Halloweenul în state arăta altfel decât cel de acasă.Pur și simplu viu.Fără certuri,fără țipete,fără poliție.Doar distracție.Și atât de multe zâmbete încât mă făceau să mă încrunt,că nu puteam să fiu ca ei.Atât de fericiți,atât de copilăroși.
Mi-am lipit capul de ușa dulapului,cu brațele strânse la piept,holbându-mă la posterul enorm ce era agățat la intrare.Adolescenții au transformat liceul în propriul lor teren de joacă.De la niște zombie obișnuiți,pâna la personaje din benzi desenate și filme de groază.
N-am fost niciodată la colindat.Nici măcar nu m-am costumat.Fiecare Halloween mi-l petreceam în fața tv-ului.Mama făcea totul ca să mă înveselească.Dar pentru mine Halloweenul era o zi ca oricare alta.
Nici acum nu pot să spun ca sa schimbat mare lucru.Viața mea a luat-o o întorsătură ciudată atunci când l-am cunoscut pe Spencer.El a adus acel strop de culoare în viața mea.
Eram atât de pierdută printre gânduri încât nici nu am observat când un braț mi-a înconjurat gâtul și și-a sprijinit bărbia de creștetul meu.
M-am agățat cu degetele de brațul lui și am strâns din ploape,pufnind pe nas.
-Încep să urăsc aparițiile astea de nicăieri.
I-am auzit surâsul în ureche și m-am rotit,ca să ajung cu fața la el.Chiar eram singura necostumată din liceul ăsta.Jake era costumat într-un jucător de fotbal zombie.Machiajul era făcut ca la carte.
-Aștept niște scuze,spune dintr-o dată.
-Pentru? întreb.
Încerca să pară supărat pe mine,dar nu îi ieșea.Nu aveam idee pentru ce ar trebui să îmi cer scuze,dar puteam să ghicesc la ce se referea.
Și-a trecut un braț de după talia mea și ma tras spre el,în văzul tuturor.Chiar dacă machiajul îl făcea aproape de nerecunoscut,numele și numărul de pe tricou îl dădeau cu ușurință de gol.
Mi-am simțit inima în gât și am dat să mă retrag de lângă el,dar nu ma lăsat.A început să zâmbească ca un idiot,și nici eu nu m-am putut abține să nu fac la fel.
-N-ai idee cât de mult te urăsc în momentul ăsta.
-Dacă ura față de mine te face să îmi zâmbești așa,poți să mă urăști cât îți poftește inima.
Îmi sărută scurt obrazul și mă eliberează.Mă dau puțin în spate,atât cât să nu mai fim atât de lipiți unul de altul.
-Îmi pare rău că m-am facut dispărută.
După discuția pe care am avut-o cu Tina despre el,am simțit că trebuie să îmi pun ordine în gânduri.Nu mai am puterea să stau departe de el.Îmi bate în piept.Îl simt în orice atingere nenorocită.
E unica persoană care a reușit să mă facă vreodată să zâmbesc cu adevărat.
Aproape că uitasem cum arată un zâmbet pe fața mea.
-Tina mi-a spus că ai vizit-o.
Bineînțeles că ia spus.
Dacă ea și Athena s-ar fi cunoscut,ar fi fost cele mai bune prietene.Fetele astea au o problemă cu a-și ține gura închisă.
-Și? Ți-a cerut deja să nu mă mai lași să mă apropii vreodată de ea?
-Și eu care ziceam că nu ai simțul umorului,rânjește drăcește,la doar câțiva centimetri de buzele mele.
-Dacă mă săruți,te pognesc,îl ameninț.
Mă sărută rapid pe frunte,dar nu se retrage.Rămâne cu aceiași privire intensă asupra mea și cu același rânjet drăcesc pe chip.
-Acum,poți să mă pognești,dacă vrei.Aș muri fericit.
Zâmbetul mi-a părăsit chipul și am înghițit în sec.Începusem să urăsc al dracului de mult oamenii care vorbesc despre propriile lor morți.
Jake mi-a observat chipul,iar privirea lui sa transformat într-una îngrijorată.Chiar era speriat ca nu cumva să îmi fi spus ceva greșit.
-Hei,îmi prinde obraji în palmele lui,
ce sa întâmplat? Am spus ceva greșit?
-Doar..nu îmi mai vorbi despre moarte,bine? Dacă ți se întâmplă ceva..
Nu voiam să termin propoziția asta.I-am promis Tinei ca nu îi voi frânge inima,iar ea mi-a spus că voi ajunge în cele din urmă să îmi ascult inima.Și am început să o ascult.Iar acum îi e teama să nu dispară din viețile noastre.
A oftat lung și ma tras la pieptul sau,chiar acolo,în mijlocul holului.Eram cu spatele la ei,dar tot le puteam simți privirile asupra noastră.
Mi-am îngropat nasul în umărul său și mi-am închis ochii.
-Nu o să mă pierzi,îți jur.
Vei pleca și tu.E doar o chestiune de timp,îmi țipă vocea interioară în ureche,dar,pentru prima oară,o ignor.
Vreau să cred în el.Am nevoie să cred că spune adevărul.Când mi-am deschis ochii și am simțit că am coborât dracului dintre nori,i-am dat drumul.
În momentul acela,Vanessa a trecut pe lângă noi,prinsă de brațul lui Will.Cei doi erau costumați în Emily și Victor din Corpse Bride.Will ia facut cu ochiul lui Jake,iar eu și Vanessa ne-am aruncat una alteia câte o săgeată cu venin.
Jake a zâmbit,dar mie îmi venea să o strâng din gât și să o fac dispărută.Nu îmi venea să cred că îi luasem apărarea Athenei.Cred că am stat prea mult prin preajma lui Spencer.Încep să mă molipsesc cu bunătatea lui.
O urmăresc cu privirea până se face dispărută împreună cu Will,dar,cum pomenisem de cuplul meu preferat,Athena și Spencer și-au făcut apariția la doar câteva secunde după cei doi.
Spencer era costumat într-un cowboy de mâna a doua,dar cu lasou,pălărie, cisme asortate și tot tacâmul.
Pe Athena o numisem de atâtea ori zeiță,încât îi dădusem ideea perfectă pentru costumul său de Halloween.Nu arată ea ca zeița războiului,da era pe aproape.
Purta o rochie lungă,roz,părul îl aveam împletit în două cozi la spate,iar pe cap purta o coronița grecească aurie din lauri,iar machiajul era simplu.Rimel și luciu de buze.
A durat doar câteva secunde înainte ca schimbul de priviri urâte să se dea între Spencer și Jake.Deci,nu numai Spencer avea ceva de împărțit cu Jake,ci și el.
-Tu ce dracu cauți aici? îl ia la rost Spencer.
-Nu cred că ți-ar plăcea răspunsul pe care ți l-aș da,dar ți-l dau oricum,îi spune,și în următoarea secundă îmi simt degetele împletite cu ale lui,exact ca în secția de poliție.
Athenei ia apărut un zâmbet enorm pe față,iar Spencer a început să-l privească pe Jake într-un mod care exprima "dă-i drumul la mână sau îți rup capul".
Oare de ce altă demonstrație mai are nevoie ca să își dea seama că îmi pot purta și singura de grijă? La dracu,nu am nevoie de un părinte,ci de un prieten,iar prietenul meu cel mai bun se comportă de parcă nu am nevoie să fac nimic fără acordul lui.
Jake îl privea rigid,nu dădea un șfant pe privirea lui ucigașă,îi pasă doar să îi arate că l-am ales pe el.
-Brigitte? îi aud vocea din nou în ureche,și se întorc cu toți spre mine.
Ce se așteptau cu toți să fac? Să aleg între cel mai bun prieten și băiatul pe care-l plac? Nu avem de gând să aleg.
Dacă țin la mine,nu vor pleca.Indiferent de răspunsul pe care l-aș da.
Clopoțelul ma salvat ca prin minune și mi-am tras mâna din cea a lui Jake.Sa uitat cu coada ochiului la mâna lui,care acum era liberă,apoi la mine.
Am văzut rânjetul subtil de pe chipul lui Spencer,dar și că îi ușurasem într-un fel sufletul.Mi sa strâns inima și m-am uitat la Jake,apoi la Spencer.
-N-am să aleg,să vă fie clar! spun și trec pe lângă toți trei,lăsându-i singuri.
____________
Era deja trecut de ora nouă,iar cartierul meu părea că a prins viață mai mult ca niciodată.Zâne,astronauți,mumii și tot feluri de creaturi au trecut pe lângă mine,făcându-mi cu mâna și fugind cu tolbele pline de dulciuri.
Am zâmbit și mi-am întins picioarele pe trepte.Petrecerea dată de Tristan începuse acum o două ore,cu toți fiind deja acolo.
Inclusiv Spencer,Athena,Anastasia,Nora, hiar și Sarah.Eram destul de sigură ca o văzusem și pe Chloe pe undeva pe acolo,discutând cu un tip care părea pe jumătate adormit.
Spencer ajunsese să fac un concurs de băut shoturi cu Tristan,apoi cu Jake.
Era o minune că nu s-au luat încă la bătaie.
Majoritatea story-urilor de la petrecere erau cu adolescenți care dansau, sărutau,erau adormiți într-un colț sau dădeau la rațe pe peluza din față.
Nimic neobișnuit,presupun.Spencer se înbătase cu siguranță în ultima oră,pentru că mesajele au început să fie din ce în ce m-ai incoerente.
Niciun mesaj de la Jake.Încă.Dar îl puteam urmări prin story-urile pe care el și Tristan le punea pe paginile lor de istagram.Părea bine.Puțin beat,dar bine.Speram să nu facă niciunul dintre ei vreo prostie.
Amândoi erau beți și suficient de vulcanici încât să izbucnească o altă bătaie între ei.Athena ar fi bine să îl țină în frâu,iar Tristan să facă la fel cu Jake.
Story-urile s-au terminat acum 10 minute,iar Jake era activ.Poate că acum era într-un colț,gândindu-se dacă merit sau nu să îmi scrie după faza de dimineață.
Sinceră să fiu,nu eram prea dornică să-mi trimită mesaj,pentru că în cele două luni de când îl știu,mi-am dat seama cât de vulcanic și ușor de influențat este Jake.
E nevoie doar de un cuvânt și nu va ezita să se urce la volan,așa beat cum este,și să conducă până aici.Aș fi putut să fiu acolo,să îl țin în frâu,dar nu aveam idee dacă voia să mă vadă prin prejama lui în momentul ăsta.
M-am ridicat de pe veranda și am sunat la taxi.La dracu,jur că nu mă mai recunoșteam când venea vorba de el.
Ce naiba făcuse omul ăsta cu mintea mea?
Asta nu mai era de mult doar o simplă atracție și nimic mai mult.Șimteam cu adevărat ceva pentru el,iar el pentru mine.Se jucase cu inima mea până a ajuns să stea în palma lui.Aveam doar 17 ani,nu știam multe despre dragoste.
Dar acum știu cum se simte și cum te poate face să te simți.Nici măcar nu am clipit și deja mă aflam în taxi,în drum spre petrecere.
Mi-am verificat din nou telefonul.Niciun afurisit de semn.Nici de la el,nici de la Tristan.Uram senzația ce mă acapara.Noroc că traficul era redus și am ajuns repede.
Am trântit portiera și am intrat în casă,căutându-l cu privirea.Mi-am făcut loc printre ceilalți și am intrat în bucătărie.Nu era.Am ieșit pe terasa,tot nimic.Nici măcar pe Tristan nu îl vedeam.
Am urcat la etaj și am deschis fiecare camera care mi-a ieșit în cale.Am lovit cu pumnul peretele și m-am oprit în loc pentru o secundă.Dacă nu era la petrecere,unde putea fi?
Am bătut de câteva ori cu piciorul în podea și am coborât scările.Imediat ce am pus piciorul pe ultima treaptă,m-am lovit de cineva.Eu și persoana pe care am lovit-o am scos în același timp un ignet de durere,apoi mi-am ridicat privirea,doar ca să dau de ochii furioși ai Vanessei.
-Iarăși tu? țipă peste muzică.Ce dracului cauți aici?
-Nu vrei să te pui cu mine,o străpung cu privirea.Nu acum.
Mă dau într-o parte,ca să trec pe lângă ea,dar nu mă lasă.Se pune în fața mea,cu brațele în sân.Am surâs și mi-am strâns degetele în pumni.
-Mișcă,acum! îi ordon.
-Că altfel? Îmi rupi mâna? îmi vorbește pe un ton mult prea încrezător pentru binele ei.
-Dacă nu te dai în momentul ăsta la o parte din calea mea,am să fac mai mult de atât.
Toți din jurul nostru s-au oprit să ne privească.Unii țineau cu prințesa școli,iar ceilalți cu mine.Nu avea nicio putere asupra mea.
Dar dacă îi frâng gâtul ca pe o nuia,de data asta chiar ajungeam închisă.La nebuni s-au la reabilitare.Mie îmi convenea ambele variante.
A facut greșeala de a mă subestima atunci când ma împins.Demonii mei chiar aveau nevoie de o distracție de-o noapte.Am rânjit ca un diavol.Dacă m-aș fi privit acum într-o oglindă,nu m-aș fi recunoscut.
Am prins-o de umeri și am azvârlit-o în primul zid pe care l-am văzut.Sa lovit cu capul de esuficient de tare încât să se facă una cu podeaua.Cu toții au făcut un pas în spate,singurul deștept care a înregistrat totul a sfârșit cu telefonul spart.
Am călcat ecranul sub teneș,apoi l-am ridicat de pe podea și îi l-am înmânat.Acesta la scăpat din mână,uitându-se la mine stupefiat.Am aruncat o privire peste umăr,la Vanessa și la prietenele ei,care s-au grăbit să o culeagă de pe jos.
Le-a îndepărtat mâinile de pe ea,spunându-le că nu are nevoie de ajutorul lor.Cu o mână se ținea de
partea din spate a capului,iar cu celălaltă mână încerca să își mențină echilibrul pe tocuri de câțiva centimetri.
Părea că nu mai avea chef și de runda a doua,așa că a decis să îi dea pe toți dracului și să își facă ieșirea.Mi-am trecut o mână prin păr și m-am prăbușit pe una dintre trepte,cu capul în palme.
-La dracu! șoptesc.
Am făcut o mare greșeală venind aici.Una cât mine de mare.Am un talent special de a o da în bară.M-am îmbătat cu vise deșarte.Ce dracului speram să găsesc în locul ăsta blestemat?
Pace? Șansa de a o lua de la capăt? Când am de gând să mă învățat minte?
Speranța nu este pentru oamenii ca mine.Sunt cine sunt.Și asta nu se va schimba.
Când am decis că mi-am calmat nervii ucigași,mi-am ridicat privirea.Pentru prima dată,voiam doar să mă car dracului de aici,dar și din orașul ăsta.
L-am găsit stând în pragul ușii,uitându-se la mine în același mod în care îl priveam și eu.Eram niște tornade.Și nimic bun nu avea să iasă din asta.