Simt cum ochii mi se fac fierbinti. Alung sentimentul de vinovatie. Raspund cu mana tremurand ducand telefonul la ureche.
-Unde dracu esti Wonyung?! Stii foarte bine ca ancheta nu se incepe fara tine! Daca vrei sa iti pastrezi slujba accelereaza odata masina aia. Nu ma intereseaza daca patesti ceva. Ai face bine sa iti mai pui capul ala in miscare din cand in cand.
Aud cum telefonul incepe sa bibaie in semn ca a inchis. Vrea sa ma ia de prosta de fiecare data cand are ocazia. Mainile mi se strang de volan simtind cum adrenalina pana acum potolita isi face din nou aparitia in corpul meu.
__________________________________________
Parchez in fata fostei case a lui Jimin. Casa lui din copilarie mai exact. Ies din masina bagandu-mi cheile in buzunarul de la spate a uniformei. Casa e exact cum m-am asteptat sa fie. Are acel miros vechi iar dupa aspect se vede ca nu a avut o copilarie frumoasa. Ba chiar de loc. Locuia intr-o casa de la marginea Busanului. O casa cu un etaj. Peretii sunt acoperiti de mucegai si de muschii copacilor acestia fiind din metal ruginit. Casa nu e mare iar in acest moment ma aflu in fata ei stand langa un gard din lemn gri ce stau indoit in toate partile.
Nu pare casa ideala pentru a creste un copil pana la varsta de 12 ani. Privesc in jur observand alte 9 masini parcate in jurul casei. Intru pe teritoriu imbracand manusile albe in timp ce deschid usa de metal ce se deschide cu un scartait puternic ce atrage priviri.
-Oh, Wonyoung! Ai venit deci se poate incepe, nu?
Dau aprobator din cap analizand camera unde ma aflam. Sunt intr-o camera intunecata. In coltul acesteia se afla o canapea veche si rupta pe care se afla sticle de bautura. Langa ea o masa cu un picior rupt. Draperiile sunt sfasiate iar ferestrele sparte. Nu este nici un covor si nici parchet. E doar ciment gaurit turnat in urma cu cel putin 20 de ani.
Vad cativa criminalisti in camera ceilalti fiind imprastiati in celelalte camere. Ochii imi sunt pe usa fostei lui camere.