Îmi cer scuze că unii dintre voi vor citi două paragrafe pe care le-au citit deja în capitolul anterior. Am făcut o mică modificare în capitolul de ieri şi am luat două paragrafe ca să le pun aici. Ca să vă scutesc puţin de cele două paragrafe deja citite de unii dintre voi am să le însemnez cu ~~~ ca să ştiţi care sunt.
În timp ce Alice era în casă şi se recupera după răceala odioasă Eroul era afară. Stătea în faţa geamului ei ascuns de privirile oricui putea să treacă şi să îl observe. O pătură de tufişuri mari şi dese şi mai multe trunchiuri de copac îi fuseseră adăpostul în zilele în care ea rămase în casă. Se ascunse în pădure şi o veghease zi şi noapte. De când o văzuse tuşind de ţi se rupea inima îşi spuse că nu o va părăsi sub nici o formă. O veghease în timp ce febra aducea la viaţă cele mai odioase lucruri şi o speriau. El mereu fusese acolo şi se rugase şi sperase ca totul să se oprească. Dormise chircit în ascunzătoare atunci când ea era liniştită şi răsufla uşurat când ea nu mai tuşea. În tot restul timpului el era treaz şi în alertă. De fiecare dată când ea tuşea el era afară, în pădure, ascultând-o îndurerat că nu putea face nimic. Nu îi plăcea gândul că o ştia lângă patru vampiri şi nici posibilitatea de a fi lângă ea când îşi va reveni nu îl mai îmbuna. El îşi dorea să fie şi acum lângă ea când o vedea bolnavă. Nu se temea de o răceală dar ştia, simţea din toată inima iar instinctul îi confirmase acealaşi lucru, că dacă ar sta lângă ea o va face să se simtă mai bine. Îşi dorea să fie lângă ea şi să o simtă cum îl îmbrăţişează şi îşi afundă mâinile în blana lui.
Când doctorul venise să o consulte în a treia zi de când ea rămase în casă ştiuse că ceva nu este bine. Mirosise temperamentul şi gândurile doctorului de îndată ce acesta coborâse din maşină şi cu greu se abţinuse să nu mârâie. Ştia ceea ce îi va face dictorul prietenei sale dar din respect pentru dorinţa ei de a rămâne secretă existenţa lui nu ieşise să îl sfâşie înainte să intre în casă. Nu fusese liniştit ştiindu-l înăuntru deşi în casă era un vampir care o putea proteja. Ştia că nimeni, absolut nimeni nu o putea proteja aşa cum o făcea el iar acel vampir va întârzâia dacă nu chiar eşua. Fusese nervos şi agitat dorindu-şi să poată intra şi să o apere dar nu putea. Vampirul de îndată ce l-ar fi văzut l-ar fi atacat iar el nu ar fi fost suficient de rapid încât să ajungă în camera ei fără un ajutor. Era singur şi ura că trebuia să se bazeze pe ajutorul unui vampir care putea eşua. Îşi dorea cu atâta ardoare să fie lângă ea şi să o poată proteja încât înncepuse să scormonească inconştient în pământul de sub el.
Auzise uşa de la camera ei închizându-se şi mârâi scurt. Nu avea nevoie de nas ca să ştie ceea ce se întâmplase şi să ghicească cum rămase doctorul singur cu ea. Curios de ceea ce îndrăznea doctorul să îi facă şi ştiind să se caţere în copaci se prinse de scoarţă şi sări sus pe creangă. De unde se afla vedea perfect camera ei iar când o văzu trează se mai linişti. O văzuse când se ridicase în şezut iar atunci când căzuse imediat înapoi în pat ştiuse că ea era prea slăbită. Urmării scena din faţa ochilor lui agitându-şi coada vizibil nervos. Îşi spuse că va interveni doar atunci când vampirul nu va mai apărea, doar atunci când va fi aproape prea târziu pentru Alice. Era puternic şi ştia asta iar tot ce avea nevoie ca să pătrundă în camera ei pe fereastră era puţin avânt. Ştia că dacă ar face-o s-ar demasca imediat dar prefera să îşi riste viaţa decât să o ştie violată, prefera să o ştie teafără.
De îndată ce Alice căzuse din pat peste partea cealaltă ştiuse că ea era o luptătoare. O văzuse când îl lovise şi îi veni să strige de bucurie ştiind ceea ce făcuse. Nu avu timp să se bucure căci atunci când auzi un motor de maşină se puse în gardă. Cunoştea torsul maşinii şi ştia că Justin şi Jennifer ajunseseră acasă. Văzuse salvarea Aliciei în cei doi şi se gândi ce ar putea face ca să îi ghideze spre camera prietenei sale. Coborâ silenţios din pom şi simţi cum moare de nervi când îi văzu pe cei doi cum stau în faţa casei şi nu intră ca să o salveze.
- Se pare că a venit doctorul! exclamă Jennifer.
- Abia aşteptam să vină! vorbi Justin cu încântare. În sfârşit Alice va fi mai bine.
Eroul ştia că dacă cei doi nu se grăbeau să intre în casă Alice nu va mai fi bine niciodată. Văzu lângă labele sale o pietricică. Fară să se gândească de două ori luă pietricica şi o aruncă spre uşa de la intrare. Aşa cum se aşteptase cei doi vampiri auziră atunci când piatra lovise lemnul uşii. Cei doi se întorseseră de îndată spre intrare.
- Ce crezi că a fost asta? întrebă Jennifer cu teamă.
- Habar nu am.
Justin şi Jennifer intrară de îndată în casă. Eroul simţea că nu mai poate sta locului din cauza agitaţiei. Se urcase din nou în copac la fel de silenţios şi privi în camera Aliciei. Ipostaza în care îi văzu îl făcu să mârâie de nervi. Se pregăti să sară de pe creanga copacului dacă nici unul dintre cei trei vampiri nu o vor salva. Înainte de a sări auzi clar trei bubuituri în lemn. Privi în continuare în cameră unde sunetul inconfundabil al unei palme trase îl convinse să sară din copac şi să intervină. Cu o secundă înainte de a sări văzu şi auzi cum uşa de la camera ei este trântită de perete. Din cauza gravitaţiei sări jos din copac şi se reascunse între tufişuri aşteptând.
Văzu cum doctorul iasă din casă şi se urcă grăbit în maşină. Dacă nu ar fi fost proprietatea vampirilor care îl împiedica ar fi ieşit din ascunzătoare direct la gâtul doctorului. Unul dintre vampiri ieşi afară mult prea târziu iar doctorul scăpă.
Eroul nu mai stătu pe gânduri şi se puse în mişcare. Se întoarse în pădure şi alergă grăbit. Ştia ceea ce poate iar la scurt timp ajunse maşina sport a doctorului. Alergase prin pădure cunoscând-o perfect şi nu se oprii deloc şi nici nu încetiti când maşina cotii pe un drum mai puţin circulat, alegerea doctorului îl încânta iar din pădure mârâi o dată cu motorul. Lăsându-l să privească pe geam se îndreptă spre maşină şi o lovi cu putere îndoind portiera din stânga. Doctorul nu oprise iar el nu renunţă lovind încă o dată. Aproape scoase maşina pe carosabil când lovise aripa din spate dar măcar îl opri.
Când doctorul coborâ el mârâi iar tot ceea ce urmase mai departe îi rămase drept o amintire plăcută de răzbunare.
~~~
Un mârâit puternic se auzi dinspre pădure iar doctorul simți cum sângele îi îngheață. Deschise portiera din dreptul şoferului și scoase o armă de vânătoare. Un al doilea mârâit se auzi iar doctorul armă pușca de vânătoare. Din partea cealaltă a pădurii, partea dreaptă a mașinii se auzi încă un mârâit, unul mult mai apropiat și mai înspăimântător. Temător, doctorul nu mai stătu pe gânduri și se pregăti să tragă. Când ochii o umbră mare și înspăimântătoare fu pe neașteptate lovit din lateral. Arma de vânătoare îi fusese smulsă din mâini iar el încercă să se întoarcă pe spate. În fața lui văzu cel mai frumos specimen de animal, un lup, care în alte circumstanțe ar fi fost incredibil de plăcut. Lupul cu blană roșiatică avea între fălci țeava armei de vânătoare și, privindu-l atent în ochii pe doctor se încordă și rupse țeava dintr-o mișcare. Patul armei alături de o bucată de țeavă căzu de o parte a lupului iar o parte din țeava puștii de partea cealaltă. Când frumosul lup deschise gura doctorul văzu o parte mare a țevei între fălcile sale și se cutremură. Lupul lăsă bucata de țeavă să îi cadă din gură în timp ce privea doctorul ca mai apoi să se îndrepte spre el. Făcându-i o deosebită plăcere doctorul o luă la goană iar el nu făcuse altceva decât să îl urmeze. Alergă în spatele lui în pas relaxat iar când se gândi să îl terorizeze și mai mult pe om alergă în dreptul lui de o dată cu el. Bărbatul îl privi terifiat iar lupul, amuzându-se, se izbi cu putere în el. Impactul lor îl făcuse să cadă și să se rostogolească până aproape de intrarea în pădure iar lupul se îndreptă spre el. Văzându-l atât de mare și de fioros venind spre el doctorul o luase la goană prin pădure.
Satisfacția lupului crescu de îndată ce își dădu seama încotro se îndreaptă, inconștient, doctorul. Alergă după el ca să îl ațâțe mai tare și să îl sperie. Când hotărâ că erau destul de aproape de prăpastia ascunsă de vegetație acționă. Sări în spatele doctorului fără a se gândi de două ori dacă acesta se va lovi de o piatră sau dacă se va răni când va cădea. Nu îl interesau aceste lucruri. Doctorul țipă după ajutor iar urechile Eroului fu mângâiate de vocea lui prevestitoare. După o perioadă mai îndelungată în care îi zgâriase spatele cu ghearele și îi sfâșie hainele reuși să îl scape. Alergă după el ca pisica după pradă iar când ajunse de marginea prăpastiei se gândi că netotul va cădea înăuntru fără să o vadă. Spre fericirea lui doctorul se oprise la timp și se uita pe unde ar putea trece pe partea cealaltă crezând că lupul nu îl va urmări. Mârâi amenințător ca să îl sperie și să îi spună că era în spatele lui. Doctorul se întoarse spre el fiind plin se sânge pe spate și cu capul puțin spart. Mirosul de sânge întărâtară nările Eroului iar el se apropie de victimă cu pași înceți și apăsați. Știind că omul va merge mai aproape de marginea prăpasitei și știind că nu se va mai putea distra pe seama lui sări pe pieptul său. Acțiunea sa îl sperie pe doctor care, căzând pe spate sub greutatea lupului, începu să țipe ca din gură de șarpe. Eroul se hotărâ să termine cu aceste țipete și sări la gâtul doctorului cu colți pregătiți. Ghinionul bărbatului că păr alb fu când se mișcase iar lupul nu îl mușcase de gât așa cum sperase ci îl mușcase de umărul drept. Mulțumindu-se și cu atâta și dorind ca mușcătura să nu fie în zadar își încleștă fălcile peste umărul lui până când, asemenea puștii, îi rupse osul cu o trosnitură. Bărbatul țipă și luă o piatră ce o găsi lână el. Cu ultimele fărâmițe de putere lovi capul lupului încercând să scape. Eroul enervat peste măsură îl prinse de mână și îi rupse încă o dată oasele cu fălcile sale puternice. Văzându-l atât de agonizat pe doctor se gândi să îi curme suferința și sări la gât unde mușcă cu putere. Simți cum coloana vertebrală se rupse între dinții săi iar esofagul se frânge. Gura îi fu invadată de sânge iar țipetele omului încetaseră de îndată ce corzile sale vocale fură distruse.
Văzându-l ucis Eroul îl prinse de unul dintre picioare și îl trase spre prăpastia îngustă dar abruptă și periculoasă. După ce îi dădu drumul prin despărțitură așteptă până auzi cum trupul lui se lovește de margini în timp ce cădea tot mai adânc. Când zgomotul făcut de trupul lui în derivă se opri Eroul își ridică botul spre cer și urlă cât putu de tare plin de triumf.
~~~
După ce îl ucise pe doctor şi după ce se bucură de sângele gustos de pe bot se întoarse înapoi la casa Aliciei. Nu fusese surprins când constatase că totul rămăsese gol iar ei plecaseră de îndată. Ştia că nu merseseră după doctor ci o duseseră pe Alice la un spital în oraş. Văzând casa singură pentru prima oară nu putu rezista tentaţiei şi ieşi din pădure. Din câţiva paşi ajunse la intrare şi constată dezamăgit că uşa era încuiată. Se retrase şi făcu un ocol complet locuinţei căutând o fereastră deschisă. Singura găsită fu cea din camera Aliciei şi, fără a se gândi de două ori, sări spre ea. Ca să nu dea de bănuit se transformase în om şi se prinse de marginea gesmului în timp ce era în aer. Îl deschise larg ca mai apoi să intre ca o felină în camera ei.
Mirosul îl copleşi. Fiecare colţişor avea parfumul ei specific şi frumos. Se duse în mijlocul camerei şi se roti privind în jur. Alice avea un şofonier mare crem în care el abia aştepta să îşi vâre nasul aştepta frumos la marginea peretelui, o măsuţă de toaletă aproape goală lângă, un dulap pentru lenjerie imediat după, un birou drăguţ şi curat la peretele cu geamul şi un pat la mijlocul peretelui dintre uşă şi geam. Patul mare şi frumos plin cu mirosul ei era încadrat de o bibliotecă frumoasă plină cu cărţi.
Primul lucru în care scotocise fu dulapul ei de haine. Zeci de bluze mai groase, blugi şi tricouri îi făceau cu ochiul în timp ce un miros plăcut de proaspăt spălat venea dinspre ele. Erau incredibil de multe haine în care nu o văzuse niciodată şi care i-ar fi venit incredibil de bine.
Dinspre măsuţa de toaletă venea un miros incredibil de frumos care îl copleşi. Era mirosul ei mult mai puternic şi mai proaspăt. O sticluţă cu parfum rămase fără capac iar el inspiră de îndată mirosul. Văzu peria ei şi atinse un fir de păr brunet gândindu-se că o atingea pe da. Firul de păr era strălucitor şi rezistent, aşa cum se aşteptase.
În continuare merse la dulapul cu lenjerie. Primul sertar era închis cu cheia iar el se întristă când trase de el şi nu se deschise. Încercase următorul sertar unde mai mulţi ciorapi îi făcuseră cu ochiul. Culorile era multe iar modelele pe măsura aşteptărilor. Culoarea predominantă era alb şi negru iar el luă o pereche şi o mirosi. Deşi perechea era deja spălată mirosul ei încă se mai distingea chiar dacă era mai slab. În următorul sertar găsi ceea ce ghicea că se află în primul. Găsi o pereche de chiloţi impecabili şi un sutien asortat. Când îl luă în mâini îşi dăduse seama de ce nu era în primul sertar: sutienul era prea mic pentru ea şi probabil că şi chiloţei la fel.
În continuare îşi plimbă degetele peste tastatura leptopului ei nevrând să îi invadeze intimitatea.
Următoarea lui oprire fu biblioteca ei. Privi fără a atinge titlurile volumelor pline de acţiune unde personajele principale erau sau se întâlneau cu oameni-lupi, toate cărţile cu vârcolaci erau aşezate pe două rafturi mari: Lupii din Mercy Falls toate cele trei volume, Nu plânge sub clar de lună cu doar cele două volume publicate, Umbra noptii, Blestemul lupilor, Lună Plină, A doua Lună Plină alături de alte poveşti cu vârcolaci. Pe un alt raft, exact deastupra, era seria Amurg, Altfel de Îngeri cu cele două volume ale sale publicate, toată seria intitulată Vampirii din Morganville cu cele opt volume ale sale, întreaga serie Casa Nopţii cu cele nouă volume publicate, Jurnalele Vampirilor şi Academia Vampirilor cu cele şase volume ale sale. Cărţile cu vampiri le întreceau pe cele cu vârcolaci cu un raft şi jumătate. În continuare citi următoarele titluri care aveau acţiunea despre vrăjitori: Cercul Secret cu cele cinci volume, Harry Potter cu cele şapte volume imense şi Hex Hall. Mai departe descoperii seria Giorgina Kincaid, Urâţii, Frumoşii, Starters şi Endres, Dispozitive Infernale, Instrumente Mortale, Jocurile Foamei, Eve, Damnare şi celelalte două volume ale lui Lauren Kate care fac parte din aceaşi serie, Îngerul Nopţii şi Crescendo situate unul după altul făcând parte din aceaşi serie şi mai multe volume ale căror titluri nu le putea vedea.
- O iubitoare de supranatural, spuse el mântru privind întregul peretre plin de cărţi.
Trecu de partea cealaltă a patului unde un alt perete era plin de cărţi. Se apropie de ele aproape lovindu-se de scăunelul mic. Citi zecile de titluri care îi făceau cu ochiul. Zeci de cărţi de Agatha Christie, mai multe volume ale lui James Petterson, Litera Stacojie, seria Labirintul, fiecare volum al seriei Divergent, Vampiraţii şi multe alte volume.
Ceea ce îi atrase atenţia fu o carte acoperită cu puf roz. Deşi spuse că nu va atinge nimic de pe raft o luă şi o deschise. Spre surprinderea lui nu dădu peste o carte ci peste un jurnal. Nu dorise să îi imvadeze intimitatea dar ochii lui poposier asupra unui nume: Christopher. Curios să vadă ce este cu acest nume citi întreaga pagină pentru a afla. Sentimentele ei de dragoste şi simpatie pentru Chris îl copleşiră şi dădu pagina pentru a afla mai multe. Citi fiecare rând scris cu caligrafia ei minuntă pentru a înţelege ceea ce păţise Alice a lui. Data în care scrisese în jurnal fu cea de douăzeci, ziua în care ea se îmbolnăvi. Curios şi dornic să afle ceea ce o făcuse să plângă citi toată povestea. Află cum Chris al ei o sărutase pe Aylin şi cum i se frânse inima. Află cum ţinuse totul în ea şi nu spuse nimănui ca mai apoi să se elibereze de lacrimi îmbrăţisându-si prietenul. Fiecare trăire a ei din ultimele zile fusese scrisă iar el află cum suferise şi plânse în timp ce febra şi halucinaţiile o torturau. Ştia când scrise în jurnal, atunci când se trezise în toiul nopţii şi plânse puternic cu jumătate de zi în urmă.
Auzi de afară un zgomot iar el ştiu că stătuse prea mult în camera ei. Puse jurnalul la loc cu durere în inimă după ce citi ceea ce păţise Alice. Aruncă o privire ca să se asigure că totul era exact aşa cum găsise când intrase şi plecă lăsând geamul deschis. Se transformase şi fugi în pădure unde ştia că Alice se va întoarce într-o zi. Nu îi venea să creadă ce trăise şi ce îi făcuse persoana la care ţinea. Nu îi venea să creadă cum cineva care nu o băga în seamă îi frânse inima tânără atât de tare.