Sa se aprinda lumina, chiar daca nici un om n-o vede,
Mi-am atribuit un dialect inventat, desi nu ma vei crede;
Poezie impanata de metafore nepretentioase,
Coloanele timpului ferm se serpuiesc in ale mele oase.
"Sa se laude altii cu ceea ce au scris",
Poeti experimentati ce nu au nimic de zis;
Ce scriu sute de pagini despre acelasi subiect slab descris,
Si sunt considerati genii in cenaclurile de adolescenti in care s-au inscris.
Nu judec pomul dupa roadele lui, caci timpul va alege
Dar cauta cubismul, surealismul si abstractul, din arta culege,
Caci esti atat de orb incat nici CD-ul ce l-am rulat nu-l poti aude,
Iar simbolurile vizibile asemenea astrelor urechile-ti le exclude.