Nu avea să stea aici deoarece neputința pune stăpânire pe el, se ridică brusc și se îndreptă cu pași mari și apăsați spre ușă.
- Ce vrei să faci? Cameron ajunge lângă el dintr-un pas și îi prinde de umăr, deși era mai mic de statură decât Damon, și puțin mai solid, avea un farmec aparte, era șarmant și avea darul de a ști să utilizeze cuvintele în contexte diverse, cine îl întâlnește nu își dă seama că e contabil, mai degrabă i-ar atribui profesia de filozof. Îl privea serios pe prietenul său și îi înțelegea disperare,dar el mereu se considera rațional, în acest moment Damon nu era rațional și acest lucru i-ar putea face rău.
- Merg să-i aduc sora îi răspunse acesta scurt și cu ochii trece iar spre ușa de la baie. Știe ce să facă pentru a o ajuta, pentru a o tine lângă el, dar pentru asta trebuie să plece acum de lângă ea. Acest sentiment nou pentru el îi provocă multă neliniște, a intrat în viața lui ca un joc și acum este incapabil să vadă viitorul fără ca ea să fie acolo.
- Nu e cel mai bun moment să pornești singur într-o cruciadă.
Cuvintele, de altfel înțelepte, ale lui Cameron sună că un ecou în mintea lui...singur... Nu avea să fie singur, nu a fost niciodată.
- Nu sunt singur. Răspunde scurt privindu-și prietenul în ochi. Crede-mă, dacă nu fac asta îți garantez că mâine nu va depune plângere împotriva lui, adăugă ridicând amenințător degetul spre el apoi își trece furios mâna prin păr.
Cameron întoarce capul spre Tania care tocmai ieșea din baie. Aceasta privește de la unul la altul și aprobă cu o mișcare a capului apoi se duce spre bucătărie.
- Voi face un ceai ... Înainte de a închide ușa în spatele ei se întoarce și privește spre Damon. Nu se poate ierta face o scurtă pauză apoi continuă, ai dreptate, mâine cel mai probabil să nu depună mărturie împotriva lui... Damon, mă tem că va fugii îi spune mai mult în șoaptă pentru ca Freya să nu o audă. Cunosc genul ei, pune siguranța surori ei mai presus. Pe chipul ei blând se citea îngrijorarea, pentru Freya dar și pentru prietenul ei, vedea pe zi ce trece cât de mult însemna pentru el și cum începea să se schimbe datorita ei.
- Deci i-o aduc sau o pierd, sau îl omor pe nemernic. Aproape că scuipă cuvintele de nervi, cu siguranță nu e primul nemernic care îi provoacă repulsiei, tatăl lui a fost primul om ... nemernic pe care l-am urat cu toată ființa sa, de-a lungul timpului a mai adăugat nume pe această listă, dar cu siguranță Fox a ajuns în vârful listei și să fie al naibii dacă nu avea să îi simte furia. Își duce telefonul la ureche și iese val vârtej din apartament. Nu vă mișcați de lângă ea, îi ordonă lui Derek și Steven care aprobă din cap, acesta din urmă a venit cum a fost chemat deși trebuia să fie tura lui abia mâine. Trebuie să rezolvăm mai repede decât plănuiam, continuă să vorbească la telefon în timp ce coboară scările grăbit.
- Ce s-a întâmplat? David privește repede ceasul de la mână, abia ce a ieșit dintr-o ședință care s-au lungit mai mult decât a prevăzut, fiind pe coasta de est a Statelor Unite el încă era la muncă dar pregătinu-se să meargă acasă la soția și fetele sale. Când a calculat ce trebuie să facă și cum, nu s-au gândit că planul ar fi devansat atât de repede, dar faci ce trebuie să faci pentru familie și Damon, chiar dacă aveau rivalitatea lor, era familia lui, geamănul lui.
- A ... A fost cât pe ce să o pierd... dacă nu fac ceva o pierd.
Privirea lui David fuge la imaginea cu Ava din tabloul de pe birou, cunoaște prea bine acest sentiment, știe ce e disperarea, groaza și neputința și cu siguranță că nu dorea nimănui să simtă asta, cu atât mai puțin fratelui său, doar el știe cum a indurat să stea departe de ea peste un an de zile știind că e însărcinată, că a născut și dorindu-și cu toată ființa lui să fie acolo lângă ea, știa că pentru cea care este preferata inimii faci sacrificii la care nu te-ai fi gândit înainte.
- Pregătesc zborul, ajung în câteva ore.
Își făcea deja în cap planurile când se ridica pentru a pleca, își luase sacoul de pe umerașul de lângă birou îndreptându-se spre ușă.
- Nu, nu aici. Răspunde Damon realizând că fratele lui se referă Los Angeles, ne întâlnim în Vegas îi răspunde căutând frenetic cu mâna liberă prin buzunarele pantalonilor. David...
- Da.
- Doar noi doi, îi spune încet. Nu avea încredere în nimeni altcineva decât în el.
- Întotdeauna, David îi răspunde scurt și închide.
Știa că dacă fratele lui era bun la ceva era la strategii, știa că avea să facă în așa fel încât la final, Fox, va regreta că s-a născut, pentru că dacă David e un bun strateg, el executa la perfecție sarcinile, știa foarte bine cum avea să se termine totul. Se urcă pe motor și pornește nebunește spre aeroport, nu mai avea nici o considerație pentru nimic. Nu putea decât să se gândească că dacă nu acționează rapid o va pierde deoarece nu putea concura cu ea, cu sora ei, ea era familie.
Deși știa că la ușa apartamentului este Derek, iar în bloc și cel mai probabil și afară mai sunt oameni de-a lui Damon, nu avea liniște, cu atât mai puțin somn. Cum închidea ochii îl vedea iar în minte și îi simțea mirosul îmbibat în așternut. Se ridică și brăzdată de lacrimi începe furioasă să scoată lenjeria de pe pat și perne, iar pătura o aruncă jos. Stă în picioare în capul patului și se uită deznădăjduită la mormanul de haine de pe jos, cum dracu am ajuns în această situație? Aceasta este întrebarea care continuă să i se învârtă în cap.
Bărbatul intră în magazin și începe să se învârtească printre rafturile cu haine. Abia dacă îl observă, era mult prea ocupată cu așezarea mărfii pe care tocmai a adus-o de la fabrică. Însă din mersul lui și mai ales pentru faptul că la ușa magazinului au rămas doi inși care nu îl scapă din ochii, poate să își de-a seama că este un om pe care și l-ar dori mai repede afară cât mai departe de ea.
-Pot să vă ajut cu ceva? Îl întrebă in cele din urmă. Dar fără se se apropie de el, așa cum ar face in mod obișnuit dacă ar avea un client in magazin. Era seară și vânzătoarea tocmai plecase așa că deobicei, ea rămânând să facă casa și să închidă, imediat după ce avea să pună marfa la locul ei.
Se întoarce spre ea, deși avea impresia că mereu o privise pe furiș printre rafturile cu haine, părea foarte de puțin interesat de ce era expus în magazin.
- Ai avut o prezentare în cazinoul meu, îi spune acesta îndreptându-se cu pași lenți și legănați parcă, spre ea. Era îmbrăcat într-un costum negru cu cămașa de aceași nuanță, părul îi era lung, prins într-o coadă la spate, totul la el te făcea să dai înapoi, să îți ridici gardă și să intri în defensivă. Doar ochii albaștri reușeau oarecum să o intrige.
- Da, probabil. Bună, spune bâlbâindu-se și încercând să își amintească numele celui care deține cazinoul. Domnul Fox?
- Jason, spune întingând o mână spre ea.
Precaută ridică totuși mâna și îi cuprinde palma deschisă. Totul la el o intimida.
- Freya.
- Știu. Îi răspunde zâmbind.
- Mi-ați reținut numele spune ea retrăgând și făcând un pas în spate, se preface că muncește în continuare, dar în realitate îi era foarte greu să facă ceva, tot din corpul ei era încordat la maxim, o stare de neliniște pusese stăpânire pe ea.
- Când ceva îmi place încerc să aflu tot despre el, în acest caz despre ea, spune afișând un zâmbet care se vrea a fi seducător.
Știa să citească printre rânduri, dar în situația de față, preferă să facă pe proasta și speră din suflet să iasă o dată afară din magazin.
- Domnule Fox, îi spune afișând un zâmbet fals...
- Jason, o corectează aceasta.
-Jason, repetă automat după el, te pot ajuta cu ceva?
- Vreau să mă însoțești la cină. Îi spune pe un ton oarecum autoritar acesta, mai mult ca un ordin decât că o invitație.
- Îmi pare rău, răspunde ea fără să se gândească soarte mult, dar atingându-și nervoasă nasturii de pe piept ca și pentru a se asigura că nu arată prea mult, am mult de muncă încă. Mulțumesc oricum pentru invitație. Adaugă apoi văzând că bărbatul din fața ei nu da înapoi.
Un zâmbet scurt îi apare pe chip, aproape imperceptibil apoi se întoarce și se îndreaptă spre ieșire folosind același mers încet și legănat, ca și cum ar căuta motiv să se întoarcă. Pune mâna pe clanța ușii și înainte să deschidă își întoarce privirea spre Freya.
- Ști oricum că vei ajunge prin a accepta într-un final invitația mea... P privește cu nonșalanță și nu ascunde de loc că o dezbracă din priviri deja.
De lângă acasă de marcat unde lucra ceva, nici ea nu știe exact ce, la calculator, Freya îi răspunde scurt.
- Domnul Fox...
-Jason! O corectează din nou acesta.
- Cunosc genul tău, continuă ea fără ai mai repeta numele .
- Serios?! O întrebă acesta amuzat parcă și ridicând ușor o sprânceană. Care este genul meu?
- Nu al meu, îi spune ea repede și continuă să lucreze la calculator.
- Ai un magazin frumos, îi spune acesta aruncă d o ultimă privire în jurul lui înainte să deschidă ușa. Îmi pare rău să aflu că nu vrei să nu te alături la cină.
Freya își dă seama imediat că ceva nu e în ordine deoarece o vede afară pe Rebecca care tocmai apăruse la ușa, privește peste umărul bărbatului care tocmai ieșise din magazin și zâmbește larg, se întoarce și îl însoțește la mașină. Un gol imens i se instalează instant în stomac, ca o neliniște, o presimțire, un avertisment. Înfășca geanta de pe masă și se îndreptă spre ușă.
- Presupun că o cină nu are să facă rău, spune mai tare pentru a atrage atenția bărbatului care zâmbește larg, satisfacția i se citea pe chip în timp ce se urcă în dreapta lăsând pe altcineva să conducă.
Ea cu sora ei se așează în spate, o cunoaște mult prea bine pe Rebecca, știe că dacă ar spune ceva sau ar începe să o întrebe ceva, ar acționa impulsiv și încontra ei, este mult prea impresionabilă, ușor de manipulat și incapabilă să vadă dincolo de suprafață. Așa că alege să tacă și să încerce să o țină la distanță de acest tip. Speră să și reușească.
Damon nu are răbdare și începe încet să treacă pe la adresele pe care Tucker, omul pe care îl angajase, i le trimise și unde cândva trăise Freya. Acum înțelegea de unde pasiunea ei pentru haine, plimbându-și ochii de la un utilaj la altul, acoperite de cenușă, parcă ar vedea toate visurile ei, speranțele ei făcute scrum. Se întoarce încet încercând să cuprindă cu privirea tot, fabrica de textile era destul de mare, probabil avuse câțiva angajați, hala era închisă cu uși de metal, din exterior nu ai fi spus că focul a mistuit interiorul, mașinăriile care probabil odinioară scoteau diverse tipuri de materiale. Și-o imagina trecând și inspectând totul, probabil cu o oarecare aroganță în privire, atât cât să te facă să o dorești și mai mult. Nu își imaginează cum a fost pentru ea să treacă de la a avea astea, la a dormi într-o cameră insalubră cum a fost când s-au întâlnit. Clar că viața nu a fost ușoară cu ea, să fie al naibii dacă nu va face tot posibilul să îi redea tot ce merită. Se uită iar la mesajul primit de la David, urmează să se întâlnească la adresa unde acum câteva luni locuia Freya, unde ar putea să o găsească pe sora ei. Închide ușa de fier și se urcă pe motor înaintând pe drum fără a privi înapoi.
Tucker și Ron erau și ei aici, deși David nu îi implicase in planul lor, aceștia aveau deja anumite informații despre afacerea lui Fox, iar Ron îl asigură că omul lui de încredere, Greg, era aici, ceea ce îl liniști într-o oarecare măsură deoarece nu are liniște știindu-se atât de departe de ea.
Oprește motorul și se uită în sus de-a lungul blocului care probabil are peste douăzeci de etaje, Tucker a spus etajul zece. Deși este aproape trei dimineața, pe stradă se aud ocazional glasuri ale oamenilor care petrec până târziu. Dacă tot era aici avea să facă o vizită și la cazinoul unde deținea și el acțiuni.
- Damon...
Vocea lui David îl distrage și se întoarce brusc, fratele lui, la costum ca de fiecare dată.
- Zău așa... ție ți se pare că avem întâlnire de afaceri? Îl întreabă ironic.
Dintre ei doi, David era cel care a îmbrățișat acest stil office, în schimb el prefera să fie practic, cei drept afacerile lor nu au puncte comune.
- Ava nu știe unde sunt, așa că abține-te, mă omoară dacă ar ști ce fac și unde sunt.
Amândoi intră în bloc.
- Nu îi spune, îl sfătuiește Damon și se îndreptă spre lift.
David îl privea serios și cel mai probabil că avea să îi urmeze sugestia, știa că probabil ar fi supărat-o, își trece mâna prin păr și începe să urce scările, astfel aveau să acopere ambele ieșiri.
Chiar dacă nu ii place să adauge secrete pe care nu i le poate împărtăși soției sale, David nu este genul care să ofere detalii despre ceea ce face,în această privință se aseamănă cu fratele său, drumul lor până la succes nu a fost ușor, este greu să muncești umăr la umăr cu rivalul tău și să îi păzești spatele, dar ei asta au făcut toată viața.
Damon pune mâna pe clanța ușii, se uită în spate, îi aude pașii lui David care se apropia rapid, dar nu mai are răbdare să aștepte așa că încearcă să deschidă ușa, era încuiată, își scoate din buzunar un mic sac de piele neagră în care se ascundeau o serie de pensete și ace de diferite grosimii, se ghemuiește și încearcă să deschidă ușa.
- Probabil că ar trebui să suni mai întâi, îi sugerează David care abia ajunse, peste umăr, dacă e acolo o și-o sperii.
Când ușa se deschise cu un zgomot minim, Damon se uită în sus spre fratele lui și zâmbește ștrengar, era un talent al său și îi plăcea că fratele lui nu îl posedă, el prefera să le spargă.
- Nimănui nu-i plac lăudăroșii, spune David și trece pe lângă el intrând în bezna apartamentului.
Se uită din nou la ceas, este trecut de ora zece și nu are nici un semn de la Damon, a mers fără să spună ceva, fără să o sune. Probabil că e furios pe ea, pe problemele care i le crează prezenta ei, deși Tania și Cameron i-au spus că a plecat să rezolve o situație, ea nu putea să își calmeze golul din stomac, avea o presimțire că ceva nu este bine, mai ales că acum trebuie să meargă la secția de poliție să depună plângere împotriva lui... Nu poate face asta, nu poate să își pună în pericol sora mai ales acum că Jason i-a confirmat că e bine. Atunci cine a murit în incendiul din fabrică? Jason, în acea seară fatidică, i-a spus că ea era acolo, că Rebecca a fost în fabrică la acea oră târzie... își amintește și acum cât de ironic a privit-o, cum îi plăcea că îi provoca durere spunând asta.
- Deci, doar ca să fiu clară cu tine nu am de gând să mă culc cu tine, niciodată, absolut niciodată, poți să înțelegi lucrul acesta? Așa că te rog să mă lași în pace și te rog să nu te mai apropii de sora mea!
- Îmi ești datoare! Îmi aparți!
Îi aruncă documentele pe care le avea în geantă, actele de proprietate de la magazinul pe care chiar ea l-a deschis.
- Nu sunt un obiect, ai aici actele de proprietate ale magazinului, ar trebui să acopere o mare parte din datorie.
Acesta le ia și se uită la ele, apoi le aruncă pe jos.
- Spre ghinionul tău trebuie să te informez că nu mai ai nimic! Îi spune asta râzându-i ironic in față, am fost sunat de la pompieri, hala cu fabrica a ars, ridică din sprâncene și răsfoiește actele de proprietate, se pare că sora ta era acolo. Le aruncă pe jos și o privim ochi cu cea mai rece privire posibilă... ghinion... adăugă râzând.
- Nenorocirile!!! Freya caută speriată în poșetă după telefon, te voi denunța, amenință dar fără să îl privească.
Dintr-un pas e lângă ea, o prinde cu putere de încheietura mâinilor, îi ia telefonul și îl aruncă în partea opusă a camerei, atât de tare încât acesta se dezmembreză în mai multe bucăți.
- Am decis că îmi vei plăti altfel! Atunci o ia de brațe și o trage cu forța spre el...
În memorie îi tot revine ultima discuție pe care a avut-o cu el în aceasta seară, dacă știa că minte, nu ar fi mers niciodată de lângă sora ei, dar a crezut, chiar l-a crezut capabil să facă asta, să o distrugă. Când a ajuns la fabrică în bezna nopții a văzut doar targa transportată de cei de la ambulanță, iar atunci deja credea că l-a omorât pe Jason, nu a putut risca să se apropie mai mult așa că a mers acasă, doar că acolo era poliția, încremenind de frică și de durere a ales să fugă, că o lașă. Ar fi trebuit să facă ce e corect, să spună adevărul despre Jason Fox, să lase totul în mâna autorităților... Închide ochii și se uită din nou în oglindă, așa cel mai probabil ar fi fost în închisoare. Acum are șansa să facă ceea ce e corect și iar e pusă cu spatele la zid... Soneria de la ușă o sperie și o trezește la realitate.
- Gata? O întrebă Tania care era alături de avocatul lui Damon. Am spus să îți fiu alături.
Freya lasă din nou lacrimile să curgă și dă din cap.
- Te rog sa nu faci asta ... Spune femeia văzând teama din ochii ei.