După ce au terminat de mâncat, Yan Mingxiu a continuat să se uite la televizor, în timp ce Zhou Xiang făcea ordine în bucătărie.
După ce a terminat, a adus deserturile și ceaiul. Nu mai primise oaspeți în casa lui de mult timp. Rareori aducea oameni acasă și chiar dacă aducea pe cineva, de obicei începeau să facă sex imediat ce intrau în casă și cu siguranță nu aveau timp să se așeze să bea ceai și să stea de vorbă.
Deși era păcat că nu-și puteau atinge scopul, să stea și să discute împreună cu Yan Mingxiu în această noapte ploioasă era destul de romantic, așa că Zhou Xiang era într-o dispoziție destul de bună.
Zhou Xiang a stat de vorbă cu Yan Mingxiu, întrebându-l lucruri precum ce făcea în acest moment. Yan Mingxiu a început școala la o vârstă relativ fragedă. Avea doar douăzeci de ani anul acesta, dar absolvise deja universitatea și se întorsese în China pentru a lucra. Yan Mingxiu nu a dezvăluit prea multe informații despre el, dar Zhou Xiang l-a ascultat cu mare interes. Cei doi au stat de vorbă mult timp. Zhou Xiang era o persoană mai degrabă plină de umor și de spirit, și știa ce să spună și ce să nu spună. În cele din urmă, Yan Mingxiu era clar că nu mai era la fel de precaut ca la început și chiar dezvăluia ocazional un zâmbet care a făcut ca inimioara lui Zhou Xiang să tresară.
Văzându-l așa, inima lui Zhou Xiang nu s-a putut abține să nu bată cu putere. Nu mai experimentase un astfel de sentiment de mult timp.
Timpul a trecut foarte repede. Într-o clipită, era deja trecut de ora zece. Yan Mingxiu a căscat. Un val de oboseală l-a cuprins și pe Zhou Xiang. Amândoi erau epuizați de activitățile de astăzi.
Zhou Xiang a râs. "Trebuie să fii obosit după ce ai stat de vorbă cu mine atât de mult timp. Du-te să faci un duș și apoi culcă-te."
Yan Mingxiu a intrat în baie pentru a face un duș. Când a ieșit din baie, Zhou Xiang uda florile. De îndată ce s-a întors, l-a văzut pe Yan Mingxiu purtând o pereche de pijamale largi și pantaloni scurți. Arăta proaspăt și plin de viață, și mai ales seducător.
Cei doi s-au privit unul pe celălalt. Amândoi au simțit ceva, dar, amintindu-și de stânjeneala de acum câteva ore, niciunul nu a mai făcut vreo mișcare. Zhou Xiang a indicat spre dormitor. "Am găsit o pătură curată. Va trebui să suporți să dormi cu mine în seara asta, camera mea de oaspeți nu a mai fost curățată de ceva vreme, este nelocuibilă."
Yan Mingxiu a afirmat din cap, s-a întors și a intrat în dormitor.
După ce Zhou Xiang a terminat de făcut duș, Yan Mingxiu părea să fi adormit deja. A intrat în liniște în dormitor și a auzit respirația constantă a lui Yan Mingxiu. S-a apropiat și a văzut că, într-adevăr, Yan Mingxiu adormise de oboseală. Genele sale lungi aruncau o umbră circulară pe curbura ochilor săi. Nasul drept și linia buzelor îi făceau profilul să arate ca o perfecțiune absolută. Chiar și numai privindu-l, inima lui Zhou Xiang s-a emoționat dincolo de orice imaginație.
Zhou Xiang se considera a fi o persoană care nu judeca oamenii după aparențe. Cu toate acestea, nu avea de ales decât să recunoască faptul că majoritatea oamenilor din comunitatea tipilor erau superficiali. Bărbații acordau mai multă atenție atracției lor sexuale vizuale decât femeile. Comunitatea alegea în funcție de cine era chipeș, cine avea o siluetă bună și cine avea o "jucărie" mare. Puteau să-și dea jos pantalonii și să o facă la prima întâlnire dacă le plăcea cum arată celălalt. Cine avea timp să studieze frumusețea interioară a unei persoane? Cu o înfățișare ca a lui Yan Mingxiu, era greu pentru Zhou Xiang să nu fie atras de el.
Astăzi nu s-a întâmplat nimic. Zhou Xiang a început să se simtă puțin mâhnit, așa că s-a aplecat și a sărutat în secret partea laterală a feței lui Yan Mingxiu. Abia după aceea s-a urcat în pat și s-a întins lângă el pentru a dormi.
După ce Zhou Xiang s-a întins, Yan Mingxiu a deschis ușor ochii. O lumină indescifrabilă a pâlpâit în ochii lui.
Cum Yan Mingxiu făcuse un zbor de lungă distanță, era cu adevărat prea obosit. În momentul în care s-a trezit, era deja trecut de ora două după-amiaza. Când s-a trezit, s-a simțit foarte amețit și, pentru o clipă, habar nu a avut unde se afla.
Și-a scuturat capul și și-a recuperat amintirile. Se afla în casa cuiva pe care îl cunoștea doar de o zi și cu care aproape că făcuse sex.
În trecut, când Yan Mingxiu făcea sex, nu mergea niciodată în casa celeilalte persoane, iar să o aducă în propria casă era și mai exclus. Ieri nu știa ce se întâmplase cu el; de fapt, mersese acasă cu Zhou Xiang fără nicio rezistență mentală. Nu reușea să înlăture din minte imaginea aceea a spatelui lui Zhou Xiang când gătea pentru el.
A aruncat o privire inexpresivă spre cearșafurile goale de lângă el. Un sentiment ciudat și nefamiliar l-a cuprins, dar l-a făcut să cadă și într-o reverie de gânduri sălbatice și fanteziste.
În acest moment precis, a intrat Zhou Xiang. Văzând că era treaz, a ridicat o sprânceană. "Cu siguranță ai dormit profund. Ai fost inconștient timp de paisprezece ore."
Vocea lui Yan Mingxiu era un pic răgușită. A spus cu voce joasă. "Tocmai coborâsem din avion. Nu dormisem de mai bine de douăzeci de ore".
Zhou Xiang a zâmbit. "Ți-am pregătit o periuță de dinți și un prosop nou. Du-te și spală-te pe față și pe dinți, apoi ieși să mănânci. Voi încălzi mâncarea pentru tine."
Capul lui Yan Mingxiu era amețit de la prea mult somn. S-a clătinat în baie. Noua periuță de dinți și prosopul de față erau deja pe chiuvetă, pregătite să le folosească. Yan Mingxiu a zâmbit batjocoritor; această priveliște era ca și cum ar fi început să locuiască aici.
A terminat cu spălarea și a ieșit din baie. Mirosul parfumat de mâncare îi pătrunsese deja în nări. Trăise singur în toți acei mulți ani în care fusese în străinătate. Să poată avea micul dejun pregătit pentru el în momentul în care se trezea nu era cu adevărat un sentiment rău.
Zhou Xiang a tras un scaun. "Grăbește-te și vino să mănânci. Cred că ești flămând."
Yan Mingxiu a aprobat din cap și s-a întins. "Chiar nu m-am gândit niciodată că voi dormi atât de mult timp."
Zhou Xiang s-a așezat lângă el, privindu-l cum mănâncă, și l-a întrebat: "Trebuie să mergi acasă astăzi? O să te duc eu înapoi".
"Nu e nevoie, ploaia s-a oprit. Pot să iau un taxi înapoi."
"Nu e nevoie să fii politicos. E ziua mea liberă astăzi."
"Nu e nevoie." a spus Yan Mingxiu, accentuându-și tonul.
Neavând de ales, Zhou Xiang a cedat: "În regulă, de obicei e ușor să prinzi un taxi pe aici."
După ce Yan Mingxiu a terminat de mâncat, și-a deschis telefonul. Acesta l-a anunțat zgomotos că primise un număr mare de mesaje, dintre care majoritatea erau de la sora lui. A fost puțin supărat. S-a gândit o clipă, apoi a apelat numărul ei.
"Alo? Mingxiu? Ce s-a întâmplat? De ce ți-ai închis telefonul?"
"Era descărcat."
"Nu puteai să-l încarci la hotel? La ce hotel te afli? Dacă nu poți veni acasă din cauza ploii, pot să mă duc să te iau."
"Nu e nevoie. Ploaia a fost prea puternică ieri. Mă duc acasă acum."
"Unde ești? Vin să te iau."
"Nu veni. Am chemat deja un taxi."
"Ce s-a întâmplat? Pari atât de lipsit de viață, ai răcit?"
Nici Yan Mingxiu nu știa ce era în neregulă cu el. În acest moment, se simțea enervat ori de câte ori auzea vocea surorii sale și chiar voia să închidă. Și-a stăpânit temperamentul și a spus: "Nu, nu e asta. Mă întorc singur, nu trebuie să-ți faci griji".
Yan Mingxiu a închis telefonul și a lăsat să iasă un oftat aproape nedetectabil.
Zhou Xiang stătea pe canapea. El a întrebat zâmbind: "O să pleci acum?"
"Hm." Yan Mingxiu a afirmat din cap.
"Lasă-mi numărul tău, bine?"
Yan Mingxiu s-a apropiat, s-a aplecat, a luat telefonul din mâna lui Zhou Xiang și a tastat propriul număr.
După ce a terminat de introdus numărul său, i-a dat telefonul înapoi lui Zhou Xiang. Zhou Xiang și-a prins brațele în jurul gâtului lui Yan Mingxiu și a schițat un zâmbet. "Ne mai putem întâlni din nou?"
Yan Mingxiu și-a îngustat ochii. Respirația lui curată și proaspătă s-a vânturat pe fața lui Zhou Xiang. "Dacă ești dispus să mă lași să fiu top."
Zhou Xiang a spus, zâmbind: "Asta nu este o mare problemă, dar, ai experiență? Eu lucrez fizic, nu am voie să fiu rănit."
Yan Mingxiu a zâmbit. "Vei afla dacă vei încerca".
Zhou Xiang i-a pupat ușor buzele. "De ce nu rămâi astăzi?"
Yan Mingxiu s-a ridicat în picioare. "Trebuie să mă duc acasă astăzi. Poate altă dată."
Dezamăgirea a apărut în ochii lui Zhou Xiang. "Să mergem, te conduc jos." Nu fusese niciodată atât de atent cu vreun partener de sex.
Zhou Xiang l-a însoțit pe Yan Mingxiu până la taxi înainte de a se întoarce cu reticență acasă. S-a jucat cu telefonul său, uitându-se la acea serie de numere și a început să-și imagineze următoarea întâlnire cu Yan Mingxiu.