Zhou Xiang a primit un telefon de la Cai Wei în timpul nopții. Cai Wei i-a spus cu entuziasm că regizorul Wang ar putea colabora din nou cu Wang Yudong pentru următorul său film, iar compania lui Wang Yudong îl dorea în continuare pe Zhou Xiang să fie dublura lui de arte marțiale.
Zhou Xiang a fost uimit: "Directorul Wang colaborează din nou cu Wang Yudong? Au ajuns deja să se certe foarte tare unul cu celălalt".
"Directorul Wang nu vrea, dar investitorii vor ca Wang Yudong să fie în film, pentru a garanta succesul de box office. Încă se mai ceartă pe tema asta, dar cred că vor trebui să ajungă la un compromis în cele din urmă."
Zhou Xiang s-a simțit puțin obosit. "Wei'ge, nu vreau să o fac de data asta."
"Ce? De ce?"
"Știi deja ce s-a întâmplat data trecută. Wang Yudong are cu siguranță o părere proastă despre mine acum, iar eu mă simt foarte stânjenit de asemenea. Gândește-te cât de distrus voi fi dacă cei doi încep să se războiască din nou și mă fac carnea lor de tun. Prefer să câștig mai puțini bani decât să mă aflu în ape tulburi."
"Îndoielile tale sunt justificate, dar șeful nostru Wang este unul dintre principalii investitori de data aceasta. El încă mai speră că poți participa și tu. Compania noastră te va susține orice ar fi, și nu e ca și cum l-ai fi jignit direct pe Wang Yudong sau ceva de genul ăsta, nu e posibil ca el să fie atât de îngust la minte."
"În orice caz, simt că i-am atras antipatia, așa că va fi mai bine să stau departe de el. Chiar nu vreau să accept slujba." Dacă ar fi fost doar acel incident de data trecută, poate că Zhou Xiang nu ar fi fost atât de temător, dar Wang Yudong a descoperit relația sa cu Yan Mingxiu. Ar fi fost ciudat dacă Wang Yudong ar fi putut să pară încă fericit văzându-l. Nu mai vroia să spună nimic despre colaborare, de acum încolo Zhou Xiang plănuia să îl ocolească pe Wang Yudong.
Cai Wei a spus cu un ușor regret: "În regulă, asta e treaba ta, oricum am alte slujbe disponibile pentru tine. A, da, Lan Xirong va fi al doilea actor principal. El este cea mai populară vedetă din compania noastră în acest moment, șeful Wang a depus într-adevăr multă muncă și efort pentru el."
"Este un lucru bun. Puștiul ăsta poate ridica un astfel de pod mare și nu a trădat niciodată așteptările șefului Wang."
Cai Wei a fost de acord: "Da, a crezut că vei continua să fii dublura lui Wang Yudong și a fost încântat. Spunea că va putea să joace alături de tine și că este fericit chiar dacă fața ta nu va fi arătată. Dar cum se pare că nu vei accepta slujba, va fi cu siguranță foarte dezamăgit. Puștiul ăsta chiar știe cum să își arate recunoștința și te tratează foarte bine."
Zhou Xiang a râs: "Cum se poate numi asta a acționa în mod opus unul față de celălalt? Fă-l să se concentreze asupra propriei sale interpretări, eu sunt doar un cascador, cum aș putea să joc alături de el?"
"Când se duce la tine să se plângă, te ocupi singur de asta."
Au mai stat puțin de vorbă, apoi au închis telefonul.
Trecuseră deja trei zile de la disputa lor și Yan Mingxiu nu se mai întorsese de atunci. Nu răspundea nici la telefoane. Era așa de fiecare dată. Se hotăra să ignore pe cineva și îl ignora cu adevărat. Zhou Xiang era neputincios să facă ceva în privința lui.
Se pregătea să caute ceva de mâncare când a auzit deodată o ușă deschizându-se. Cineva de afară deschidea ușa de la intrare.
Zhou Xiang s-a grăbit să se îndrepte spre sufragerie și, cu siguranță, l-a văzut pe Yan Mingxiu împingând ușa și intrând.
Zhou Xiang era puțin emoționat: "Te-ai întors".
Yan Mingxiu l-a privit cu răceală: "Am venit să iau ceva." După ce a vorbit, a intrat în birou și a scos dintr-un sertar un plic cu un dosar maro.
Zhou Xiang l-a urmat în birou și a închis ușa încăperii în urma lui. El a spus serios: "Mingxiu, putem să avem o discuție?"
"Nu am timp". Yan Mingxiu a răspuns fără să ridice capul. După ce a terminat de inspectat lucrurile din plic, s-a întors să plece cu el.
Zhou Xiang s-a oprit în fața ușii camerei și a spus, fără să lase loc de discuții: "Mingxiu, hai să vorbim."
Yan Mingxiu l-a privit furios: "Nu era vorba să nu ne amestecăm în treburile celuilalt? Nu avem nimic de discutat".
Zhou Xiang a spus cu un zâmbet încordat: "Am fost prea agitat în acea zi. Amândoi n-am fost prea cumpătați în acea zi. De fapt, totul este doar o neînțelegere. Putem să vorbim cum se cuvine unul cu celălalt? Îți jur că nu este nimic între mine și Lan Xirong. Inima mea te are doar pe tine. Suntem împreună de atât de mult timp, chiar vrei să fim blocați într-o ceartă din cauza unei neînțelegeri?"
Stratul de armură dură și rece al lui Yan Mingxiu a slăbit o fărâmă mică, dar a continuat să se uite lung la Zhou Xiang.
Zhou Xiang a spus oarecum neîncrezător: "Mă placi chiar și numai puțin, nu-i așa?"
Yan Mingxiu a fost luat prin surprindere. De fapt, nu știa cum să răspundă. Îl place? Persoana pe care o plăcea era acel Wang Yudong, care nu-i va aparține niciodată pentru toată eternitatea, nu un înlocuitor.
Cum îl făcuse pe Zhou Xiang să gândească în felul acesta? Ce l-a făcut pe Zhou Xiang să creadă că îl plăcea? Acest lucru îl îngrozea până la punctul în care se simțea umilit și furios auzindu-l pe Zhou Xiang punând acest gen de întrebări. Practic, aceasta îi punea la îndoială sentimentele.
Să fi fost din cauză că el și Zhou Xiang erau prea apropiați și a uitat să mențină distanța? Nu voia deloc să-l lase pe Zhou Xiang să aibă o astfel de impresie greșită.
Deși, niciodată Zhou Xiang nu se simțise deprimat, Zhou Xiang se obișnuise deja să nu obțină niciodată răspunsul pe care îl dorea. Avea chiar sentimentul că, indiferent de câtă energie ar fi depus, tot nu va reuși niciodată să zdruncine inima lui Yan Mingxiu. Acest sentiment era ca o groapă fără fund. Ceea ce investise nu era nesemnificativ, dar Yan Mingxiu nu era dispus nici măcar să se lase convins sau să accepte măcar un cuvânt de-al său. Când se va ajunge la un sfârșit?
Chiar și Zhou Xiang, mereu optimist, gusta acum amărăciunea înfrângerii.
În timp ce Zhou Xiang era abătut, clopotele de alarmă au început să sune sălbatic în capul lui Yan Mingxiu. Îi plăcea să locuiască împreună cu Zhou Xiang, dar nu voia absolut deloc să aibă vreo legătură emoțională cu el. Poate că, acceptând să trăiască cu el, a fost o decizie nesăbuită și greșită de la început. Acum că apăruse o problemă, trebuia să o îndrepte prompt.
"Cred că... ar trebui să mă mut." Palmele lui Yan Mingxiu erau umede de sudoare când a rostit aceste cuvinte, iar buzele lui Yan Mingxiu se simțeau grele ca o mie de kilograme. De ce era atât de ezitant?
Zhou Xiang și-a ridicat imediat privirea spre el. În ochii lui se citea o panică totală. "Mingxiu!" Zhou Xiang și-a lăsat umerii în jos dezamăgit. Nu era vorba că nu știa la ce se gândea Yan Mingxiu. Yan Mingxiu voia doar să găsească un tovarăș și nu voia să amestece emoțiile în asta. Scopul lui Zhou Xiang era deja complet diferit acum. Acest tip de relație fizică ocazională era foarte comună în cercul de divertisment. Toată lumea făcea parteneriat cu cineva pentru a-și petrece zilele. Dormeau împreună, discutau și își țineau companie unul altuia, astfel încât viața lor să nu fie singuratică. Cu toate acestea, nu aveau intenția de a fi împreună pe termen lung, trăind și luând decizii pe zi ce trece. Dacă unul dintre ei decide să pună capăt într-o zi, atunci pot pune capăt lucrurilor în mod calm. Acesta era un fel de relație cu adevărat armonioasă, iar oamenii nu aveau șanse să ajungă să se sfâșie unul pe altul. La început, atât el, cât și Yan Mingxiu avuseseră acest gen de atitudine când au început să locuiască împreună. Zhou Xiang a fost cel care a depășit limita. Era nemulțumit de acel tip de relație. Îl plăcea pe Yan Mingxiu și își dorea mai mult, dar Yan Mingxiu nu-l plăcea pe el.
El a fost cel care a încălcat regulile. Nu putea să-i ceară lui Yan Mingxiu să coopereze cu el.
Cu toate acestea, nu putea suporta ca relația lor să se termine așa. Nu putea să accepte asta. Nu a avut de ales decât să spună cu amărăciune: "Mingxiu, am fost prea lacom, nu te muta. Hai să ne întoarcem la relația noastră inițială. Putem să ne întoarcem la cum eram înainte?"
Nu mai putea suporta. Chiar nu putea suporta să se despartă de el. Dacă ar fi fost posibil să încetezi să mai placi o persoană oricând dorești, câte lacrimi ar fi putut fi economisite?
Inima lui Yan Mingxiu a început să pulseze cu o durere apăsătoare, chiar și respirația lui a devenit puțin neregulată. A vrut să se rupă cât mai repede de această emoție străină. Și-a coborât capul și a spus cu severitate: "Vom vorbi despre asta altă dată". A pornit spre ieșire cu dosarul în mână.
Zhou Xiang l-a îmbrățișat. "Mingxiu, trăim atât de bine împreună. Sper că nu vei pleca." Zhou Xiang nu implorase niciodată pe cineva în acest fel. Simțea că pierduse multă onoare, dar era ceva ce-și putea permite să piardă.
Obrajii lui Yan Mingxiu erau chiar lângă părul lui Zhou Xiang. Era ușor și moale și gâdila puțin, zgâriindu-i inima puțin câte puțin.
Această persoană îl plăcea atât de mult. Chiar voia să-l lase pe acel supranumit Lan să vadă.
Cum din cauza lui Lan Xirong avea o nemulțumire, resentimentele și furia lui s-au estompat instantaneu într-o mare măsură. Yan Mingxiu l-a mângâiat pe păr pe Zhou Xiang și a spus morocănos: "Am și eu voie să am un cuvânt de spus în relația ta cu acel Lan Xirong?"
"Am eu de ales?" Zhou Xiang a spus neputincios: "Tu ești strămoșul meu".
Privirea de pe fața lui Yan Mingxiu s-a liniștit în cele din urmă.
Zhou Xiang a profitat de ocazie pentru a spune o mulțime de cuvinte măgulitoare. Criza de data aceasta părea să se fi aplanat fără probleme. Cu toate acestea, Zhou Xiang știa că, cu cât se apropia mai mult de Yan Mingxiu, cu atât își dorea mai mult să-l obțină. Cu cât dorea mai mult să-l obțină, cu atât mai mult trebuia să se controleze. Să continue să trăiască împreună cu Yan Mingxiu nu era o decizie bună, dar știa că nu putea suporta să se despartă de el.
Spera că într-o zi va putea să renunțe liber și la Yan Mingxiu.