În lumina obscură a încăperi unde doarme Kate liniștită, o nouă prezență încearcă să se apropie de trupul suferind, dar ascunzătoare umbrelor nu mai este atât de mare fiind ștearsă razele răsăritului se reflectă printre draperiile trase. Cu o înjurătură mută părăsește conacul, enervat de noul eșec lamentabil în încercarea de a o răpi.
Nori înnegriți sunt împrăștiați de vântul năprasnic ce pare că vrea să protejeze trupul vulnerabil al femei de umbre. Frunzele se rotesc neputincioase în fața vântului furios. Picăturile evadate din nori se luptă singure cu rafalele nemiloase. Vremea îți imprimă în suflet o stare de rău augur că ceva are să se petreacă. Până și animalele fără stăpân au găsit un refugiu care să le ocrotească în fața naturii dezlănțuite. Rareori se mai aude în depărtare câte un lătrat al unui câine rătăcit cum se împrăștie în văzduh ca un ecou șters.
În incinta conacului, totul decurgea atât de liniștit încât ai crede că toată lumea doarme. Servitori își îndeplinesc fiecare în parte sarcinile fără prea mare vâlvă. Menajera lui Kate, Sofia, îi pregătește sârguincioasă toate lucrurile necesare pentru rutina de dimineață, neștiind evenimentele din seara precedentă. Între timp în camera rece, Kate se luptă în vise. Durerea îi cutreieră corpul ca o săgeată. Fața îi este la fel de albă ca zăpada. Broboane de sudoare îi se acumulează pe încrețiturile frunți. Buzele îi devin tot mai vineți, ca și cum ar suferi de friguri, dar corpul ei frige în comparație cu așternuturile reci pe care doarme. Simptomele acestea nu ar trebui să se întâmple decât atunci cât un glonț sălășluiește prea multe zile în carne fără tratament, dar în cazul ei fuseseră cel mult câteva ore. Respirația devine tot mai dificilă, ca și cum ceva îi împiedica aerul să-i mai ajungă în plămâni.
Trezită de durerile prea puternice, conștientizează că nu se poate mișca și că o sete bizară îi arde gâtlejul. Puterile îi sunt atât de slăbite încât nici să gândească coerent nu se simte în stare, dar în mintea sa răsună un singur cuvânt „Otravă". Nu poate înțelege cum s-a întâmplat una ca asta pentru că nu simțise nici un miros al vreunei otrăvi când scosese glonțul, iar săgețile letale ale lui Thomas nu-i atinseră pielea. Din bandajul înfășurat pe rană se scurge un fir de sânge colorat albăstrui semn otrava fusese Albastru de Berlin, iar antidotul trebuia să fie administrat cât mai curând posibil. În trusa sa medicală se află toate antidoturile necesare pentru orice fel de otravă cunoscută, dar aceasta se află în același loc, pe măsuța de fardat, unde o lăsase în seara precedentă. Simte frigul morți cum îi înconjoară pielea. Ochii privesc tavanul în gol, pentru că pe el se derula încet toate clipele de fericire pe care le petrecuse alături de fratele său și de mama sa, care acum sunt împreună printre cei ce nu mai cuvântă. Vinovăția pentru moartea lor îi curge prin vene ca un ecou de energie. Ridicându-se greoi în coate privește cu ură trusa de pe măsuță, iar cu ultimele picături de vlagă își concentrează puterile pentru a trage trusa lângă ea. Respirația devine cu fiecare secundă tot mai greoaie din cauza insuficienței gazului primordial existenței. Cu greu reușește să-și mențină corpul treaz. Trusa se află lângă ea, dar nu mai are forță să-și injecteze antidotul. Durerea provocată de rană îi macină trupul până la oase.
Moartea prin otrăvire este una dintre cele mai lente și meschine treceri în neființă, pentru că te face să-ți dorești să te afli la porțile Iadului cerând alinare întunericului pentru a accelera timpul. Privirea i se împăienjenează lent până cât tot ce mai poate vedea sunt fantomele celor dragi cum o cheamă agale spre ele. Pleoapele greoaie încep să alunece încet acoperindu-i vederea. Respirația devine din ce în ce mai rară, iar bătăile inimi încep să pălească semn că în curând aveau să se oprească permanent. Chemarea caldă a fratelui ei îi trage sufletul spre el. O clipă mai durează până când cade inconștientă fără pic de culoare în așternuturi.
În holul de la parterul conacului răsună bubuituri, care provin de la bătăile în ușa masivă de la intrarea principală în clădire. Răbdarea vizitatorului pare că ajunse la capăt. Nu mai avea răbdare să aștepte pe cineva ca să o întâmpine și să o invite înăuntru. Deschide ușa larg fără să o intereseze cu cine s-ar putea intersecta. Cu pași fugitivi merge spre camera unde se află Kate. Din cauza nervilor, sângele începuse să-i fiarbă în vene. Intră în cameră fără să bată. Imagina care i se imprimă pe retină în secundele următoare o împietrește în loc. Respirația îi îngheață în piept. Paralizată de frică corpul nu vrea să se clintească din loc pentru o secundă sau două. Simțea cum aura prietenei sale se stinge ușor sub ochii săi neputincioși. Își trage două palme mintal apoi începe să se adune. Își activează simțurile și vede că fuse rănită grav. Privirea îi este atrasă de lichidul străin ce se mișcă lent spre inima ei. Otravă! Știa prea bine că trebuia să acționeze cât mai rapid cu putință pentru a o putea salva de la moarte. Observă mâna lui Kate care se întinde spre trusa sa medicală care nu se află departe de ea. Îngenunchează lângă și-i analizează rapid conținutului. Trebuie să găsească amestecul special pentru otrăvuri care ar trebui să neutralizeze în cel mai scurt timp orice otravă cunoscută. Într-un colț bine protejat zărește o sticluță care are un craniul cu oasele în X specific pentru otrăvuri. Analizează posibilitatea de a avea otravă în trusa sa medicală și își dă seama cât de absurd este gândul ce-i trecuse prin minte, așa că-l alungă rapid. Ia sticluța și caută o seringă sterilizată în trusă. În gândurile ei răsuna glasul lui Kate care-i explicase te atâtea ori procedura încât își dorea să-i audă vocea spunându-i același lucru iar. Acul seringi pătrunde cu ușurință în pielea moale, iar apoi apasă antidotul în vena găsită pentru a accelera procesul. Tot ce-i mai rămăsese de făcut acum era doar să vadă dacă nu ajunse prea târziu pentru a o salva.
Durata fiecărei clipe parcă se preschimbase într-o eternitate sau cel puțin așa măsura mintea prietenei sale îndurerate. Două ceasuri trec atât de greoi încât i se par a fi două deceni. Atenția îi este furată de niște zgomote de jos. Privește cu jale chipul lui Kate apoi se ridică de pe podea pentru a vedea ce se petrece. Înainte să închidă ușa mai privește cu tragere de inimă chipul palid al prietenei sale, apoi coboară în grabă să vadă ce este cu vacarmul de acolo.
— Nu sunt nici un cerșetor doamnă!se aude o voce masculină de pe treptele din față.
Chipul Sofiei pare că mai are un pic și urmează să-l plesnească, dar demnitatea îi mai ține furia în frâu. Pășește cu reticență prin ușa principală, neștiind ce dracu se petrece în această dimineață. Se uită gânditoare la cele trei persoane. Un băiat înalt ține strâns de mână o fetiță care nu pare să aibă mai mult de cinci ani, iar în cealaltă un sac de pânză cârpit. Deschide gura pentru a rosti un cuvânt, dar un sunet puternic de sus îi îngheață glasul. Inima i se face cât un purice. Înainte de a o rupe la fugă observă că nu fuse singura care auzise zgomotul căci ochii băiatului se ațintise asupra camerei lui Kate. Își ridică cu un murmur de înjurătură poalele rochiei și aleargă sus.
— Ama, așteaptă aici până mă întorc! spune Thomas blând.
Sora sa încuviințează cuminte din cap. Aruncă sacul pe treaptă și fuge într-un suflet pentru a o ajunge pe femeia ce intrase înapoi în casă. Instinctul strigă în mintea lui că ceva nu e bine, iar Stăpâna lui ar putea avea probleme. Nu durează mult până când o ajunge pe șatenă. Ambii se înfățișează de dinaintea uși de după care încă se mai poate distinge mișcări. Thomas îi prinde încheietura brațul ca să se oprească și-i face semn să păstreze tăcerea. Thomas o trage ușor în spatele său fără să-i dea drumul la mână și-și lipește urechea de ușă. Apropierea față de băiat o face să-și simtă inima cum urcă până în gât și cu greu își păstrează concentrarea din cauza energiei ce o emană specimenul sexului tare. Mâna lui apasă încet clanța pregătit pentru orice eventual atacator. În cameră se zăresc cioburi sparte pretutindeni până la ușă. Pulsul li se oprește o clipă în loc când privesc patul gol.
O mână se apasă peste așternuturi pe partea dinspre fațadă. Thomas este primul care reacționează și aleargă lângă Stăpâna sa. O apucă de talie și o ridică încet pe pat cu grijă să nu-i lovească umărul rănit. Murmură o înjurătură sonoră când zărește culoarea sângelui ce îmbibase bandajul. Deja era cu mâna pe trusă când palma caldă a lui Kate îi mângâie creștetul. Analizează atent gaura rămasă în carnea ei din cauza glonțului, apoi o dezinfectează din nou pentru a fi sigur că nu mai rămâne nimic necurat în ea. Kate stă cuminte în timpul îngrijiri încercând din răsputeri să nu înjure din cauza usturimi. După ce termină cu tratarea ranei începe să privească încăperea plină de cioburi. Se uită urât la Kate și-i face semn să stea pe loc, iar apoi începe să culeagă cioburile de pe jos cu o rapiditate uluitoare.
— Thomas, chiar nu e necesar! spune stânjenită Kate.
— Stă... Kate, o rană e suficient pentru o perioadă! o dojenește calm.
Se îmbufnează și îl privește cum continuă să strângă cioburile de la ceainicul pe care-l sparse în încercarea de a-și potoli setea ce-i arde gâtul. Se trezise confuză din nou în realitate neîntelegând cine o salvase din ghearele morții de data asta. Ridică privirea din poală, unde se joacă nervoasă cu degetele sale, și o zărește pe prietena ei cea mai bună, Eles, cum îi privește nedumerită. Aceasta aleargă și-i sare într-o îmbrățișare sufocantă, care o face pe Kate mai confuză.
— Kate!spune Eles adâncind îmbrățișarea.
— Eles aer..., spune răgușit.
— Scuze, dar mai speriat așa tare! Am crezut că am ajuns prea târziu, spune Eles începând să plângă zgomotos.
Deci, tu ai fost îngerul meu păzitor azi! Alege să păstreze tăcerea pentru a se liniști. Îi mângâie ușor părul castaniul. Lacrimile ei îi umezesc materialul subțire al cămășii de noapte. Obraji lui Kate se aprind dându-și seama de expunerea ei. Privirea i se îndreaptă spre Thomas care se comportă ca o menajeră ascultătoare strângând totul într-o grămăjoară fără să le acorde prea multă atenție. După ce-și termină treaba se ridică și face o plecăciune în semn de scuză părăsind camera cu lejeritate. Plânsul lui Eles se domolise între timp.
— Scuze că a trebuit să mă vezi în aceea ipostază. Am fost neglijentă, rostește Kate încercând să se ridice din pat.
Forța nu-i revenise încă așa că nici nu se clintește din loc. Eles se ridică de pe pat și merge să închidă ușa dându-și seama de vulnerabilitatea prietenei sale. Se îndepărtează spre șifonierul acesteia și-i alege o rochie mai de doamne ajută din garderobă precară. O ajută să intre în rochie și să-i închidă corsetul. Rochia simplă fără prea mare fast nu-i arată rangul sau avuția pentru că nu dădea doi bani pe lucrurile acelea efemere.
— Mulțumesc! Poți să-mi dai niște apă din ulcior?
— Sigur, spune turnând apă într-un pahar după ce descuie iala.
Sete i se mai domolește un pic. În ușă se aude ușor un ciocănit.
— Intră! țipă Kate.
Pe ușă își face apariția Thomas cu un făraș și o mătură. Privirea lui este țintită în podea. Mătură cioburile pe făraș și apoi se face dispărut atât de repede încât Kate nu apucă nici să ridice mâna. Privirea lui Eles savurează fiecare mișcare a adolescentului cu sete și curiozitate.
— Cine este el, Kate? spune serioasă privindu-și prietena direct în ochii.
O bătaie se aude din nou ușă. Făcându-le pe amândouă să se încrunte la ea. De data aceasta de după ea își face apariția Sofia, menajera lui Kate, care le mustră din priviri pe amândouă. Se fac micuțe sub privirea femei în vârstă, care le privește cu brațele încrucișate sub bust.
— Aș dorii și eu niște explicați domnișoarelor, în legătură cu ce naiba se întâmplă în dimineața asta!rostește ferm miniona.
— Sofi...
— Nu tu, Eles! i-o taie scurt.
— Vrei varianta scurtă sau lungă a povești?întreabă stânjenită Kate.
— Informațiile necesare să știu de ce sunt cerșetori în această casă, spune cu ură.
— Sofia! O ceartă Kate, zărindu-l pe Thomas în spatele acesteia cu o fetiță de mână.
— E în regulă Stăpână, am auzit atribuții mai rele de atât! spune sonor Thomas făcându-și loc pe lângă menajeră.
Menajera strâmbă din nas la vederea lui, dar din respect față de patroana sa tace. Fetița se ascunde după fratele ei cu o privire speriată care o face pe Kate să se urască pentru aroganța angajaților săi. Se apropie de Thomas și se lasă pe vine ca să fie la același nivel cu copilul.
— Nu-ți face griji, micuțo! Nimeni din casa asta nu se va purta urât cu voi, atâta timp cât eu sunt Stăpână aici, rostește apăsat ultimile cuvinte. Thomas este noul nostru aliat și de asemenea mâna mea dreaptă, iar cine are ceva împotrivă cu acest lucru este invitat să-și găsească de muncă în altă parte.
— Dar...
— Nici un cuvânt în plus, acest om mi-a salvat viața noaptea trecută și nu voi permite absolut nimănui să-l desconsidere pe el sau familia sa, sub acoperișul meu! spune ferm ridicându-se și rotindu-se spre menajera sa. Clasele sociale sunt egale cu zero în casa mea, la fel ca originile cuiva sau ai uitat cumva regulile ce domnesc în această gospodărie?îi reproșează Sofiei dur.
— Nu milady, spune sfioasă.
— Mă bucur că am stabilit clar acest aspect. Acum să vedem camerele în care veți locui! spune făcându-i din ochi micuței.
O tuse prefăcută îi amintește lui Kate de prezența prietenei sale și de faptul că a uitat să o prezinte.
— Dragi mei, aceasta este prietena mea cea mai bună, Eles Steletid!
— Thomas Brown, încântat de cunoștință! Ea este Amalia, surioara mea! spune cu mândrie în timp ce-i mângâie creștetul cu afecțiune.
— Încântată!spune Eles făcând o plecăciune. Vai! Aproape era să uit. Kate am vrut să-ți spun că am găsit o pistă în misterul nostru, spune cu entuziasm.
Bună dragilor, după cum va-ți obișnuit la început de lună avem mistere, iar la final Fantezie. Aștept cu sufletul la gură părerile voastre/Feedback sau comentari prin care să mă corectați dacă depistați greșeli pentru că căpșoru meu nu le vede.
XoXo A.G.
P.S. Orice interacțiune cu voi contează pentru mine, dar și pentru Kate.