...Nimeni nu este un om rau, totul tine de perspectiva....
Issac Torrens
— Haide odata! Nu este amuzant daca tu nu ripostezi!
Tipatul lui Derek sa face sa rad sec in sinea mea, amuzat de situatia de sub ochii-mi obositi. Derek se balanseaza in fata si in spate pe ringul de box in timp ce Tom il priveste pe sub gene cu cu bratele incrucisate la piept. Ziua incepe sa se sfarseasca treptat iar noi inca ne aflam in sala de box a unchiului lui Tom, pierzandu-ne timpul si incercand sa ii demonstram lui Derek motivul pentru care ar trebui sa renunte la supradozele pe care le face.
Seara trecuta s-a terminat destul de dezastruos. Dupa ce am ne-am intalnit in port cu cei din New Jersey si am incercat sa port cu ei o discutie — pe cat de mult posibil— amiabila, lucrurile au inceput sa degenereze. Afacerile in care ei isi tineau iscoadele departe de orasul nostru, si nu mai creaza probleme luandu-se la harta cu cei de aici sau cu oamenii nevinovati, sau cele in care opresc traficul de cocaina si canabis in Manhattan, ar fi trebuit sa decurga bine din puctul meu de vedere. Eu aveam sa discut aceste aspecte cu unul dintre oamenii bandei Last Scream iar ei ar fi inteles de buna voie iar totul se termina cu bine, fara sa fie nevoie sa ne mai tulburam apele.
Nu a fost asa. Deloc. Nici macar unul dintre acele lucruri nu s-a intamplat. Odata ce am plecat cu baietii din parcare catre invitatii mei, la marginea portului, am inaintat in fata reprezentantului lor. In clipa urmatoare Martin Burke a ridicat pistolul in dreptul fruntii mei facand lumea din jur sa incarce si sa tinteasca, gata sa traga. Acest lucru s-a intamplat cu motivul ca acesta se simtea neindreptatit de faptul ca noi patru purtam mantiile acoperindu-ne fetele si corpurile. Cu asta am pornit, faptul ca distractia noastra de noapte a format o banda in intreg orasul este alta discutie. Iar asta impunea si mai mult respect asupra celor din port, mantiile negre, intunecimea si necunoscutul ne reprezinta in adevaratul sens. Am incercat sa ii explic lui Martin ca nu o sa fac asa ceva insa bineinteles ca nu a vrut sa inteleaga asta asa ca lucrurl asta l-a enervat si mai tare facandu-l sa traga un glont orb pe langa bratul meu atingandu-ma usor, despicandu-mi mantaua si totodata si o mica portiune din brat.
In clipa aceea toti au inceput sa sara la atac intre ei tragand focuri absurde de arme si impartind pumni in stanga si dreapta, in timp ce eu am ramas in acelasi loc privindu-l zambind pe cel din fata mea. Mi-am fi dorit sa imi vada fata si expresia amuzata pe care a reusit sa mi-o creeze. Lucrurile astea sunt oricum destul de neinteresante. Ceea ce a complicat si mai tare toate astea a fost Derek era spatele meu cu cativa dintre cei din port, tintindu-i corpul la randu-l sau, asa cum facu si el cu capul meu. Doar ca Derek al meu a si tras, si nu pe langa, drept in stomagul lui. Asta facandu-i sangele ce tastit din gura cand s-a innecat, sa sa imi pateze costumatia. Acesta a ingenuncheat imadiat tinandu-si cu mainile locul vatamat si incercand sa nu mai scuipe sange, in timp ce eu m-am apropiat de el si m-am asezat pe vine privindu-l cu ma priveste pe sub gene strangand din dinti. Asta a amutit portul si a creat si mai multe controverse si probleme intre Last Scream si Street Sinners.
Comportament ce probabil l-as fi acceptat din partea oricui, dar nu din partea lui Derek, a socat mai mult oameni prezenti care incercau sa mascheze asta. Derek nu a fost adeptul folosirii armelor de foc, nu pentru ca nu i-ar fi placut, ci pentru ca il consideram un lucru prea periculos in combinatie cu problema sa cu drogurile. Derek devenea o masinarie de distrus oameni. Nu ii ucidea, nici el si nici restul, asta le-ar fi adus probleme grave pe care cu greu le-as fi putut ascunde de gabori, in schimb, eu imi puteam masca singur problemele.
In seara aia Derek clar nu a fost in apele lui, se intamplase ceva inainte de a ajunge acolo. Derek era deja euforic si am observat asta prea tarziu, atat eu cat si ceilalti doi. Nimeni nu a observat linistea pe care o mentinuse. Nu e tipicul sau, Derek este un tip energic si foarte zambitor, nu neaparat din pricina drogurilor, asta este felul sau. S-a lasat manevrat de impulsuri si ne-a condus pe toti intr-un abis nesfarsit de dispute si certuri.
— Cum poti ca tu sa fi mai suparat pe mine decat este Issac?!
Pentru ca Tom a fost si este ca un frate mai mare pentru el, pentru ca Tom a avut grija de el si a fost mereu langa el. Pentru ca dupa plecarea mea si intreruperea legaturii cu el si Aris, Tom l-a cunoscut pe Derek si au creat impreuna o legatura stransa in urma unor evenimente de care am auzit doar pe larg.
— Sunt suparat pe tine, mormai privindu-l de pe scaunul de la mica masa din fata ringului luand o gura din whiskey pentru a diminua intepaturile din brat. Dar totodata sunt si fratele tau si iti pot intelege reactia, dau din umeri lejer invartindu-mi lichidul din pahar.
— Poti? Pentru ca eu chiar nu pot sa inteleg ce dracu a fost in capul tau sa faci ceva asa de nesabuit? pufneste Tom intorcandu-i spatele si dand sa coboare in clipa in care Derek il loveste cu pumnul in spate.
— Si tu poti, il cert. Daca era in joc viata lui Derek, a lui Aris sau chiar a mea, ai fi facut acelasi lucru. Nu a facut nimic din ce nu am mai facut pana acum, iar problemele cu banda asta aveau sa continue din cauza glontului lui Martin, nu a lui Derek. Ce te deranjeaza cu adevarat Tom?
Ma ridic analizand in gol lichidul din pahar si mergand lenes catre marginea ringului. Imi ridic privirea catre ochii negri al prietenului meu si privesc peste umarul lui la Derek ce sta lipsit de emotie. Ne priveste cu ochii tristi, avand mainile bandajate lasate moi pe langa corp. Este resemnat, imi dau seama de asta, este dezamagit de modul in care a reactionat, stia foarte bine ca am lucrurile sub control si stia ca nu vreau sa se implice in astfel de probleme decat in cazuri limita. Ii simt durerea pana in maduva oaselor. Este fratele meu si as arde pe rug pe oricine pentru el si pentru faptul ca doar a incercat sa imi salveze viata. Insa am nevoie sa joc rolul de impasibil si indiferent ca sa isi poata invata cumva lectia.
— Am vrut doar sa te protejez, expira infrant lasandu-si capul in jos si vrand sa iasa printre corzile negre.
— Dar pe tine cand ai de gand sa te protejezi, ha? Tom il trage de brat inapoi in ring fara sa primeasca vreo emotie din partea lui.
— Ce vrei sa protejez? Ce sa mai protejez Tom? Te uiti putin la mine? Crezi ca am ce sa mai protejez? Sunt o cauza pierduta!
— Esti un idiot! Asta esti!
Tom a inceput sa ii imparta punmi destul de puternici in corpul celui din fata sa ce sta complet nemiscat incasand fiecare bucatica din sufletul fratelui sau. Legaturile noastre sunt indestructibile si de cele mai multe ori, oamenii care ne pot rupe aceste legaturi suntem chiar noi. Asa cum Derek aproape a rupt legatura asta cu Tom incercand sa ma salveze, si asa cum Tom aproape a facut acelasi lucru judecandu-l pentru atiunile lui. Dar nu aici este adevarata problema. Adevarata problema se afla in dependenta lui pentru care ne ingrijoram toti. Si de care nimeni nu il poate salva. Nimeni infara de el insusi.
Le intorc spatele lasadu-i sa isi consume energia in pace. Arunc ultima gura de alcool pe gad, strambandu-ma scurt fiind deja satul de amaraciunea lichidului. Arunc o scuta privire spre bratul bandajat si imi iau de pe speteaza scaunului hanoracul tragandu-l cu grija pe cap. Odata iesit afara, briza racoritoare a toamnei imi loveste violent fata invaluindu-ma complet cu fiori reci. Imi place toamna, din destul de multe motive. Primul ar fi exact acesasta vreme in care ploua si lasa orasul liber pentru a ma plimba, printre multe alte motive, asta ar fi principalul.
Profit de apropierea cladirii de port si incep sa ma misc incet si retinut pe strada umeda. A plouat aparent, insa habar nu aveam. Nu am mai iesit din sala aia de cand am plecat din port, si de cand Aris a plecat, in urma cu cateva ore bune, catre port sustinand ca are cate ceva de rezolvat. Intr-adevar, trebuiesc multe lucruri rezolvate dupa haosul dezlantuit noaptea trecuta. De asta ma indrept catre acel loc, pentru a vedea care este situatia, apoi probabil o sa merg acasa, am nevoie de un pui de somn mai mult ca oricand, deja am doua zile de cand nu am apucat sa inchid pleoapele doua clipe.
Ies de printre blocuri, pe scurtatura, chiar in fata parcului Battery si incep sa merg deja adormit catre port. O sa ma prabusesc pe jos de somn la cat de obosit ma simt, iar asta probabil este singurul lucru pe care il mai simt pentru ca picioarele mele clar merg de unele singure in clipa asta. Reusesc cu greu sa il descopar pe Aris undeva —destul de departe — in fata mea, alaturi de alti doi baieti din banda. Oftez zgomotos inchizand ochii si lasandu-mi capul pe spate.
— Spune-mi ca totul este bine, spun cand aproape ajung langa ei. Daca mai pierd mult timp si aici o sa ajung sa dorm pe containarele din port.
— Totul este bine, hai sa mergem.
Aris ma apuca brutal cu bratul de umeri rasucindu-ma la o suta optzeci de grade de parc si incepand sa ma impinga, la propriu, catre drumul care duce la port. Oftez lasandu-ma carat de catre el, permitandu-mi sa inchid ochii pentru scurt timp. Orice clipa in plus aici poate sa imi asigure un pat pe unul dintre containerele de marfa. Nici nu sunt sigur cum am de gand sa conduc pana acolo.
— O sa am nevoie de abilitatile tale de sofer pentru a merge acasa, mormai indesandu-mi mainile in buzunarul hanoracului.
— Te simti frant, intr-un final? pufneste amuzand dandu-mi drumul cand ajungem.
— Nu spune si altora asta, zambesc invins de oboseala ce ma rapune tot mai mult.
— Cum e Derek? isi ia pe el geaca de piele ce era asezata pe motor si apoi inainteaza dupa mine catre marginea portului panicat ca probabil am de gand sa ma arunc.
— Bine, dau din umeri priving marea in gol. Tom are grija sa isi invete lectia si spera ca vom reusit sa rezolvam ceva mai mult decat pana acum
— Ma insel ca se va intampla asta, pufneste venind in stanga mea simtitndu-i privirea asupra bratuluilui meu drept, cel ranit de altfel. Tu?
Am dat din umeri neutru. Nu simteam durerea atat de tare daca nu ma gandeam la ea. Era ceva in plus pe langa toata conglomeratia de sentimente de nervi si frustare ce ma incearcau. Probabil ranile interioare ma rascolesc si ma sfasie mult mai mult decat a reusit un brat impuscat sa o faca. Probabil ar trebui sa fiu consultat de un doctor in legatura cu asta, in niciun caz sa il las pe Aris si pe alti doi sa imi opreasca sangerarea si sa imi bandajeze bratul.
— Se vindeca mai repede decat restul ranilor, pufnesc amuzant plecand in inspectia locului avand ca mai apoi sa merg acasa.
Aris stie despre ce tot vorbesc, si stie ca euforia alcoolului consumat de cand am mers cu ei la sala de box si pana la ora apunerii soarelui a inceput sa isi faca aparitia in mintea mea. Incep sa scot pe gura tot felul de lucruri melancolice pe care in mod normal nu le prea spun, sau daca o fac, clar nu o spun intr-o maniera trista si apreciativa. Mereu voi face glume pe seama problemelor mele pentru a simtii ca ele nu exista cu adevarat. Probabil voi face asta chiar si cand voi zace intr-o balta de sange la marginea unei strazi nepopulate.
Am mers alaturi de el prin intreaga zona ascultandu-l cum imi povesteste de lucrurile pe care cei de aici i le-au spus, si cum toata lumea si-a retras orice gand de pace. Previzibil. De parca se mai astepta cineva la pace cu ei dupa ce s-a intamplat. Apoi am vorbit cu cativa barbati ce se ocupau de navele marfare ce au sosit in urma cu cateva zile, afland ca printre miile de containere se ascundeau unele pline cu marfa celor din New Jersey.
— Trebuie sa scapam de toate alea, nu le putem preda politiei, oricat de bine ne-am avea cu ei, tot ne-ar suspecta pe noi si ne-ar baga in probleme.
Aris nu raspunde, doar aproba orice scot eu pe gura de cateva minute in continuu de cand i-am predat cheile masinii mele pentru a merge acasa. Nu vorbeste iar linistea lui nu poate prevesti niciodata ceva bun. Ascunde ceva, iar el nu imi ascunde niciodata mie ceva.
— Cred ca ar trebui sa iti iei cateva zile libere de la port, il aud bombanind din stanga mea facandu-ma sa ma incrunt si sa imi intorc capul catre el.
— Scuze, dar tu te auzi? rad obosit. Acum cateva zile, pe buna dreptate, imi reprosai faptul ca voi faceti toata treaba grea in locul meu iar acum imi ceri sa imi iau cateva zile de odihna? Tu chiar vorbesti serios?
— Da, Issac, vorbesc serios, pufneste strangand volanul in maini concentrat la condus. Nu dormi de doua zile si se vede ca abia te ti pe picioare, se intampla ceva cu tine si mintea ta plecata in alte parti.
— Unde vrei sa ajungi cu asta, Aris? oftez intorcandu-mi din nou provirea catre geam.
— In ce viata ai fi permis tu ca glontul ala sa te atinga?
In nici una... Am vazut glontul, am stiut ce urma sa faca, am anticipat fiecare miscare a celui din fata mea. Am vazut lejeritatea si miscarile lente cu care a scos arma si a indreptat-o spre mine, si am vazut si glontul care s-a indreptat catre mine. As fi putut sa ma misc, as fi putut sa ma opun, as fi putut sa evit totul. Dar nu am putut sa fac nimic...
— Nu mi-am dat sea-...
— Nu erai acolo. Nu ma minti. Corpul tau era abandonat in portul din Manhattan in timp ce mintea ti-era in Cold Spring!
— Ti-am spus deja de o mie de ori ca am terminat orice treaba cu ea. De ce ti mortis sa mi-o bagi pe gat acum? De ce tot tu aduci vorba de ea daca tot tu esti cel care nu vrea sa faca parte din toate astea?
— Doar eu nu vreau? opreste masina in fata garajului si imi arunca o privire mortuala.
— Stii ce am vrut sa spun, oftez lovindu-mi capul de tetiera.
— Spre norocul tau, mormaie iesind din masina si urmandu-mi actiunea cobor si eu. Dar asta nu te scuteste de responsabilitati si de pericolul in fata caruia ne expui. Stai acasa un timp, limpezeste-ti mintea si revino la normal, altfel o sa fi tinta libera pentru fiecare glont.
— Stai linistit dragule, rad pe seama lui asezandu-mi un brat dupa umerii lui inchizand ochii. Nu o sa ma indragostesc de Rivera mai mult decat sunt deja de tine.
— Nu exista dragoste, exista atasament emotional. Si in cazul tau? Obsesie. pufneste dandu-si ochii peste cap si ajutandu-ma sa intru in casa si sa urc scarile catre camera mea. Sun-o pe Tammara sau pe oricine vrei tu, si revino-ti.
— Oricat mi-as dori sa fac asta, nu sunt in stare sa stau nici pe propriile picioare, rad amar incercand sa nu imi impleticesc picioarele de Sirius, trantindu-ma in pat si auzindu-l cum inchida usa in urma noastra. Nu am nicio energie sa i-o trag Tammarei, mai ales dupa ultima discutie cu ea, probabil a iesit din relatia asta a noastra.
— Ce trist, pufneste ironit plimbandu-se prin camera. Era si timpul sa ia distanta. Are gura prea mare.
— Defapt, e chiar potrivita, mormai cu fata afundata intre perne.
— Doar dormi, maraie aruncand cu o perna probabil luata de pe canapea spre mine lovindu-mi spatele. O sa sper ca o sa iti revi cat mai repede, nu mai suport prostiile pe care le scoti pe gura.
— Vrei sa spui ca nu am dreptate? ma ridic in coate observandu-l in fata usii gata sa o deschida si sa iasa. Ultima data pareai chiar satisfacut, nu am auzit sa te plangi de prezenta ei.
In clipa in care Tammara a fost scapata din lanturile fratelui sau, undeva prin liceu, aceasta a inceput sa isi faca fel si fel de anturaje, cu cele mai buna fete de acolo. Bune din toate punctele de vedere, doar ca lor le lipsea ceva de bruneta noastra a avut mereu. Creier. Tammara este o superbitate pe doua picioare inalte, fine si frumoase, iar intelingenta ei capatata din statul prin preajma noastra, o trimite in varful listei cu fete pe care vrei sa le ai in patul tau cel putin o data.
Cu acordul lui Thomas sau nu, atat eu si cat Aris ne-am petrecut cateva nopti de neuitat cu ea. Uneori separati alte ori impreuna, ideea era clara. Tammara stie cum sa satisfaca un barbat, sau mai multi in cazul amintirilor noastre.
— Nu am facut-o din placere, pufneste arogant. Eram doar beat, da din umeri facandu-ma sa izbucnesc in ras.
— De fiecare data, in ultimele cinci dati ai tot fost beat? Ma scuzi in cazul asta, ii fac jocul stiind clar cum minte incercand sa se scoata.
Cu toate ca nu ii sta in caracter sa aiba o relatie stabila cu cineva, lui Aris nu i-ar sta deloc rau cu o fata la brat. Bine, poate nu Tam, nu se mai inteleg in ultimul timp deci asta pica. Dar poate o alta tipa i-ar mai inveseli putin fata posomorata de griji si probleme si nervi si orice ii mai incearca mintea.
Nici eu nu o duc mai bine, oricum. Nici relatia mea cu Tam nu mai este asa stalucita. In drum catre Manhattan, dupa ce mi-am petrecut toata noaptea cu Sky, am sunat-o pe prietena mea sa o informez de bunastarea brunetei. In schimb, aceasta a tipat la mine minute bune scotandu-mi ochii cu faptul ca le trag in probleme si ca nu sunt capabil sa am grija de ele. De parca m-am nascut ca toata viata sa fac pe dadaca. Plus ca are un cap blond de un metru si jumatate care insista sa tin distanta de Skyler. In concluzie, i-am spus si eu inapoi Tammare ca nu am de gand sa imi pierd timpul alergand dupa ele pentru a le proteja, si am ajuns amandoi la concluzia ca cel mai bine este sa ne ferim unii de altii.
Proasta concluzie pentru ca in clipa in care o sa imi revin, iar o sa trebuiasca sa imi pierd timpul la petrecerile lor stupide pentru a gasi ceva in care ma imi petrec serile libere.
Neimportant. Nu cu cine o sa fac sex este problema adevarata, ci Tammara si lucrurile pe care le-a vazut si auzit aici sunt problema. Lucruri pe care ochii ei albastri si ageri le au observat iar auzul ei bine dezvoltat a auzit fiecare detaliu discutat de mine cu tata in biroul lui. Stie prea multe, iar Aris are dreptate: uneori, are o gura mare.
Arisil mangaie pe cap pe Sirius si iese din camera lasandu-ma sa imi inchid — dupa o lunga perioada de alergatura — ochii. Un somn bine meritat, profitand de goliciunea casei. Probabil o sa imi fac griji cand ma trezesc pentru chestia asta. Pentru faptul ca Victoria deja umbla pe urmele mele sa imi gaseasca bube in cap, si pacostea ei care deja s-a facut nevazut prin anturajele lui. Nu pot sa stau cu ochii pe ei mereu. Iar pe el, atat timp cat isi vede de treaba lui, se poate sa il ignor mai mult decat planuam.
✦
Cred ca dintre toate lucrurile probabile si improbabile pe care le-as fi putut visa, intr-o astfel de stare de oboseala cronica, este faptul ca Skyler prefera — din nu stiu ce motiv — papadiile inaintea oricare flori.
Abia acum am reusit sa am timpul necesar sa realizez cat de bizar este asta. De ce dintre orice floare de pe lumea asta, ea a ales o papadie. Acum ma simt putin prost pentru tatuajul meu trangafirul mamei, de pe gat si mana. Insa simplitatea tatuajului de pe incheietura de la piciorul ei imi zvacneste si acum in minte. De e un lucru atat de mic si lipsit de importanta poate sa dea o insemnatate asa de mare.
Nu fi împins de fricile din mintea ta. Fii condus de visele din inima ta.
La dracu cu tine si vorbele tale intelepte, Skyler.
Cum pot sa adorm si sa ma trezesc cu gandul la singura persoana care a reusit sa imi calce pe nervi constant in ultimele luni.
Ma intorc pe spate si ma intind pana imi aud oasele trosnind in urma presiunii exercitate. Ma sprijin in palme ridicandu-ma in sezut si clipesc des incercand sa ma obisnuiesc cu lumina obscura produsa de ecanul telefonului. Nici nu vreau sa stiu cat este ceasul de este bezna asta afara. Ma ridic si trag draperiile in fata geamului. O sa imi continui somnul dupa ce fumez. Imi scot cu greu hanoracul incercand sa nu ating prea tare rana, apoi merg la baie si incerc sa schimb bandajul. Ma intorc in camera schimbandu-mi blugii cu o pereche pe pantaloni gri de trening, pastrang tricoul negru.
Imi indes mainile in buzunare si ies din camera. Ma misc cu pasi lenesi si taraiti pe holurile mari si ale casei, analizand mortualitatea atmosferei. Dorm, toti probabil. Ajung in dreptul balustradei si privesc la parter, in spre usa ce ar duce catre bucatarie. Ma incrunt si cobor in liniste mergand tinta catre acel loc. Ajung in dreptul usii si ma sprijin de tocul acesteia privind-o pe cea din fata mea cum spala vasele murdare lasate de domnii casei, in urma cinei.
— Conan, te-ai trezit si banuiesc ca iti este foame.
Prea putini oameni imi mai spun asa. Al doilea nume al meu pe care mama obinuia sa ma strige in copilarie era cunoscut doar de adevaratii apropiati ai familiei. Cum ar fi Barkley sau chiar doamna Margaret. Cea din fata mea care si-a pastrat postul de bucatareasa in casa aceasta chiar si dupa plecarea mea si a mamei. Pe atunci era o femeie tanara si frumoasa, cunostinta de a mamei care se avea prost cu banii in acea perioada, asa ca mama i-a oferit un loc de munca ca si bucatareasa aici, si totodata bona mea cand ea si tata erau ocupati cu firma.
— Cat este ceasul, Margo? casc asezandu-ma la mica si patratoasa masa din mijlocul bucatariei.
— Cu putin trecut de ora noua. Doar ce a fost stransa cina, ma informeaza asezandu-mi in fata o farfurie cu mancarea ce a fost gatita pentru cina. Tatal tau a insista sa va chem la masa insa l-am informat ca esti obosit asa ca a renuntat si a luat cina cu doamna Victoria si fiul acestora.
— Tata a inceput sa ia cina acasa? rad sec infingandu-mi furculita in mica bucata de carne din farfurie. Venirea astora acasa chiar aduce schimbari mari, nu crezi?
— Ce cred eu este ca la aproape doua zeci si unu de ani, tu inca ai nevoie de o bona care sa aiba grija de tine.
Ofteaza venind langa bratul ranit, atingand cu buricele degetelor imbatranite, mica pata de sange ce a trecut prin tifon si intregul pansament. Nu scapa niciodata niciun detaliu legat de mine. Mereu se preocupa de starea mea de sanatate si de spirit si se asigura ca sunt bine din toate punctele de vedere. Si nu numai cu mine. Margaret a avut grija de toti patru cand se intampla sa mai vina in vizita. Mereu se intereseaza de ei si nu rateaza sansa de a le pregati cate ceva atunci cand trec pe aici. Dar bineinteles ca acum momentele acelea au devenit atat de rare ca acum sunt istorie.
— O sa treaca, dau din umeri continuand sa mananc.
— Ar trebui sa fi mai atent, Conan dragule. Stapana este cu ochii pe tine in fiecare clipa.
— Dezobisnuieste-te sa ii mai spui asa, marai privind-o cu coada ochiului cum tresare. Cel putin in prezenta mea.
Stapana pe dracu. Peste cadavrul meu, si nici atunci. Victoria a urmarit averea tatei inca de cand au inceput sa isi faca viata impreuna, progenitura iesita ulterior — total neplaunita — a fost un bonus pentru a pentru a se infiltra si mai tare in viata tatei, pana cand a reusit, intr-o mica parte, sa ne destrame. Ceea ce nu s-a gandit ea a fost planul tatei de a se retrage din firma si de a imi lasa mie totul dupa ce m-a invatat o viata intreaga tot ce trebuie sa stiu despre viata de arhitect, pentru a ii putea calca pe urme.
Arunc o privire catre usa mare din spatele meu observandu-mi cainele coborand de la etaj si venind in bucatarie pentru a lua cina alaturi de mine. Sirius a crescut odata cu mine si a crescut frumos. Dintr-un rottweiler mic si jucaus, a ajuns un adult mare si periculos care am observat fara sa vreau, cum baga spaima in oamenii ce incearca sa se apropie de el cand il mai scot la plimbare alaturi de Jimmy, cainele lui Derek. Ah, dragul de Jimmy, imi amintesc si acum stralucirea din ochii lui cand a prins-o pe mica hoata din bucataria lui.
— Hei Margo, pot sa te intreb ceva ipotetic si bizar? stramb din nas jucandu-ma cu furculita in farfurie pentru a ii evita privirea cercetatoare.
— Intrebarile bizare sunt genul tau, dar cele ipotetice nu, isi incruciseaza bratele la piept sprijinindu-se de blatul bucatariei. Dar te ascult totusi.
— Stiu ca am foarte multe tatuaje dar-...
— Inca unul? Iti faci altul? face ochii mari cat cepele aproape innecandu-se cu aerul.
— Nu tocmai, stiu si inteleg semnificatia pentru fiecare tatuaj de pe corpul meu, insa nu stiu ce ar putea reprezenta o amarata de papadie.
Batrana nu imi raspunde, doar rade scurt in sinea ei si se apropie de masa deschizand de pe aceasta caietul in care isi nota diferite retete. Ia in mana pixul atasat de pagini si incepe sa faca lini lungi si scurte pana cand din pe mica bucata de hartie apar cateva papadi.
— Păpădia este un cuvânt latin care se traduce prin „remediu pentru tulburări". Florile galbene strălucitoare de păpădie sunt un leac instantaneu pentru depresie. De asemenea, sunt cunoscute pentru puterile de vindecare și sunt asociate cu mitologia greacă, incepe sa imi explice continuand sa umple pagina cu astfel de desene. Tatuajul unei astfel de plante are semnificația profundă de a da drumul trecutului și de a ne consolida credința în renaștere.
Raman tacut. Nici nu stiu ce ar trebui exact sa spun. Trandafirii mei, atat de pe mana cat si de pe gat, au semnificatiile lor. Inafara faptului ca am vrut sa pastrez florile preferate ale mamei intiparite pe propria-mi piele, am numeroase motive pentru existenta lor si restora. In schimb, nu m-as fi asteptat ca planta aceea mica si inofensiva sa aiba astfel de semnificatii profunde si sa o reprezinte atat de bine pe pustoaica.
— Inteleg, este tot ce mormai absent privind in gol desenele ei.
— Mama ta are un astfel de tatuaj, tresar ridicandu-mi ochii intr-ai sai.
— Mama are tatuaje? zambesc in coltul gurii putand sa jur ca stiam absolut totul despre femeia aia.
— In spatele claiei sale de par negru ca abanosul, se ascunde tatuajul unei mici papadi ce simbolizeaza exact ceea ce ti-am spus. Credeam ca de asta ai intrebat, insa din moment ce pari derutat de cele spuse, tind sa cred ca ai observat tatuajul asta la altcineva, zambetul ei atotstiutor ma cerceteaza facandu-ma sa pufnesc si sa ma ridic de la masa.
— Eram doar ipotetic, nu mai intui lucruri la care visezi. Visele sunt vise, nimic mai mult. Iar tu incepi sa confunzi asta cu realitatea.
O las pe femeie la locul ei de lucru si ies in sufragerie aruncand un ochi prin jur. Inca pare liniste, sa speram ca o sa ramana asa. Arunc o privire in jos observand ca Sirius are de gand sa imi tina companie. Deschid usa incet pentru a nu face prea mult zgomot si ies fiind lovint din plin de frigul de afara. Proasta idee sa nu iau nimic pe mine. Ma infior si incerc sa traversez rapid pluza catre foisorul mic din lemn. Ma asez pe masa rotunda din mixloc si imi aprind o tigara, apoi imi arunc mainile in poala si privesc in gol picioarele pe care mi le balansez de plictiseala.
Ar fi o idee proasta sa ies in seara asta. Mi-as dori, insa risc sa ma cert cu prietenii mei, probabil doar mi-as stoarce nervii cu problemele din docuri si altceva mai bun nu am de facut momentan. Iar Skyler nu este in oras asa ca nu prea am pe cine sa enervez. Vorbind de Sky, oare cand se intoarce?
— O sa racesti sa stii.
Tresar si ma frig scurt in palma cu tigara. Imi ridic capul catre posesorul vocii care incearca sa ma ia peste picior. Cainele incepe sa maraie amenintator catre Miles care se apropie de mine cu pasi lenti si leganati, cu mainile in buzunerele blugilor balbastri. Normal ca o sa racesc, dintre noi doi, el este cel care poarta o maleta alba si o geaca bej, imbalita. Eu sunt cel cu papuci de casa, pantaloni de trening si un tricou care ii permite idiotului sa imi vada rana.
— Nu ai tu norocul de a pati ceva care sa ma puna la pat, rad amar si casc scurt.
— Serios? Pe aia de unde o ai? capul sau face semn catre bandaj in timp ce se sprijina de unul dintre pilonii din stejar.
— De cand te intereseaza starea mea de sanatate? i-o tai evitand raspunsul clar si concret.
— Oricare ar fi conflictele noastre familiare, sa stii ca inca iti sunt frate si imi pasa de tine, Issac.
Nu il cred nici cat negru sub unghie. Se trage din doi cei mai nemernici oameni din lume, nu poate sa se ascunda intentii bune in el. Sau poate sunt doar paranoic... Poate ca ar trebui sa ii dau macar o sansa. Mereu i-am purtat o pica pentru simplul fapt ca exista, insa nu mi-a facut niciodata rau, a incercat mereu sa mentina o legatura cu mine.
— Am fost la vanatoare cu baietii, dau din umeri analizandu-i in detaliu reactiile in timp ce trag un fum puternic in piept.
— Si ai prins ceva? ranjeste sugestiv in coltul gurii analizandu-ma și el la rândul sau.
Il urasc uneori pentru copia fidela care a ajuns.
— Sa zicem, oftez fumul din plamani si imi las capul pe spate inchizand ochii in speranta ca imaginea ei va disparea din mintea mea. Nu am timp de relatii, dau din umeri coborandu-mi privirea in ochii sai marini. Si nici nu sunt genul meu sa ma agat de o singura fata.
— Pacat, tipa pierde un baiat de milioane, ranjeste cu toti dintii si imi intoarce spatele indreptandu-se catre casa. Intra odata in casa, nu vrem sa racesti si sa nu mai aiba cine sa ne conduca lumea.
Nu.
Inca il urasc.
Arogant infumurat care ma calci pe bataturi...
Psihopata mica care nu vrei sa dispari odata din mintea mea...