- Hawksley... Murmură Jack privirea lui alunecând spre mine .
- Jack ... Dante mârâie printre dinți cuprins de o furie sălbatică .
- Asta o să fie interesant . Jack își lasă capul pe spate așteptând ca sabia să-l străpungă.
Nu îl pot lăsa pe Dante să-l ucidă pe Jack ! Nu am ajuns până aici ca el sa strice totul , să-mi fure viitorul meu cu Jack . Până aici , Dante , ai intervenit destul în viața mea . Jack mă apără pe mine și eu trebuie sa-l apar , suntem o echipa. Suntem... Mult , mult mai mult decât o echipa .
Îl împing pe Jack în spate , departe de armă care ar putea să mi-l fure , cu ochii întunecați de furie îi iau locul lui Jack . Dante e surprins de ceea ce fac pentru un moment lăsând sabia mai în jos cu lama aproape atingând pământul , probabil analiza situația și încerca să proceseze ceea tocmai se întâmpla căci mă privea cu gura întredeschisă.
- Rose , dă-te la o parte ! Spune printre dinți privind peste umărul meu spre Jack .
- Nu , Dante ! Nu-ți permit sa mai intervii în viața mea ! Nu-ți permit să-l furi pe Jack de lângă mine !
Am palmele lipicioase de la transpirație buza de jos îmi tremură , nu par deloc a fi cu adevărat eu . Sunt încă prințesa fragilă și stupidă care am fost până acum , încă port masca lui Rosalie și nu pot face față momentului . În ochii lui Dante păream a avea doar un moft de a fi împotriva lui , o prostie făcută de mine pe moment .
- Rose , termină cu prostiile ! Jack l-a ucis pe Seth , în fața ta , iar tu încerci să-l aperi ? Am văzut când a scos sabia din capul lui , e un monstru ! Mârâie Dante pieptul ridicându-se și coborând ritmic.
- Eu ... Dante el nu ... Glasul meu se înmuia , era adusa la tăcere de propria mea conștiința căci eu nu sunt decât prințesa Rosalie .
- Rosalie ! Pleacă de lângă el !
Fac un pas înapoi când Dante face un pas spre mine genunchii mei devenind o budinca fierbinte . Încerc să-mi păstrez calmul și să îl înfrunt dar eu nu sunt așa , eu sunt doar prințesa Rosalie Hawksley.
O atingere calda în palmă mă fac să mă întorc spre Jack și atunci îi simt degetele împletindu-se cu ale mele , ochii lui gri ma citesc și mă fac să mă încălzesc când în minte aud ceea ce ochii lui îmi spun : Tu nu ești Rosalie Hawksley, tu ești Roux , fata de care m-am îndrăgostit...
- Nu , Dante ! Mă întorc privindu-l pe Dante în ochii în momentul în care Jack își ridică privirea în sus privind tavanul . Seth era un obsedat care m-ar fi răpit și te-ar fi ucis și pe tine ! O fi Jack un monstru dar e monstrul meu ! El e ceea ce am nevoie și ceea ce îmi doresc !
Cu bărbia ridicată și privindu-l de sus pe fratele meu care era cu un cap mai mare decât mine mi-am dat seama cine sunt . Sunt eu ! Eu sunt cea care trebuie sa fiu , nu o prințesă , nu o mercenară , ci eu . Deciziile pe care le iau mă fac să fiu eu , iar eu nu o să-l las pe Dante să îl ucidă de Jack .
- Nu ? Tu ... Și cu Jack ? Șocul dură doar o secundă și pe urmă furia îi contorsionase chipul în ceva grotesc.
- Nu ! Eu și cu Jack ! Pleacă , Dante ! Castelul , regatul , nu ne aparțin ! Ai ucis fără milă dar acum e timpul sa te retragi , Dante ! Ajunge cu planul construirii unui imperiu , imperiul Hawksley trebuie să se termine acum !
Am spus lucrurilor pe nume , cineva trebuia să o facă . Îi întorc spatele lui Dante dar Jack mă trage de mână aruncându-ma pe jos în mijlocul holului . Îmi dau părul din față și scena din fața ochilor mei mă fac să țip îndurerată. Sabia lui Dante îi străpunse uniforma lui Jack de cavaler , corpul lui arăta ca o păpușă a cărui sfori au fost tăiate . Dante își scoate sabia din trupul lui Jack și o puse cu mândrie în teacă în timp ce corpul inert al lui Jack se prăbuși pe podea .
- Jack ! Țip și merg în patru labe până la trupul său și îl strâng în brațe . Te rog , Jack ! Te rog te rog te rog ! Nu mă părăsi , Jack . Te rog. Încerc să-i opresc sângerarea dar nu reușesc decât să-mi umplu mâinile de sângele lui .
Îi mângâi chipul rece ștergandu-i dâra de sânge care tot continua să-i curgă printre buze și îi închid ochii căci nu mai suportam ca acea privire să fie goală , fără nicio sclipire . Jack e mort . Jack e mort ! Jack e mort ! Jack e mort ! Jack e mort ! Jack e mort...
- Să mergem , Rosalie . Dante mă prinde de braț și mă ridică de lângă trupul neînsuflețit al sufletului meu .
- Nu ! I-a mână de pe mine ! Mă zbat în strânsoarea lui Dante și îl lovesc cu cotul în nas .
Dante îmi dă drumul și eu mă târăsc alaturi de corpul lui Jack sărutandu-i fruntea și strângându-l la pieptul meu . Mă legăn ușor în față și în spate suspinând și lăsând lacrimile să curgă pe chipul lui Jack .
- Ucide-mă , Dante ! Cuvintele mi se opresc în gât și sunt întreruptă de propriile-mi sughițuri. Nu mă poți lăsa așa , Dante ! Nu mă poți lăsa să trăiesc așa! Curmă-mi suferința. Ucide-mă ...
Ochii mei roșii și înlăcrimați îl prionesc pe Dante cu privirea. Dante mă privi fără să trădeze vreo emoție pentru câteva momente înainte să citesc dezgustul din ochii lui . Se strâmbă privindu-mă îngenuncheată alaturi de Jack .
- Nu . Meriți să trăiești cu asta toată viața ta , Rosalie . Vreau să ții minte că acea sabie era pentru tine , tu ar fi trebuit să mori , nu Jack . Trăiește cu asta , trădătoareo!
Dante mă prinde cu brutalitate de braț și mă târăște fără a se mai complica de faptul că mă târâie pe jos . Eu încerc să-mi smulg brațul din strânsoarea lui în timp ce-i strigam numele lui Jack , rugându-mă și implorând. Dar trupul lui nu se mișca ci a rămas în urmă când noi am intrat pe ușile spre sala de bal în care se afla un dezastru de nedescris.
- Criminal ! Urlu și când un ciob de la un candelabru îmi intră în piele îmi înfig unghiile în brațul lui Dante care îmi dă drumul scâncind .
- Termină ! Ești penibilă ! Murmură Dante printre dinți și vrea să mă prindă din nou dar eu îmi scot ciobul din coapsa și îl arunc spre el .
- Acum sunt penibilă ? Penibilă am fost atunci când te ascultam pe tine și purtam masca unei prințese perfecte ! Aia a fost un lucru penibil ! Acum nu sunt penibilă ! Îmi e silă de tine ! Mă ridic în picioare cioburile de la pahare și de la candelabre scrâșnindu-mi sub picioare .
- Mamei i-ar fi rușine cu tine ! Îmi țipă în față scrâșnind din dinți .
- Tata s-ar răsuci în mormânt dacă ar afla că ai încercat să mă ucizi ! Îi scuip cuvintele în față . Mamei i-ar fi rușine cu tine dacă ar putea vedea ce ai devenit .
- Poate nu ar fi trebuit să încerc să te ucid , ci să o fac ! Dante scoate sabia încă murdară de sângele lui Jack .
- Peste cadavrul meu , Hawksley.. Ne întoarcem amândoi atenția spre uși când Jack continuă ... doua oară .
- Jack ... Nici nu știam cum să reacționez , doar am fugit în brațele lui care erau larg deschise .
El îmi sărută creștetul strângându-mă cu delicatețe în brațe . Îi iau chipul în palme asigurându-mă că nu e cumva vreo iluzie , o halucinație . Nu e , îmi sărută vârfurile degetelor care încă erau patate cu sângele lui .
- Îmi pare rău că am întârziat , iepuraș . Cine ar fi crezut că durează atât de mult să te întorci din Lumea de Dincolo . Te asigur că drumul doar dus e mai scurt . Jack îmi mângâie obrajii privindu-mă blajin .
- Nu-mi vine să cred , ești viu ! Trăiești !
- Vom vorbi despre asta puțin mai târziu, acum trebuie să-mi închei treburile cu Hawksley. Jack își îndreaptă privirea spre Dante iar acesta face un pas înapoi .
- Dar ... Te-am ucis ! Ai murit ! Spune Dante privindu-și sabia plină de sânge .
- Nu te panica , Hawksley . Chiar mi-ai înfipt acea sabie în trup , nu ai halucinații . Jack înaintează în pași lejeri spre Dante dar el voia să țină distanța de el . Te considerăm mai deștept , Hawksley. Tu chiar credeai că mă poți ucide atât de ușor ?
Deși Jack era mai scund decât Dante asta nu-l încuraja pe Dante să-l înfrunte pe Jack . E prima oară când îl văd pe Dante să fie speriat , groaza i se putea citi pe chip dar nu mă mai durea să-l văd pe Dante atât de speriat , nu mă mai doare nimic ce ale legătură cu Dante .
- Trebuia să fii mort ! Erai mort ! Spune cu puțin curaj Dante și Jack își scoate de sub uniforma bastonul .
- Trebuia ... Eram... Dar nu sunt , cum ai de gând să rezolvi asta ? Te-ai comportat prostește crezând că ești primul care are curajul sa mă ucidă .
Jack ajunge în dreptul lui Dante care devenise o statuie împietrită de groaza . Cu mânerul bastonului Jack îl trage în jos pe Dante , de guler , și folosindu-se de propriul sânge îi desenează o stea pe frunte .
- Ne vedem în Lumea de Dincolo , Hawksley. Până atunci ... Stai departe de regatul ăsta !
Jack îi dă drumul și Dante se clatină ușor confuz înainte să dispară pe ușile de la sala de bal . Privesc ușile pe care Dante plecase și tresar atunci când Jack își pune un braț în jurul umerilor mei .
- Am terminat aici , iepuraș . Ar trebui să plecăm dacă asta îți dorești. Îi arunc o privire lui Jack după ce termin de analizat , din priviri , rana care se oprise din sângerat.
- Nu , să mergem . Sunt sătulă de tot ce are legătură cu regalitatea.