𝟏𝟑. 𝐂𝐞 𝐝𝐫𝐚𝐜𝐮 𝐬-𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐚𝐦𝐩𝐥𝐚𝐭?
EVELYN MARTINEZ
Mașina gonea pe străzile din New Jersey, acul din bord indicând 230 km/h. Nu știu dacă Kai vrea să mă sperie sau să mă impresioneze, dar nu-i iese nici una, nici alta.
Cred că cel impresionat a fost el când m-a văzut îmbrăcată așa. Îmi pare rău că nu mi-am pus fratele să-i filmeze reacția pe geam. A fost prea amuzant să-l văd cu bricheta aprinsă, tigara pe jos și gura deschisă.
M-a surprins când m-a întrebat dacă vreau să ieșim undeva după ce termină și inițial am crezut că glumește cu mine, dar cu toate astea m-am îmbrăcat și l-am așteptat.
Kai manevra foarte bine volanul, iar toate mișcările sale erau calculate. A făcut slalom printre mașinile de pe autostradă, iar înainte să ieșim din centrul orașului, am trecut printr-o intersecție mortală când semaforul era roșu, dar cumva încă suntem în viață.
Venele de pe brațele sale erau proeminente și arătau atât de bine în combinație cu tatuajele. Omul ăsta era tot ce ți-ai putea dori de la un bărbat, e misterios, frumos, sexy, inteligent, dar dacă mi-aș permite să simt mai mult pentru el, probabil am să-l pierd și pe el ca pe ceilalți.
— Te simți bine, Eve?
Mâna lui Kai poposea pe coapsa mea, degetul său trasând linii imaginare pe ea.
— Sunt bine, de ce? întreb nedumerită
— Te uiți în gol de cinci minute și nici măcar n-ai observat că am ajuns.
Ridic privirea și o îndrept către geam, dar mă încrunt când observ că suntem într-o parcare goală.
— Pe bune, Kai? Ai de gând să mi-o tragi în parcarea asta pustie? întreb, iar buzele i se curbează într-un zâmbet arogant.
— Vrei să ne-o tragem, Ev? se apropie de fața mea, gurile noastre fiind la o distanță amenințătoare.
— Asta e tot ce ai înțeles din ce am zis? înghit în sec când îi simt respirația grea peste buzele mele.
— E tot ce mă interesa, mâna sa urcă pe materialul blugilor și-mi traversează corpul până ajunge la buza de jos, pe care o atinge delicat, făcându-mă să tremur ușor.
— Poate ar trebui să te intereseze și că nu-mi dores..
— Shht, șoptește în timp ce degetul său arătător se poziționează pe buzele mele, strici momentul, iubito.
Ochii săi i-au fixat pe ai mei, iar degetul i s-a mutat pe obrazul meu, mângâindu-l delicat. Într-o fracțiune de secundă, gura sa a luat-o cu asalt pe a mea, fără să mă atenționeze înainte.
Buzele sale le frământă cu dorință pe ale mele, mâinile mele îi înfășoară gâtul și mă simt ridicată de pe scaunul meu. Am ajuns în poala sa, pe scaunul șoferului, neîntrerupând sărutul.
— Oricât de mult mi-ar plăcea să continuăm asta, trebuie să ieșim din mașină, spune și se depărtează de mine.
Ce dracu s-a întâmplat?
— Poftim? mă trezesc șoptind.
— Nu parcarea e locația finală, Eve. Haide, avem de mers puțin pe jos până acolo.
Mă dau jos din mașină, încă șocată de cele întâmplate cu câteva minute în urmă și îl urmez. Mâinile noastre se împletesc când ajung în dreptul său, iar pe chip îmi înflorește un zâmbet sincer.
Timp de cinci minute mergem fără să vorbim unul cu altul. Kai se oprește și își desprinde mâna de a mea, apoi mă privește emoționat și scoate o eșarfă roșie din geaca sa.
— Vreau să-ți leg asta la ochi, e o surpriză. E ok?
— Ăm..da, răspund sceptică.
Îmi leagă eșarfa la ochi și mă prinde din nou de mână, conducându-mă spre surpriză. Una dintre mâinile sale îmi cuprinde talia și mă ajută să merg fără să mă rănesc.
La scurt timp aud râsete de copii și muzică, iar un miros de popcorn îmi inundă nările. Ne-am oprit, iar Kai a desfăcut eșarfa. Când am privit în jurul meu și am văzut numele carnavalului, lacrimile mi-au inundat ochii.
Carnavalul este cel la care veneam cu Keith.
„ — Haide, iubito! Doar așa îți poți învinge teama de înălțimi, Keith, iubitul meu mă încurajează să urc în roata mare de la carnaval.
Privesc speriată roata din fața mea, care probabil are în jur de 30 de metri înălțime, apoi îmi privesc iubitul care poartă un zâmbet larg pe chip.
La dracu! Am să o fac!
— Bine, mă urc. Dar doar dacă mă ții de mână.
— N-am să-ți dau drumul niciodată, Liv. Niciodată, îmi cuprinde mâna și o întoarce sărutându-mi podul palmei, ca de fiecare dată când vrea să-mi arate că mă iubește.
Îl iubesc pe omul ăsta mai mult decât propria-mi viață și probabil am să-l iubesc până în ziua în care voi închide ochii definitiv.
— Hai acum până nu mă răzgândesc, spun grăbită și îl trag după mine la casa de bilete.
— O să fii bine, Olivia. Sunt lângă tine.
Mereu încearcă să mă încurajeze și mereu reușește să-mi redea încrederea în mine. Mă simt atât de prost că l-am mințit legat de familia mea, când el e atât de sincer cu mine.
Keith știe că în afara mamei mele, nu mai aveam pe nimeni. Nu-mi știe nici măcar numele adevărat. Când am ajuns în New Jersey, mama ne-a schimbat numele pentru că voia să rupă orice legătură cu tata.
În venele mele o să curgă întotdeauna sângele unui mafiot, iar mâinile mele vor fi veșnic pătate de sângele oamenilor cărora le-am luat viața fără să clipesc. Inclusiv viața mamei mele.
Tata nu a luat niciodată legătura cu mine de când am plecat, însă fratele meu, Diego, a încercat să fie acolo pentru mine de fiecare dată. Când nu a mai putut, Dumnezeu mi-a trimis un înger.
Keith Evans este îngerul meu păzitor.
— Ești gata, iubire? vocea sa mă aduce la realitate și aprob din cap mergând cu el de mână spre roată.
Momentul ăsta o să fie una dintre cele mai frumoase amintiri cu el. "
Keith Evans a fost îngerul meu păzitor, până când i-am tăiat aripile și l-am lăsat să zacă, sângerând pe podeaua rece.
— Iubito?
Tresar când palma lui Kai îmi atinge ușor spatele.
— Sigur te simți bine? Putem pleca dacă nu te simți bine aici, îl opresc chiar înainte să mă tragă după el la mașină.
— Ignoră reacțiile mele și hai să trăim momentul, K.
— K? întreabă surprins
— Credeai că doar tu ai voie să-mi prescurtezi numele, Martin?
Întreb zâmbind când îi observ chipul luminându-se. Zâmbește la rândul său, lăsând la vedere dinții săi de un alb imaculat.
— Evelyn Martinez, reușești să mă surprinzi în fiecare zi.
Brațul său îmi înconjoară umerii și pornim spre intrarea carnavalului, privind toți copii și toate cuplurile care se distrau și râdeau.
— Ce vrei să faci prima dată? mă întreabă
— M-ai aud aici și nu știi cu ce să începem? Mi-ar fi rușine în locul tău, Kai Martin.
— Iubito, eu aș fi vrut să termin ce am început în mașină, dar avem timp destul când plecăm de aici.
Șoptește și îmi face cu ochiul când se depărtează de mine, lăsându-mă cu gura căscată.
— Ei bine, tu ai întrerupt ce se întâmpla acolo, nu uita asta.
— Da, pentru că nu vreau să ajung direct în patul tău, Ev. Vreau ceva real cu tine, nu doar o seară.
Îmi cuprinde mâinile într-ale sale și mă privește în ochi când spune asta. Licărirea din ei mă face să mă topesc sub privirea sa.
Oare Kai vorbește serios? Vrea ceva real cu mine sau sunt doar jucăria cu care îl poate controla pe tatăl meu?
— Dacă mă minți, te voi distruge, Kai, șoptesc adevărul sub formă de amenințare.
— M-aș distruge singur, dacă te-aș răni pe tine, Ev, vorbește pe un ton sincer.
Un bliț puternic ne face să închidem ochii și să privim apoi spre sursa luminii. Un bătrânel, aproape de 80 de ani stătea cu aparatul foto în mână și zâmbea mulțumit de rezultat.
— Îmi pare rău dacă v-am speriat, dar voiam să imortalizez iubirea dintre voi. Sunteți atât de frumoși împreună, iar iubirea cu care vă priviți este rar întâlnită. Poftiți.
Ne întinde poza, iar când privesc chipurile noastre, pot să citesc mii de sentimente în ochii noștrii. Kai mă privea atât de frumos, cine ne vedea, putea să jure că suntem un cuplu cu o relație unică și lungă, când defapt noi încercăm să aflăm ce suntem.
— Mulțumim mult, Kai îi zâmbește cald și mă trage după el să cumpărăm bilete pentru casa groazei.
— Crezi că am să mă sperii și am să mă arunc în brațele tale, cavalere? întreb ironic
— Adică vrei să-mi furi ocazia de a face pe cavalerul cu tine, domnișoară Martinez? se apropie de mine și îmi cuprinde trupul în brațele sale.
— N-am spus asta. Doar te-am întrebat ce speri că o să se întâmple.
— Atunci uite ce-mi doresc, se apropie de urechea mea și-mi șoptește cât să aud doar eu, îmi doresc să-ți simt căldura corpului cât mai aproape. Îmi doresc să-ți gust din nou buzele cu gust de căpșuni și nu în ultimul rând vreau să plecăm de aici ca să pot rupe hainele astea de pe tine.
Am rămas șocată de sinceritatea sa. Nu pot spune că nu mă așteptam la ce voia să spună, dar sinceritatea cu care a spus-o, m-a lăsat fără cuvinte.
— Uite ce o să facem, K. Nu intrăm aici pentru că văd zilnic lucruri mult mai îngrozitoare. Vom lua vată pe băț, ne vom plimba, iar la sfârșit am și eu o surpriză.
— Întâlnirea asta parcă trebuia să fie planificată de mine, dar accept pentru că ai mare dreptate cu casa groazei și salivez după o vată pe băț.
Mergem până la standul cu vată pe băț ținându-ne de mână, iar Kai comandă una albastră și una albă. Cumva bărbatul ăsta știa că nu-mi place rozul.
De ce mă mai mir?
A fost cu ochii me mine încă de când am ajuns în orașul lui.
A omorât oameni pentru a avea cale liberă.
— Spune-mi ceva despre tine, mă trezesc vorbind, apoi iau o gură din vata de zahăr.
— Nu sunt multe de spus. Tatăl meu a decedat când eram mai mic, iar pe mama și fratele meu i-am pierdut acum câțiva ani.
Am atins un subiect sensibil pe care probabil nu voia să-l deschidă. Se vede pe fața lui cât de tare îl doare să vorbească despre asta.
— Îmi pare rău...nu știam..
— Nu aveai de unde să știi, Ev. Lucrurile astea nu le vezi pe dark web. Sunt informații personale pe care nu le dezvălui întregii planete. În afară de asta, restul presupun că le știi de la fratele tău. Nu te-ar fi lăsat în preajma mea dacă nu m-ar fi investigat înainte. Să nu mai zic de Hernandez care salivează după tine.
— Heei! Nu-i adevărat! Xavier nu salivează după mine, protestez.
— Așa e, nu după tine. După fundul tău, care apropo, s-ar potrivi perfect în mâinile mele, îmi face cu ochiul, lăsându-mă cu gura căscată. Tu ce poți să-mi spui despre tine?
— Am fost închisă la dezintoxicare mult timp. Am făcut lucruri oribile pe care le regret enorm, dar nu pot da timpul înapoi, oftez și închid ochii, încercând să-mi reprim lacrimile care amenințau să iasă.
— Ce fel de lucruri? Nu cred că te simți vinovată pentru moartea oamenilor pe care i-ai ucis când era nevoie.
Spune și știu exact ce vrea să facă. Vrea să afle ce ascund, dar nu e momentul să-i mărturisesc unui străin cum mi-am omorât mama și iubitul.
— O să afli la momentul potrivit, Kai. Hai să trecem la supriză. Uite cum o să facem.
— Sunt ochi și urechi, rostește aruncând un zâmbet fals.
— Mă vei duce acasă, de unde voi lua mașina mea și vom face o cursă prin oraș. Dacă vei câștiga cursa, câștigi o noapte cu mine.
— Și dacă vei câștiga tu? întreabă, ridicând o sprânceană.
— Dacă voi câștiga, îmi vei spune adevărul despre moartea lui Suarez.
— Scumpo, o să pierzi. Sper că ai o lenjerie din dantelă pe tine, îmi face cu ochiul și mă trage spre mașină.
Oh, dragule, știu orașul ăsta ca-n palmă.
CAPITOL NECORECTAT
Bună! Am revenit cu capitol nou. Următorul îl voi posta când vom strânge 140 - 145 de voturi.
Până atunci, cine credeți că va câștiga cursa din capitolul următor?