Nenorociți nu îți vor binele.
Mama a fost mereu condusă de bunătatea oamenilor,a văzut mereu părțile lor bune,habar nu avea ce fel de om se ascundea sub masca aia de "înger" binevoitor.
Nu era nici pe departe așa ceva,ci era diavolul însuși,trimis să ne termine încet,dar sigur.Să o termine,mai exact.
Mama avea sufletul prea bun ca să nu treacă cu vederea toate rahaturile pe care el le făcea.
Eu eram ca și invizibilă,eram doar o puștoiacă în ochii ei,una care habar nu avea ce înseamnă cu adevărat viața și grijile.
În ochii lui,eu eram un obstacol.Totul se dădea între mine și el,iar atunci când nu mai rămânea nimic de spus între noi,trecea la mama,și tot ce ținuse în el se revarsa asupra ei.
Mama nu a avut curajul necesar ca să pună piciorul în prag,așa că am făcut-o eu în locul ei.Și nici acum nu simt vreo remușcare pentru ce am făcut.
Au rămas doar urme.Nimic altceva.Sau imprimat peste tot pe mine și în mine,și pur și simplu au decis să rămână acolo,reamintindu-mi în fiecare zi ceea ce făcusem.
Sirene de poliție,oamenii strânși în jurul meu,căldură imprimată de casa ce ardea.Am plecat din oraș acoperite de întunericul nopții,dar o parte din mine va rămâne mereu acolo,cu el,în casa aia.
Eram terminată fizic,iar nenorocitul meu de creier nu se gândea decât la ce tocmai sa întâmplat în supermarketul acela și cine dracului era Marny.
Ar fi trebuit să îl termin.Ar fi trebuit să ma opresc doar atunci când își dădea ultima suflare.Si dacă Jake nu intervenea,a naibii sa fiu dacă nu aș fi făcut-o.
Nu îmi pasă cine era.Dacă voia să își ia revanșa,îl așteptam cu brațele deschise.
Aveam deja mâinile mânjite.Orașul ala îmi ascundea acum toată durerea.Fiecare clipă de fericire,fiecare lacrimă,fiecare durere.
Casa aia dispăruse,dar nu și amintirile.Dar nu și durerea,dar nu și el.El era încă viu în coșmarurile mele.O simțeam în fiecare bătaie a inimi,în fiecare nerv,în fiecare amintirile neplăcută.
Mi-am întins mâinile deasupra capului,ca să mă dezmorțesc.Scaunele din camioneta asta nenorocită nu puteau să fie mai inconfortabile de atât.
Au atâția bani,dar nu își pot lua o mașină care nu pare să se descompună la fiecare kilometru pe care îl parcurge.
Jake abea dacă își mai amintea să clipească.Lacrimile i se uscaseră în colțurile ochilor.Era prezent fizic,dar psihic încă era prins în supermarketul ăla.Era prins în amintiri dureroase.
Pieptul îi urca atât de lent,încât părea că nu are suficient oxigen.
Degetele lui au strâns și mai tare volanul,dar au început să tremure.Și-a luat privirea de la drum ca să le privească.A căzut într-un râs isteric și a lovit cu toată puterea volanul.
Abea dacă am văzut o altă mașină trecând pe lângă noi.Străzile erau aproape pusti,iar nori de furtună ăpăruseră de nicăieri.
Azi chiar era una dintre cele mai proaste zile ale mele.Ultimul lucru de care mai aveam nevoie acum era să fac un accident.
Mi-am întors privirea spre el.Trebuia să știu cine era această Marny,de ce era atât de importantă pentru ei,înainte ca nenorocita asta de camionetă să îi scape de sub control și să ne trezim oprindu-ne într-un copac.
Mi-am deschis gura,vrând să găsesc un afurisit de răspuns la toate întrebările ce îmi hoinăreau chiar acum prin minte,dar nu cuvintele mele au ieșit pe gură primele,ci ale lui.
-Nu contează cine-i Marny,dacă asta voiai să întrebi.Conrad căuta de ani buni o scuză ca să se răzbune pe mine.Și acum a găsit-o,spune ultima parte mai mult pentru el.
Aveam impresia că o spusese de parcă tocmai călcase strâmb,iar acum aștepta doar dezastrul să vină și să lase prăpăd în urma sa.
-Câti prieteni din ăștia mai ai,mai exact? Ca să știu la ce dracului să mă aștept data viitoare,șuier nervoasă.
Dacă mama pățește ceva din cauza nenorociților ălora,îi distrug pe fiecare în parte.Apoi îl distrug pe Moore,pentru că toate asta s-au întâmplat numai din vina lui.
-Nu va fi nicio dată viitoare.
-Oh,bun,acum că mi-ai spus asta,pot să dorm liniștă la noapte.
-Nu e vina mea că tu ești mereu în locul nepotrivit,la momentul nepotrivit,țipă la mine.Crezi că intenționam să te bag vreo secundă în chestia asta?
Și asta ar trebui să mă facă să sar în sus de bucurie sau ce? Am stat atâta timp departe de probleme,numai ca să apară el de nicăieri în viața mea și să mi-o facă praf.De parcă nu era și așa suficient de distrusă.
-Nu îmi pasă ce intenționai sau nu să faci,campionule,deja mai bagat și pe mine în rahatul tău.
-Se pare că amândoi avem ghinionul de a atrage problemele spre noi.
-Tu ești singura mea problemă în secunda asta,încep să bombăn.
-Nu te-am obligat să asiști la discuție.Și nici nu ți-am cerut să intervi cu o replică acidă.Îți puteai lua talpăsița oricând.
Să îmi fie învățătura de minte.Nu mai încerca să scapi nemernici din belele.Daca aș putea,aș face cumva să îl fac să dispară din viața mea pentru totdeauna.
-Oprește,îi spun.Merg singură de aici.
Se uită la mine pentru o clipă,apoi își mută privirea înapoi la drum,ignorându-mă.
-Ești surd? Ți-am spus să oprești dracului mașina asta și să mă lași să cobor,ridic vocea.
-Ca să te am pe conștiință? Nu,mersi.
-Poți să lași deoparte masca băiatului bun,amândoi știm că nu ești unul.
A surâs și a făcut la stânga,ajungând,în sfârșit,în cartierul meu.Învățase destul de repede drumul.Speram ca asta să fie ultima oară când mai punea piciorul aici.
A oprit în același loc ca data trecută și am dat să cobor,dar ușa era blocată.M-am întors spre el cu nervii întinși la maxim,pregătită să îl lovesc,dacă era nevoie.
-Deschide ușa și lasă-mă să plec.Nu ți-o mai spun și a treia oară.
-Altfel ce? Mă pognești?
-O să fac mai mult de atât,spun printre dinți.Nu erai singur acolo.Mai protejat de el și acum creade că sunt importantă pentru tine.
-Te voi proteja,nu îl voi lăsa să se apropie de tine.
-Tu nu te poți proteja nici măcar pe tine.Ți-am spus să stai departe de mine,dar văd că ai ceva pentru tipele care nu vor să aibe de-a face cu tine.
Privirea lui sa întunecat,exact ca în supermarket,și și-a dat centura jos.
-Știi ceva,Jackson,ai dreptate.
-Cu ce?
-Chiar am ceva pentru tipele care nu vor să aibă de-a face cu mine.
Nu am mai apucat să îi dau replica,căci buzele lui s-au zdrobit de ale mele,luându-mă complet pe nepregătite.
Palmele lui îmi ardeau obraji,iar buzele lui se mișcau peste ale mele,de parcă au fost făcute dintotdeauna pentru mine.
Inima îmi bubuia în piept și fără să îmi dau seama măcar,am închis ochii și i-am răspuns la nenorocitul ăla de sărut.
Degetele mele au ajuns rapid în părului,strângându-l ușor.Totul din mine voia să se îndepărteze,să-l trimită la dracu,dar am simțit și o altă forță care nu voia nicicum să îmi dea drumul.
Jake era acela.Mâna lui mi-a înconjurat rapid talia și ma tras spre el.Mi-am așezat picioarele de-a lungul coapselor sale,iar cealaltă mâna a lui mi-a ajuns sub bluză,urcând și coborând pe spatele meu.
Îi simțeam inima cum bate prin materialul hanoracului,iar pielea lui emana o căldură cum nu am mai simțit vreodată.Gura lui mi-a eliberat buzele,presând un sărut scurt pe maxilar,înainte să coboare spre gât și să-l devoreze.
Abea dacă mai știam cum să respir.Parcă ceva era stins în mine,iar acum sa trezit la viață.Săruturile lui erau moi și fierbinți.
Știa exact ce făcea.Eu doar mă pierdeam în moment,pentru că mâine aveam de gând să mă prefac că nimic din toate astea nu s-a întâmplat vreodată.
L-am prins de ceafă și i-am prins buzele într-un alt sărut.Degetele lui s-au înfipt în părul meu,iar cealaltă mână a mea a prins în pumn partea din spate a hanoracului său.
Totul sa întrerupt atunci când picăturile de ploaie sau izbit de parbriz și de geamurile camionetei.Eram la doar câțiva pași de casă.Mi-am trecut o mâna prin păr,iar Jake mi-a înconjurat talia cu ambele mâini,zâmbindu-mi cu toți dinți.
-Îți urăsc zâmbetul,îi mărturisesc.
-Îți ador buzele,mi-o întoarce.
A dat să mă sărute din nou,dar m-am dat înapoi și am coborât de pe el.Odată a fost mai mult decât suficient pentru mine.Dacă voia să i-o tragă cuiva în seara asta,avea de unde să aleagă.
Mi-am dat părul după urechi și mi-am pus gluga în cap.Ploaia începea să se înțețeze și nu avem în plan să stau în camioneta asta cu el până se oprea.
El și-a dat seama de asta și a descuiat mașina.Am coborât din mașină fără să îi mai arunc vreo privire.Mi-am strâns brațele la piept și m-am îndreptat spre casă.
Am urcat scările de pe veranda și am băgat cheia în broască.Am descuiat ușa și am intrat.Am aruncat cheile pe canapeaua din sufragerie și mi-am dat jacheta udă jos.
Un fulger a luminat încăperea,apoi am auzit ușa de la intrare deschizându-se.
M-am întors,sperând să dau de mama.În schimb,buzele mi-au fost prinse într-un sărut și i-am simțit mâinile peste tot pe mine.
I-am înconjurat gâtul cu mâinile și
am mers împleticiți până m-am simțit lipsită cu spatele de ceva tare.Nemernicul nu plecase încă.Așteptase doar să ajung în casă ca să poată să facă asta.
-Spune-mi de ce tu și Specer v-ați bătut la petrecere,îi cer printre săruturi.
-Pentru tine,îmi răspunde,și mă trag înapoi,oprindu-l din a mă mai săruta.
-Pentru mine?
-Carter a aflat despre mica mea tentativă de a te ajuta și sa năpustit asupra mea.
Și-a așezat palmele pe pulpele mele și a strâns ușor.I-am simțeam respirația pe linia gâtului și am înghițit în sec.
-Nu trebuia să faci asta pentru mine,îi spun.Nu am nevoie de un erou.
-Nu plănuiam să îți fiu erou.
Buzele lui s-au lipit de umărul meu,sărutându-l soav.La dracu,se pricepea să te facă să ți-l dorești cu orice preț.Păcat că eu nu fac parte din categoria aia de tipe.
Nu căutam un iubit.Cu atât mai puțin o distracție.Cu atât mai puțin pe el.Tot liceul a trecut prin patul lui.Am auzit mii de discuții despre cum este el la pat.
Nu voiam să aflu pe propria-mi piele.
-Atunci ce planuiai să-mi fi? Cel care îmi intră în chiloți?
Întrebarea mea la facut să râdă.Abea dacă îl vedeam din cauza întunericului din bucătărie.Nu apucasem să aprind lumina,iar singura noastră sursă de lumină erau fulgerele ce luminau cerul din când în când.
-Nu plănuiesc să îți fiu nici una,nici alta.
-Atunci oprește-te din a mă mai sărută,îl provoc.
-Mi-ar plăcea să o fac,dar jur că nu pot.Nu pot să mi te scot din minte.Cred că e ceva la tine care dă dependență.
Mi sa spus în multe feluri,dar nicicum că dau dependență.Jake sa apropiat prea mult de mine,într-un timp foarte scurt,și nu îmi plăcea asta.Trebuia să stau departe de drame,nu să le atrag spre mine.
Viața lui era perfectă,el era perfect.Eu eram al dracului de strictă,iar el era nebinevenit în lumea și în viața mea.
Noaptea asta fusese doar o scăpare.Nu se va mai repeta.Nu trebuie să se mai repete.
-Poți rămâne aici până se oprește ploaia.Apoi ne întoarcem amândoi la viețile noastre și uităm că noaptea asta a avut vreodată loc.
Am coborât de pe blat și am ieșit din bucătărie.Înainte să fac o nouă prostie.Una care avea să mă coste mai târziu.