EVELYN MARTINEZ
- Mulțumim că ne-ați ales și de data asta. O seară plăcută!
Spun zâmbind spre ultimul client din seara asta și îmi desfac șorțul de culoarea somonului, apoi mă întorc ca să-l agăț în cuier. Clopoțelul mă atenționează că a mai intrat cineva în magazin și oftez frustrată, apoi mă întorc spre tejghea cu un zâmbet pe buze.
În fața mea stătea însuși Adonis în carne și oase. Părul său brunet era puțin crescut și câteva șuvițe rebele îi picau pe frunte făcându-l să arate și mai sexy. Ochii săi de un albastru oceanic erau ca un vârtej în care te puteai pierde în câteva secunde.
Geaca de piele pe care o purta cu acei blugi negrii și tricoul de aceeași culoare mă făceau să mă holbez la el neîncetat.
- Bună!
Vocea lui mă scoate din visare, făcându-mă să realizez că eram singura vânzătoare și trebuie să-l servesc. Ah, la naiba! Până și vocea lui e fermecătoare, dar totodată și cunoscută.
- Bună seara! Ce doriți să comandați?
Încerc să nu par disperată pentru că mă holbez ca o fraieră la el și corpul său, dar drace! Arată prea bine.
- Am venit aici cu gândul să cumpăr o cutie de bomboane, dar în schimb, am găsit o superbitate de femeie.
Zâmbetul său se lărgește pe măsură ce scoate cuvintele pe gură, iar obrajii mei pun pariu că iau foc în momentul ăsta. Evelyn, ce naiba?! Nu e prima dată când primești complimente de la un bărbat. Revino-ți!
- Mulțumesc, domnule. Ce bomboane doriți? Avem cu caramel, fistic, marțip...
- Cu marțipan și fistic, te rog, mă întrerupe privindu-mă fix în ochi.
- Imediat vă aduc cutiile.
Merg spre camera unde depozitam bomboanele, iau două cutii și bat pe casa de marcat prețul acestora. În tot acest timp ochii săi mi-au urmărit fiecare mișcare.
- 100 de dolari, vă rog.
- Știi că poți să-mi vorbești la per tu, nu-i așa?
Spune în timp ce-și scoate portofelul, apoi îmi întinde o hârtie de o sută de dolari. Când degetele noastre au făcut contact, prin corpul meu a trecut un fior rece, făcându-mă să tremur ușor.
- Ok, atunci uite aici bonul. Seară plăcută!
- Mulțumesc. Ai vrea cumva să ieșim la o cafea când termini?
- Nici măcar nu-ți știu numele și te aștepți să ies cu tine?
- Îmi pare rău. Kai Martin, încântat de cunoștință.
Întinde mâna peste tejghea ca să i-o pot strânge și zâmbește.
- Evelyn Martinez, îmi pare bine. Dar din păcate tot nu pot să ies cu tine, Kai.
- De ce?
- Pentru că am rel..
- POT SĂ ȘTIU ȘI EU DE CE DRACULUI NU RĂSPUNZI LA TELEFON, EVELYN?
Cole intră nervos pe ușa magazinului și mă întrerupe. Ne fixează cu privirea, își încleștează pumnii și vine cu pași apăsați spre tejghea.
- Dispari, îi spune lui Kai printre dinți. Acesta nu-i acordă mare importanță și îl privește scârbit.
- Cole! Nu așa se vorbește cu clienții. Mă răstesc nervoasă la el.
- Taci! Ai cumpărat ce-ți trebuia, prietene. Acum dispari de aici, trebuie să vorbesc cu ea.
- Cole..spun din nou, dar nu pare să mă asculte.
- Nu plec nicăieri.
Răspunsul său vine imediat. Mă șochează faptul că îi ține piept lui Cole. Nu știe de ce e capabil și nu-mi doresc să-l omoare pe tipul ăsta aici.
- Ce-ai spus? întreabă și pune mâna pe pistolul din spatele blugilor.
- Nu plec nicăieri. Răspunde nonșalant.
- Uite ce e tipule, o să faci ce spun eu sau îți zbor creierii aici și acum.
Pistolul era acum îndreptat spre Kai, dar acesta nu schița nimic. Mie îmi era frică să nu se întâmple vreo crimă în magazinul meu, iar el era relaxat.
- Cam mult tupeu pe tine, în orașul meu, tipule.
Accentuează cuvintele "tipule" și "orașul meu". Ce vrea să însemne asta? Orașul meu.
- Orașul tău? Cine ești tu să spui asta? Îl întreabă iubitul meu.
- Kai Martin, încântat.
Fața lui Cole se albește instant, orice culoare de pe chip dispărându-i complet. Cine naiba e Kai Martin de se sperie Cole de el?
- Suntem pe teritoriul tău.
Conștientizează Cole și își strânge ochii și pumnii de nervi. Bagă pistolul înapoi și întinde mâna spre Kai.
- Cole Suarez, îmi pare rău pentru neplăcerea creată, domnule Martin.
- Nu pentru asta trebuie să-ți ceri iertare, ci pentru modul în care o tratezi. Fi atent aici prietene, femeia e sfântă, iar tu te comporți cu ea de parcă ar fi cârpa ta.
- Dar nu..
- TACI! Să fie ultima dată când te mai aud că strigi la o femeie. Data viitoare îți tai limba ca să nu mai vorbești niciodată.
- Da, domnule.
- Bun. La revedere, Evelyn.
Vocea sa era schimbată. Rece, distantă.
- La revedere.
Spun, iar când iese pe ușă, Cole mă privește nervos și se apropie de mine, dând cu pumnul în tejghea.
- Poți să-mi spui și mie ce făceai singură cu Kai Martin aici în timp ce eu te sun ca disperatul?
- Scrie undeva în contractul ăla nenorocit că sunt obligată să-ți răspund la telefon?
- Evelyn, nu-mi pune răbdarea la încercare.
- Iar tu nu-mi impune să fac ceva. Nu ești șeful meu, Cole.
- Scumpo, după anunțarea logodnei noastre, o să fii a mea. Iar asta înseamnă că o să fac ce vreau din tine.
- Nu o să fiu sclava ta, Suarez. Poate nu am fost crescută de tata, dar îmi curge sângele său prin vene, iar un Martinez nu-și pleacă capul în fața nimănui.
- Ai grijă cu vorbele astea, prințesă. S-ar putea să le regreți. Voiam doar să te anunț că la petrecerea de ziua ta se va anunța logodna noastră.
Petrecerea de ziua mea? La naiba! Asta e peste o săptămână. Cum scap eu de Cole Suarez într-o săptămână? Drace! Trebuia să închei tu afaceri cu el, tată!
- Și încă ceva, nu încerca să scapi de mine, Eva. Nu o să-ți iasă.
- Eve, nu Eva.
- Tot același lucru. Adiós mi amor.
Iese pe ușă, trântind-o în urma sa, iar pe mine lăsându-mă nedumerită și cu nervii la pământ. Trebuie să fac ceva să nu mă căsătoresc cu papagalul ăsta. Iau telefonul din geantă și găsesc zeci de apeluri și mesaje de la Cole.
Le șterg și îl apelez pe tata, dar bineînțeles că acesta nu răspunde. Asta înseamnă că trebuie să apelez la planul doi, Diego. Apelez și aștept să răspundă. Primul ton, al doilea și îi aud vocea destul de deranjată.
- Sper că e ceva important, Eve. Sunt în mijlocul a cev.. Si amor, así. Allá (Da, iubito, așa. Acolo.)
- Idiotule! Nu trebuia să-mi răspunzi când faci asta. E scârbos.
- Hermana (Surioară), cred că tu ești doar geloasă. Nu ai mai făcut asta de multă vreme. Spune ce ai de zis, fata asta e cam nerăbdătoare.
- Scârbosule! Explică-mi și mie de ce vindem cocaină pe teritoriul altul dealer?
- Dă-mi un nume, Eve. Nu știu despre cine vorbești.
- Kai Martin.
- Salir. Tengo algo importante que discutir con mi hermana. (Ieși. Am ceva important de discutat cu sora mea.).
Îl aud spunându-i fetei de lângă el, iar după ce ușa se închide. Revine la telefon.
- Explică-mi. Cum adică e teritoriul lui Kai Martin? Tata nu a specificat asta niciodată.
- A intrat în magazin și a cumpărat două cutii de bomboane, iar înainte să plece, idiotul ăla de Suarez a venit și a început să țipe la mine, apoi..
- Stai, stai, stai. Idiotul ăla a țipat la tine? Îi tai boașele. strigă nervos prin telefon.
- Diego, ascultă până la capăt.
- Bine..
- A scos pistolul la Kai și l-a amenințat ca să plece din magazin.
- Dios mio, Suarez o să ne îngroape.
- Kai i-a ținut piept și i-a spus că nu pleacă, apoi când i-a spus cine e, Cole a rămas șocat și îi vorbea cu respect. Așa că revin la întrebarea mea. De ce vindem cocaină pe teritoriul altui dealer?
- Eve, nu e orice dealer. E regele cocainei. Martin e cunoscut pentru cocaina sa în toate statele din SUA. New Jersey este orașul său, iar tata nu a spus nimic.
- Parcă nu știai asta.
- Am căutat acum informații despre el pe dark web.
- Crezi că știe de cocaina tatei? Îl întreb destul de panicată.
- Dacă știe? Eve, omul ăla știe tot ce mișcă în orașul său. Trebuie să ieși de acolo. O să vorbesc cu tata.
- Nu. Nu am să fug de o luptă, hermano. (frate) Dacă tata mi-a încredințat afacerea, știa deja ce vrea să facă.
- Dar ești în pericol și eu nu accept asta. Vin acolo cu primul zbor, iar de Suarez mă ocup eu. Tipul ăla poate o să fie logodnicul tău, dar familia Martinez nu tolerează comportamentul ăsta.
- Nu plec capul în fața pionilor, frățioare.
- Asta e surioara mea. Poți să nu mai intrii în probleme până ajung eu acolo?
- Mă descurc.
- Te amo, hermanita. (Te iubesc, surioară)
- Yo también te amo, hermanito. (Și eu te iubesc, frățioare)
Am stat separați zece ani, dar mereu am vorbit unul cu altul. A fost lângă mine de fiecare dată când am avut nevoie. M-a protejat și m-a ajutat mereu, indiferent dacă era vina mea sau nu.
Diego a fost, mereu de partea mea. S-a întors împotriva tatei când a fost nevoie, doar pentru a mă apăra pe mine. M-a ajutat să trec peste dependența mea și peste moartea mamei și a lui Keith. Mereu am să-i fiu recunoscătoare pentru ceea ce a făcut și ce face pentru mine.
Dar cel mai important, nu mă învinuiește pentru moartea mamei, deși a fost vina mea. Nici acum nu-mi amintesc tot ce s-a întâmplat în ziua aia pentru că eram mult prea drogată ca să-mi mai amintesc, dar îmi amintesc trupul ei, într-o baltă de sânge pe gresia albă din bucătărie. Și ultimele sale cuvinte. „ Te iubesc, scumpo."
Pe atunci nu-l cunoșteam pe Keith, iar Diego a fost cel care m-a scăpat din asta, însă ce nu știa el era că aveam să mor dacă nu apărea el..
La două săptămâni după moartea mamei, Diego a plecat înapoi în Spania, fiind nevoit să-l ajute pe tata. Iar de atunci nu am mai auzit de el până nu l-am sunat eu pe tata în ziua tragediei.
Adevărul este că a fost și vina mea. Am fost cufundată în droguri și m-am detașat total de lumea reală. În ziua aia, Keith m-a găsit în parc, pe o bancă, gata să mor din cauza unei supradoze.
De atunci, viața mea care era doar alb-negru a prins viață. Prin ochii lui vedeam lumea diferit, iar când ochii săi s-au închis definitiv, m-am pierdut din nou în întunericul care m-a acaparat complet.
Am închis în urma mea ușa de la magazin și m-am dus la mașină cu intenția de a pleca acasă, dar ceva mi-a atras atenția. Mașina neagră care era parcată în fața magazinului.
Am privit-o îndelungat, dar într-un final m-am urcat în mașină și am pornit spre casă. În oglinda retrovizoare încă vedeam mașina aia cum mă urmărea, așa că am făcut cea mai mare prostie pe care o puteam face, am oprit pe marginea drumului.
Mi-am luat pistolul din torpedou băgându-l în spate și am coborât, gata să-l înfrunt pe cel de la volan. Șocul mai mare a fost când șoferul a coborât și m-a fixat cu privirea.
- Ce dracu? Șoptesc cât să mă aud doar eu. Mă urmăreai? Spun mai tare de data asta.
- Da, răspunde cu nonșalanță.
- Pot să știu și eu de ce?
- N-am încredere în iubitul tău. Suarez parcă?
- Da, Suarez. Dar care e problema ta? De ce n-ai încredere în el?
- Problema mea e el. Dacă te-ar fi lovit mai devreme și nu ar fi lovit tejgheaua, pleca de acolo cu un glonț în țeastă.
Scoate un pachet de țigări din geaca de piele pe care o purta, o poziționează între buze și o aprinde, trăgând cu poftă din ea. Drace! Tipul ăsta e sexy și când fumează. Dar e dușmanul meu.
- Nu e treaba ta ce face el sau ce e între noi.
- E treaba mea dacă implică lovirea unei femei. Iar fața ta, scumpo, spune în timp ce se apropie de mine. E prea frumoasă ca să fie lovită.
Mâna sa îmi atinge o șuviță de păr, jucându-se cu ea. Mă privește fix în ochi și aproape mă pierd în oceanul din ochii săi, iar atunci realizez. El e tipul care m-a salvat în seara aia. Mă dezmeticesc și îi spun:
- Dacă m-ar fi atins, să fii sigur că eu i-aș fi zburat creierii. Dar din nou, asta nu e problema ta. Așa că nu mă mai urmării, ciudatule!
- N-am altceva mai bun de făcut oricum.
- Uită-te la un film, un serial ceva. Ieși în club cu prietenii, fute o târfă, dar nu te mai ține după fundul meu.
- Te-ai gândit că poate vreau să mă țin după fundul tău?
- Arogantule!
- La revedere, Eve. Se depărtează de mine, apropiindu-se de mașina sa.
- Eve îmi spun doar prietenii, iar tu ești departe de așa ceva. Strig în urma lui.
- Mai vedem noi asta.
Se urcă zâmbind în mașina sa, aruncând țigara și trece cu viteză pe lângă mine, reușind să mă dezechilibreze puțin. Am ajuns înapoi în mașina mea și am condus haotic până acasă. A fost o zi plină de evenimente ciudate.
Capitol necorectat
Bună dragilor! Am revenit după un milion de ani la această carte. Sper că vă place capitolul acesta. Următorul va fi postat dacă vom ajunge între 90 - 100 de voturi. Nu vreau să par nesuferită pentru ca spun asta, dar cum am zis și la RainStorm, am nevoie de susținerea voastră, iar dacă nu votați capitolele eu nu știu că sunteți aici. Sper că mă înțelegeți, seară plăcută! Vă pupăcesc! :* :* :*