April.
Încep să cred că Alaskan a avut dreptate. Ador sărbătoarea asta. Oameni chiar se distrează cot la cot, nu marginalizează pe nimeni. Aici sunt doar o simplă fată şi atât,nu o posibilă distrugătoare a lumii.
Abby m a tras după ea într-un dans nebun de-al lor. Un cerc care se măreşte din ce în ce mai mult şi se sparge treptat în perechii de câte doi. Piruete şi întoarceri, bat din palme şi chiuiesc veseli. Bărbați fac un joc doar al lor din picioare în timp ce partenerele fac piruete în jurul lor fluturând rochiile.
Bărbatul de vârsta a doua cu care dansam este înlocuit de unul mult mai tânăr, poate chiar de vârsta mea. Face o plecăciune în fața mea apoi îmi i-a mână şi o sărută.
Chicotesc fiindcă e de a dreptul adorabil. Zâmbeşte şi el lăsând la vedere o pereche de colți albi ca laptele.
-Eşti vampir murmur eu şocată. Chicoteşte.
-E o plăcere să întâlnesc un hibrid. Mă simt special acum.
-Cum ți-ai dat seama? Se uită la mine ştrengăreşte în timp ce mă învârte, apoi mă lasă jos.
-Miroşi diferit. Iar sângele tău e mai dulce. Mult mai dulce.
-Scârbos. Murmur eu dezgustată în timp ce el zâmbeşte.
-Ai dreptate..?
-April.
-Interesant.
-Ce anume?
-Numele tău reprezintă primăvara însăşi, înfățişarea ta e de o toamnă târzie, esența ta e ca o briză de vară, iar sufletul tău e rece, încremenit. Mă uit şocată la el. Sunt un observator bun, atâta tot adaugă el repede.
-E drăguț ce ai spus despre mine.
-Mai observ şi tânărul care îmi arde ceafa cu privirea.
Mă uit în spatele lui şi zăresc încruntătura mult prea cunoscută a lui Alaskan. Începe să se strângă din ce în ce mai multă lume, iar spațiul devine mult mai mic.
-Eu mă retrag înainte ca iubitul tău să îmi rupă capul la propriu chicoteşte. Mi-a făcut plăcere tânără hibrid. Sper ca dorințele tale să se îndeplinească. Îmi şopteşte la ureche apoi face o plecăciune şi dispare.
Alaskan imediat se pune în mişcare şi vine spre mine, iar eu panicată mă întorc cu spatele la el croită să îl ignor şi să pun distanță între noi, dar îl văd pe Derek şi îl trag după mine în cerc.
-Nu sunt sacul vostru de box! Protestează acesta. Rezolvați-vă probleme şi singuri.
-Vreau doar să dansăm!
-Sigur. M-am născut ieri!
-Derek! Mai mult i-am miorlăit numele fiindcă cineva mă trage spre el. Îmi rămân cuvintele în gât când mâinile lui mari mă strâng posesiv de talie.
-Îți place ce îmi faci? Murmurul său grutural la ureche îmi face pielea de găină.
-Nu ştiu despre ce vorbeşti. Îngân eu șoptind. Mă întoarce cu fața spre el neluându-și mâinile de pe mine și îmi mușc buza de jos când fac contact cu ochii lui. Își așează imediat mâna pe obrazul meu și îmi trage buza dintre dinți cu degetul mare. Mă simt de parcă aș plutii ori de câte ori mă atinge, parcă timpul se oprește și nu mai e nimeni altcineva decât noi doi.
-Pardon oameni buni! Abby îşi face loc prin mulțime gâfâind şi se bagă între noi doi. O să ți o fur acum dacă ai terminat cu holbatul. Mă prinde de mână şi mă trage după ea.
-Abby! Miorlăi eu în urma ei.
-Shhh. În seara asta ne vom distra ca fete, deci să nu aud de băieți.
-De ce?
-De ce ne vom distra ca fetele?
-Nuu. De ce nu vrei să auzi de băieți?
-Pur şi simplu! Mă trage în continuare după ea pe alee şi ne oprim la câteva standuri. Încercăm mâncăruri care mai de care şi diverse sortimente de băuturi. Intrăm într-un local unde sunt numai tineri care dansează pe muzică mai modernă să zicem. Merge la bar şi îi spune ceva barmanului apoi se întoarce cu două pahare ce conțin un lichid de culoarea chihlimbarului.
-Ce e asta? Îmi pune paharul în mână.
-Doar bea. Şi asta fac: dau pur şi simplu paharul pe gât. Lichidul îmi arde gâtul, în urma lui rămânând un gust dulce apoi sărat şi tot odată amar. Pune paharele pe masă şi mă trage după ea în ring. Începem să dansăm şi să cântăm cu toți odată, apoi începe o bătaie cu culori. La propriu.
Îşi scot nişte cutiuțe şi încep să arunce cu praf colorat în stânga şi în dreapta, îi fur cutia lui Abby şi ies afară lovindu-mă la intrare de cineva.
Încep să râd foarte tare şi nu ştiu de ce. Mi se pare aşa de amuzantă fața lui Alaskan. Mă inspectează apoi se uită la Abby care a apărut lângă mine şi se abține să nu râdă.
-Ce puneți voi două la cale?
-Nimic. Îmi bag mâna în cutie şi îi colorez obraji, încep să chicotesc şi să țopăi ca o zănatică, iar piciorul îmi alunecă pe iarba udă şi cad în cur. Alaskan îşi trage o palmă şi vine să mă ridice, iar Abby se prăpădeşte de râs lângă noi. Mai că îmi vine să râd de toată situația asta. La prima noastră întâlnire aproape că m a strâns de gât şi mi a vorbit urât, iar acum oriunde merg eu e şi el.
Îmi înfăşor mâinile în jurul gâtului său şi îl las să mă poarte în brațe până la o bancă.
-Nu e luxat dar va fi umflat câteva zile. Nu te forța să calci în el.
-Sunt bine! Îl asigur eu şi încerc să mă ridic dar eşuez şi cad înapoi pe bancă. Oftează.
-Eşti beată.
-Nu, nu e! Abby se uită în altă parte când Alaskan se uită urât la ea.
-Amândouă sunteți din câte văd. Mai e puțin până la ploaia de stele aşa că mergem să o vedem. Ceilalți ne aşteaptă acolo.
Îl las să mă poarte în cârcă până ajungem pe un deal. Sunt câteva maşini, cu proprietari care sunt cocoțați pe ele, alți stau pur şi simplu întinşi pe pături. Deex ne face cu mâna şi mergem întra colo. Mă pun jos cu o bufnitură şi privesc cerul oftând. Arunc un ochi la restul care stau îmbrățişați care mai de care., se aude doar râsul lui Abby. Mda,clar e beată. Altfel nu s ar da la Gus. Acesta o priveşte amuzat şi pun pariu că mâine o va tachina încontinuu.
Alaskan se aşează într-un final lângă mine în tăcere şi îmi aruncă o sticlă de apă şi o pastilă cred.
-Pentru?
-Mahmureala de mâine. Vei vrea să îți vomiți şi sufletul, crede-mă. Bag pastila în gură şi o înghit, apoi mă strâmb fiindcă are un gust oribil. Acesta chicoteşte apoi devine serios.
-Are gust oribil. O uşoară senzația de vomă îmi apare dar trece imediat. Îmi strâng genunchi la piept şi casc. Mai e mult până începe ploaia asta ?
-Nu. Mă uit la el încruntându-mă. Mă priveşte pasiv şi are aceaşi privire ca în prima zi în care am venit aici.
-S a întâmplat ceva? Încruntătura îi dispare, iar în urma ei apare un zâmbet.
-Nu. Mă ia de braț şi mă trage între picioarele sale, apoi îşi încolăceşte mâinile în jurul meu. Îl simt încordat, distant.
-Sigur nu e nimic?
-Uită-te sus. Îmi ridic privirea spre cer şi rămân fără cuvinte. Într-o secundă acesta e aprins în diverse culori nebune. E ca o ploaie de stele, doar că sunt colorate, unele ajung să lovească şi pământul.
Privesc fascinată până se termină.
-Sărbătoarea culorilor fericită! Îmi şopteşte acesta, iar strânsoarea lui se micşorează din ce în ce mai mult. Starea de panică mă învăluie şi simt cum ceva îmi apasă pieptul. Gem de durere şi încep să respir precipitat.
Nu poate să fie ăsta sfârşitul nu?