21

839 97 11
                                    

Nu îl văzuse de câteva luni dar încă are puterea de a o face să împietrească de frică, simpla lui prezență schimbă atmosfera, aerul i se pare mult mai greu de respirat, apăsător, fiecare inspirație provoacă o durere înțepătoare în piept. Încet își duce palma la gât și coboară cu mișcări circulare masând ușor credea că inima avea să îi sară din piept, încearcă cu greu să se stăpânească și să nu plângă, nu se poate pierde cu firea acum în acest moment.
Rămâne împietrită și nu mai poate să controleze nici un mușchi din corp, își așterne buzele pe obrazul ei apoi încet întinde mâna și închide ușa care rămase deschisă. Dintr-o mișcare bruscă se întoarce spre ea, era atât de aproape încât Freya îi simțea respirația pe buze, într-un vag moment de conștiință încearcă să se de-a înapoi, în zadar, Jason o prinde de cot suficient de brusc încât pe chipul ei să apară o încruntare că răspuns la disconfortul brusc pe care prinsoarea lui i-o cauzează.
- Ar trebui să pleci... spune încet primele cuvinte încercând să îi evite privirea.
- Și totuși...sunt aici spune lipindu-se de ea și obligând-o să își ridice privirea în sus, mâna cu care îi cuprinse bărbia îi cuprinde maxilarul și o strânge ușor atât cât să o facă să își deschidă buzele. Mereu am crezut că ai cele mai sexi buze spune zâmbind, moștenire de familie...
Freya știe imediat că se referă la sora ei, se asemănau foarte tare deși le despărțeau câțiva ani totuși. Era sigură că Jason i-a făcut ceva, spre deosebire de ea, Rebecca era o fire condusă, influențabilă, supusă... Atât de asemănătoare fizic, dar cum nu se poate mai diferite ca fire .
- Este în viață... cuvintele îi ies mai mult ca o rugăminte decât că o întrebare. Expiră zgomotos și în mare parte puțin ușurată, faptul că nu aflase nimic de ea în tot acest timp îi întinse nervii la maxim.
- Chiar așa...și este mult mai ascultătoare decât tine. Își trece palma peste barba ca și cum s-ar gândi la ceva și face un pas în lateral, mișcare lui o face să expire zgomotos și să își relaxeze o clipă mușchii care îi erau încordați până a o aduce un situația de a nu se putea mișca.
Cu un semn al mâinii i invită să între în micuțul living, îl urmează tăcută și se oprește în mijlocul camerei, Jason era mult prea relaxat, mult prea plin de el pentru a o considera un potențial pericol, a lăsat o dată garda jos in preajma ei și i-a scăpat, probabil că orice ar spune nu v-a reuși să iasă vie din acest apartament. El se așează pe unicul fotoliu care era așezat lângă fereastră și se lasă lejer pe spate privind atent femeia din fața sa, un zâmbet ironic i se așterne pe chip.
- Deci ... Ce părere ai de noul meu accesoriu? Nu am reușit să îți mulțumesc pentru el încă... Cred că mă face destins...
Era ultimul lucru la care se gândea când privea chipul lui acoperit de peticul negru, încă și-l imaginează cu pantoful înfipt în ochi.
- Tu m-ai atacat... spune dintr-o răsuflare ridicând ușor brațele în semn de neputință. Tu.m-ai.atacat. subliniază din nou și spune mai apăsat cuvintele.
Jason își dezvelește dantura albă într-un zâmbet care putea fi considerat de anumite femei chiar atrăgător dar pe ea doar o înspăimântă, fiecare rid al său, fiecare cută, chiar și albastrul ochiului și mai ales peticul negru, totul o înspăimântă la el.
- Ești a mea, pot face ce vreau cu tine, îi răspunse acesta privind iscoditor spre ea
- Nu! Nu sunt a ta! Da, am o datorie la tine, o voi plăti, dar eu nu sunt proprietatea nimănui, cu atât mai mult a unui monstru că ține!
- Tu m-ai făcut așa! Strigă spre ea, din cauza ta am ajuns să mă comport așa! Crezi că asta, spune arătând spre peticul negru de la ochi, se rezolvă doar prin ați plăti datoria? Țțț...scoate un sunet dezaprobator și neagă din cap, prea mult m-ai refuzat, m-ai făcut să cred că vrei mai mult, m-ai înnebunit de-a dreptul! Acum nu mai scapi, vei fi ori a mea, ori moartă.
- De aceea îl ai trimis pe Greg să mă atace? Abia așteptai să mă vezi moartă așa e? Își amintește îngrozită de Greg și de vizita lui neașteptată, la fel că a lui Jason dealtfel.
Dintr-un pas ajunge lângă ea și stă impunător transmițând fiori reci pe șira spinării. Din ochiul albastru care îi era liber Jason parcă trimitea săgeți ucigătoare spre ea.
- Tu ești de vină, mereu ai încercat să îl enervezi, mereu ai căutat să iscodești în jurul meu, nu i-am spus lui Greg să te atace, ci doar să mi te aducă înapoi, spune nepăsător ridicând ușor din sprâncene.
- Mulțumesc, am petrecut câteva zile îmi spital din cauza lui, spune încet încercând să sublinieze faptul că a încercat să îi facă rău.
- Și tu ce crezi? Câte zile am petrecut eu în spital din cauza ta? O întreabă aproape scuipând cuvintele în fața ei era roșu de furie și transmite acest sentiment prin tot corpul, pumnii îi erau strânși, spatele încordat și se apleacă amenințător de tare spre ea.
Freya încearcă să tragă de timp știe de ce e capabil, nu ar fi prima dată când ar da în ea, mai bine de o lună a fost nevoie pentru ai trece toate vânătăile de data trecută, încă nu înțelege cum a reușit să intre în bloc din moment ce afară Demon a pus un om care, se presupune că ar trebui să prevină asta. Acum nu are nici o scăpare, ce poate să facă ea? se îndoiește amarnic că Jason va lăsa garda jos măcar o clipă.
- Nu am de gând să mai stau de vorbă cu tine, te rog să ieși, spune arătând cu o mână tremurândă spre ușă. Încearcă să își găsească curajul de care are nevoie pentru a putea trece cumva peste această situație fără a păți ceva.
- Da să trăiți! Îi spune și face un pas lateral că și cum ar vrea să plece dar brusc se oprește în dreapta ei și o prinde de talie cu o mână, iar cu cealaltă prinde de bluza care o avea pe ea și trage de sus în jos despicând-o practic în două, Freya rămâne în sutien în fața lui și instinctiv își duce palmele la piept și încearcă să îl împingă atunci când se lipește de ea.
De zbate zadarnic în brațele lui, este mult prea puternic pentru ea, îi simțea palmele cum îi dau pantalonii în jos, incepe să se zvârcolească mai cu putere și să țipe, în încercarea de a se depărta de el dă din cap și îl lovește cu putere, nu știe exact unde, dar suficient de tare pentru al face să de-a un pas în spate și să își pună mâna la fața, cel mai probabil la nas. Freya vede posibilitatea care se ivește și se îndreptă grăbită spre ușă, cum pune mâna pe clanța rece a ușii îl simte cum își bagă mâna în părul ei, îi simțea palma pe scalp și degetele prinzând cu putere firele în așa fel încât o face să facă un pas în spate și să se lovească iar de el. Inima îi bubuie și lacrimile o năpădesc, nu se poate să i se întâmple iar același lucru, nu știe cum să se elibereze din brațele lui, așa încleștat in jurul ei o împinge spre dormitor. Îi era clar ce avea să se întâmple, neputința pune stăpânire pe ea din nou. O întoarce spre el dar fără ai da drumul la păr, cu cealaltă mână o prinde de față și își apropie buzele de ale ei.
- Ești o iapă sălbatică, dar cu cât te zbați mai mult, cu atât mai mult mă faci să vreau să te îmblânzesc...
Greața o cuprinde când își lipește buzele reci de ale ei, și atunci își ridică genunchiul și îl lovește cât poate de tare între picioare, din poziția în care era, cu spatele la pat și fața spre el nu prea are loc de desfășurare, dar trebuie să încerce . Se încruntă de durere și îi răspunde rapid cu o palmă puternică peste față, Grey simte cum ii ia foc toată fața și parcă camera începe să se învârtească cu ea, poate ar fi trebuit să îl lovească mult mai tare pentru al pune la pământ.
- Poftim...ce mă pui să fac! Îi aruncă nervos. Apoi își aplecă capul și începe să îi sărute apăsat pielea gâtului provocând mai multă durere și disperate în sufletul ei.
- Nu mă voi culca niciodată cu tine, doar moartă... Îi aruncă cuvintele în timp ce cu palmele începe să îl lovească peste cap.
Atunci simte cum vin iară o serie de palme peste față dar putea să jure că o lovise și cu pumnul deoarece se simte amețită și cade în jos pe pat, îl simte cum, cu amândouă mâinile, îi prinde și de sutien și trage în părți opuse rupând dantela neagra și lăsând -o goală în partea de sus.
- Ai niste țâțe...îi spune zâmbind, un zâmbet de satisfacție deoarece o are sub el.
O bubuitură o face să tresară, la ușă bate din nou.
- Freya...
Aude glasul lui Damon dincolo de ușă de la intrare, atunci țipă cât o țin plămânii înainte că Jason să îi pună mâna la gură și să se arunce peste ea.
O bubuitură și încă una și apoi simte cum poate iar să respire deoarece cumva este eliberata de greutate acelui nemernic. Îl vede cum Damon și Derek se năpustesc asupra lui și îl pun la pământ, ochii ei rămân ațintiți pe chipul lui care era lipit de podea dar întors spre ea, îl simțea cum o privea, atunci își duce repede mâinile la piept și se uită în jur pentru a prinde ceva cu care să se acopere. Trage pătura de pe pat și o pune peste ea, atât mai poate face, nu mai are puterea de a spune ceva sau de a se mișca.
- Ține - l acolo, îi ordonă furios lui Derek apoi se ridică și vine spre ea. Îi cuprinde chipul în palme și încearcă să o facă să își mute privirea de la animalul de pe podea, îi șterge lacrimile și sângele care i se prelingea pe tâmplă în jos. Iubito... Spune și se ghemuiește în fața ei pentru a face contact vizual, hei ... hai aici spune și își trece brațele în jurul ei. Abia atunci simte cum tremură și expiră zgomotos lăsând greu capul pe umărul lui.
Lacrimile ii curg șiroi și nu poate să se oprească din plâns.
- O are... Îi spune printre lacrimi lui Damon la ureche, o are pe Rebecca... surioara mea...
- Rezolvăm... poliția trebuie să ajungă... scuze dar... trebuie să fac ceva. Se ridică de lângă ea și se năpustește asupra lui Jason lovindu-l cu sălbăticie. Derek îl oprește greu și îl împinge spre perete.
- Nu are rost să îți faci probleme din cauza lui, oricum îl mănâncă pușcăria...
Râsul animalic al nemernicului de pe podea îl înfurie la maximum.
- Tot ce îmi faci mie, eu îi voi face ei... scuipă printre dinți Jason aruncând spre Freya săgeți din priviri.
Dacă o privire ar putea ucide, ea ar fi moartă cel mai probabil acum. Îngrijorată își ridică privirea spre Damon care îi așează un picior in coaste lui Jason care continuă să se zbată sub strânsoarea lui Derek, amenințările curgeau din gura lui dar pe ea cel mai mult o îngrijorează cea cu privire la Rebecca, dacă ea va păți ceva, este numai vina ei, ea la adus pe Jason în viața lor, ea l-a prezentat Rebeccăi, din vina ei a pornit toată fascinația surori sale pentru acest nemernic. Și da... Îl crede capabil să își ducă la bun final amenințările, mai mult că sigur că în închisoare nu va pune piciorul.
- Poate că ar trebui să îl lăsăm...îi spune lui Damon ridicându-se și strângând mai cu putere pătura in jurul ei. Dacă îi face ceva... Incepe să clatine din cap și lacrimile îi curg iar pe obraji. Inima îi este cât un purice acum.
- Nici măcar nu mă gândesc, spune Damon care la rândul lui este extrem de nervos, ochii lui verzi erau un abis de sentimente, dar cel mai mult îl înfuria faptul că a reușit să ajungă atât de departe, i-a făcut rău ei...în timp ce el era în club... Mai degrabă îl omor decât să îi dau drumul, îi aruncă printre dinți, o ia în brațele lui din nou și îi așterne un sărut scurt pe tâmplă, aproape de arcada care deja era umflată.
- Nu aș vrea să ai probleme din cauza mea ... Freya își ridică privirea spre el și cu ochi temători îl roagă din nou. Dă-i drumul! Îi va face ceva ... O va răni...
Îi pune blând palma pe față, netezind blând pielea fină de sub ochii cu degetul mare. Era atât de mică și neajutorată în acest moment. Își închide ochii o clipă și încearcă să își alunge din minte imaginea pe care a găsit -o când a deschis ușa...cel mai probabil nu o va putea uita niciodată. Cu maxilarul încleștat îi mai așterne un sărut cast pe buze.
- Nu va ieși din închisoare... Îi răspunse el la rugămintea de a-i da drumul, afirmația lui suna destul de mult cu o amenințare.
- Nu îl cunoști... Freya aruncă o privire fugitivă spre Jason apoi se întoarce la omul care continuă să o strângă în brațele lui.
- Nu îmi acorzi suficient credit...am experiență cu închisorile.
Dacă se pricepe la ceva este la prinderea și pedepsirea nemernicilor ca Jason.

Odată cu venirea poliției au început o altă serie de întrebări adresate de către agenți pentru a înțelege circumstanțele în care s-au petrecut evenimentele care au dus la asta, adevărul este că Freya nu a avut multe de spus. Până la venirea poliției Rogers și Cameron erau acolo, dar și echipa care ar fi trebuit să prevină aceste întâmplări.
Tania privea dintr-un colț fără a interveni însă i se citea tristețea și mila în ochii, era trist că cineva să treacă din nou prin aceste chinuri.
Damon continua să se plimbe agitat prin cameră, probabil că pentru el ar fi fost mult mai bună soluția de al ascunde la doi metri sub pământ, dar așa probabil că nu ar mai fi știut nimic de sora Freyei, iar aceasta nu l-ar fi iertat niciodată.
- Am supravegheat-o nonstop, eu cred că a intrat în imobil înainte că domnișoara Smith să ajungă acasă, dar voi ști sigur după ce analizez imaginile de pe camerele de supraveghere.
- Ce camere? Întreabă Freya ridicând privirea întrebătoare spre Damon care se oprise lângă ea.
Evită să îi răspundă și se îndreaptă spre agenții de poliție.
- Domnișoara Smith are nevoie de liniște. Putem continua mâine? Era o sugestie mai mult decât o întrebare.
- O așteptăm mâine la secția de poliție. Răspunde după o scurtă pauză polițistul privind spre Freya.
- Va veni avocatul domnișoarei, răspunde prompt Damon, era clar că nu avea să o lase de acum înainte să vorbească cu nimeni singură, nu poate riscă să spună ceva care să o poată încrimina în vreun anume fel.
Acesta aprobă din cap și iese din cameră urmat de avocat și Rogers.
- Vino... spune atunci Tania îndreptându-se spre ea și întingând brațele pentru a o îmbrățișa.
O descătușare de emoții o năvălește deoarece dacă până acum a plâns mai mult din frică, acum toată acea apăsare are nevoie de o eliberare, deși Damon o înțelege, o femeie poate înțelege mult mai bine neputința și spaima prin care a trecut. Plânge în hohote și se prinde de gâtul ei lăsând pătura din mână. Avea părul răvășit, hainele rupte și o durea foarte tare capul.
- Haide, Tania îi pune iar pe umeri pătura, trebuie să faci un duș, văzând că se apropie Damon ridică privirea spre el. Tu ... Stai! Îi ordonă ferm cu o privire rece.
- Nu mă dezlipesc de ea! Spune ridicând amenințător degetul spre femeia care se interpune între ei.
Damon nu era genul care să se piardă cu firea, dar acum se simte neputincios față de ea, nu știe ce să spună...ce poate să spună acum când a fost iar la un pas de a fi distrusă de același nemernic.
- Are nevoie o femeie acum, Tania o ia pe după umeri și o duce spre baie fără a ține cont de părerea lui Damon, din mâna cui ia geanta Freyei. Închide ușa de la baie in spatele ei și se întoarce brusc spre Freya. Trebuie să îți faci câteva poze, ai nevoie de dovezi, iar dacă te speli și apoi mergi la doctor...
Freya da din cap, nu își dorește să pună în o poză toată nefericirea și rușinea pe care o simte acum
- Trebuie...știu despre ce vorbesc. Ai nevoie de poze, crede-mă! Dă-mi telefonul tău, îi cere întinzând mâna spre ea.
Aceasta scoate telefonul din geantă și il înmânează. Tania ridică camera spre ea, nu era nevoie de a spune ceva deoarece Freya își lasă brațele să cadă pe lângă corp astfel pătura cade pe jos. Rămâne pe jumătate dezgolită cu lacrimi care îi brăzdează obrazul, sângele uscat pe chip și haine rupte. Nu e cea mai fotogenică fotografie dar înțelege că este în interesul ei.
- Acum în duș... spune Tania dând drumul la apa caldă, lasă apă să spele tot. O prinde de umeri și o privește în ochii. Vei trece peste asta!
- Nu știu, nu mai știu... Își șterge lacrimile și se întoarce spre chiuvetă, ridicând privirea spre oglindă, nu vede decât o femeie doborâtă in acest moment, aceași femeie de acum câteva luni... Nervoasă își șterge iar lacrimile și intră sub apa fierbinte.
Dar cum va putea apa să șteargă vina pe care o simte acum? Rebecca va suferi din cauza ei... Fascinația inițială și încrederea pe care a simțit-o pentru Jason a adus-o în această situație.

UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILORWhere stories live. Discover now