Zhou Xiang s-a odihnit acasă timp de două zile. Când avea de lucru, era ocupat până la miezul nopții. Dar când nu avea treabă, nici măcar nu trebuia să iasă afară timp de o săptămână. În ultimele două zile, i-a trimis două SMS-uri lui Yan Ming Xiu, dar nu a primit niciun răspuns. Zhou Xiang era oarecum dezamăgit. Probabil că, chiar dacă ar lua inițiativa de a-l invita pe Yan Ming Xiu în oraș, acesta (Yan Ming Xiu) nici măcar nu ar ieși.
Din întâmplare, un tânăr model pe nume Ah Bei, pe care abia îl cunoscuse luna trecută, l-a invitat să iasă la masă. De asemenea, a spus că va aduce și un prieten și l-a rugat pe Zhou Xiang să vină să îi ia. Zhou Xiang fiind liber, s-a dus.
Acești doi oameni tocmai veniseră la Beijing pentru muncă. Singurele lor atuuri sunt înfățișarea lor; nu au bani, nu au un trecut special și nu cunosc pe nimeni. În fiecare lună, pentru a supraviețui, se bazau pe câteva postări în reviste sau pe prezentarea ca modele a câtorva seturi de haine. Uneori îl chemau pe Zhou Xiang în oraș pentru a lua masa pe gratis. De asemenea, Zhou Xiang îi scotea cu plăcere în oraș să mănânce mâncăruri delicioase. Să fii un migrant care lucrează în Beijing este foarte dur, așa că îi înțelegea destul de bine pe acești tineri.
Băiatul pe care tocmai îl cunoscuse întrebă nefericit: "Xiang Ge, este pentru că nu-ți place cum arăt?"
Zhou Xiang a zâmbit forțat: "Cum poți să spui asta? Chiar am ceva de făcut". La urma urmei, nu le poate spune că nu va putea suporta să o facă cu amândoi, nu-i așa?
Ah Bei l-a tras de haine, refuzând să-i dea drumul: "Xiang Ge, mă laud de mult timp prietenului meu, spunându-i că abilitățile tale (sexuale) sunt foarte bune. Joacă-te puțin cu noi, bine?"
Zhou Xiang l-a mângâiat pe față: "Nu mai trage (de haine). Chiar am ceva de făcut astăzi. Prietenul meu mă așteaptă".
"Care prieten? Este din cauză că ai pe cineva ascuns acasă?" Ah Bei a întrebat nefericit.
"Serios... nu. Fii cuminte, nu mai face tam-tam."
Ah Bei a oftat fără să vrea și apoi i-a spus adevărul: "Xiang Ge, vrem să-ți cerem ajutorul."
"Despre ce este vorba?" Zhou Xiang știa că trebuie să existe ceva. De ce nu a spus asta de la început?
"Compania ta nu recrutează modele? Te rog să ne ajuți să ne trimitem CV-urile."
"Ahh, bine. Nu e mare lucru."
"Mulțumesc, Xiang Ge," Ah Bei l-a sărutat pe obraz.
Zhou Xiang a zâmbit: "Nu e nevoie să-mi mulțumești."
Ah Bei a spus cu tristețe: "Xiang Ge, nu din cauza asta am vrut să fac sex cu tine. Chiar îmi place de tine. Chiar nu poți să vii?"
Pe Zhou Xiang îl durea continuu capul. Tocmai când era pe punctul de a spune ceva, îi sună brusc telefonul. L-a scos și a văzut că apelul era de fapt de la Yan Ming Xiu.
Entuziasmat, a răspuns rapid la apel: "Alo?"
"Hei, unde ești?"
"Eu... tocmai am terminat de făcut ceva, sunt pe cale să mă duc acasă."
"Vino să mănânci cu mine."
"Bine. Unde vrei să mergem, să vin să te iau?"
"Nu e nevoie. Stadionul muncitorilor din Gong Ti. O să-ți trimit un mesaj cu adresa. Doar vino aici." A închis după ce a spus asta.
Zhou Xiang și-a pus telefonul mobil deoparte și și-a ridicat privirea. I-a văzut pe cei doi băieți uitându-se la el poznaș. Spațiul din mașină este mic și este liniște, așa că trebuie să fi auzit.
"Nu e de mirare că ești atât de nerăbdător să pleci. Vocea aceea suna foarte frumos, un cântăreț?" a întrebat Ah Bei făcând cu ochiul.
Zhou Xiang a zâmbit, dar nu a explicat.
"Din moment ce ai o întâlnire, nu te vom reține. Grăbește-te și pleacă".
Zhou Xiang l-a ciufulit pe Ah Bei: "Dă-mi informațiile tale. Te voi ajuta cât de mult pot"
După ce cei doi au urcat la etaj, Zhou Xiang a condus rapid spre direcția stadionului muncitorilor Gong Ti.
A urmărit indicațiile lui Yan Ming Xiu din mesaj și a găsit restaurantul thailandez. Când a intrat în salonul privat, Yan Ming Xiu stătea deja pe canapea, cu picioarele încrucișate, uitându-se la meniu. Manierele sale impunătoare arătau de parcă ar fi citit un contract de sute de milioane. Lângă el, se afla o chelneriță cu un aspect extrem de delicat și curtenitor, care îi arunca priviri furișate cu ochii ei sclipitori.
Când a intrat Zhou Xiang, amândoi s-au întors. Zhou Xiang l-a salutat vesel pe Yan Ming Xiu: "Îmi pare rău, am întârziat."
"Nu-i nimic, abia am ajuns".
Zhou Xiang s-a așezat lângă Yan Ming Xiu. Chelnerița i-a turnat imediat o ceașcă de ceai. Ceaiul avea un gust puțin ciudat. Nu știa dacă provenea din Thailanda.
Yan Ming Xiu a închis meniul: "Vom mânca mai întâi aceste feluri de mâncare."
Zhou Xiang a adăugat rapid: "Nu comanda prea multe. Am mâncat ceva înainte de a veni". De fapt, el era chiar sătul.
"Ai mâncat deja?"
"Ahh, nu, am mâncat doar câteva gustări acasă, așa că nu mi-e prea foame".
"Astea nu sunt prea multe", Yan Ming Xiu i-a înmânat meniul chelneriței.
După ce chelnerița a plecat, au rămas doar ei doi în camera privată. Zhou Xiang a întrebat: "Privind din exterior, afacerea de aici este foarte bună. Doar noi doi folosim o cameră privată atât de mare?" Putea ghici că costa mult.
Yan Ming Xiu nici măcar nu a acordat atenție la ceea ce spunea, dar în schimb s-a uitat ciudat la buzele lui.
Zhou Xiang a mai spus câteva lucruri, dar văzând că Yan Ming Xiu se holbează la el, a simțit că atmosfera s-a schimbat. Și-a dres gâtul și a întrebat flirtând: "Cum se face că ai timp să mă inviți azi în oraș? La mesajele pe care ți le-am trimis, nu mi-ai răspuns. Am crezut că ai uitat deja cine sunt".
Yan Ming Xiu a răspuns vag: "Sunt prea leneș să răspund la mesaje".
Natura arogantă și egoistă a lui Yan Ming Xiu este de fapt destul de detestabilă - dacă ar fi vorba de oameni obișnuiți. Dar când Yan Ming Xiu afișa o astfel de expresie, Zhou Xiang simțea că fiecare dintre expresiile sale sunt extraordinar de fermecătoare. Chiar și atitudinea sa indiferentă și indolentă făcea ca inima oamenilor să vibreze. Zhou Xiang se întreba dacă nu cumva avea o poftă prea mare de sex. Dacă ar fi știut, ar fi urcat la etaj cu Ah Bei și cu băiatul astăzi. Poate că, după ce ar fi făcut sex cu ei, nu ar mai fi visat cu ochii deschiși la băiatul ăsta atât de mult încât să pară un pervers excitat.
Yan Ming Xiu se uită la el. Atracția și dorința lui Zhou Xiang pentru el este atât de evidentă încât nici măcar nu poate fi ascunsă. De fapt, nu există niciun motiv să o ascundă. Între bărbați, e mai bine să fii direct. Fiecare ia ceea ce are nevoie.
Zhou Xiang s-a aplecat aproape de el și l-a întrebat cu blândețe: "Deci, chiar m-ai uitat?"
Yan Ming Xiu l-a apucat de bărbie și i-a atins ușor buzele: "Poate că abia acum mi-am amintit de tine."
Zhou Xiang a izbucnit în râs: "Este destul de oportun." I-a mușcat buzele lui Yan Ming Xiu, trăgând ușor de ele, "Dar m-am gândit la tine în fiecare zi."
Yan Ming Xiu a întrebat încet, "Te gândești la mine? Te gândești cum voi fi deasupra ta?"
"De fapt, eu deasupra ta, dar dacă nu ești dispus, nu pot decât să sufăr de data asta."
"Chiar nu ai fost niciodată un bottom?"
Zhou Xiang a răspuns în glumă: "Nu. Am vrut să fiu când eram tânăr, dar oamenii nici măcar nu se uitau la mine pentru că li se părea că arăt prea matur. Când am îmbătrânit, a fost și mai puțin probabil. Sunt mai mulți bottom decât top în cerc... sunt atât de multe cărnuri proaspete care mă așteaptă; crezi că m-aș duce să caut oameni care să mă reguleze ei?"
Yan Ming Xiu a băgat ușor mâna sub hainele lui Zhou Xiang și i-a strâns talia subțire, apoi a spus vulgar: "Atunci, dacă o vei face cu mine, va fi prima dată?"
Zhou Xiang a râs: "Exact. Nu trebuie să fii responsabil?"
"Încă nu te-am tăvălit, de ce să fiu responsabil? E vreo datorie?"
"Atunci, tu vei fi top." Zhou Xiang i-a blocat gura lui Yan Ming Xiu să vorbească și și-a strecurat limba înăuntru. În mijlocul sărutului încins, a murmurat: "Altfel, de ce m-ai invitat la masă?"
Yan Ming Xiu nu și-a bătut capul cu prostiile nici el. Sunt amândoi adulți; nu are de ce să se simtă jenat. A răspuns intens la sărutul lui Zhou Xiang. Gândindu-se cum o să-l strivească pe acest bărbat sub el pe pat și cum o să i-o tragă cu ferocitate în seara asta, senzația trebuie să fie foarte plăcută.
Se va folosi de poziția pe la spate și îl va trage de păr pe Zhou Xiang, forțându-l să își ridice fundul. Acei mușchi strânși și acea figură elegantă vor face cu siguranță ca excitarea lui să crească enorm, deoarece spatele lui Zhou Xiang seamănă atât de mult cu cel al lui Wang Yu Dong.
Wang Yu Dong cu care visa să și-o tragă.
Tocmai când cei doi bărbați nu se mai puteau desprinde din sărutul lor intens umed, o bătaie a răsunat din ușă și câteva fete au intrat cu mâncărurile.
Zhou Xiang a vrut să-l împingă pe Yan Ming Xiu. Deși nu era nevoie să își ascundă identitatea, nu voia să le sperie pe aceste fete tinere. Dar, în cele din urmă, Yan Ming Xiu l-a prins strâns de talie și l-a apăsat și mai tare de canapea; limba lui Yan Ming Xiu îi lingea dinții lui Zhou Xiang, făcându-i imposibil să închidă colțurile gurii din care se scurgeau lichide corporale transparente.
Aceste fete erau atât de speriate încât nu știau dacă să continue să intre sau să iasă înapoi, așa că au rămas încremenite pe loc.
După ce Yan Ming Xiu s-a săturat de sărutări, și-a lins buzele și s-a întors să le privească cu răceală: "Serviți mâncarea. De ce stați acolo încremenite?"
Zhou Xiang și-a atins colțul gurii și le-a zâmbit ușor fetelor, încercând să le liniștească emoțiile.
Yan Ming Xiu și-a strâns ochii și s-a uitat la zâmbetul lui Zho Xiang. Părea că tocmai își dăduse seama că Zhou Xiang nu îi zâmbea doar lui așa, ci și celorlalți.
Acest lucru l-a făcut pe Yan Ming Xiu să se simtă foarte neliniștit.
Fetele s-au forțat să așeze cu calm mâncărurile pe masă. Zhou Xiang s-a simțit un pic stânjenit văzând fețele lor jenate, așa că a spus: "Puteți pleca după ce puneți farfuriile jos. Nu e nevoie să ne serviți".
Fetele s-au uitat pe furiș la el și apoi la Yan Ming Xiu. Apoi au plecat cu fețele înroșite.
Zhou Xiang l-a împins de umăr pe Yan Ming Xiu și a zâmbit: "Chiar nu am știut că ești chiar atât de îndrăzneț."
Yan Ming Xiu nu a reacționat: "Hai să mâncăm".
Această sală privată poate găzdui între opt și zece persoane. Dar, din cauza lui Yan Ming Xiu, au schimbat special masa mare, înlocuind-o cu o masă dreptunghiulară pentru șase persoane. Cei doi s-au așezat direct unul în fața celuilalt în timp ce gustau mâncarea thailandeză rafinat pregătită.
Zhou Xiang a mâncat cu dezinvoltură câteva bucăți și a lăudat: "Este atât de aromată. Am trecut de mai multe ori pe lângă acest restaurant, dar nu am intrat niciodată".
Yan Ming Xiu nu a spus mare lucru. A răspuns doar cu câteva cuvinte, apoi a întrebat: "Câți ani ai?"
Zhou Xiang a clipit: "Orice vârstă spui că am... dar de fapt am 30 de ani."
"Profesia ta este cascador?"
"Da, cascador de arte marțiale".
"Nu este periculoasă munca asta?"
"Pericolul nu este lucrul principal. De fapt, sunt doar câteva momente în care este cu adevărat periculos. Doar că sunt multe acțiuni pe care actorii nu le pot face, așa că este nevoie de un cascador de arte marțiale pentru un efect de calitate."
"De câți ani faci asta?"
"Să vedem. Când am absolvit școala sportivă, aveam 19 ani. Apoi, am lucrat mai bine de un an ca vânzător. După aceea, am intrat în cercul de divertisment și am făcut niște munci ciudate. Când am început cu adevărat să fiu cascador de arte marțiale, trebuia să am vreo 22 de ani... deci sunt cam 8 ani."
Yan Ming Xiu și-a încruntat sprâncenele: "O persoană obișnuită care lucrează atât de mult timp ar trebui să poată obține câteva roluri secundare. Tu chiar nu te integrezi prea bine".
Zhou Xiang a zâmbit, fără să-i pese de ceea ce tocmai spusese: "Dacă aș avea înfățișarea ta, cu siguranță aș obține niște contracte. Cu înfățișarea mea, sunt mai potrivit pentru a juca rolul unui adversar învins al unui erou sau roluri de polițist. Este prea competitiv. Dacă se ivește o șansă de a face mai mulți bani, sunt mai mult decât fericit. Dar dacă nu există, sunt foarte mulțumit să fiu doar cascador."
Yan Ming Xiu: "Nu poți să faci asta toată viața, nu-i așa? Ce vei face peste câțiva ani, când corpul tău nu va mai face față?"
Zhou Xiang a răspuns cu dezinvoltură: "Până atunci, o să devin manager (pentru actori). În orice caz, sunt familiarizat cu activitățile din cerc. De ce să te gândești atât de departe în viitor?"
Este într-adevăr o persoană care duce o viață relaxată; nu are familie și este complet lipsit de griji. Nu trebuie să-și facă griji în privința îngrijirii bătrânilor, a unei soții sau a copiilor, pentru că nu va avea niciodată. El trebuie doar să câștige suficienți bani pentru a se întreține la bătrânețe.
Zhou Xiang s-a gândit... în ochii unor tineri ca Yan Ming Xiu, care au doar 20 de ani și au un viitor măreț în fața lor, o astfel de viață neplanificată este de neimaginat. Zhou Xiang nu intenționa să îl facă să înțeleagă.
Yan Ming Xiu s-a uitat la el și și-a dat seama că această persoană este de fapt mulțumită de cum stau lucrurile. Simțea că nu există nimic distinctiv la această persoană, la fel ca și înfățișarea sa. Yan Ming Xiu nu știa de ce, dar nu se simțea prea fericit. Poate pentru că întotdeauna și-a dorit să găsească umbra lui Wang Yu Dong în Zhou Xiang. Dar Zhou Xiang nu se compară cu Wang Yu Dong.
Ar trebui să își folosească statutul pentru a-l ajuta pe Zhou Xiang? Yan Ming Xiu a ezitat un pic.