Ușa celulei sa deschis cu un zgomot oribil,lăsandu-l la vedere pe Jace Waley,fratele mai mare al Tinei.Tipul și-a ridicat capul,uitându-se la mine și la Jake.
A strâmbat din nas,plin de furie.Cred că noi doi eram ultimele persoane pe care voia să le vadă în secunda asta.Părea bine,dar după sângele pe care îl avea pe ambii pumnii,aș zice că tipul care și-a luat-o are nevoie de zile bune de spitalizare.
Jake se uita indiferent la el,dar Jace nu ia oferit o privirea atât de "blândă".Îl văzusem o singură dată pe băiatul ăsta și instinctele mele au sunat deja toate sistemele de alarmă.
Ceva nu îmi plăcea la el.Aveam un sentiment diferit de cel pe care îl avusesem atunci când l-am cunoscut pentru prima dată pe Jake.
Waley miroasea a belele.A mult mai multe belele.Mult mai periculoase și mai grave.Cu toții aveam probleme,dar unii dintre noi nu ar trebui să umble atât de liberi.
Tina a intrat în celulă,trăgându-și fratele într-o îmbrățișare.Acesta a ramas inert în brațele ei,dar sa rezumat la a-și așeza palma pe spatele ei,fără să își ia privirea de pe noi.
Presupunând că ceea ce la întrebat în șoaptă a fost "ești bine? ",acesta a dat afirmativ din cap și ia zâmbit.
Cu greu,tipul a eliberat banca și a părăsit celula împreună cu sora lui.
Sa întins ca o pisică,lăsându-și la vedere abdomenul atunci când hanoracul i sa ridicat.Am observat tatajul "Hope" scris pe șoldul stâng și mi-am ridicat privirea.Probabil văzându-mi privirea asupra lui,acesta sa grăbit să își tragă
hanoracul și sa ascundă tatajul pe care clar voia să îl ține ascuns cu orice preț.
Privirea lui a eliberat-o pe a mea și și-a îndreptat atenția spre Jake.
-Dacă ai impresia că o să îți mulțumesc,te înșeli,i-o trântește acid,uitându-se la Jake,de parcă voia să îl despice în două.
Unul are probleme cu drogurile,iar altul este un psihopat care stă prost cu nervii.În ce mama dracului mă băgasem?
-Dacă nu te-ai prins încă,am făcut-o pentru Tina,în niciun caz pentru tine,i-o întoarce,pe același ton acid și dur.
Jace a pufnit pe nas,rânjind ca un diavol scăpat din infern.Jake și-a încleștat pumnii,iar ideea de ai da o mică lecție,mă tempta.Dar n-am lăsat ideea asta să înflorească.
-Jake! îl strig.Las-o baltă.
-Da,eroule,las-o baltă,spune acesta în batjocură.
Jake a zâmbit,la bătut pe umăr și a venit spre mine,sărutându-mi fruntea.Jace și-a dat ochii peste cap,strângându-și brațele la piept.
Aveam impresia că lumea lui Jake Moore nu era atât de colorată cum credeam.Avea multe nuanțe de negru și gri.
-Hai să mergem,îi spune Tina,agățându-se de brațul fratelui ei.Dacă nu cumva mai vrei să stai aici încă o noapte,să îți intre mințile în cap.
Nu că i-ar strica să stea aici de tot.Acum știu de ce Jake mă rugase să vin cu el.Tipul e un scorpion veninos,cu o privire care ar îngheța-o și pe Meduza însăși.
Jace și-a închis pentru moment gura,lăsându-și sora să îl conducă afară,înainte ca unul dintre ei să facă sau să spună ceva ce vor regreta sau care avea să ducă la o bătaie chiar aici,în secție.
-Și încearcă să nu mai fi așa un nemernic cu cei care te scot din rahaturi data viitoare,strig în urma lui,crezând că nu ma va auzi.
Dar nemernicul ma auzit.Cred ca și asta îmi doream până la urmă.
Jace se oprește în loc și îi îndepărtează mână Tinei de pe el.Sa rotit și a făcut un pas spre mine.Am făcut la fel,fără să mă las intimidată de el sau de faptul că era mult mai înalt decât mine.
-Ce ai zis? răpufnește ca un taur.
Privirea lui semăna mult cu cea pe care o aveam eu acum 3 ani,în acea noapte.Complet goală,dar întunecată,instabilă.
Gata să sfâșie pe oricine stă în calea lui.
-Vrei să repet? Sau doar nu suporți adevărul? întreb,sfindându-l în totalitate.
-Hai să nu facem o scenă tocmai în secția de poliție,Jace,intervine Tina,așezându-și palmele pe umeri fratelui ei,trăgându-l înapoi,departe de mine.
Dar nu sa clintit.Nici nu îmi doream să o facă.Jace ia aruncat surorii sale o privire peste umăr,apoi și-a întors din nou atenția asupra mea.
-Spune-i iubitei tale să își mai țină din când în când pliscul închis,dacă nu vrea să rămână un cadavru fără suflare,i se adresează lui Jake,fără să își ia privirea de pe mine.
Acum eu eram cea care voia să îi mute puțin maxilarul din loc.Mi-am strâns degetele în pumnii,cu nervii întinși la maxim.
-Ce ar fi să mă faci să îmi închid gura,îl provoc.
-Brigitte,mă prinde Jake de mână,vrând să mă convingă să bat în retragere.
-Tipul are colți,Jake.Vreau să văd dacă și poate mușca cu ei.
Cumva,l-am facut sa rânjească și să îi fac ochii să mă analizeze din cap până în picioare.Nu aveam cazier,dar nu m-ar deranja să încep să îl umplu cu acte de violență la adresa lui.
-Pot.Și poate că,într-o zi,o voi și face,fioroaso.Când te plictisești de vechea distracție și vrei să îți cauți una nouă,dă-mi un semn.
O să îi dau ceva.Și nu va fi plăcut.
Jace ia făcut cu ochiul lui Jake,apoi ne-a întors spatele și a trecut pe lângă sora lui,ieșind pe ușă.
Tina a oftat lung și ne-a aruncat amândurora o ultimă privire înainte să se facă și ea nevăzută.Jake și-a împletit degetele cu ale mele și am pornit împreună spre ieșire.
-1200 de dolari irosiți,pufnește el,holbându-se la mașina celor doi frații,care a plecat din fața selecției cu viteza luminii.
-Ești un om bun,Jake Christopher Moore,îl sărut scurt pe obraz.
-Cine ți-a spun despre al doilea meu prenume?
Am ridicat din umeri și am intrat în mașină.Sa urcat la volan,vrând să întrebe iar,dar i-am prins buzele într-un sărut,care la facut să își omoare curiozitatea și să ne continuăm drumul spre casă.
___________
Cum îți dai seama că este Ziua Recunoștinței? Casa mea miroasea a tot felul de preparate,iar mama a fost ocupată de dimineața până seara.
Și ghici cine era mâna ei dreaptă? Spencer și,surprinzător,Caroline,care își făcuse apariția după trei ani de zile.
Motorul mașini lui Jake la făcut pe Spencer să lase totul baltă și să iasă în întâmpinarea mea,ca un frate protector.Mi-am dat ochii peste cap,văzându-l cum coboară scările de pe verandă,plin de făină pe obraz și tricou,cu brațele strânse la piept și cu o privire ucigașă în ochii.
-Dulăul protector a venit să salveze prințesa din ghearele mele,face mișto Jake,râzând ca un copil.
L-am lovit peste braț în joacă,iar el mi-a ciufulit părul,ca a unui copil.Am strâmbat din nas și mi-am trecut degetele prin păr,ca să-l aranjez la loc.
A parcat aproape de bordură,la doar câțiva centimetri de casă și de "dulăul protector".Mi-am dat centura jos și am deschis portiera,vrând să plec,dar mi-am simțit ceafa prinsă,iar buzele mi-au fost prinse într-un sărut.
O făcuse intenționat,ca să îl calce pe nervii.Uram războiul ăsta care se dădea între ei,iar eu eram prinsă la mijloc,fără scăpare.
L-am mușcat de buză drept răzbunare,dar tot ce a făcut el a fost să mă mai sărute odată și să îi arate degetul mijlociu lui Spencer,prin parbriz.
-Într-o zi,o să vă închid pe amândoi într-o încăpere și o să vă las să vă rezolvați singuri problemele,îi spun atunci când ne deprindem din sărut.
-Dacă mă închizi într-o încăpere cu el,voi face mai mult decât să îl șifonez,îmi face cu ochiul și îmi sărută fruntea.
Mi-am dat ochii peste cap și am coborât din mașină.Am trântit portiera și l-am urmărit cu privirea până ce a dispărut din cartierul meu.
Când m-am întors,aproape că m-am izbit de Spencer.Avea o sprânceană arcuită și să stea drept,ca un soldat,care aștepta să îi dau raportul.
-Ce? mă încrunt la el.Aștepți să îți dau raportul său te miști odată din calea mea?
A oftat lung,extenuat atât fix,cât și psihic,și sa dat la o parte din calea mea,mergând în urma mea.Am urcat scările de pe verandă și am intrat în casă,salutându-ne pe cele două cu o mișcare a mâini.
Am urcat la etaj,dar nu singură.Spencer era și el pe urmele mele,nu mă lăsa un minut singură.Am vrut să îi trântesc ușa în nas,dar n-am apucat.Și-a pus piciorul între prag și ușa,oprindu-mă să nu o închid.
-Mai vorbesc cu tine atunci când nu te vei mai purta ca un copil,i-o trântesc nervoasă.
-Amândoi suntem niște copii,dar unii au mai multă minte decât alții.
-Iar alții au mai multă forță decât unii și riscă să își ia una în bot.
Cât mă bucur că maică-mea nu mi-a facut încă un frate sau vreo sora,fiindcă dacă ar fi semănat cu Spencer,aș fi plecat de mult de acasă.
-Îți va frânge inima până la urmă.
-Și de ce ar fi asta treaba ta?
-Pentru ca o inimă frântă este ultimul lucru pe care mi-l doresc pentru tine.
Ultimul lucru pe care mi-l doresc eu este ca toată lumea să încerce să mă protejeze,de parcă aș putea să mă arunc oricând de la balcon.
-Tot ce îmi doresc eu,Spencer,e sa mă lași dracului să fac propriile alegeri și propriile greșeli.
-Te voi lăsa să faci asta când alegerile pe care le vei face nu te vor costa.
-Și ce dacă îmi va frânge inima? Este deja a lui.Tot ce a mai rămas din ea este a lui.Și va rămâne a lui indiferent de ce spui.
Am înghițit modul din gât,fără să îmi recunosc propriile cuvinte.Mă îndrăgostisem,chiar era atât de rău lucrul ăsta?
Soarta a făcut să fie Jake.Și nu regret.Pentru prima oară în viața mea,nu regret că am făcut ceva.Și sunt împăcată cu asta.
-De ce el? vine spre mine,apucându-mă de umerii.
-Nu știu! țip și îi îndepărtez brațele de pe mine.
Ce se aștepta să fac,mai exact? Să mă dezîndrăgostesc de el doar bătând din palme? La dracu,dacă ar fi mers așa,lucrurile ar fi stat dracului mult mai diferit.
Îmi trec degetele peste frunte,în încercarea mea de a mă calma.Inima îmi bătea mult prea repede și simțeam că sunt pe punctul de a claca.
-Ești bine? dă să vină spre mine,dar îmi ridic mâna ca să îl țin la distanță.
-Nu știu de ce ești atât de pornit împotriva lui,dar dacă nu încetezi,o să mă pierzi.
-Și fix asta își și dorește,nu-i așa? zâmbește amar.Ce ți-a făcut încât să nu vezi în ce rahaturi te tot bagă?
Eram extenuată psihic,iar Spencer nu făcea altceva decât să pună paie pe foc.Nu am un răspuns la întrebările lui.Nu am unul nici la ale mele.
-Mă face să mă simt normală,Spencer,spun încet,niciodată atât de calm.Îl înțeleg.I-am simțit durerea din piept.Habar n-ai prin ce a trecut.
-Și nici nu mă interesează,Brigitte.Singura de care îmi pasă ești tu.Și poate că va fi prea tarziu când vei realiza că Jake Moore îți sapă și ție groapa.
Privirea lui a devenit indiferentă și rece,și mi-a întors spatele,ieșind din cameră.Voiam să lovesc ceva,dar m-am abținut.Dacă îmi rupeam mâna,nu mă ajuta cu absolut nimic.
Nu aveam chef de dat explicații,așa că am decis să cobor jos și să mă prefac că eu și Spencer nu sărisem unul la gâtul celuilalt pentru a nu știu câta oară.
Am luat farfuriile din mâinile lui Caroline și le-am așezat pe masă.Spencer era în bucătărie,învartind prin degete o scobitoare,Caroline tocmai scoatea curcanul din cuptor,iar mama dispăruse la etaj.
Asta era prima dată când nu eram doar eu și mama de Ziua Recunoștinței.Singurul lucru pentru care eram recunoscătoare era ea.Mama.Singura ființă care mi-a oferit totul.Singura persoană pentru care aș face orice.
M-am răsucit,vrând să o tai spre bucătărie ca să iau porumbul fiert și plăcinta de dovleac,dar soneria mi-a deviat traseul.
-Cred că acesta este Rupert.Poți să deschizi tu,scumpo? Am mâinile puțin cam ocupate.
Am încuviințat din cap și m-am îndreptat spre ușă,cu privirea lui Spencer asupra mea.Am învârtit mânerul și am deschis ușa.
-Bună,Brigitte,mă salută bărbatul cu un zâmbet.
-Bună seara,domnule Carter,îi spun și ma dau la o parte ca să poată intra.
Închid ușa în urma lui,trăgând aer în piept.Merg pe urmele lui până ajung în bucătărie și mă așez pe unul dintre scaune.
Caroline își sărută soțul pe obraz,iar bărbatul îi ciufulește părul fiului său.
Am încercat nu îi evit atât de mult privirea lui Spencer,ca nu cumva ca ai noștri să își dea seama,și am schițat în colțul gurii un zâmbet mic.
Unde era mama când aveam nevoie de ea?
-Mulțumim pentru invitație,Brigitte.Tu și mama ta sunteți foarte drăguțe,spune bărbatul,luând una dintre farfuriile cu preparate,punându-le pe masă.
-Ne bucurăm să vă avem aici,spun,dar în sinea nu îmi doream decât seara asta să se termine mai repede.
-Katherine încă nu a coborât? întreabă Caroline,dar n-am mai apucat să îi răspund,căci mama a apărut de la etaj,îmbrăcată în alte haine și cu un zâmbet mare pe față.
-Scuze pentru întârzi..,a dat să spuna,dar sa oprit brusc și a rămas cu privirea într-un anumit punct,alba ca varul,de parcă tocmai văzuse o fantomă.
M-am uitat instinctiv la Spencer care,la rândul său,arăta de parcă văzuse monstrul de care îi era cel mai tare teamă.Ce naiba se întâmplă?
M-am ridicat și am ieșit din bucătărie.
Privirea mamei era împietrită,dar privirea domnului Carter era dea dreptul șocantă.
Dar asta sa schimbat în doar câteva secunde.Chipul mamei sa înfuriat,iar Rupert a înghițit în sec,cu buzele întredeschise,părând că vrea să spună ceva,dar cuvintele nu îi ieșeau pe gură.
-Katherine? a întrebat bărbatul,cu frică în glas.
-Nu mă așteptam să te mai văd vreodată,Rupert,replică ea,strângându-și brațele la piept,în timp ce coboară scările cu grijă.
Pământul mi-a fugit de sub picioare.Nu era posibil.Nu? Nu putea sa fie el.Soarta nu mi-ar face una ca asta.
-Tata? am spus fără să realizez,și jur pe Dumnezeu că îmi doream ca totul să fie doar un coșmar din care aveam să mă trezesc.