-Foarte bine. Vocea profesoarei îi scoate din transă iar el se trase de lângă ea fulgerător de repede. Mi-am desfăcut eşarfa şi îmi luă ceva să scap de privirea înțețoşată. M-am dus înapoi lângă Abby, care chicotea şi tot bolborosea chesti, dar nu eram atentă la ea, nu când cineva anume mă privea din cap până în picioare.
-Experimentul eşuat sângerează. Cineva spune batjocoritor şi le observ tuturor fețele confuze, apoi realizez că de mine era vorba. Eu eram experimentul eşuat.. Mă încrunt şi îmi las privirea în jos căutând vreo rană sau ceva. Aveam o mică zgârâietură pe mână. Mi-am lăsat mânecă în jos, în vreme ce privirile tuturor erau îndreptate spre mine, mai ales cea a profesoarei.
-Te poți duce la cabinet April. Îmi ridic privirea spre ea şi aprob, apoi fac stânga împrejur şi ies din sală. Mă învârt ceva până mă lovesc de Tom. Pare..obosit. Cearcănele de sub ochii sunt imense. Trece pe lângă mine de parcă nici nu m-ar fi observat, iar eu îl prind de braț.
-Hei. Eşti bine? Îmi cercetează scurt chipul apoi oftează, fără să mă aştept capul îi cade pe umărul meu şi îşi lasă aproape toată greutatea pe mine.
-Tom. Îmi pun o mână pe spatele lui şi bat uşor cu degetele. Tom ?
-Mmm.
-Eşti bine?
-Da. Nu. Nu ştiu. Mormăie apoi se lasă liniştea din nou. Trec câteva secunde apoi se ridică şi pleacă.
Mă duc la cabinet şi îmi pun un plasture apoi merg la bibliotecă. Caut o masă retrasă şi mă apuc de citit. Aparent vrăjitori au 6 elemente: Pământ, Aer, Apă, Foc, Lumină şi Întuneric. Mai era un element dar nu era menționat mai deloc. De-a lungul timpului au existat urmaşi între speci, ei erau numiți hibrizi sau tribrizi, dar erau foarte rari. Nu ajungeau la adolescență, fie erau ucişi pentru a nu le face rău altora sau pentru sângele lor, fie se sinucideau de bunăvoie. Nebunia îi ducea la actul ăsta, să ai atâta putere nu era sănătos. Primele simtome erau mâncărimile, apoi şoaptele, rănile şi pierderea controlări puterilor.
Vârcolaci aveau un alfa, care dovedea că era vrednic să conducă haita. Aceştia erau ca nişte lupii, dar mult mai mari şi mai rapizi, cu şimțuri mult mai ascuțite. Erau împărțiți în 3 categori: Alfa, Beta şi Omega. Aceştia vânau numai şi numai în haită, nu umblă niciodată singuri. Sunt foarte teritoriali şi posesivi, protectori şi destul de agresivi. Transformarea se face prin muşcătură, zgârietură sau prin naştere, moşteneşti de la părinți sau o rudă din neam. Luna plină îi afectează diferit pe fiecare în parte.
Moroi sau cum se spunea înainte, edenii. Şi aceştia aveau un lider, sau mai degrabă o regină sau un rege. Erau 12 famili regale de moroi şi ultimi, specia e căsăpită de strigoi. Dar au învățat să îşi folosească magia şi să se apere singuri, datorită lui Rose Hathaway şi a curajului ei, nemaifiind nevoie să sacrifice viața bieților dhvampiri. Erau corcituri între moroi şi oameni, sau moroi şi dhvampiri.
Apoi erai zanele, care erau cele mai enervante. Acestea erau conduse de o regină la ora actuală, sora lui Sam mai exact. Grozav. Fiecare zână avea trăsături şi puteri diferite. Piele colorată şi urechi ascuțite. Telefonul îmi vibrează şi îl scot din buzunar, era un mesaj de la Abby care mă întreabă unde sunt. Strâng cărțile într-un teanc apoi pornesc spre camera noastră. Îmi i-au un tricou pe mine şi mă bag în pat, lăsând tărâmul viselor să mă învăluie, dar nu durează mult fiindcă paşi se aud în jurul meu iar ochii îmi sunt acoperiți, chicoteli şi înjurături se aud peste tot în jurul meu. Un miros specific îmi invadează nările şi deja îmi e groază.
-Alaskan.. asta e tot ce apuc să spun înainte să fiu inconştientă.
*
Atunci când mă trezesc corpul îmi e înghețat. E foarte frig. Unde naiba sunt? Încerc să mă mişc dar mâinile îmi sunt legate, starea de panică mă cuprinde şi mă zbat.
-S-a trezit băieți! Cineva țipă şi ceilalți râd. Mai multe persoane se apropie de mine iar mâinile şi picioarele îmi sunt dezlegate. Când dau să îmi desfac eşarfa de la ochi sunt împinsă înspre altcineva. Continuă jocul şi mă paseazā ca pe o minge. Urăsc să fiu atinsă. Mă împiedic de o creacă şi cad jos, julindu-mi genunchii.
-Ohh! Micuța muritoare s-a rănit şi acum o să facă buba. Ceilalți rând iar eu îmi scot drăcia de la ochii şi mă ridic de jos.
-Stai departe de mine! Cel din fața mea pufneşte.
-Sau ce? Eşti fără apărare muritoareo. Nu îți poți folosi puterile. Are dreptate dar tot trebuie să scap cumva de aici,dar îmi vine o idee.
-Poate magia mea e praf dar mă pot descurca şi fără ea. I-au creanga de care m-am împiedicat şi încep să o flutur spre ei, până lovesc pe cineva iar ceilalți se dau înapoi.
-Cățea! Îmi i-au avânt şi îl lovesc cât de tare pot şi îl împing spre ceilalți, apoi o i-au la fugă. Mă lovesc de un lăstăriş dar continui să fug până o i-au la vale şi încep să mă rostogolesc. Încerc să mă ridic dar un junghii îmi taie răsuflarea. Ceva mi-a spintecat palma şi doare ca naiba. Tricoul îmi e plin de sânge şi picioarele mă dor, tot corpul mă doare de fapt. Tufişurile foşnesc în jurul meu şi mă ridic în picioare, pregătită să lovesc pe oricine sau orice îmi apare în cale, dar se opresc. De nicăieri apare o umbră, care doar stă acolo şi mă priveşte. E aceaşi ca aseară. Spune ceva dar nu înțeleg ce.
-Nu te înțeleg. Ochii îi lucesc din ce în ce mai tare, dă să se apropie de mine dar ceva îl opreşte. Doar stă acolo privind în spatele meu. Mă întorc iar privirea îmi cade pe lupul uriaş care e pregătit de atac. Sunt prinsă între ei doi şi nu ştiu care e în tabăra bună sau cea rea. Corpul începe să îmi tremure şi pământul se învârte cu mine, probabil am pierdut prea mult sânge. Şoapta lui se pierde în noapte şi pentru o secundă am crezut că nu aud bine. Încremenesc. Rânjeşte, dezvelindu-şi perechea de colți, apoi se apropie de mine fulgerător de repede odată cu lupul uriaş. Mă las în jos, evitându-i şi o i-au la fugă.
Ajung într-o zonă cu foarte multe pietre, dar e ceva ciudat la ele. Sunt mari, ascuțite şi îți dau impresia de o cuşcă uriaşă , iar în mijloc e o masă cu un fel de cazan din piatră pe ea. Semnele de pe ea încep să lucească din ce în ce mai tare şi o durere de cap infernală îmi zdobeşte craniu. Îmi înfing mâinile în păr şi mă las în jos, şoapte plutesc în jurul meu, sunt peste tot. Cineva îmi strigă numele, tunete, păsari, țipete, plânsete, tot felul de imagini îmi apar în minte. Sunt ca nişte amintiri dar neclare. E atât de dureros, parcă îmi sfâşâie craniul.
-Opreşte-te! Țip cât de tare pot şi încep să plâng. Mă ridic de jos şi vreau să plec de aici, vreau să dispar pur şi simplu dar pământul se învârte cu mine şi totul e în ceață. Observ vag o siluetă care pare că se apropie de mine. Corpul îmi e cuprins de o căldură ciudată, iar din palmele mele ies mici scântei.
-Stai departe de mine! Se opreşte şi mă analizează din cap până în picioare. Paşi se aud şi pregătită să lovesc pe oricine se apropie apare Abby.
-Abbs.. Aceasta se uită la mine şocată cum cad din picioare, dar două brațe calde mă prind la timp.
-Îmi pare rău că exist..apuc să şoptesc şi o lacrimă îmi alunecă pe obraz. Mirosul lui de pădure şi ploaie e singurul lucru pe care îl mai simt înainte să cad pradă întunericului.
Și am revenit cu un nou capitol și o nouă dramă, mai mult sau mai puțin😁.