—Erik ce Doamne iartă-mă se întâmplă?
—De ce crezi că se întâmplă ceva ?
—Eu știu poate pentru că suntem habar n-am unde ! Nu în Las Vegas acolo unde a spus tata să ajungem cât mai repede .
—Unde suntem Erik ?
Nu-mi răspunde pur și simplu mi-a întors spatele simt că înnebunesc .
Nu înțeleg de ce se ascunde de mine de ce nu-mi poate spune ce îl macină ?
Am aterizat acum 10 minute .
În momentul de față suntem într-o mașină care ne-a așteptat pe pista de aterizare .
Suntem în drum spre habar n-am unde.
Mă aflu pe bancheta din spate a acestui Merțan . În timp ce Erik stă pe locul pasagerului din față numi oferă nicio privire , nicio explicație nimic.
Cât despre cei lalți s-au urcat într-o altă mașină la ordinele lui Erik .
Se comportă atât de indiferent cu mine și nu înțeleg de ce . Oare încă visez ?!
Nu cu siguranță asta e realitatea .
După minute bune de uitat pe geam , ajungem în dreptul unei vile imense .
Este înconjurată de foarte mulți paznici , par niște psihopații , gigantici , răpiți din acele filme de groază care merită un Oscar! Fără dar și poate .
Observ cum șoferul apasă pe butonul unei telecomenzi micuțe.
Iar porțile iadului se deschid .