M-am întors,iar ochii lui Jake erau acum asupra mea.A dat să mă întrebe ceva,dar l-am tras de mânecă și l-am lipit cu spatele de trunghiul copacului,acoperindu-i gura cu palma mea.
Am tras un ochi la blondul ce încă nu își luase talpăsiță.Asta îmi mai lipsea.Parcă Dumnezeu mă pune la încercare în fiecare zi,jur.
Mi-am simțit încheietura prinsă și mutată din locul său.
-Ce se întâmplă? mă întreabă,lipindu-și buzele de urechea mea.
Fiorul pe care l-am simțit era pur și simplu ireal.Nimeni niciodată nu reușise să aibe efectul ăsta asupra mea.În minte mi-au revenit toate imaginile cu noi în acea mașină.
Fiecare sărut,fiecare atingere,fiecare fior.Căldura trupului lui,felul în care mă ținea în brațe,de parcă am fi fost un cuplu.Nu te costă nimic să visezi,dar visurile ajung să te coste.Iar eu nu vreau să fiu datoare nimănui.
-Teacă-ți fleanca,campionule! îi ordon.Avem companie.
Sa uitat confuz la mine,neștiind despre ce dracului vorbesc.A aflat singur atunci când a tras un ochii de după copac,la amicul lui psihopat,care își verifica acum ceasul de la încheietură.
Era trecut de ora trei.Proba fetelor ținuse aproape o oră.
După încruntătura ce îi apăruse între sprâncene,aș zice că pe Jake nu îl deranjează să se mai bage încă o dată în gura lupului.A dat sa plece,dar l-am prins de mână și l-am oprit.
-Ce naiba vrei să faci? șoptesc.Credeam că ți-a ajuns rahaturile în care te-ai tot băgat.Nu a trecut nicio o lună de când ai dat petrecerea aia nenorocită.
-Doar mă duc să îi sparg puțin țeasta și mă întorc.Pe bune de data asta,vorbea furia din el și a naibii să fiu dacă nu cunoșteam sentimentul ăsta mai bine ca oricine.
-Vrei să ajungi închis și nu știi cum s-o faci?
-Am avocații buni,îmi dă el peste nas.
Oare de ce mă obosesc? Și de ce îmi pasă? La dracu,știam că trebuia să stau departe de el.Sărutul ăla a fost cea mai mare prostie pe care am putut s-o fac.
Și-a strâns mâinile în pumni,fără să-și dea seama că,făcând asta,palma lui îmi țineau și mie degetele captive.Exact ca în acea seara la petrecere.Acela a fost momentul în care toată povestea asta a început.
-Niciun avocat nu va reuși să te scoată din închisoare dacă îl omori.Crede-mă,știu,îi captasem atenția mai mult decât voiam.
Nu puteam să înțeleg de ce am simțit nevoia să-l opresc.Sau poată că încercam să fac o faptă bună și să îi dau șansa de a avea o viață normală.Să ai sângele cuiva pe mâinile tale te schimbă.
Și acea schimbare nu vine într-un mod prietenos.Te bântuie.Te seacă de puteri.Până nu mai rămâne nimic.Până când ajungi să te uiți în oglindă și să nu te recunoști pe tine.
-Nu ești un criminal.
-Dar el este,țipa el,cu toată furia acumulată în inimă.
-Dar tu nu ești,Jake,repet,spunându-i pe nume pentru prima oară.
Privirea lui sa înmuiat puțin.Știa că am dreptate,că blondul trebuie să plătească într-un fel sau altul,dar nu așa.Avea să plătească.Cu vârf și îndesat.Dar în spatele gratiilor.
Încă aveam poza cu Otto când îi dădea droguri acelei tipe.Otto făcea parte din echipa de fotbal a lui Jake.Era imposibil să nu dea cumva de el.
Eram sigură că dilărul lui era blondul.Dacă îl amenință,îl va da în gât pe blond,iar el își va plăti datoria față de sora lui.
Nu era suficient ceea ce îi spusesem.Ochii lui încă erau plini de furie,iar inima lui tânja după răzbunare.Jake îmi spusese că blondul era cel care caută un motiv ca să se răzbune pe el,dar cred că era exact invers.
El era cel care aștepta portița asta.Ziua în care își va răzbuna,în sfârșit,sora.Și ziua asta venise.Și făcuse din el un ucigaș însetat de sânge.Pentru prima oară,uitându-mă cu atenție la el,mă văzusem pe mine în acea zi.
Ceilalți mă considerau o supraviețuitoare,dar eu știam mai bine adevărul.Poate că eram,totuși,o supraviețuire,dar eram și însetată și orbită de răzbunare.
Partea bună din mine a fost pentru totdeauna adusă de tacere,lăsând la iveală ura și întunericul din mine.O făcusem pentru mine.Și o făcusem pentru mama.
Reușise să o distrugă,dar eu am reușit să găsesc o cale să o clădesc la loc.Mama nu a mai fost niciodată la fel după el.El era diavolul,iar ea un biet înger,ale cărui aripi au fost smulse cu forța.
Am încasat lovitură după lovitură.Mă trezeam din coșmaruri țipând,transpirată și cu inima să îmi iasă din piept.Îmi era teamă să nu o iau razna.Simțeam că îmi pierd mințile.
Nu mai voiam să adorm.Am stat trează nopții la rând.
Nu voiam ajutor.Mă mințeam că am să fiu bine,până când totul a încetat și a devenit o nenorocită de rutină.Era ciudat ca eu să fiu cea care trage pe altcineva de pe marginea prăpastiei și nu invers.
Blondul se săturate într-un final de așteptat și a coborât de pe capotă.A ocolit mașina și sa urcat la volan.Camioneta a început să troncăne,scoțând un sunet asurzitor.Ce Dumnezeu îi făcuse?
Am așteptat să se îndepărteze și am ieșit din "ascunzătoarea" noastră improvizată.Pumnul lui Jake a nimerit trunchiul copacului,apoi a țipat din toți plămânii.
-De ce nu mai lăsat să o fac,ha? mă prinde de umeri,țipând la mine ca ultimul isteric.De ce mi-ai spus lucrurile alea? De ce mai oprit?
-Ia-ți mâinile de pe mine! îi ordon și mă smulg din strâmtoarea lui.
M-am dat un pas înapoi,trecându-mi degetele peste frunte.Athena avea dreptate.Era distrus.Și îmi semăna din toate punctele din vedere.El era ca mine,iar eu eram ca el.Stricați.
Ne luptam cu noi.Lupta mea se încheiase cu mult timp în urmă,iar el reușise să își pună amprenta pe mine.Dumnzeule,chiar nu îmi doream să i se întâmple același lucru.
-Ești deja suficient de distrus.Sufletul ție țăndări,iar inima ta se îneacă în ură și dorința de a te răzbuna.Dacă îl omori,paharul ăla va ajunge să se umple,iar tu nu vei mai avea cum să dai timpul înapoi și să repari o greșeală din trecut.
-Moartea lui nu va fi o greșeală.Nu pentru mine.Mi-a luat ce aveam mai depreț de pe lumea asta,spune printre dinți,atât de dur și apăsat,încât îi puteam simți durerea de la un kilometru.
-Dacă îl omori,fac un pas spre el,Marny nu se va mai întoarce niciodată înapoi.
Mi-am așezat palma în dreptul inimi sale.Îi simțeam bătaile în palmă.Acelea erau bătăile unei inimi distruse.Mâna lui sa ridicat încet și a acoperit-o pe a mea,dar ca să o îndepărteze după el.
-Îți ofer o alternativă mai bună,Jake.
-Nu vreau o alternativă,Briggite,vreau să îmi simt mâinile în jurul gâtului său.La dracu,vreau să îl vad terminat,făcut una cu pământul.Atunci,și doar atunci,îmi voi găsi,în sfârșit,liniștea.
Greșit,campionule.Nu vei face decât să te lepezi de ea.Îți va lipsi până în măduva oaselor.Vei tânji după ea,dar nu o vei mai primi niciodată înapoi.
Toata durerea aceia va fi amorțită de pastile și alcool.Te terapii și nopții nedormite.De groază,de teamă,de coșmaruri.
-Bine,dă-i înainte,omoară-l,îmi aud propriile cuvinte ieșindu-mi din gură.La dracu,ăsta e visul oricărui tip,nu-i așa? Să omoare măcar un om în viața asta nenorocită a lui.
-N-ai cum să înțelegi,pufnește el.
Înțeleg mai bine decât crezi.
-Poate că moartea lui te va face să simți bine pentru o secundă,apoi îți vei petrece restul vieții în cel mai de rahat mod posibil.
-Ți se pare că acum trăiesc în nu știu ce paradis?
-În comparație cu viața mea,da,Jake,tu chiar trăiești într-un nenorocit de paradis.Ai ambii părinți lângă tine,un viitor,o viață..mă opresc,căci mi-o taie.
-Dar nu o mai am pe Marny.Nu mai am cealaltă jumătate din mine.Nu o mai am pe sora mea.N-ai idee cât m-am luptat să i se facă dreptate,dar cei din orașul ăsta a trecut cu vederea pierderea noastră,ca pe ceva complet banal.Dacă asta înseamnă dreptate,atunci,ceea ce urmează să fac eu,nu va fi deloc greșit.
Este greșit.Și îi puteam da o mie de motive ca să nu o facă.Nu își dădea seamă că,făcând asta,distrugerea ultima fărâmă de bunătate pe care o mai avea.Ucidea făra milă ultima rază de lumină din sufletul lui.
Se aruncă de unul singur în brațele întunericului.Iar el avea să îl primească.Și nu avea de gând să îi mai dea vreodată drumul.
-Te voi ajuta să îi faci dreptate.Dar nu așa.Nu în felul ăsta.Ea n-ar fi vrut asta.
Eu eram deja stricată.Și era ireversibil.El mai avea o șansă.
-Nu poți face nimic.
-Pot face mai multe decât crezi.
Sa prăbușit în genunchi,pe pietriș,vrând să plângă,dar n-a făcut-o.
M-am lăsat pe vine,lângă el,iar mâna mea sa îndreptat instinctiv spre obrazul lui,dar am renunțat.
Mi-am restras mâna și am dat să mă ridic.N-am reușit s-o fac.Ma prins de încheietură și ma tras spre el.M-am prăbușit pe genunchi lui,iar mâna mea sa încolăcit de după gâtul său.
Mi-a apucat ceafa în palmă și și-a lipit fruntea de a mea.Respirațiile ni s-au întrepătruns și am simțit,dacă chiar era posibil,cum sufletul mi se frânge.
El simțea o altfel de durere.Iar eu eram prinsă în durerea lui,în ochii lui,în el.Se dădea o luptă în mine.Să stau sau să îmi iau dracului talpăsița.
Dacă l-ar ucide,ar regreta toată viața.Nu ca mine.Eu n-am simțit nimic în acel moment.Nici remușcare,nici greață,nici măcar nu îmi părerea rău,pentru că am vrut s-o fac.
Am vrut să-l trag diavolul în jos,dar el ma tras și pe mine după el.Dacă fac același lucru și cu el?
Încercând să-l mențin la suprafață,mă voi scufunda,din nou,eu?
Forța asta,el,mă trăgea ca o nenorocită de sirenă.Direct spre dezastru.
Era un ca un cântec pe care nu reușeam să mi-l scot odată din minte.Cântecul se repeta la nesfârșit în mintea mea.Până a început să-mi placă.
-De ce,de ce,de ce,de ce,de ce? repetă cele două cuvinte,răsuflarea lui dansând pe buzele mele.
-Nu știu,îi răspund,pentru că,într-un moment ca ăsta,nicio minciună nenorocită nu voiam să-mi iasă pe gură.
-Suntem doi adolescenți cu probleme.
Surâd.
-Suntem doi adolescenți distruși,îl corectez.
-Da,distruși,ochii lui mă priveau până în suflet și înapoi.Tu de ce te consideri distrusă? Cine ți-a călcat sufletul în picioare?
Mi l-am călcat singură.Și nu mi-a fost milă de el.
Am ridicat din umeri.Nu puteam să îi răspund.Nu avem cum.Nu mi-am căutat niciodată o scuză.Eram conștientă de ceea ce făceam.M-am oprit abea când era prea târziu.
A zâmbit și mi-a dat o suviță de păr la o parte,în timp ce cealaltă mână a lui îmi mângâia spatele.
-Mai zâmbește o dată,îl rog.
-Parcă ziceai că îmi urăști zâmbetul,rânjește.
-Ți-l urăsc,dar urăsc mai mult faptul că ai început să-l ascunzi.
A schițat un zâmbet,atât a putut să facă.
M-am ridicat de pe genunchi lui și l-am tras de mâini,să-l ridic de pe jos.
-Nu mai face gesturi din astea.
-Ce gesturi?
-Nu mă face să mă îndrăgostesc de tine,căci se va termina prost,chiar vorbea serios.
-Atunci,ar trebui să stăm departe unul de celălalt.