- Felix nu!
Cele două pahare s-au lovit de gresie cu o bufnitură şi s-au făcut mici ţăndărele împrăştiindu-se până la picioarele femeii. Băiatul şi-a dus două degete la gură privind amuzat scena şi luând-o la fugă prin bucătărie.
- Vrei lingurit? a strigat Anastasia în urma lui cu mâinile în şold.
Lingura de lemn era singurul lucru de care băiatul se ascundea ca de întuneric. Abia împlinise trei ani şi era un mic spiriduş sprinten şi zburdalnic.
- Tatăl tău o să plătească pentru asta, şi-a spus ca pentru sine, începând să adune cu grijă cioburile de pe jos, cu o mătură.
Era obosită, era abia luni dimineaţa şi trebuia să plece şi la serviciu. Richard nu îşi terminase de făcut toaleta şi probabil acum stătea la oglinda din baie admirându-şi frizura bine pusă la punct.
- Haide Felix, trebuie să te încalţ.
- Nu! a ţipat copilul lingând o bucată de ciocolată care acum i se întindea pe faţă.
- Ba da!
- Nu! Mami nu!
Anastasia a expirat nemulţumită de atitudinea fiului ei neascultător şi a scos din sertarul cu ustensile prea bine temuta lingură de lemn.
- Încălţarea, acum.
Felix îşi privea mama cu înverşunare şi punând boticul s-a dus ca un soldat până la uşa de la intrare. Încercând să se pună în fund ca să se încalţe, şi-a lipit mânuţele murdare de podea şi a avut grijă să o picteze cum trebuie de ciocolată. Copilul şi-a băgat piciorul stâng în papucul drept şi invers şi se uita ca un căţel plouat.
- Fel... Nici nu avea rost să se mai chinuie. Vino să ne spălăm pe mâini.
Băiatul i-a întins mânuţa murdară şi zâmbindu-i mamei lui şi-a dezvelit dinţii murdari de ciocolată. Anastasia n-a putut să nu se abţină să nu izbucnească în râs.
- Eşti un dulce mic, ştii tu asta?
Băiatul a dat afirmativ din cap şi şi-a lipit palmele de faţa mamei sale punând un pupic apăsat pe buzele ei.
- Ai să stai acolo toată dimineaţa?! a urlat ea de jos după ce şi-a spălat fiul pe mâini şi a avut grijă să îl încalţe cum trebuie.
- Iubito, ţipi de te aud vecinii.
- Nu avem vecini, a spus ea încruntându-se.
- Întocmai.
- Pentru cine te tot faci aşa de frumos Edinson? Ai vreo amantă pe la serviciu?
Richard cobora scările cu prudenţă legându-şi nodul de la cravată arătând ca nou, cu părul pieptănat într-o parte şi proaspăt bărbierit.
- Da, e cea mai tare soţie din lume, a glumit el.
- Îl duci tu pe Felix la grădi azi? Aleida mă bate la cap că trebuie s-o ajut cu nişte furnizori la florărie.
- Sigur iubito. I-a pus un sărut pe buze şi şi-a terminat de legat nodul la cravată.
Felix şi-a întins mâinile fericit spre tatăl său când acesta a vrut să îl ia în braţe şi a renunţat la orice altă activitate concentrându-se pe a-şi îmbrăţişa fericit tăticul.
- Tati! a spus el mieros, mângâindu-i faţa şi drăgălindu-l. Se alinta singur ca un răsfăţat mic ce era şi îşi iubea părintele ca nimeni altul.
Totul părea mai uşor când Richard era prin preajmă. Nu neapărat că ea nu se descurca, dar lucrurile mergeau mai armonios în familie. Felix nu mai era atât de răsfăţat şi ea putea sta mai liniştită. Atmosfera era evident mult mai puţin agitată. Probabil era o chestie a bărbaţilor. A apucat să îşi aranjeze cămaşa şi să îşi prindă părul într-o coadă de cal cât de cât decentă.
- Iubito, m-am gândit mai bine.
Şi-a ridicat privirea măsurându-l din cap până în picioare.
- Nici gând. A spus ea trăgându-şi haina pe braţe.
- Dar nici nu m-ai auzit ce vreau...
Anastasia i-a fixat căciuliţa pe cap fiului ei şi l-a îndemnat pe Richard să iasă afară din casă ca să poată să încuie uşa.
- Spui asta de când l-am avut pe primul, Richard, normal că ştiu ce vrei. Unul e de ajuns pentru moment.
- Dar Felix vrea un frate! Sau... o surioară. Depinde, nu-i aşa fiule?
- Da. A spus băiatul simplu preocupat de cravata tatălui.
- Richa- bărbatul şi-a lipit rapid buzele de ale soţiei sale făcând-o să tacă.
- Măcar hai să ne mai gândim la asta da?
Şi-a lăsat privirea în jos admirându-şi papucii.
- Vedem.
- Dar...
- Întârziem la muncă. Iubitule.
*
- Iubito... a spus el presărându-i săruturi pe umăr.
- Hm... a mârâit ea dintre aşternuturi.
- Eşti înscărcinată?
Femeia a deschis ochii şi a privit încruntată ceasul de pe noptieră. S-a întors privindu-l cu uimire ţinându-şi gura căscată.
- E cinci treizeci dimineaţa! Nu pot să cred că mă trezeşti pentru aşa ceva.
- Dar eu...
- Ai face bine să dormi chiar în momentul ăsta, Edinson. Altfel ne supărăm grav.
S-a întors pe partea cealaltă de pat trăgând de plapumă cu putere şi descoperindu-l. A luat-o în braţe şi i-a sărutat uşor locul de după ureche. A stat preţ de câteva minute cu nasul în părul ei bucurându-se de aroma ei specifică.
Nu putea să doarmă sub nicio formă, se plictisea şi se gândea tot la asta de câteva nopţi încoace. Mai voia un copil. De fapt voi mai mulţi. Voia o întreagă echipă de fotbal, Felix îi umplea viaţa de bucurie. Nu credea că va mai ajunge vreodată să se bucure aşa de mult de ceva.
Relaţia degradată cu Gloria, relaţiile pasagere de după, plecarea în Anglia, totul era aşa de întunecat şi morbid în viaţa lui încât credea atunci că nu mai are dreptul la fericire. S-a dat jos din pat şi şi-a trecut mâna prin păr. După ce s-a asigurat că soţia lui e bine învelită în aşternuturi, şi-a luat papucii de casă în picioare şi a ieşit din cameră în cea mai mare linişte. Păşea tiptil pe hol şi a intrat în camera unde fiul său dormea liniştit. Câtă plăcere îi făcea să îi vadă făţuca micuţă şi zâmbetul sincer. Şi în special gura mare pe care a moştenit-o de la mama sa. Când se decidea că e cazul să facă gălăgie trezea toată casa.
Câtă lumină putea să intre în casa lui o dată cu venirea Anastasiei. Îi mângâiase timid obrazul lui Felix şi a pus un sărut pe faţa grăsunului. Băiatul a dat din mânuţe şi a căscat, parcă cerând să fie lăsat în pace, aşa că Richard s-a conformat şi l-a lăsat să doarmă. Parcă un sentiment de nostalgie îl încerca când se gândea ce repede a crescut. Numai când mergea de-a buşilea prin casă.
Scrutând holul cu privirea încerca să îşi imagineze zilele în care ea fusese plecată la facultate şi nu o avea aproape. Cât de plictisitoare, anostă şi tristă era viaţa lui atunci. Ce ursuz se comportase cu colegii de la serviciu. Cum turba de furie de câte ori primea veşti despre ea în braţele altuia! Ce vremuri urâte trăise.
- Richard?
Întoarse capul privind-o cum stătea cu părul încâlcit şi picioarele goale în pragul uşii. Gura îi era întredeschisă întocmai cum dormea, un obicei destul de drăguţ de-ale ei, şi respira sacadat ca şi cum tocmai fugise o gramadă.
- Ce e?
- Am... am avut un coşmar.
Richard stătea în capătul scărilor cu mâinile împreunate şi privea în jos rââznd ca pentru sine.
- Vino aici.
S-a aşezat timid lângă el şi el a cuprins-o cu braţul de după umeri trăgând-o la pieptul lui.
- Sunt aici, a asigurat-o el.
- Ştiu. Să nu pleci niciodată.
- Decât dacă...
S-a retras din îmbrăţişarea lui privindu-l încruntată. Ce naiba voia să zică ca să strice momentul.
- Chiar atât de mult îţi doreşti un alt copil încât să... a înghiţit în sec gândindu-se la ce-i mai rău.
Nu voia să facă asta şi spera să fie o glumă proastă, dar ochii i s-au umplut de lacrimi şi îşi simţea gâtul uscat. O durere ascuţită o apăsa în piept şi n-o lăsa să respire cum trebuie.
- Mor Anastasia. Decât dacă mor, a adăugat el ştergându-i o lacrimă cu degetul mare, sărutându-i vârful nasului.
I-a sărutat apoi creştetul strângând-o la piept şi punând săruturi micuţe pe păr. Au stat câteva minute în linişte fiecare cu gândurile sale.
- Oricum nu mai scapi. A spus Anastasia ştergându-şi o altă lacrimă care nu voia să stea acolo. Nici ea nu mai ştia de ce plânge. Era de fericire, de tristeţe, dar cui îi păsa?
- Poftim?
- Nu mai scapi de mine Richard, a spus ea amuzată jucându-se cu verigheta lui. Suntem căsătoriţi.
- Ah... Vrei să... habar n-am, a adăugat el după alte câteva secunde de linişte, facem ceva?
- De fapt, chiar da! a spus ea entuziasmată. Richard nici nu ştia ce îl aşteaptă.
Băiatul de la Domnio's Pizza nu se aştepta să livreze vreodată la o oră aşa de matinală trei cutii de pizza cu extra brânză şi şuncă în exces. Comanda a fost suficient de clară.
- Iubito dacă mai mănânci cu atâta poftă o să ţi se facă rău, a spus el mestecând încet o felie din a lui. O privea cu ochii măriţi de spaimă cum devora mâncarea. Anastasia era deja la a doua... adică la a doua pizza.
- Nu-mi spune tu ce să fac Edinson.
Richard a pufnit amuzat şi şi-a sprijinit capul în palmă.
- Să ştii că nu vreau să te presez cu... chestia aia iubito. I-a luat mâna în a sa şi a pus un sărut delicat pe ea. Eu sunt foarte fericit cu tot ceea ce am. Vreau să îmi cer scuze dacă te-am rănit cumva cu ce am spus. Vom aştepta până când crezi tu că e timpul.
Anastasia îl privea puţin încurcată şi uşor încruntată pe sub genele mari şi dese.
- Mereu eşti aşa de sentimental dimineaţa? Sau nu-mi mai amintesc eu bine?
- Nu mai râde de mine, a spus el zâmbind. Încerc să îţi spun că...
- Te-ai trezit cam târziu. Şi copiilor le e foame, aşa că mai dă-mi o felie.
Ochii lui s-au mărit de spaimă şi şi-a scăpat felia de pizza din mână.
- Nu te mai uita aşa şocat, tu ai spus că vrei echipă de fotbal. Femeia a ridicat din umeri ca şi cum ar fi spus ceva perfect normal.
- Dar, eu .... şi tu... ai spus că nu...
Între două înfulecături pe sub nas rapide Anastasia a apucat să îi zâmbească.
- Trebuie să înveţi să fii mai răbdător dragule. Îmi place când te agiţi, dar îmi place mai mult când eşti calm.
- Dar ai... copii? Copii adică... sunt mai mulţi? O să ai gemeni? A sărit de la masă punându-şi mâinile în cap.
- Eh, unul, doi, tot aia, a spus ea impasivă. Dar te avertizez de acum: pe ăştia tu îi lingureşti.
Al naibii să fie dacă avea s-o înţeleagă vreodată pe femeia asta.
N/A: Probabil sunteţi surprinşi... adică şi pe mine m-am surprins cu asta... a fost ceva venit total spontan şi am pedalat cu bicicleta 5 kilometri în 20 de minute ca să ajung acasă să scriu deci dacă nu mai pot merge mâine... ei asta va fi amuzant. Ideea e că azi povestea face un an de când a fost postată şi nu m-am putut abţine să nu pun un capitol, care probabil după cum vedeţi a fost scris pe fugă şi-i cam aiurea :)) dar ăsta va fi şi ultimul şi chiar am încheiat cu Iubirea nu are vârstă. A fost o experienţă minunată să scriu la ea şi mă bucură de minune să văd că vă place. Pe grupul de FB am postat o copertă superbă creată de talentoasa _Xaros şi... vă mulţumesc nespus tuturor. E la link extern :D Pup!