!-răspund eu.
-La fel ca fiica moartă a lui George Crowell!Ca să vezi.Eu nu am avut copii,dar ţi-am văzut privirea în timp ce te uitai la această clădire,ca şi cum ai fi fost interesată de ea, aşa că ţi-am spus,am vrut să duc povestea mai departe!-mi-a răspuns bătrânica cu o sclipire în ochii.
-Povestea nu este asta,în totalitate.Fiica lui George Crowell ,care nu fusese acceptată, cea din Rusia ,nu murise! –îi spun eu zâmbindu-i.
-Iubito,cărţile de istorie mint.Aceasta este adevărata poveste, Alexander, fiul lui George Crowell i-a povestit-o copiilor săi,iar ei mai departe,până când a ajuns la mine.Tu cum te numeşti?-mă întreabă ea.
Atunci i-am zâmbit,un zâmbet triumfător.
-Elena!Elena Crowell. –îi răspund eu.
-Dar cum e posi...
Nu a reuşit să-şi termine propoziţia,i-am rupt capul şi am lăsat-o să zacă în faţa clădirii. Am reuşit să ucid şi ultimul descendent al tatălui meu, asta îmi oferă o oarecare stare euforică.Se pare că se aflase de mine, doar că m-au declarat moartă!Patetic.În plus, tatăl meu a fost ucis de un vampir.Asta chiar mă face să mă simt bine! În fine, mai arunc o ultimă privire spre vechea lui reşedinţă,apoi spre bătrânica ce zace moartă pe asfalt,apoi îmi i-au tălpăşiţa.
Ar trebui să învăţ oraşul ăsta,nu mai am de gând să plec de aici,cel puţin pentru următorii 50 de ani,sau chiar mai mult.Pădurea care mi-a fost casă atâta timp nici măcar nu mai există.Politicienii ordinari au transformat-o într-o piaţă comercială imensă.Îi urăsc pe oamenii ăştia,aş vrea să văd dacă sunt măcar în stare să aibă grijă de amintirile lor.
M-am gândit că ar trebui să-mi cumpăr o casă.Acum nu mai trebuie să stau pe stradă,în faţa casei tatălui meu,acum pot să am tot ce îmi doresc. Merg spre centrul oraşului, acolo sunt cele mai scumpe locuinţe şi locuiesc cele mai mari vedete din Marea Britanie,din câte am înţeles.Sună convingător!
Am făcut întocmai şi spre mirarea mea chiar a găsit o casă de vânzare.Una imensă,luxoasă.Mi-am spus în gând “Mă vezi tată?Casa asta e mai mare decât una pe care ţi-o puteai permite tu,atunci!”.Am zâmbit satisfăcută şi am constrâns-o pe femeia care o vindea să-mi dea actele şi să-şi ia zborul.
Mi-a fost atât de uşor. Toată ziua am sărit în pat, îmi făceam mâncare pe care apoi o aruncam,nu aveam ce face cu ea, dădeam drumu la televizor şi puneam muzica la maxim.Chiar m-am gândit să-mi cumpăr şi un câine,sau o cioară,cine ştie.Apoi am realizat că nu am haine. În ultimii 260 de ani am fost numai pe fugă.Nu am avut o locuinţă stabilă, am fost în toate ţările lumii şi am stat doar puţin timp.Îmi cumpăram haine,iar apoi le aruncam în favoarea altelor noi. Acum cred că am de gând să-mi construiesc o garderobă,doar am de gând să stau mult aici,nu?
Merg într-un magazin imens, am impresia că se numeşte mall, în fine ,nu asta contează.. îmi aleg tot felul de haine.care mă caracterizează oarecum, apoi o constrâng pe vânzătoare să mi le dea fără să plătesc. Ajunsă acasă observ că era deja ora 9, ce repede a trecut ziua. Mă gândesc să mai stau câteva ore ,iar apoi să văd cum e Londra noaptea,cine ştie,poate să-mi cunosc chiar vecinii.(*if you know what I mean*) Îmi amintesc că femeia de la care “am cumpărat” casa mi-a oferit chiar şi un cadou, oh, dar cât de drăguţi sunt oamenii secolului XXl *mă gândesc eu amuzată*.Mda,un laptop,nici măcar nu prea ştiu să folosesc prostia aia,dar totul are un început. Am stat câteva ore încercând să desluşec tainele chestiei ăleia, chiar am şi reuşit să fac câte ceva.Mi-am făcut Facebook şi Twitter,nu ştiu ce să fac cu ele, dar nu strică. Nici măcar nu mi-am pus numele adevărat, “Miss Elena” sună mai bine decât Crowell. Iar anul naşterii, ei bine, ăştia sunt rasişti, nu mergea să pun că m-am născut în 1666.Eu înţeleg că numărul e unul care simbolizează răul, dar totuşi.
Mă îmbrac într-o rochiţă albă pe care o accesorizez cu o curea maronie şi nişte balerini de aceiaşi culoare. Uh, chiar încep să mă pricep la nebuniile astea. Se făcuse deja ora 12 ,iar mie îmi era foame.E timpul de o gustărică.Cred că vreau să gust ceva proaspăt.
Merg prin oraş şi mă gândesc să intru într-un club, dar sunt puţin cam prea plictisită pentru un măcel, aşa că merg la un chioşc non-stop de ziare.Pare o idee bună, în plus băiatul care vinde e chipeş.
- Bună ziua,doriţi ceva?-mă întreabă el încercând să pară politicos.
-Mmm,ai o voce tare drăguţă.-spun eu făcându-i ochi dulci.El nu mi-a răspuns, ce drăguţ, se înroşise. –Ştii ceva reviste pentru adolescenţi?Adică,te-ai prins ce vreau să zic.
-Păi,dacă vrei..Vogue este una dintre cea mai cunoscută.-răspunde el.
-O vreau. –îi spun eu categoric.
-Poftim! –îmi spune el întinzând mâna cu revista spre mine.
-Mulţumesc!-îi răspund eu cu o voce suavă- Se pare că eşti singurel, nu vrei pe cineva care să-ţi ţină companie? – îl întreb eu.
-Nu ştiu dacă e nevoie..adică,presupun că eşti ocupată şi...
-Insist! –îl intrerup eu.
-Atunci, intră.. –spune el deschizând uşa.
Chiar în acel moment o fată a apărut cerând o revistă ,Bravo. Hm,şi eu care voiam să o termin cu el rapid.Mai aştept ,deci. Cred că o să fie o noapte amuzantă, îmi plac ochii băiatului. În timp ce el o serveşte pe domnişoara din faţa lui,încep să citesc un articol, deschizând pagina la nimereală.
“Faimosul Harry Styles recunoaşte că are o relaţie cu o fată de aproximativ o lună.Se pare că au vrut să ţină secret din cauza fanilor care nu ar fi acceptat-o.El a declarat că s-a îndrăgostit iremediabil de frumoasa şatenă şi nu a putut să şi-o scoată din minte.Au programat câteva întâlniri şi ,ei bine, se pare că tânărul îndrăgostit şi-a găsit sufletul pereche, o fată de 18 ani studentă la Universitatea Cambridge, Daianna Rosette”, articolul era mult mai lung,dar după ce am citit numele nimic altceva nu a mai contat. M-am hrănit şi am lăsat trupul băiatului secat de sânge acolo,cineva trebuie să-l descopere,oricum. Am plecat în viteză acasă luând revista după mine, sper să aflu câteva informaţii folositoare despre această Daianna. Aşa a şi fost. Am aflat că în timpul liber lucrează la Starbucks, asta bineînţeles seara, după cursuri. Aveam de gând să merg să o întâlnesc ,dar era puţin patetic.Ce aveam de gând să-i spun? “Bună,eşti descendenta celei mai bune prietene ale mele” şi cam atât.Nici măcar nu ştiu dacă e adevărat, corespunde numele, Rosette, dar după atâţia ani nu ştiu dacă mai există rude de ale Alessandrei. Aveam de gând să merg să mă informez.Aşa am şi făcut.Am plecat direct spre Arhivele naţionale are Marii Britanii, unde am căutat arborele genealogic al familiei Rosette şi se pare că totul începe de la un străin care a venit în Anglia în căutarea mamei sale din Rusia, pe nume Mikael Rosette. Da, Mikael, fiul Alessandrei.Se pare că această familie încă de atunci au avut câte doi copii, o fată şi un băiat, sau chiar 2 băieţi, iar Daianna este fiica unuia dintre descendenţii lui Mikael,deci şi al Alessandrei.
Nu ştiu de ce mă interesează atât de mult fata aceasta,dar după atâţia ani să găsesc o rudă de-a persoanelor dragi mie chiar e important.Şi-n plus,ştiu cât şi-a iubit Alessandra fiul, cred că ar fi fericită dacă ar ştii că o să am grijă de această fată, Daianna.
Am mers acasă,era deja destul de târziu aşa că am stat să mă gândesc cum să intru în vorba cu Daianna. Pentru mine era important. În sfârşit aveam ceva cu adevărat important de făcut,până acum nimic nu conta,acum e diferit.
Într-un final,am adormit.M-am trezit abia a doua zi când razele soarelui mi-au invadat dormitorul spaţios.Mi-am dat seama că se făcuse deja ora 12,aşa că am ieşit puţin în oraş. Era primăvară,deci Daianna ar trebui să fie la cursurile Universităţii Cambridge, azi-noapte m-am gândit că ar trebui să mă întâlnesc cu ea la Starbucks.M-am îmbrăcat cu o geacă neagră din piele care avea câteva ţinte băgate în ea, la dracu, de ce naiba oamenii bagă ţinte în haine? În fine,cu geaca, nişte colanţi negri mulaţi,un maiou alb cu un craniu imprimat şi nişte botine, aşa cred că se numesc, negre. Arăt ca un pinguin pe ele,dar trebuie să mă obişnuiesc. Am ieşit prin oraş pentru câteva noi cuceriri ,dar am dat numai de încuiaţi care dacă-i opream să le spun “Bună” se uitau la mine şi plecau de parcă îi mâncam. Asta până am dat de un băiat, era brunet şi avea nişte ochelari de soare negri la ochi,astfel nu-i puteam vedea culoarea. Era însoţit de câteva matahale, dar ăsta nu era un impediment pentru mine.
-Bună. –mă apropii eu de el şi spun.
-Domnişoară,ne grăbim. –îmi spune una dintre gorilele sale.
-Ce-ar fi ca voi să-l lăsaţi pe acest tânăr singurel?-spun eu în timp ce priveam fix toţi cei 3 bodyguarzi. Ei,ca nişte căţeluşi m-au ascultat şi au plecat.
-Am spus, BUNĂ. Nu-mi place să repet!-spun eu către băiat.
-Ascultă, chiar nu vreau să fiu văzut de paparazzi, vrei un autograf,poză,ceva?Chiar mă grăbesc şi nu înţeleg de ce idiotul de Paul a plecat. –spuse el grăbit.
-Cam morocănos astăzi.Cum te numeşti?-întreb eu.
-În ce secol trăieşti?
-Nu-i frumos să întrebi asta o domnişoară!-îl întrerup eu râzând.
-Sunt Zayn Malik.Cred că mă cunoşti,deja!-îmi spune el deranjat de afirmaţia făcută.
-Frumos nume, Zayn. Ştii, am trăit câţiva ani în Arabia Saudită.Numele tău nu înseamnă “frumos”?-întreb.
-Mi se potriveşte,ştiu.-îmi spune el zâmbind. În sfârşit,a zâmbit.
-Eşti foarte modest! –îi spun eu luându-i ochelarii de la ochi. –De fapt,chiar ţi se potriveşte! –îi spun eu observându-i frumuseţea.
Deja îi simţeam sângele pulsându-i prin artere.Chiar îl auzeam, cred că avea să fie delicios, dar mai întâi trebuie să-mi vânez prada,sau să o chinui.E mai interesant.
L-am împins către un copac cu forţa mea uimitoare şi am început să-l sărut pasional. El încerca să mă respingă,dar strânsoarea mea era de neconceput. În scurt timp zeci de oameni cu aparate foto ne-au înconjurat începând să ne facă poze. Clar,era o vedetă.Nu mai aveam cum să mă hrănesc din el,dar nu mă deranjează să-i stric puţin reputaţia. L-am mai sărutat puţin,apoi m-am dezlipit de el şi mi-am văzut de drum ,nu înainte să-i spun “Ne mai vedem, scumpete!” . La câteva sute de metrii i-am văzut şi matahalele, le-am spus să se întoarcă, mica lor vedetă are nevoie de protecţie.
Apoi am mai plecat să mă plimb, doar că nişte reporteri mă împiedicau ,mă enervau, mă exasperau cu întrebările lor ridicole .M-am gândit să mă opresc şi să răspund la câteva.
R1:Tu eşti noua iubită a lui Zayn Malik?
-Da.
R2:Ştii că el are o relaţie cu Perrie Edwards?
-A terminat-o cu ea.
R3:Şi ce o să zică fanii lui?Nu te temi că o să te urască deoarece ai stricat relaţia unuia dintre cele mai faimoase cupluri de vedete?
-Bineînţeles că nu,sunt irezistibilă.Acesta este motivul pentru care Zayn mă iubeşte.Ar renunţa la tot pentru mine, acum vă rog să mă scuzaţi, trebuie să plec!
R4:Cum se numeşte fata care i-a furat numele cântăreţului?
-Mă numesc...Maddie Smith!
I-am lăsat în urmă schiţând un zâmbet triumfător.Chestia asta era marfă.Şi chiar mă gândeam să ajung vedetă, uite ce simplu e.Nu am vrut să-mi dau numele real,deoarece sigur s-ar fi scos speculaţii gen, dar de ce porţi numele marelui George Rahat Crowell .În fine,am mai bântuit ceva vreme străzile Londrei şi mi-am făcut câteva victime.Ba chiar am găsit şi o fată pe care mă pot baza. Oh, bineînţeles că glumesc.Am constrâns-o să se dea drept prietena mea. Aveam chef de glume. În fine,astfel s-a făcut seară ,aşa că m-am gândit că ar fi timpul să o cunosc pe *Daianne Rosette* .Eram emoţionată.Ce penibilă sunt!Un vampir emoţionat, rahat.
Am văzut-o. Pentru prima oară!Avea o frumuseţe caracteristică, semăna mult cu Alessandra, doar că era diferită, doar suntem în secolul XXl ,iar ea este iubita unei vedete.
-Bună. –am spus eu,zâmbindu-i.
-oh, Hei! Te pot servi cu ceva?-a spus ea.
-Nu chiar.. eşti Daianna,aşa-i?-am întrebat-o.
-Oh,nu din nou, te rog.. Da, sunt Daianna şi nu,nu am de gând să-mi bat joc de Harry,îl iubesc!-îmi răspunde ea vizibil tristă.
-De fapt,nu voiam să zic nimic de Harry.. –spun eu.
-Stai,te ştiu de undeva!Tu..tu eşti fata care a apărut în toate ziarele ca noua iubită a lui Zayn? Dar..cum ai făcut asta,nu e adevărat! –spune ea revoltată.
-Ascultă , nu mă interesează de niciun Zayn! Eşti..of, e aşa ciudat. Vreau doar să vorbim în legătură cu ceva,dar nu aici.. dacă ai vrea să ne întâlnim,când ai timp. – îi propun eu.
-Ehm,dacă..e ceva important?-întreabă ea.
-Este cel mai important lucru pentru mine!Te rog. –spun eu. Ah,a fost atât de ciudat. De când am devenit vampir niciodată nu am rugat pe nimeni nimic.
-Păi, poimâine e weekend, sunt toată ziua acasă,deci.. – spusese ea.
-E perfect! Ne întâlnim aici sâmbătă la 7 seara,e bine? –îi spun eu entuziasmată.
-Da..dar, te rog,sper că nu e ceva de băieţi!M-am săturat de toată încurcătura şi de ura asta. –spusese ea tristă.
-Nu e nimic despre ei!Promit! E ceva, ceva foarte important pentru mine.. –i-am spus eu. – Ne vedem atunci! –mi-am luat la revedere.
-Pe curând!-mi-a spus ea zâmbind.
Am plecat.Sunt sigură că i s-a părut foarte ciudat şi că s-a întrebat ce naiba vrea o străină nebună de la ea,dar sper să înţeleagă..am de gând să-i povestesc. Dacă-i seamănă Alessandrei şi la caracter aşa cum îi seamănă la fizic e bine pentru mine,dacă nu o să creadă că am scăpat de la spitalul de nebuni.Are şi motive.
Imediat ce am ajuns acasă am adormit.
Ziua de vineri a trecut surprinzător de repede, ca un fulger. Nu am pierdut vremea degeaba, am fost într-una din zilele mele de glorie în care de plictiseală omoram chiar şi 50 de oameni. Ehm,asta se întâmplă când nu ai ceva interesant de făcut. Am stat la televizor mai mult decât mă aşteptam. Totul era aşa , nu ştiu , tipic secolului acesta. Prea multe vedetisme şi fiţe. Ba chiar am văzut şi cum Perrie Edwards, n-am mai auzit de ea până acum,dar se pare că e o tipă cu părul roz care l-a părăsit pe faimosul Zayn . Se pare că am reuşit să-i dau puţin viaţa peste cap cu un sărut, dar nu mă opresc aici.
Weekend-ul a adus odată cu el o ploaie zguduitoare.Stropii imenşi se loveau se asfaltul rece emiţând nişte sunete supărătoare, bineînţeles, sunete care nu puteau fi recepţionate de urechea umană. La 5 am plecat să mă plimb, bineînţeles am fost oprită de câteva puştoaice care mă ameninţau cu moartea deoarece nu ştiu ce i-am făcut idolului lor. De fiecare dată când întâlneam asemenea copile îmi era provocat un râs isteric. Abia aştept să fiu ucisă din cauza asta, cred că o să fie marfă. În fine, mai zăbovesc ceva timp şi merg la Starbucks să mă înâlnesc cu Daianna.
Ea stătea cu spatele, aşa că am profitat şi am mers în spatele ei.
-Ah –tresare ea când se întoarce şi intră în mine.
-Şi eu mă bucur să te văd . –îi spun eu zâmbind.
-Oh...ă..ţi-am uitat numele,eu..-spune ea încercând să-şi amintească.
-Dar nici nu ţi l-am spus. –o anunţ eu râzând.
-Nu, de asta s-au ocupat revistele de scandal .-îmi spune ea.
-Maddie Smith. –spun eu reacţionând la afirmaţia făcută de ea.
-Aşa,Maddie!-aprobă ea. –Am uitat că trebuia să ne întâlnim şi..ehm..
-Nu accept refuzuri!-îi spun eu revoltată.
-Nu am de gând să te refuz, em, am de gând să te invit la o petrecere.I-am promis lui Harry că merg cu el şi ..ştii,aş vrea să mă ţin de promisiune,mereu fac asta!-îmi spune ea plcând capul.
-Ai oms să te ţi de promisiunea făcută mie. Nu cred că am putea vorbi la o petrecere... *ezit* ,dar e ok, vin. –spun eu afişându-i o privire care cere detalii.
-Perfect!Mulţumesc.Păi, uite.. vi la petrecere, iar mâine mergem unde vrei tu să-mi spui despre..ce vrei tu. E ok aşa? Îmi pare rău,din nou. –spune ea.
-În regulă.Deci....
-Nu e o petrece cum îţi imaginezi, cred.. adică nu e cu dans, băutură ,distracţie.E ca un fel de decernare a premiilor,doar puţin mai distractivă. Şi nu m-aş fi dus, doar că Louis merge cu Eleanor, Liam cu Danielle, Niall cu Demi ,iar Harry vrea să meargă cu mine.Şi e primul eveniment la care ne afişăm împreună şi..of,nu ştiu de ce îţi spun toat astea ,sunt convinsă că nu te interesează.
Eu mă uitam la ea zâmbind, adică..chiar nu mă interesa, dar, dacă tot a început să continuăm.
-Când?-întreb eu.
-În seara asta.După ce termin eu programul,la 9.-spune ea.
-Ehm,ok, deci ... cred că sau să-ţi ţin companie,nu prea am ce face. –spun eu încercând să găsesc un mod de a petrece mai mult timp cu ea.
Mi-am dat seama că nu trebuie să-i spun acum ceea ce vreau,trebuie să aştept să mă mai ataşez puţin de ea, iar ea de mine.
-Nu.Cred că mai bine a-i merge acasă să te schimbi, o să merg şi eu şi ne întâlnim tot aici,nu?-mă îndrumă ea.
-Ehm,şi cam ce-ar trebui să port?-spun eu chicotind.
-Ceva atrăgător şi sexy.O rochiţă ceva.Ehm, te-ar prinde bine roşul. –spune studiindu-mă şi ridicând din sprâncene.
-Rochie?Cred că glumeşti.Nu am aşa ceva!-spun eu amuzată.
-Vorbeşti serios?Adică,c’mon Maddie, în ce secol trăieşti?Nu cred că există fată în Londra care să nu aibă o rochie. –spune ea râzând.
-Că veni vorba de secol,am cam pierdut noţiunea timpului.Heei, nu e vina mea că am venit în Londra doar de câteva zile şi abia mi-am cumpărat câteva haine pentru noua garderobă. –spun eu .
-Păi..dacă treaba stă aşa,îmi permit să tai câteva ore de la program.Să mergem!-spune ea îndreptându.se spre uşă.
-Ehm?Ce?-întreb eu nedumerită.
-Baaaby, trebuie să facem ceva cu garderoba ta!Hai să cumpărăm ceva hăinuţe!-spune ea cu încredere.
-Serios?-întreb eu nesigură.
-Ţi se pare că nu vorbesc serios?-m-ia spus ea.
Atât am avut nevoie să aud.Am plecat spre diverse mall-uri în căutarea unei rochii .Parcă trebuia să merg la balul de absolvire şi nu aveam rochie, huh. Am făcut de câteva ori liceul,adică am mers din clasa 11-a ,de plictiseală. Într-un final am ales o rochie roşie cu un trandafir negru în piept,şi nişte pantofi cu tocuri imense negre.
-Vorbeşti serios?Nu ţi se pare că sunt destul de înaltă?-spun eu râzând.
-Oh,ba daaa!-râde ea- ,dar o să-ţi stea minunat cu tocuri,crede-mă!-spune ea.
Apoi ne-am petrecut orele dinainte de petrecere împreună.Era deschisă,prietenoasă,era ca Alessandra.Când am întâlnit-o în ziua aceea în pădure, ne-am împrietenit pe loc, la fel s-a întâmplat şi cu Daianna.
-Gurl,deci.. încă n-am ănţeles faza aia cu Zayn.Adică ai venit acum câteva zile în Londra şi habar n-am,ai intrat aşa deodată în vieţile noastre.Pentru mine e cool, eşti foarte tare şi cred că oricui îi place să petreacă timpul cu tine ( serios?păcat că în ultimii mei ani de existenţă nu am lăsat pe nimeni să se apropie de mine,toţi au devenit hrana mea ), dar Zayn o iubeşte pe Perrie!Ştii peste câte a trecut relaţia lor?Adică,mereu se zicea că ori el a înşelat-o ori invers,dar amândoi ştiu cum e să fi vedetă şi au trecut peste ,dar acum.. pozele,declaraţiile tale, fă ceva, te rog!Se iubesc,dar Perrie nu vrea să-l ami ierte. –îmi spune ea.
-Baby,nu-mi pasă de ei!Vreau doar să...
-Dacă nu îţi pasă de ce i-ai făcut asta?-mă întrerupe ea.
-De plictiseală.Pur şi simplu s-a nimerit să fie tipul ăsta,nici nu ştiam cine e.Nu înţeleg de ce te interesează atât de mult persana lui..
-Este ca un frate mai mare pentru mine.Ţin la el, Maddie.Şi îl văd,îl văd că suferă şi nici măcar nu ştie cine eşti.O să fie şocat să te vadă în seara asta,serios!Te rog...-spune ea.
-Daianna, dacă tot ţii atât la el, atunci nu o să-i fac niciun rău, dar cu timpul o să înţelegi că NU ÎMI PASĂ. Pot să o fac pe ea să uite ce s-a întâmplat sau pe el să se îndrăgostească de mine, şi da, şi eu sunt curioasă ce reacţie o să aibă în seara asta, dar n-am de gând să-mi repar greşeala pe care nu o consider greşeală. Dacă el suferă pentru simplul fapt că şi-a pierdut iubita e un idiot.Gândeşte-te la părinţii care suferă că şi-au pierdut copii,sau copii care suferă că şi-au pierdut părinţii.Gândeşte-te la persoanele care au fost nevoite să trăiască în singurătate toată viaţa,dacă chiar vrei să fi bun, gândeşte-te câţi oameni au murit nevinovaţi,nu la nişte vedete pline de fiţe care au lumea la picioare.Ştii ce? Pe mine nu mă interesează de nimic din ce am spus mai sus, sincer, singura persoană de care mă interesează acum eşti TU! Nu mă întreba de ce,nu am de gând să-ţi spun acum, dar vei afla cândva.
Ea se uita la mine.Se uita la mine ciudat şi nu înţelegea ce-i spun.
Am continuat cumpărăturile fără să mai pună întrebări despre conversaţia avută .Până la urmă şi-a cumpărat o rochie roz cu negru şi nişte pantofi cu tocul la fel de mare ca ai mei, crem. Am mers acasă la mine. A rămas uimită.
-Tu..tu stai aici?Glumeşti?-spune ea mirată.
-Ştiu,o casă cam mare pentru o singură persoană.-spun eu chicotind.
-De câtă vreme ziceai că eşti în Londra?-întreabă ea cu o expresie de uimire.
-Câteva zile ..-spun eu neştiind despre ce vorbeşte
-Oh my carrots,asta-i foarte fain,locuieşti lângă my man’ –spune ea – dar..data trecută când am dat muzica la maxim în casă la el femeia care locuia aici mai avea puţin şi suna la poliţie . this is so strange –continuă.
-Asta chiar e tare.
Apoi am mers şi ne-am schimbat.Eu în rochia roşie cu negru,cu pantofii negri şi părul şaten închis şi drept lăsat pe spate, iar ea în rochia roz, cu pantofii crem şi nişte bucle în părul ei şaten deschis. L-a sunat pe Harry şi ia spus că e la casa de vis-a-vis la o prietenă şi o să plecăm toţi 3 de aici.Nu a trecut foarte mult timp şi am plecat. A trecut foarte mult timp de când nu am mai fost invitată la o petrecere.De obicei îmi fac apariţia neinvitată lăsând în urma mea şcene din filmele cu criminali în serie. Ultima oară am fost invitată în 1950 de un vampir, ce-i drept, la o petrecere de oameni. În noaptea aia nimeni nu a mai rămas în viaţă în localul acela, cu excepţia mea şi a lui Nathan.El era pe fugă,un vampir puternic şi psihopat îi dorea moartea,aşa că nu ne-am mai văzut de atunci,nici nu cred că mai trăieşte. Era crud.Era genul ăla de vampir care a uitat de absolut tot şi nu are de gând să pună suflet în nimic, care-şi petrece toată viaţa fără scop, distrându-se.Totuşi,a fost o companie plăcută în vremea aceea.
Anyway, noroc că iubitul Daiannei are maşină,nu aveam de gând să merg nici măcar 5 metri pe prostiile astea de pantofi. Asta se numeşte eleganţă? Mă întreb, oare unde sunt rochiile de epocă până în pământ ?Ah,da..au rămas în epocă. Huh. O însoţesc pe Daianna până acasă la el, chiar atunci ieşea din casă.
-Harry!-spune ea mergând la el să-l sărute. Zis şi făcut. I-a sărit în braţe,el cuprinzând-o de talie ,s-au privit pentru câteva secunde în ochi după care un început să se sărute pasional.
Încep să cred că a fost o idee proastă să mă întorc aici. Pentru a mia oară, Londra mă distruge. De fiecare dată când părăsesc ţara asta, sunt un vampir crud şi nemilos, unul fără suflet, sunt aşa cum persoanele pe care le iubeam nu ar fi vrut să fiu , dar eu da, însă mereu când mă întorc aici... amintirea lui Richard, băiatul de care am fost îndrăgostită , singurul de altfel, Alessandra, locul în care ne vedeam a fost distrus, iar acum privind-o pe Daianna şi pe Harry sărutându-se mă întreb cum e, cum te simţi atunci când iubeşti. O viaţă în care nu iubeşti e o viaţă irosită. C’mon ,Elena. O viaţă în care nu iubeşti e o viaţă grozavă,o viaţă în care iubeşti e o viaţă de rahat ,pentru că ajungi să fi rănit. Cum mi s-a întâmplat ,de altfel. Am fost aşa fraieră când am avut impresia că Nathan o să mă facă să mă îndrăgostesc din nou, nici nu se compara cu Richard, era un dobitoc.
-Ehm..ştiţi..-spun eu dându-le de înţeles că mai sunt şi eu pe aici.
-Oh,scuze.-spuse Harry neluându-şi privirea de la mica lui fetiţă.
Ce fragili sunt oamenii.
-Heeei, tu nu eşti... –spuse Harry în momentul în care se uitase la mine.
-Tipa datorită căreia blablabla cea mai frumoasă relaţie e over? Scuteşte-mă. –spun eu plictisită deja de poveste.
-De fapt,cea mai frumoasă relaţie încă există. –spune el uitându-se la Daianna.
-Mă scuzi ..după tine şi iubita ta!-spun eu râzând.
-Mi-ai dat de înţeles că n-ar trebui să te întreb despre Zayn,deci.. cum te cheamă?-întreabă el.
-Maddie!-spun eu.
-Încântat.Cred că tu ştii deja cum mă numesc.-spuse el.
-Mai încet,vedeto, dacă prietena ta nu mi-ar fi vorbit toată seara despre tine nu aş fi ştiut. –îi spun eu.
-Vrei să spui că nu ţi-am furat şi ţie inima ca celorlalte fete?-spune el chicotind,ironizând comportamentul unei vedete.
-Scumpete,nimeni nu-mi fură mie inima!-spun eu trecând pe lângă el şi intrând în Range Rover-ul negru pe care tocmai îl descuisase.-Cred că o să fie o petrecere pe cinste. –mă gândesc eu.
Pe parcursul drumului am mai vorbit,ne-am cunoscut.. Harry e un tip de treabă, la început pare a fi genul de băiat cuminte şi dulce, dar în spatele feţişoarei lui adorabile stă un bad-boy .Acel bad-boy care a făcut-o pe Daianna să se îndrăgostească de el, doar că ia căzut prea repede în plasă. O să o învăţ eu cum să se comporte cu un băiat, cum să-l chinuie până să-şi dea seama că o merită. Huh, ce scorpie sunt.
Cu ceilalţi băieţi trebuiau să se întâlnească la decernările a nu ştiu ce premii, toţi veneau cu iubitele lor , evident cu excepţia lui Zayn. No problems, şi eu sunt singurică.
Nu am de gând să-i fac rău acestui băiat, nu pentru că ar fi special ,ci pentru că Daianna ţine la el şi nu vreau să o rănesc, dar asta nu înseamnă că nu pot să mă amuz puţin.Niciodată nu am folosit constrângerea în abordarea unui tip,pentru că dacă-l constrângeam nu simţea nimic,pur şi simplu era nevoit să facă ce-i spun eu, dar dacă o face de bună voie,asta chiar e interesant. În plus, acest Zayn arată bine, puţină joacă nu strică. Sau mai multă.
Când ajung acolo, îi cunosc pe rând şi pe ceilalţi băieţi, de asemenea şi pe prietenele lor,nişte fete aparent drăguţe. Niciunul nu s-a abţinut să nu mă întrebe despre ce se întâmplă între mine şi Zayn. Mi se pare atât de comic, totul. Nu am vorbit în viaţa mea cu băiatul ăsta am vrut doar să-i stric puţin reputaţia după ce am aflat că e vedetă, iar acum toată cariera lui se învârte în jurul meu.La scurt timp îşi face şi el apariţia, singur şi devastat, of sărăcuţul. Îmi place. Mă hrănesc cu durerea celorlalţi. Vine spre băieţi când mă vede, dar se preface că nu mă observă. Îi fac pe plac şi mă rătăcesc printre vedete, pentru a asculta ce vorbesc. Am multe avantaje ca vampir, unul dintre ele fiind auzul meu bine dezvoltat.
-Ce caută tipa aia cu voi?-spune Zayn nervos.
-E prietena mea!-spune Daianna. Oh,asta a fost drăguţ.
-Târfa aia?Prietena ta?!Voi realizaţă că mi-a distrus relaţia, viaţa şi mi-a făcut o reputaţie de rahat? Aia e prietena ta? Nici nu ştiu cine dracu e sau cum a cauzat toate astea. –explodează el
Asta nu a fost chiar drăguţ, domnule Malik, dacă aşa te cheamă. O să mi-o plăteşti.
-Bro, nu ştiu care-i faza, nu a vrut să vorbească despre asta, dar e o tipă ok .-îi spune Harry.
-Mi se rupe de cum e, unde s-a dus, aici şi acum trebuie să spună lumii că nimic nu e adevărat şi că e o psihopată care a vrut să mă sărute să devină vedetă. –spune Zayn căutându-mă cu privirea.
Ok, ăsta e momentul să apar.
-Hei, e foarte tare aici, tocmai l-am cunoscut pe Justin Bieber. –spun eu prefăcându-mă că ştiu cine naiba e Justin Bieber. I-am văzut numele pe un poster.
-Băi..habar n-am cum dracu te cheamă, ce naiba te-a apucat?-spune el de parcă ar veni să mă omoare.S-o văd şi pe asta.
-Sweety, cred că ar trebui să vorbim..afară!-spun eu.
-Niciun afară!Aici şi acum explici tuturor oamenilor că nu mă cunoşti,ai început să mă săruţi ca o nebună ca să câştigi faimă!-ţipă el.
-Ştii ceva, omule?Mă doare-n cot de faima ta,eşti un rahat plin de bani care nu ştie ce e aia viaţa, aşa că mai încet cu ciripitul, spre binele tău,îţi faci rău singur. Acum ,vi afară!-spun eu uitându-mă în ochii lui .
El nervos iese pe uşă îndreptându-se spre parcare, eu îl urmez.
-Ce l-a apucat pe Zayn?-spune Daianna.
-Probabil Perrie i-a spus din nou că nu vrea să îl mai vadă în viaţa ei şi-şi varsă nervii pe ea.Până la urmă,e vina ei. –răspunde Louis.
-Frate,adică..nici eu nu o înţeleg. E o tipă extraordinară,adică e foarte de treabă şi ştie să-şi trăiască viaţa, dar e indiferentă ,nu-i pasă de nimic şi habar n-am,nu a vrut să-mi spună de ce a făcut asta cu Zayn. Mi-a spus doar că era plictisită şi că nu-i pasă de niciun Zayn, dar..am ăncredere în ea.Nu ştiu de ce, sau cum m-am împrietenit aşa dintr-o dată..dar are ceva să-mi spună,ceva important pentru ea, a spus că singura persoană de care îi pasă sunt eu şi..,nu ştiu e aşa ciudat.Până şi modul în care ne-am cunoscut.-explică Daianna.
**
-De ce ai vrut să venim afară?Vrei să mai fim fotografiaţi puţin ?Nu îţi e de ajuns că ai venit cu prietenii mei la un eveniment la care nu aveai ce căuta,nu? –spune el.
-Dacă aveam nevoie de faimă, mi-o câştigam ,scumpete.Ăsta nu e un argument valid!Nu mă interesează de groaznica ta despărţire,vai,atât de tragic!Eşti un fraier.Dar de fapt asta e ideea, oamenii buni nu au parte de dragoste ,idioţii şi nesimţiţii au.-spun eu revoltată.
-Atunci de ce ai făcut asta?O iubeam,iar acum nu mai are încredere în mine!-îmi explică el. –Te rog, declară că nu e adevărat,sau dacă nu vrei asta, spune-i ei!-îmi spune el,de data asta mult mai calm.
-Nu.Nu-mi pasă .Ştii ce? Încep să devind geloasă pe ea.Eşti prea puternic şi frumos pentru o muritoare.-spun eu apropiindu-mă de el.
-Ştii ceva?Las-o baltă.Elti doar o târfă căreia nu-i pasă de nimic.Mă dezguşti!-ţipă el revoltat dând să plece.
Apar în faţa lui.
-Dar cum....
-Tu nu leci nicăieri!Nu accept să fiu jignită de un copil fără minte.Iubitule, tu ai vrut-o,de acum în colo o să te joc pe degete,o să te duc exact în ipostaza pe care o vreau,şi ghici ce,încep de acum ,deci fi gata să te dai drept iubitul meu.A,să nu uiţi,să te mândreşti cu asta şi să spui că ai trecut peste Perrie.Înţeles?-îl întrerup eu.
-Şi de ce aş face asta?Dispari din faţa mea!
-Încă nu ţi-am spus numele meu. Mă numesc Elena Crowell. Oh da, credeam că ştii că ziarele mint prea mult. Şi nu am 17 ani,scumpete,am 347, aşa că dacă vrei şă trăieşti ,tu şi toate persoanele pe care le iubeşti,în afară de câteva,evident. –spun eu în timp ce-mi scot colţii ,iar venele de sub ochi mi se afişează.
El se dă în spate speriindu-se şi căzând.Îl ridic şi mă îndrept cu el spre intrare.
-Sper că m-am făcut înţeleasă!-spun eu autoritar.
El nu spune nimic, e clar, se teme de mine.
-Zayn, dacă spui cuiva îţi omor toată familia + iubita în faţa ta,apoi te omor pe tine lent.Şi apropo, în public îmi spui Maddie!Nu-mi place să se ştie că sunt fiica lui George Crowell. –spun eu ridicând din sprâncene. El era uimit.
Se temea să comenteze,mă asculta exact cum un copil îşi ascultă mama când i se spune că o să-l pape Bau-Bau. Am intrat împreună în acel loc în care se ţinea “petrecerea” care era exact ca o înmormântare.Dacă asta poate fi numită distracţie,eu am doar 17 ani.