praf de gheață-mi ești,
suflat de vânt de colo-colo.
eu copilă fiind,
te caut.
te urmăresc
zburând prin spațiu;
spațiu din nimic făcut,
dar cu teamă e umplut.
iar demoni ce-n colțuri trăiesc,
pândesc,
ei doresc a înșfăca
piciorușe de fătucă
ce aleargă după tine,
praf de gheață.
căci
în a ei imaginație
praf de stele-ai devenit...
și din dorința-i cea profundă,
a crezut că, prin magie
ai s-o farmeci,
ca un drog
pe termen lung.
de ar știi această fată
cât de negru ai devenit,
n-ar fi ea dezamăgită
pentru ce i-ai oferit?
căci aceasta-i este soarta
prafului-nălțat din gheață:
s-ajungă umbră-ntunecată
peste un deșert de gheață
iar copila?
sânge mort
pe-asfalt de gheață
pentru c-a crezut o dată
o minciună despre gheață...
că el s-ar putea topi
cu un strop de apă caldă.
saph. a. meraki - 🌹