Cris
Dacă nu ma scotea atât din minți nu as fi sarutat-o! Un lucru era clar: Alexa avea un talent innascut la a se juca cu mintea si nervii mei!
Mulțumită cerului drumul către casa s-a desfășurat in liniște. Nu a făcut altceva decât sa privească pe fereastra. Un "Pff" ii scapă când am intrat in câmpul pustiu din apropierea casei mele si nu m-am obosit sa o întreb care-i problema. Sigur mi-ar fi dat o replica cum ca aici se ascund oamenii ca mine.
In ciuda faptului ca se jucase cu nervii mei încă de dimineața ii eram extrem de recunoscător pentru ca-l ajutase pe Claudiu. Fără ea pustiul ar fi fost mort. Si încă ceva ce merse bine astăzi...Claudiu credea ca fusesem atacti de hoți drept urmare a fost foarte ușor sa-l convingem sa nu vorbească. In schimb Ștefan mi-a spus ca mama lui a făcut o criza de nervi si ca nu-l va mai lasă sa lucreze pentru noi, ceea ce era încă ceva bun.
Ceea ce ma lasă cu o singura grija...Marius ! A acceptat pana la urma "oferta " mea de face pace dar ceva îmi spunea ca nu o sa o lase balta iar eu aveam nevoie disperata ca el sa o lase balta. Orice confruntare cu el ar fi dus la un adevărat război între noi si clanurile de țigani. Tatăl meu probabil ca-si pierduse mințile.
Am parcat in fata casei si am sărit din mașina. Alexa părea ca se mișca cu încetinitorul acum. Am așteptat nerăbdător sa ajungă lângă mine apoi am mers împreuna spre usa de la intrare.
- Nu uita! Mâine nu trebuie sa apari la parter.
Ma privi cu ochii ei mari si plini de îngrijorare. Singurul ei răspuns fiin o înclinare din cap. Pentru o secunda am avut imboldul de a o lua in brațe si a mai săruta-o o data dar probabil ca ar fi fost prea mult pentru ziua de astăzi, încărcată oricum de foarte multe lucruri.
Am lăsat-o sa meargă înaintea mea si o data ce intra in casa dispăru pe scări. Puteam sa ghicesc motivul pentru care era atât de tăcută, deșii urla ca ma urăște, ca sunt un criminal si așa mai departe mi-a răspuns la sărut. Nu ca eram eu prea irezistibil dar îmi dau seama ca atracția dintre noi e reciproca , chiar daca ea face tot posibilul sa o ignore.
Simțind ca am avut destule pentru ziua asta am decis sa fac ceva ce nu mai făcusem de ani de zile. Sa-mi permit luxul de a nu ma ridica din pat pana mâine dimineata. Așa ca după un dus fierbinte si o masa delicioasa pregătită de Mioara am adormit fără nici o problema.
***
Mi-am amintit ca dormitul devreme nu e mereu cea mai buna idee dat fiind faptul ca de o ora ma uitam la tavanul camerei mele. Era trecut de doua dimineața, iar eu ma trezisem mai odihnit ca niciodată.
Era prea devreme pentru alergat, casa mea era goală cu excepția Alexei ce probabil ca dormea neintoarsa. Prea devreme pentru a intra in birou si a lucra. Prea devreme pentru micul de jun...Era prea devreme pentru orice as fi vrut sa fac.
M-am ridicat oftând si mergând la bustul gol spre Bucătărie. O cafea tare era ce aveam nevoie. Pașii mei aproape ca se auzeau cu ecou pe holul gol. Intrând in Bucătărie am pornit filtrul apoi am așteptat cafeaua numărând in gând secundele. Liniștea asta si casa goală nu îmi plăceau deloc. Nu era ca si când mi-ar fi frica de asta...nu îmi plăcea. Ma făcea sa-mi aduc aminte de mama. Mama...sunetul pianului ei se auzi o data cu gândul.
Se pare ca Alexa nu doarme...fără sa ma gândesc de doua ori am mai pus o cana de cafea si am urcat cu amândouă in biblioteca mamei. Pianul se oprii când am deschis usa iar Alexa, ce arata mai sexi ca oricând , in pijamaua ei albă, ma privi întrebătoare.
- Nu ai somn? Am întrebat mergând către pian si punând cana de cafea in fata ei.
- Nu...nici tu?
- Am dormit.
Privirea ei cobor pe pieptul meu gol si se încruntă gânditoare.
- Ce ?
- Ce semnifica tatuajele tale?
- Credință , familie , munca si speranța...am spus intr-o rasuflare.
- Credință? Intreba ea ironic.
- Întocmai. Sunt un om credincios!
- Ha! Ce fel de credință e asta? Ridica mâinile in sus ca si când aștepta un răspuns divin.
- Am fost crescut in religia catolica , tot odată învăț legile nescrise alor cei ca mine. Credință in Dumnezeu este una...ce facem noi, ei bine sunt păcate, dar ni le asumam. Știm ca vom avea un preț mare de plătit pentru tot ce facem.
- Faceți?
- Eu si familia mea.
- Câți ani ai trăit in Italia?
- De unde știi ca am trăit in Italia?
- Ți se spune Sicilianul, bănuiesc ca nu e numai de dragul de a spune. Acolo ai fost "educat"?
Un ras amar îmi scapă.
- Bănuiesc ca se poate spune si așa...mama era italianca. Tata a lucrat pentru tatăl ei , bunicul meu. A fost mâna lui dreapta mulți ani apoi s-a îndrăgostit de mama. S-au căsătorit si au venit in Romania, unde au început afacerile.
- Deci si mama ta făcea ce faceți voi?
- Nu! Dar a fost crescută in lumea asta. Nu se implica in treburile astea . Doar le accepta ca fiind parte din viața ei.
- Deci ai fost crescut de bunicul din partea mamei?
- Nu! Nu l-am cunoscut niciodată. A murit când eu eram încă foarte mic. Am fost "educat" si crescut de tatăl meu. Imediat ce mama nu a mai fost printre noi , am fost trimis in Italia la unchiul meu. Am stat 7 ani acolo...
- De ce a murit mama ta?
Întrebarea ei ma îngheța. De foarte putine ori am vorbit despre mama. Pentru mine era sfânta si orice moment in care vorbeam despre ea îmi făcea sufletul sa sângereze. Totuși, Alexa petrecuse zile întregi printre lucrurile ei. Poate ca avea dreptul sa știe...
Menținând privirea pe clapele pianului m-am rezemat de acesta lund o gura sănătoasă din cafea.
- A fost bolnava. Îmi amintesc ca obișnuia sa se închidă aici ore întregi, in special când tata era acasă...nu se înțelegeau prea bine. Canta tot timpul, sau citea , uneori scria. Chiar dacă nu era nimeni acasă , era tot timpul zgomot...muzica. Apoi , când a început sa se simtă mai rău cânta din ce in ce mai rar, pana când a căzut la pat...de atunci a tot fost liniște.
M-am încruntat gândindu-ma la liniștea de acum. Nu-mi plăcea.
- Nu s-a putut face nimic?
- Nu știu! Abea când am mai crescut am început sa pun întrebări, tot ce am scos de la tata a fost ca a avut cancer. Nimic mai mult...
- Nu vorbește despre ea?
- Nu cred ca i-a pasat vreo data de ea...nu cred ca iubit-o așa cum susține el. La scurt timp după moartea ei îmi amintesc ca a venit acasă cu o femeie. Apoi au urmat altele si altele...si tot așa. Cred ca dacă iubești pe cineva nu poți face astfel de lucuri. In fine...
- Am găsit jurnalele ei, nu am îndrăznit sa citesc.
- Nici eu! Am recunoscut. Parca cântai...nu voiam sa te intrerup, de fapt venisem sa ascult. Ce cântai?
- Nimic...doar apăsam aiurea pe clape.
- Puteam sa jur ca e o melodie.
- De ce ai făcut ce ai făcut la depozit? Ma Intreba lund in sfârșit cana de cafea.
- La ce te referi?
- De ce m-ai sărutat?
Nu ma privea , privea cana din mâna ei dar vocea ii tremura îndeajuns de mult încât sa-mi dau seama ca se tot gândise la asta.
- De aia nu ai somn?
Privirea ei ma fulgera si o umbra de furie ii strabatu chipul.
- Nu dorm pentru ca azi au murit doi oameni, poate ca pentru tine e ceva obișnuit dar eu încă pot auzi gloanțele alea, încă văd sângele de pe Podele...
- Dacă te ajuta cu ceva...chiar îmi pare rău ca ai trecut prin asta! Nu era asta înteția mea, sa-ți provoc vreo trauma. Dar trebuie sa înțelegi, eram noi sau ei...dacă nu ar fi tras el primul as fi putut sa trag eu de timp pana ce ajungeau ceilalți.
- Si totuși...
- Si totuși! Am intrerupt-o eu. Considera ca a fost legitima apărare.
- L-ai omorât pe omul ăla? Marius?
- Nu!
- Si Claudiu?
- Claudiu e bine. Nu va mai lucra pentru noi de acum.
- Nu mi-ai răspuns...îmi aminti ea.
- Hm...de ce te-am sărutat...as vrea sa pot spune ca era singurul mod in care îți puteam Închide gura aia, dar as minți! Ma atragi!
Ma privii fără nici o expresie si as fi dat bat sa știu ce e in capul ei acum.
- Te atrag?
- Da! Acum am si eu o întrebare deșii știu răspunsul. De ce mi-ai răspuns?
Tacu moment in care se folosi de cafea ca si scuza , lund o gura.
- Ai spus ca știi deja care e răspunsul...de ce crezi tu ca ți-am răspuns?
- Din același motiv ca si mine. Te atrag deșii e greu sa te lași atrasa de cineva ca mine.
- Atât credit îți acorzi? Ma Întreba râzând ironic.
- Nu! Atât îmi acorzi tu.
Zâmbi pentru un moment apoi deveni serioasă privindu-ma in ochi.
- Între noi nu poate fi nimic.
"Serios?"
- Ți se pare ca sunt genul ce caută o relație?
Incepu sa Rada amuzata , iar pentru o secunda m-am simțit de-a dreptul penibil.
- Ce-i așa amuzant? Am cerut iritat.
- Tu!
- Eu?
- Uf!!! Spuse trăgând aer in piept si încercând sa-si țină rasul in frâu apoi continua sa vorbească.
- Da, tu ! Acum câteva ore omorai doi oameni, ma rog...unul, dar cred ca si cel pus jos de Radu se Adaugă tot pe lista ta. Apoi mi-ai amintit încă o data de faptul ca viața mea e in mâinile tale si acum practic te dai la mine. Nu ți se pare ca e al dreacu de amuzant.
- Deloc!
Nu mi se părea amuzant, mi se părea al dracu' de trist.
- Ma judeci foarte tare pentru modul in care trăiesc, Alexa. Nu vrei sa știi de ce fac toate astea.
- Deja știu de ce faci toate astea.
Se ridica de la pian si se puse in fata mea cu mainile incurcisate la piept. Deșii mai scunda decât mine, poziția in care stăteam eu ne aducea la același nivel.
- Hm...am supus interesat. Ia sa auzim!
- Tocmai ce ai spus mai devreme. Ai fost educat așa, ai ales sa rămâi in lumea asta pentru ca te reprezintă. Pe scurt asta e motivul.
- Nu am ales! Nu ai de Ales când te naști bărbat intr-o familie ca a mea. Ai doar un drum, vrei sau nu mergi pe el. Singurul mod in care se poate ieși e cu picioarele înainte , iar pentru asta nu sunt pregătit.
- Si cine te-ar omora, tatăl tău?
- Fara sa-i para rău.
- Nu cred! Spuse aplecandu-se spre mine , micșorând spațiul dintre noi.
"iubito, dacă te mai apropii mult o sa te arzi singura!" Am gândit savurând Mișcările ei. Ori voia sa-mi demonstreze ca nu e atrasa de mine si ca se poate apropia cât vrea, ori voia mai mult...un lucru era clar. Eu aici , neclintit nu mai rezist mult. Am lăsat cana pe pian lângă a ei pregătindu-ma sa ma mișc.
- Un om care ii pune o arma in mâna fiului sau si alta la tâmpla , punându-l sa aleagă între a ucide sau a fi ucis la numai 15 ani ... e in stare de orice.
Ochii ei se mărira dar înainte sa mai spună ceva mi-am trecut mâna pe după talia ei si m-am rotit rapid lipind-o de pian . Un țipat de surprindere ii scapă apoi încerca sa se elibere. M-am lipit de corpul ei si mi-am apropiat fruntea de a ei. Când am vorbit buzele mele le atingeau pe ale Alexiei.
- Erai perfect in siguranța pe scaunul ăla dar a trebuit sa te ridici așa țanțoșă...sa demonstrezi...ce?
- Ce faci?
- Ce ți se pare ca fac?
- Ai de gând sa ma violezi acum?
- Ha! Te asigur ca o sa ma implori sa intru in tine!
Se zbatu încă o data încercând sa ma indeparteze de ea.
- Dacă nu ma lași , tip!
- Ia tipa! Mi-am presat erecția de corpul ei cald si mi-am lipit buzele de ale ei. Singurul sunt ce-i ieși de pe buze fu un geamăt înăbușit si un oftat.
- Despre asta vorbesc...
Mi-am coborât mâinile pe fundul ei strângând-ul cu încredere in timp ce-i căutam limba cu a mea. Respirația ei se accelera răspunzându-mi iar corpul ei incepu sa arunce valuri de caldura către mine. Poate ca era înțelept sa ma opresc, la dracu' poate ca era înțelept sa nu fac asta oricum dar la naiba cu orice rațiune. O doream prea mult.
Mi-am strecurat mainile pe sub bluza ei , iar când am descoperit ca avea nasturi mi-am zis ca e prea complicat sa-i deschis așa ca am rupt-o dintr-o mișcare.
Un alt geamăt ii părăsi buzele si m-am oprit din a o săruta doar ca sa-i admir sânii perfecti si sfârcurile ridicate.
- Întregi orice imaginație!
Își împinse pelvisul spre mine si am știut ca era mânata de excitare la fel ca si mine. M-am întors la o săruta, acțiune ce se pare ca in ultimele 24 de ore devenise preferata mea. I-am prins sânii in mâini si i-am ridicat managaindu-i sfârcurile cu degetele mari. Își arcui spatele in timp ce mâinile ei strângeau marginea pianului. Mi-ar fi plăcut sa o pot avea pe pian dar cum nu aveam prezervative aici , i-am ridicat picioarele facănd-o sa-mi înconjoare talia si am pornit cu ea agățată de mine spre dormitor.
- Trebuie sa te opresti!
- De ce ? Am întrebat continuând sa o sărut pe gât.
- Nu e Ok!
- Corpul tău spune altceva...
- Nu si mintea!
"Da-o dracu'!" Eram in aceeași situație. Ce mai conta oricum? Unghiile ei se infipsera in spatele meu in Timp ce deschideam cu cotul usa camerei mele. Am dezlipit-o de mine întinzând-o in pat apoi i-am apucat pantalonii de pijama si i-am tras in jos. Își ridica bazinul lăsându-ma sa o dezbrac si naiba sa ma ia de nu arată extrem de bine.
Pielea ei era calda si strălucitoare. Așezându-ma in genunchi între picioarele ei mi-am trecut degetele pe abdomenul lucrat coborând între picioare . Își arcui spatele suspinând.
- Ești atât de uda.
Era de-a dreptul ireal sa o privesc zvarcolindu-se de plăcere sub mâinile mele. Am lăsat doua degete sa alunce in centru ei fierbinte si m-am aplecat punând săruturi pe gâtul ei si pe sâni.
- Hai... îmi ceru cu un oftat.
Eram conștient îmi mișcam degetele dureros de încet in Timp ce podul palmei ii masa clitul. Si îmi plăcea sa o tachinez așa. Piciorul ei îmi înconjura talia trăgând-ma spre ea.
- Cuvintele magice , Draga mea!
Mi-am împins degetele mai adânc si îmi raspunse cu un geamăt.
- Gemi atât de frumos ca-mi vine sa-mi dau drumul.
- Ma tachinezi! Îmi reproșa printre suspine.
Cu mâna liberă m-am întins către noptiera patului iar după ce am apucat unul din prezervative mi-am dat pantalonii jos. Ochii ei rămaseră pe erecția mea si își musca buza .
- Nu Primești asta pana nu ma rogi frumos.
- S-o crezi tu! Spuse sfidându-ma.
Am apucat-o de solduri si am întors-o pe burta ridicându-i fundul la nivelul meu mi-am întors degetele in interiorul ei fierbinte si am simțit cum mâna ii coboară între picioare.
- Nu, nu!
Înainte sa protesteze i-am prins mâinile mutându-le la spate.
- Am nevoie de asta! Spuse printre Dinți.
- Si am sa-ți dau ce ai nevoie dacă faci ce ți se spune!
- Fie! Te rog!
- Ce ma rogi? Am întrebat in timp ce-mi mișcam degetele in ea.
- La dracu, Cris! Fa-ma sa termin, te rog!
- Plăcerea mea!
Am început sa -mi mișc degetele mai rapid , iar eliberarea ei veni mai repede decât ma așteptăm. Imediat ce spasmele ei se opriră am înlocuit degetele cu penisul.
- La dracu! Am înjurat împingându-ma in ea. Ești atât de strâmtă...
Își arcui spatele primindu-ma in întregime in ea si am început sa ma mișc adânc si rapid. Am ridicat-o , in așa fel încât sa se sprijine in mâini si mi-am înfipt mâinile in soldurile ei.
- Termina o data cu mine! Am spus împingându-ma in ea. Nu ma dezamagi. Terminaram amândoi încercând sa respiram.
Asta întrecea toate partidele mele de pana acum si ma făcea sa ma întreb ce are femeia asta atât de special. Încerca sa se îndepărteze de mine dar am tras-o înapoi, îmbrățișând-o.
Nu ma respinse, ofta lăsându-se moale in brațele mele si in mai puțin de doua minute adormi. Rămas singur, in liniștea deplina a dimineții îmi era imposibil sa nu o privesc. Atât de frumosa si buna...cumva, simteam ca nu fac altceva decât sa ma joc cu sufletul ei.
Pentru tatăl meu zilele ei erau numărate, pentru mine...era o femeie nevinovata, frumoasa si buna ce merita mult mai mult decât un nenorocit ca mine. Nu aveam sa fiu niciodată îndeajuns de bun pentru ea, si chiar de as încerca știam ca nu voi reuși.
Ma gândisem constant la ea in ultimele zile, in viața mea nici o femeia inafara de mama nu a fost atât de prezenta in gândurile mele. Nevoia fizica de a o avea ma împinse sa renunț la orice fel de rațiune. Acum însă...un ghimpe de regret ma încerca.
Ce făcusem? Trebuia sa opresc asta...dar cum? Cumva, in ea găseam tot ce nu am fost eu vreo data si tot ce aveam nevoie. Cum e posibil?