Taehyung pov.
-Să o ia naibii de femeie proastă care e.
Trantesc paharul cu rom pe masă. Două cluburi de gheață s-ar pe sticlă făcându-mă să spumeg. Nunta e în două săptămâni. Două săptămâni iar ea nu îmi dă nici-un semn de viață, naiba să o ia. Nici tu rochie de mireasă nici tu programare la o sala unde se va ține.
Dacă se mai apropie odată de Yoongi, jur că îl omor cu mâna mea. A avut noroc. Următoarea dată când îl voi vedea va fi la cimitir.
-Domnule Kim?
Îmi strâng maxilarul când îi aud vocea. De fiecare dată când spune astea două cuvinte aduce numai oameni tâmpiți la mine în birou. Apuc paharul pregătindu-mă să ascult alte prostii.
-Cine mai e de data asta Seok Jin?
-Domnul Kai.
Vocea lui mă face să îmi dau ochii peste cap. Las paharul pe masă. Îmi ridic cravata la gât.
-Te-ai mai gândit la propunere? Eu una zic că e una generoasă.
Se așeză în fața mea punând pe masă o servietă care e probabil plină cu bani.
-Nu îmi voi vinde soția unuia că tine. Nu cu două săptămâni înainte de nuntă.
Oftează lăsându-se pe spătarul scaunului.
-Serios Kim? Ți-am spus motivul. Nu e ca și cum o voi folosi pentru ani de zile. Doar 24 de ore în care o voi scormoni în cel mai îndepărtat colț al creierului.
Întinde servieta de parcă asta m-ar convinge să spun dă.
-Te cunosc eu prea bine din păcate, Kai. Ambii știm ce vrei să faci cu ea.
-Care ar fi acel ceva?
Ridică din sprâncene punându-și mâinile pe masa din sticlă.
-Nu știu, poate să o faci să depună mărturie împotriva mea sau să o obligi să spună nu când se vor face jurămintele la altar. Ambii știm cât de obsedat ești de ea.
-De ce aș face asta?
-Repet. Ești obsedat de ea, sau mai bine zis de funcția ei de șef al secției.
-Nu e ca și cum tu i-ai făcut rău.
-E soția mea.
-Viitoarea*
Îmi dau ochii peste cap iar, privirea oprindumi-se pe telefonul lui din buzunarul de sus al secolului ce nu se oprește din a vibra și din a anunța mesaje noi.
-De ce mă rog ești atât de chill când Park tocmai a fost dat dispărut?
-Chiar atât de greu te prinzi, Kim? Park e la Wonyoung acasă. Exact după ce ea a plecat un paznic m-a anunțat că Park nu e.
Pufnesc în râs.
-Cât de dus trebuie să fii să ai așa halucinații? Serios? Nu e atât de proastă să renunțe la propria ei munca de ani de zile atât de ușor.
-Accepți oferta sau nu? Park poate pleca din țară în orice moment.
I-au încă o înghițitură din paharul cu alcool. Nu sună rău o ședință de terorizare pentru ea fără efortul meu. Și nu sună rău nici suma de bani ce stă în fața mea.
I-au servieta cântărind-o după greutatea ei în mâna. Nu e rău de loc.
-Fie. Ia-ți cât timp vrei. Atât timp cât nu îți permiți să îi iei poziția de șef totul e acceptabil. Nu mi-ar stă bine la reputație dacă soția mea nu e în frunte.