Cris
In sfârșit reușisem sa pun mâna pe Octav. Asta îmi aducea atât usurare cât si îngrijorare. Nu a fost deloc greu, informația data de tatăl meu , cum ca Octav s-ar ascunde in Bulgaria a fost ceea ce mi-a făcut treaba foarte ușoară.
După ce am vorbit cu unul dintre oamenii care transportau marfa acolo , au reușit sa-l găsească mai repede decât îmi puteam închipui. Nemernicul jucase poker in unul din cazinourile unde oamenii noștri vindeau heroina.
In mai puțin de 5 ore Octav era deja adus la depozit. Ii ceruse deja lui Ștefan sa o anunțe pe Alexa.
Alexa....
Ce aveam sa fac cu ea? Tatăl meu lansase o amintire clara , avea sa o vâneze, știam asta. Voi putea oare sa o protejez, si dacă da...cu ce preț?
Ajunsese sa fie atât de prezenta in gândurile mele încât uneori ii puteam auzi vocea. Nu am mai trecut pe acasă de ieri, mai mult de douăzeci si patru de ore in care nu o văzusem si tot ce-mi doream era sa o pot privi in ochi. Oare ce avea sa facă când o sa audă ca tatăl ei nu mai e, deșii ma îndoiesc ca jegul asta ii făcuse vreun bine in viața asta.
- E gata, sefu! Spuse unul din oamenii mei băgând capul pe usa.
M-am ridicat de la birou si am mers cu pași hotărați către camera unde era ținut Octav. Arma de la spatele meu avea fix un glonț. Deschizând usa l/am văzut pe nemernic cum stătea întins pe jos , cu mai ile legate la spate. Rase sec când ma văzu.
- Mai-mai! Cum de te-a trimis pe tine?
Am ras la fel de sec băgând mai ile in buzunarele pantalonilor.
- Ar trebui sa-i mulțumești celui de sus ca sunt eu. Dacă ar fi fost el erai jupui de viu...doar așa, ca exemplu.
- Ce vreți de la mine?
- Banii!
Rase amuzat scuipând la picioarele mele.
- Nu am nici o datorie la voi!
- Si aia 50 de mii?
- I-am dat înapoi!
Strângând din Dinți m-am lăsat pe vine ajungând la nivelul lui.
- Realizezi ca i am pe fiica-ta?
Nici o emoție nu-i apăru pe fata si știam ca merita sa moara in secunda asta.
- Si? E buna, nu?
Pumnul meu pleca fără sa-l pot oprii si se izbii cu forța de obrazul lui. Lua lovitura cu mai multă stăpânire de sine decât ma așteptăm sa văd la un om trecut de 50 de ani. Alexa nu moștenea nimic din trăsăturile lui fizice , doamne ajuta! Are o fata lunga, umflata de băutura si ochii de un căprui închis, tulburi.
- Aha...iau asta ca pe o confirmare. Ai grija cu ea , e ca ma-sa!
- Decât ca tine un jeg infect...ce fel de om ești , ha? Sa-ți lași unica fiica pe mâna unora ca Bebe Vasilescu? N-ai mișcat nici măcar un deget! Poate ca-ți mai spălau din păcatele pe care le-ai avut, poate ca mai compensări cu ceva faptul ca ai crescut-i cum ai crescut-o!
- Ți-a spus ea ?
- Da! Am mințit eu.
Nu o întrebasem pe Alexa de el pentru ca auzisem destule din exterior. Toată lumea povestea același lucru despre trecutul lui. Cum își bătea nevasta si fiica. Nu am vrut sa o întreb de asta, pentru ca știam ca i-a luat mult sa se rupă de viața aia iar amintirea nu-i făcea bine deloc. Mai ales ca practic o luasem din cauza lui.
- Nu a fost niciodată un copil ascultător!
- Si asta îți dădea dreptul sa faci ce ai făcut?
- Nu am făcut nimic! Am vrut sa o dau oamenilor ălora dar mi-a sărit ma-sa in cap...a făcut o criza. In fine!
- Căror oameni?
Se uita la mine întrebător ca si când arcui trebuit sa știu asta. Cui încercase sa o dea?
- Ai spus ca ți-a zis !
- Mi-a zis! Dar nu mi-a zis cui! Am continuat eu sa mint trăgându-l de limba.
- Pentru ca nu știe cui...
- Spune, mizerie! Cui voiai sa o dai?!
Am ridicat vocea sărind in picioare si lovindu-l in abdomen.
- Unor țigani! Avea vreo 15 ani...știi ca ăștia au o problema cu virginele. Dădeau o căruță de bani pe ea , o voia doar pentru o noapte, atât!
Stomacul mi se întoarse pe dos si un alt picior pleca spre abdomenul lui, de data asta facăndu-l sa se înece cu propriul sânge. Tuși încercând sa respire.
- Atât?! Ha! O noapte! Jeg împuțit ce ești!
- Da! Dar n-am dat-o! A început ma-sa sa facă o criza in fata ălora...a zis ca se duce ea! Si am dat-o pe ma-sa!
- Ce ?
Vocea tremurând a Alexiei se auzi din spatele meu făcându-ma sa ma întorc cu ochii Mao către ea.
- Ce cauți aici? Ștefan!
Ștefan apărut din spatele ei cu privirea in pământ.
- Eu am cerut! Eu am vrut sa vin...vorbi fără sa ma privească privirea ei fiind ațintită către Octav ce in sfârșit părea speriat.
- Repeta! Ii cerut Alexa de data asta cu un ton poruncitor.
- Am crezut ca tu i-ai spus lui!
- Nu i-am spus nimic! Repeta ce ai spus mai devreme!
Un zâmbet malefic apăru pe fata omului si simțind nevoia sa o protejez am fa it un pas in fata poziționându-ma între ei.
- Am dat-o țiganilor pentru ca nu a vrut sa te lase pe tine!
- Nimicule! Scuipa ea punându-si mâinile in cap si lăsând lacrimile sa-i curgă pe obraji. Din cauza asta s-a îmbolnăvit mama! Așa a luat hepatita, nu?
Omul ridica nepăsător din umeri .
- Bănuiesc!
Alexa se lasă sa cada in genunchi in fata lui ajungând la același nivel cu el.
- De ce?
- Pentru bani!
- Sa încerci sa-ți dai copilul unor jeguri sa fie violat pentru bani? Cum mai poți sa trăiești cu tine?
- Bine , mulțumesc!
Ok, asta era de ajuns! Am dus mâna la spate scoțând arma. Alexia își mita ochii înlăcrimate către mine si nu m-am putut uita in ei.
- Scoate-o de aici Ștefan!
- Nu!
- Ieși! Am spus cu arma îndreptată spre Octav.
Omul rase sec uitandu-se la mine de data asta.
- Crezi ca sunt singurul care si-a omorât nevasta?
- Nu! Dar tu o sa plătești pentru asta!
- Si Bebe?
- Ce vrei sa spui?
Parul de pe ceafa mea se ridica si am așteptat răspunsul lui cu încordare.
- Ha,ha! Făcu el amuzat. Tatăl tău bun si drept! Ia zi , Cristian! Cum crezi ca a murit Draga de Emma?
- Tu sa nu pronunți numele ei! Am urlat printre Dinți!
- Alexa , ieși!
- Nu ies! Fa-o! Ceru ea cu hotărâre facă du-ma sa îmi întorc privirea spre ea.
- Nu vrei asta...
- Ba da! Fa-o! Dacă nu o faci tu , o fac eu !
- Ștefan!
- Nu! Se ridica privindu-ma in ochi și-i deșii vedeam hotărârea din ei știam ca e ceva de moment. Ea nu era ca mine, ea nu era din lumea asta.
Octav era tacit acum, urmărindu-ne cu privirea si așteptând ce știa foarte bine ca avea sa vina pentru el si probabil ca-i era indiferent cine o face.
Deșii sărise la mine de multe ori, Numindu-ma criminal , nu văzusem niciodată atât ura in ochii ei.
- Fa-o! Îmi spuse hotărâtă.
Ca o ultima încercare de a o proteja am cuprins-o cu mâna stânga , îngropându-i fata la baza gâtului meu. Cu mâna dreapta am ridicat pistolul si am ți tit capul lui Octav.
- Intreba-l de Liviu! Spuse el zâmbind drăcește. Am tras piedica armei gata sa apăs când Alexa îmi striga sa ma opresc.
- Liviu? De ce sa-l întrebe de Liviu? Cine e Liviu?
- Atât am avut de spus. Bebe știe mai multe!
Scrâșnind din Dinți am strâns-o încă o data pe Alexa la piept si de data asta am tras fără sa-i mai dau șansa jegului sa amâne. Focul de arma o făcu sa tresară apoi incepu sa se agite încercând sa vada. Am scos-o din încăpere fără sa o las.
- Lasă-ma sa văd! Ceru printre hohotele de plâns.
Am lăsat pistolul sa cada pe podea si am strâns-o in brațe încercând sa o liniștesc.
- Nu ai ce sa vezi. A trecut, nu mai e nimic acolo!
- Merita...
- Merita!