Zhou Xiang a spus cu o ușoară uimire. "Ce faci aici?" Deși era foarte surprins, tot nu și-a putut ascunde încântarea.
Yan Mingxiu și-a scos căștile din urechi. "Nu sunt binevenit?"
"Cum ar putea fi posibil așa ceva? Intră."
Zhou Xiang a deschis ușa și l-a lăsat pe Yan Mingxiu să intre în apartament.
Yan Mingxiu s-a holbat la zona expusă din spate a gâtului subțire al lui Zhou Xiang. Își dorea cu adevărat să se arunce asupra lui și să muște din el, pentru a-și descărca resentimentul și indignarea din inima sa.
A condus aproape trei ore până la locul de filmare pentru a-l vedea pe Wang Yudong, dar în cele din urmă, Wang Yudong s-a dus la sora lui, iar Yan Mingxiu a trebuit chiar să-și ia rămas bun de la el zâmbind. Era atât de furios încât simțea că inima și plămânii vor exploda.
De aceea s-a dus să-l caute pe Zhou Xiang. Când era deasupra lui Zhou Xiang, putea să intre în starea de hipnoză și să se gândească la faptul că era cu Dong'ge și să-și facă inima să se simtă un pic mai bine.
Zhou Xiang l-a întrebat: "Ai mâncat? Am cumpărat mâncare fast-food doar pentru o singură persoană. Dacă vrei să mănânci ceva, îți pregătesc eu."
"Nu e nevoie, am comandat deja mâncare". Imediat după ce a spus aceste cuvinte, s-a auzit soneria ușii. Yan Mingxiu s-a dus să deschidă ușa. În momentul în care Zhou Xiang a văzut uniforma celui care livra mâncarea, a știut că mâncarea era de la acel hotel de vizavi de cartierul său.
Zhou Xiang a râs în timp ce dădea din cap. "Băiete, chiar știi cum să te bucuri de viață".
Yan Mingxiu s-a uitat la Zhou Xiang și și-a amintit cum îl folosea pe această persoană ca înlocuitor al lui Dong'ge și s-a simțit un pic vinovat în interior, așa că nu s-a putut abține să nu spună: "Ești foarte obosit de la filmările de toată ziua, așa că ar trebui să mănânci ceva bun."
Zhou Xiang a fost foarte fericit. L-a tachinat: "Nu-i rău, cu siguranță știi cum să lingușești oamenii." S-a așezat la masă și a așezat mâncarea pe masă, una câte una. "Vino să mănânci. Miroase delicios." Zhou Xiang a luat o bucată de friptură T-bone cu bețișoarele și a mușcat din ea. Carnea era proaspătă și fragedă, sosul era bogat; era foarte gustoasă.
Yan Mingxiu a văzut expresia de mulțumire de pe fața lui și a simțit nevoia să zâmbească. "Este așa și așa, pot găti mai bine de atât."
Zhou Xiang a exclamat: "Știi să gătești?"
Deloc deranjat de uimirea lui Zhou Xiang, Yan Mingxiu a răspuns: "Întotdeauna îmi găteam singur mesele când locuiam în străinătate. Nu-mi place să am străini în casa mea".
"Lasă-mă să încerc mâncarea ta altă dată".
"Nicio problemă." Yan Mingxiu s-a gândit pentru o clipă. "Mai ai ceva de lucru în următoarele zile?"
"Sunt complet liber săptămâna viitoare. Această profesie este grozavă, orice zi poate fi o zi liberă."
"Atunci voi rămâne aici." Yan Mingxiu s-a uitat la el. Aproape că nu avea intenția de a întreba dacă poate rămâne, pentru că știa că Zhou Xiang va fi cu siguranță de acord. El nu era orb. Își dădea seama că Zhou Xiang era cu adevărat interesat de el și chiar acum nu voia să meargă acasă și nici nu voia să fie singur.
Fiecare să ia ce are nevoie; lui Yan Mingxiu îi plăcea foarte mult acest tip de metodă de interacțiune.
Faptul că Yan Mingxiu stătea mai mult decât și-ar fi putut dori Zhou Xiang. El a zâmbit: "Ești binevenit să rămâi cât timp dorești". Un bărbat frumos care să-i țină companie în timpul uneia dintre rarele sale vacanțe, adăugând un aer de viață casei sale; pur și simplu nu se putea gândi la niciun motiv să refuze.
După ce au terminat de mâncat, au făcut din nou sex. Erau ca două fiare viguroase, se împerecheau și copulau cu fervoare, lăsând în urma lor urme de amor peste tot în jurul micului apartament.
De mult timp, Zhou Xiang nu-și mai trăise zilele atât de grozav.
El și Yan Mingxiu mâncau și trăiau împreună. Aproape că nu ieșeau din casă. În fiecare zi adormeau în plină epuizare din cauza sexului lor nebunesc și sălbatic, dormeau până a doua zi la prânz, uneori comandau mâncare la pachet, alteori mergeau împreună la supermarket să cumpere ingrediente pentru a găti, se uitau la televizor și se jucau împreună. Se cunoșteau din ce în ce mai bine unul pe celălalt pe măsură ce petreceau tot mai mult timp împreună, iar Yan Mingxiu a început și el să zâmbească mai mult.
Yan Mingxiu nu fusese niciodată o persoană cu care era ușor să te înțelegi. Avea foarte puțini prieteni pentru că foarte puțini oameni îi puteau suporta temperamentul instabil. Cu toate acestea, Zhou Xiang putea, și asta nu era tot, Zhou Xiang putea, de asemenea, să îl convingă pe Yan Mingxiu să se simtă confortabil și în largul său și să suporte cu răbdare imaturitatea și egocentrismul lui Yan Mingxiu. Pentru Zhou Xiang acest lucru nu era nimic dificil. Un bărbat este întotdeauna deosebit de răbdător cu ființele vii frumoase. În plus, Zhou Xiang era oricum la origine o persoană foarte răbdătoare, tolerantă și mărinimoasă. Yan Mingxiu dădea uneori dovadă de o atitudine rea, dar Zhou Xiang îl trata ca și cum acesta ar fi fost un copil răsfățat și nu se certa niciodată cu el.
Astfel, Yan Mingxiu simțea din ce în ce mai mult că a fi cu Zhou Xiang era cu adevărat relaxant și confortabil.
Erau ca o pereche de îndrăgostiți care trăiau împreună de mult timp, trăind ca și cum în viața lor s-ar fi avut doar unul pe celălalt.
Cu cât Zhou Xiang interacționa mai mult cu Yan Mingxiu, cu atât mai mult simțea că Yan Mingxiu era ca un copil mic. Atâta timp cât îi satisfăceai cererile, era foarte ușor să te înțelegi cu el. Nu plănuia să se căsătorească cu Yan Mingxiu, de ce i-ar fi păsat dacă Yan Mingxiu avea sau nu un temperament bun?
În acest moment, lăsându-l deoparte pe Yan Mingxiu, nici măcar Zhou Xiang nu lua în serios această relație.
Cele șase zile de petrecere a timpului liber și confort s-au încheiat foarte repede. Zhou Xiang trebuia să se ducă la muncă, iar Yan Mingxiu fusese sâcâit de cele două apeluri pe zi de acasă și, în cele din urmă, s-a hotărât să se întoarcă acasă.
Zhou Xiang avea o întâlnire cu cineva și urma să plece primul din casă. Când Yan Mingxiu l-a văzut pe Zhou Xiang încălțându-se și pregătindu-se să plece, un sentiment de reticență a izbucnit în inima sa. L-a tras de braț pe Zhou Xiang, i-a întors umărul, l-a lipit de perete și l-a sărutat adânc.
Zhou Xiang a îmbrățișat talia fermă și îngustă a lui Yan Mingxiu, a închis ochii și i-a întors sărutul pasional. Yan Mingxiu și-a strecurat inconștient mâna în hainele lui Zhou Xiang. Nu voia să-i dea drumul. De îndată ce s-a gândit că Zhou Xiang a acceptat acele slujbe care îl oboseau de moarte, dar nu îi aduceau prea mulți bani, Yan Mingxiu chiar a vrut să-i spună: "Te voi susține financiar". Totuși, cum știa că Zhou Xiang era cu adevărat mulțumit de slujba lui, nu a putut să o spună cu voce tare.
Zhou Xiang a chicotit ușor: "Hei, hei, ajunge. Dacă continui să mă atingi, nu voi mai putea pleca și nici tu nu vei mai putea pleca."
"Atunci nu pleca, căci afară încă plouă".
"Nu pot să fac asta. Munca este o chestiune serioasă." Zhou Xiang a râs. "Nu poți suporta să te desparți de mine? Dacă e așa, atunci nu pleca nicăieri. Așteaptă-l pe fratele mai mare să se întoarcă să te răsfețe, bine?"
Yan Mingxiu l-a ciupit de talie pe Zhou Xiang. "Trebuie să mă întorc acasă. O să mă întorc din nou într-o altă zi".
"Bine, ești binevenit aici oricând." Zhou Xiang i-a lins urechea și a spus ambiguu: "Mă simt atât de bine făcând-o cu tine, dacă nu te pot vedea, chiar și numai gândindu-mă la tine mi se întărește."
Aceste cuvinte de flirt erau practic cuvinte pe care Zhou Xiang le spusese fără să se gândească, iar Yan Mingxiu s-a simțit de asemenea foarte confortabil când le-a auzit. I-a mușcat buzele lui Zhou Xiang. "Chiar dacă te-ai întărit, nu te apuca să tragi fără discernământ cu arma. Dacă lași o altă persoană să te domine, nu te voi cruța."
Zhou Xiang a râs în hohote. "De ce aș vrea pe altcineva dacă te am pe tine?" Cu toate acestea, nu a luat la inimă cuvintele lui Yan Mingxiu. El nu știa că Yan Mingxiu vorbea serios.
Inițial, Yan Mingxiu nu avusese niciodată vreun concept de castitate, dar în mod inconștient simțea că Zhou Xiang îi aparținea. Poate pentru că el a fost prima persoană care l-a dominat pe Zhou Xiang, sau poate pentru că îl considera pe acesta drept înlocuitorul lui Wang Yudong, nu putea tolera ca Zhou Xiang să fie cu altcineva.
Deși simțea că era ceva în neregulă cu procesul său de gândire, îi era prea lene să cerceteze mai adânc pentru a afla de ce. În inima lui, doar el avea voie să îi pătrundă fundul lui Zhou Xiang.
După ce Zhou Xiang a plecat, Yan Mingxiu și-a deschis telefonul.
În ultimele două zile, pentru a se sustrage apelurilor mamei și surorii sale, își lăsase telefonul deschis doar câteva ore. De îndată ce l-a pornit, a apărut imediat un mesaj. Wang Yudong îl trimisese cu o oră în urmă, iar mesajul suna așa: "Dong'ge vrea să te invite să mănânci în oraș."
Yan Mingxiu s-a bucurat nespus de mult. Starea lui sumbră de la plecarea lui Zhou Xiang a fost imediat spulberată. A returnat un mesaj de confirmare, apoi s-a grăbit în baie pentru a face un duș. După ce s-a aranjat, s-a îndreptat direct spre restaurant.