Alexa
- Doamna, este foarte important sa va calmați. Am spus pe un ton blând conectând-o pe femeia din pat la unul din aparatele de monitorizare.
- Ce nu pricepi ca ma doare!? Urla ea la mine.
Ochii ei verzi aruncau furie pura către mine. Femeile se transformau când intrau in travaliu. Excesul de hormoni...Durerile groaznice doar ele știau cum se simțea asta. Am răspuns furiei ei cu unul din zâmbetele mele pline de compasiunea iar asta paru sa o mai liniștească.
- Când vine doctorul ăla?
- Imediat iese din sala si o sa va vada.
- Vreau doar sa se termine mai repede...trebuia sa aleg cezariana. Dumnezeule, e cumplit!
- Va cred. O sa treacă, o sa va țineți bebelusul in brațe încurand.
Zâmbi către mine punând o mâna pe abdomenul ei umflat.
- Ai copii?
- Încă nu. Am spus eu fără părere de rău.
- E primul...si ultimul !
Am ras amuzata apoi am mai petrecut câteva minute lângă ea si am ieșit in cele din urma din salon. Denisa era in sala de tratamente împreuna cu alte doua colege, Gina si Ana. Când ma văzu respira usurata.
- Știam eu ca o sa o calmezi.
- Hai ca nu a fost atât de rău! Am spus așezându-ma in unul din scaune pentru a completa fisele.
- Aha...spuse Ana ridicand ochii din telefon. Aproape ca mi-a dat una, apoi a început sa urle fluturând un teanc de bani prin fata mea " vreți șpagă! Plătim taxe pentru voi!" .
- Clasic! Comenta Gina râzând. Te-a mituit, Alexa?
M-am uitat cu coada ochiului la femeia durdulie. Avusese grija sa ma treacă prin iad când m-am angajat aici. Ca peste tot munca între femei era oribila, dar Gina a vut grija sa o facă un iad pentru mine. Nu o data am plâns prin băile spitalului din cauza ei.
- Nu! Am răspuns eu categoric.
Își dadu ochii peste cap si ieși din încăpere.
- Spune-ți-mi va rog ca nu mai e mult pana se termina ziua asta. Am o durere de cap îngrozitoare!
- Asta pentru ca si băut ca o alcoolica seara trecută!
- Alcoolica!? Am sărit eu. Am plecat din club înaintea ta, târfă!
Denisa rase cu pofta. Era doar modul obișnuit in care noi ne "alintam".
- Ati fost la băută, ha? Intreba Ana cu ochii încă in telefon.
- Dar tu ce tot faci acolo? O lua la rost Denisa. Ești la munca , femeie!
- Am găsit un joc cu bile! De trei nopți numai asta fac!
- Ferească....am spus eu râzând.
Aruncând o privire rapida la ceas am văzut ca mai aveam doar doua ore de munca.
- Vine cineva cu mine la o cezariana? Intreba unul din medicii de garda.
- Vin eu! Am sărit repede.
- Mersi!
Medicul pleca si m-am grăbit sa-l urmez dar Denisa ma opri.
- Ce ai făcut cu Dan la cafenea?
- Nimic! Am vorbit...
- Ok! Eram doar curioasa!
Da , era foarte curioasa! Eu si Dan am avut o "relație" dacă i se poate spune așa. Mai ieșeam împreuna si mai făceam sex din când in când, dar amândoi căzusem de acord ca era doar ceva ocazional si nimic mai mult. Denisa, care încerca sa ma cupleze cu cineva de când o știu , tot spera ca avea sa devină ceva serios. Prea puțin știa ea însă ca singura persoana cu care mi-as fi dorit ceva nu avea nici un interes pentru mine.
Am urmat medicul către sala de operații si am început sa fac pregătirile necesare. Cinzeci de minute mai târziu puneam un Bebeluș in brațele calde ale unei mamei. Nimic nu se compara cu senzația asta, nimic nu se compara cu faptul ca tinei o noua viața in mâna. Iar dragostea din ochii femeii la vederea puiului ei era nemarginita si întotdeauna umplea sălile de naștere cu o magie greu de explicat in cuvine.
- Felicitări! Aveți un băiețel prefect! Spuse medicul ce acum îi cosea Mușchii abdomenului cu o rapiditate ieșită din comun.
Tot procesul dura mai mult decât îmi era mie programul , ajunsă cu jumătate de ora mai târziu in vestiar am scos uniformă cu ușurare apoi mi-am pus Blugii si bluza albă si m-am grăbit spre ieșire.
Ajunsă la usa spitalului mi-a fost se ajuns sa văd un om la vreo 55 de ani, cu o geaca de un verde murdar, așa cum obișnui sa poarte tatăl mei. Pentru o secunda am fost străbătută de un fior si m-am oprit in loc provin spre omul ce ii semnată atât de bine ca si statura. Ma gândisem atât de puțin la el de la seara in care murise...de la seara in care Cris ii luase viața..
Nu am putut opri lacrimile ce îmi curgeau pe obraji, nu am putut opri amintirea acelei seri sa-ni revină in minte, nu am putut opri toate sentimentele pe care le îngroparea in luna asta sa plesnească fix in momentul asta.
Cum am putut? Cum am putut sa cer sa fie omorât? Ce fel de om sunt?
Nu mai eram in spital, totul in jurul meu se încețoșa de la lacrimi, zgomotul devenise doar unul de fundal , amintirile erau atât de puternice încât puteam sa-i aud respirația si rasul ironic.
Îmi omorâsem tatăl! Eu îmi omorâsem tatăl! Cris a fost doar Călăul...avusesem o șansa sa-l salvez si nu am făcut-o!
O mâna calda se așeza pe umărul meu si m-am scuturat pentru a ma elibera.
- Domnișoara, sunteți bine? Intreba cineva.
- Lasă-ma!
- Insist...Domnul Cris nu ar vrea sa pățiți ceva!
Numele lui rostit m-a făcut sa-mi întorc ochii către bărbatul de lângă mine. Îi vedeam pentru prima data fata pana acum...era bărbatul mai înalt si mai slab ce ma urmărise in ultima luna. Avea o piele albă , perfecta, barba blonda si gene la fel de blonde. Ochii lui de un verde deschis ma priveau curioși si...panicați?
- Cris...am spus eu însă numele lui ieși ca un scuipat.
- Da! Sung omul ce va...
- Știu vine ești!
Cum mică mea criza se domolite mi-am șters lacrimile si am tras aerul curat in piept.
- Va conduc acasă! Spuse el ca si când nu exista alta varianta.
- Nu este necesar! Pot conduce!
- Nici nu încape discuția...ordinele au fost clare!
- Au fost?
- Da! In cazul in care nu sunteți bine este necesar sa va conducem acasă!
Ei hai ca asta e buna!
- Bine! Conduci tu! Am spus după un moment de gândire si cu un zâmbet diabolic pe buze. Doar ca nu acasă !
- Acolo sunteți in siguranța...
- Lasă ca știu eu ca acolo unde ma vei duce voi fi mult mai in siguranța. , iar șeful tău nu va spune nimic!
L-am bătut pe umăr cum Bati un copil pe care-l trimit la piața cu lista. Se uita dubios la mine dar nu mai spuse nimic si ma conduse la mașina.
- Încotro? Intreba pornind motorul.
- Casa șefului tău...nu știu adresa dar dacă tot faci pe taximetristul bănuiesc ca te descurci! Am spus acru.
Puteam sa-l aud pufnind si eram sigura ca nu ma place in niciun fel dar nu ma interesa asta oricum. Tot ce ma interesa acum era sa-mi vars nervii si amarul pe cineva.