... Origini ...
Issac Torrens
As fi putut probabil sa raman acolo pana dimineata, probabil as fi putut sa si dorm putin, acolo, langa ea, lipindu-mi corpul de al ei. In schimb tot ce am facut o fost sa o privesc cum doarme si cum se agita in somn mormaind diverse lucruri care doar ea stie ce inseamna. Am stat acolo, pe jos, facand o schita a chipului sau in bataile razelor lunii, de parca ar fi fost cel mai frumos tablou pe care l-am putut vedea vreodata. Insa in clipa in care luna a facut schimb de locuri cu soarele, si intamplator am auzit sunetul unei masini oprind in fata casei, mi-am dat seama ca era momentul sa plec. Am tresarit cand am auzit telefonul brunetei vibrand. Mi-am permis sa ii invadez intimitatea privindu-l ca sa aflu ca mama ei avea sa ajunga in zece minute. Am injurat scurt inainte sa imi mai incerc odata norocul cu geamul. Am lasat caietul de schite pe noptiera de langa capul ei mic, ascuns sub patura, apoi mi-am luat telefonul si cheile si am iesit cu greu pe micul geam lasandu-mi corpul sa alunece in exterior pana cand am simtit cum cad in gol. Am alergat pana la motor zarind in timpul asta casca pe care am lasat-o azi-noapte pe bancuta de pe terasa. Mi-am schimbat directia de mers catre ea insfacand-o rapid si indesandu-mi-o pe cap apoi am urcat pe motor si am zburat cat de parid am putut inapoit catre Manhattan.
O bun om a spus odata ca aschia nu sare departe de trunchi. A avut mare dreptate, iar aceasta vorba a avut si are in continuare foarte mult sens. Imediat ce am ajuns acasa, in jurul orei opt cu mici intarzieri pentru ca simteam cum adorm in timpul condusului, am avut sa dau in casa de prea-iubita sotie a lui Roger. Sotie care se presupunea ca trebuia sa fie la cateva state si continente departare de noi. Ma asteptam la asta, Miles nu avea sa fi venit singur aici, insa nu vedeam motivul prezentei lor inapoi in casa asta dupa ce au decis sa plece in vacanta lor de mama-fiu. Vacanta care dureaza de patru ani lejer, ca la un moment dat am crezut ca tatal meu chiar luase pentru prima data decizia cea buna si se descotorosise de ea.
Nu am schimbat multe vorbe cu ea, cum nu faceam de fel. Eu si Victoria suntem dusmani la cutite, eu cu ea pentru ca mi-a distrus viata, ea cu mine pentru ca aveam sa ii intorc favoarea. Mi-am lasat casca la in garaj, in incercarea de a ma strecura tot pe acolo si in casa pentru a nu fi nevoit sa dau de cineva. Insa parca m-ar fi simtit si era pregatita de ceva timp sa intru in casa pentru ca imediat ce am intrat in livigul cel mare al casei Torrens, Victoria a sarit de pe canapea inbracata foarte sumar cu capotul ei de satin rosu, tinand in mana dreapta paharul de cristal umplut cu vin. Ma privit la fel de superioara si dezgustata cum a facut-o intotdeauna, ridicandu-si barbia in timp ce se apropia si ma analiza.
— Ai crescut asa de frumos, zambeste malitios apucandu-ma de mana in clipa in care am vrut sa trec pe langa ea catre scari.
— Iar tu ai imbatranit in cel mai dezgustator mod, alte constatari Victoria? Am treaba.
M-am smucit in mana ei facand-o sa se clatine. Ultima data cand eu si Vic ne-am intalnit, ea era o prima doamna ce pleca in Europa cu fiul ei, iar eu eram un pusti de saisprezece ani ce se zbatea intre liceul si intruirile oferite de tatal sau. Era geloasa pe timpul pe care tata mi-l dedica mie. Nu pentru ca i l-ar fi dedicat ei, ci pentru ca nu i-l dedica fiului sau care ar fi trebuit sa imi fie un fel de egal. Eu am incert sa il tratez astfel atat cat am locuit cu ei, insa timpul nu ne-a permis o legatura prea stransa iar aroganta si invidia mostenite de la mama lui, in combinatie cu sarmul si aroganta provenite de la tata, il faceau un nesuferit de Adonis. Macar trasaturile fizice ale lui Roger si Vic au rezultat ceva frumos la vedere, caci caracterul lui Miles a lasat de dorit mereu.
— Observ, cum ti-ai petrecut seara? Pare ca noua ta cucerire a fost cam salbatica, isi trece mai mult varfurile ghearelor decat ale degetelor pe deasupra micutului plasture unde imi agatasem pielea in tufa de trandafiri.
— O patrecuseram pana sa aflu de intoarcerea ta aici, pufnesc dandu-mi ochii peste cap privind peste capul ei visiniu, catre al doilea etaj de unde lipit de balustrada, cu un alt pahar de vin in mana si cu o privire glaciara si un mic ranjet dracesc, ma privea fratele meu. Dar vorba aceea, pufnesc fara sa imi mut privirea de la el, casa dulce casa. Ma bucur ca sarbatoreste toata lumea intoarcerea voastra.
Asta a fiert-o pe Victoria deaorecere imi simtii ironia. Casa era goala, mesajerele nu erau, dintr-un anume motiv, prin preajma, Toni probabil era cu tata la firma, iar singurele persoana din intreg imperiul asta cu pereti albi si argintii erau ea si fiul sau. In schimb, spre deosebire de ea, fiul ei era cu mult mai inteligent. Petrecu, aparent, suficient timp pe langa mine cat sa imi poata printre din obiceiuri, din dialect, din gesturi si din stil. Miles ar fi putut fi o copie fidela a mea. El a zambit cu gura pana la urechi ridicand in aer paharul. I-am intors zambetul dezgustat si am facut cale intoarsa catre garaj strigand in urma mea distractie placuta. Am urcat inapoi pe motor si mi-am continuat drumul catre casa lui Aris.
In acelasi loc ma aflu de aproape trei ore, timp in care au ajuns si Derek si Thomas. Stau pe scarile terasei ce duce catre curtea din spate si arunc cu o minge de tenis catre Derek care sta tolanit pe iarba razand de povestile mele. Aris sta in stanga mea tragand cu sete din tigara sa iar Tom sta la masa sorbind din paharul in care si-a turnat whisky. Nu le-am povestit mare lucru, odata ce imi dadeam cuvantul aveam sa ma tin de asta, asa ca am ales sa ma prefac ca am uitat tot ce mi-a povestit Sky, iar prietenilor le-am povestit doar lucruri marunte si minciuni infime pe alocuri.
— Nu mai rade ca ultimul dobitor, nu vezi cat de mult ne baga in incurcatura, Aris se rasteste la Derek care arunca inapoi catre mine mingea lasandu-se pe spate razand zgomotos.
— Zau asa Aris, tu nu realizezi ca Issac este pentru prima data rupt de somn si nu pentru ca a stat treaz toata noaptea sa si-o traga, ci pentru ca a alergat intr-un oras uitat de lume pentru o copila! Mi se pare ceva ireal din partea lui.
Este, chiar este. Daca ei nu ma cunosc, nimeni nu o face, iar ceea ce spune Derek este adevarul gol golut. Nu as fi facut asa ceva pentru nimeni niciodata. Bine, altcineva care nu face parte din familia mea. Insa si Aris are un gram de dreptate. Daca pana acum Sky era cea care imi complica planurile, venirea celor doi inapoi acasa pune o presiune si mai mare. Ii stiu intr-o mica parte relatiile lui Miles cu cei de aici, nu imi plac insa nu sunt neaparat interesanti cat sa imi fac griji. Victoria in schimb avea o minte agera cand vine vorba de probleme, atat in viata mea din oras cat si in firma. O sa fie mereu cu ochii pe mine si pe problemele de aici ca sa ne poata infunda pe toti, in timp ce o sa se zbata sa imi fure firma de sub nas. Skyler incepe sa devina o ultima problema la care sa ma gandesc acum.
— Bate un cui undeva, amice, nu o sa se mai repete, arunc mingea inapoi cu putere lovindu-l in stomac si facandu-l sa rada si mai zgomotos in timp ce eu ma lipesc cu spatele de podeaua din lemn.
— Nu te macina deloc constiinta? rasul infundat al lui Tom ma face sa zambesc in coltul gurii gandindu-ma ca el habar nu are cu cine vorbeste.
— Mikel nu este un caz atat de important pentru a fi mustrat de ceva ce nu am, dau din umeri inchizandu-mi ochii simtind un deja-vu de parca as fi din nou pe acel ponton, simtind briza noptii. Ti-am spus Tom, nimeni nu imi sta in cale si nu imi distruge planurile, ma ridic privindu-l pe Aris cu coaad ochilui. O sa curga sange, indiferent al cui este corpul. Al lui Mason, Mikel sau Skyler, dau din umeri ridicandu-ma si indreptandu-ma catre masa. Cei doi se tin acum de mana in paturile spitalului, rad turnandu-mi un pahar plin de whisky si ma asez pe scaun privindu-mi prietenii.
— Sper sa fie asa, pufneste Aris alaturandu-ni-se.
— Nu ma opun decat in privinta brunetei, nu ai nici tu si nici noi un motiv sa ii zburam capul, vocea lui Derek imi atrage atentia si il privesc cum se aseaza si el pe ultimul loc liber. Skyler este interesanta, si are o energie atipica pentru o strainta intr-un astfel de loc. Este amuzant sa o privesc cum se chinuie sa se adapteze. Da-tii pace, ma distreaza genial de tare, rade aprinzandu-si unul dintre jointurile facute de el in timpul liber.
— Ai cuvantul meu ca o sa o las in pace, imi ridic mainile in aer declarandu-mi capitularea si lovindu-l pe Aris cu piciorul pe sub masa.
— D-da, se balbaie ucigandu-ma cu privirea. Ma rog, atat timp cat nu imi tulbura apele, nu ma intereseaza, iar tu, ma fixeaza cu degetul, nu te mai abate de la treburile noastre.
Nu sunt sigur daca aveam sa ma tin de o promisiune facuta lui Derek sau una facuta lui Aris, amandoi voiau lucruri asemanatoare si diferite in acelasi timp. Puteam foarte bine sa o las pe Skyler in pace si sa nu o mai enervez tinand-o departe de noi, insa asta incalca ideea lui Aris de a nu o lasa sa se aproapie.
— De ce o vrei pe Skyler atat de tare prin preajma, intreb neputand sa imi stapanesc curiozitatea.
— Pentru ca acolo unde este ea, este si prietena ei, si cred ca toti am acceptat ideea de a o enerva pe Smith cat de mult posibil.
Adevarul este ca nimic nu este mai distractiv decat sa le enervezi pe cele doua siameze. Reactiile lor sunt demne de un film cu premiu oscar. Si in definitiv, intotdeauna a existat rivalitatea dintre Derek si Alma, dintr-un anumit motiv inca nestiut, insa nu a fost o adevarata problema pentru mine iar daca el nu a vreut sa imi spuna, nici eu nu am insistat.
— Este asa greu sa recunosti ca vrei sa ti-o pui cu ea? il mustra Tom facandu-ne pe mine si Aris sa izbucnim in ras.
— E asa greu sa iti bei chestia aia fara sa ma provoci sa imi infing un glont in gat? maraie Derek printre dinti vizibil iritat de observatia prietenului sau.
Daca am iubit vreodata ceva, acel ceva a fost relatia de iubire dintre cei doi. Nu stiu de unde sau cum a inflorit, nu am fost prin preajma ca sa aflu, insa am ramas placut surprins de ea. La un moment dat, daca m-ar fi intrebat cineva despre ei, as fi putut recunoaste cu mana pe inima ca au o alta orientare sexuala. Acum mi-am schimbat, clar, parerea dupa multere relatii sexuale intretinute de Derek cu majoritatea fetelor din campus. Un adevarat casanova, sunt mandru de el. Este cel mai tanar dintre noi, fiind doar in anul doi cu Smith, insa toate roiesc in jurul lui uitand, aproape, de existenta mea si a lui Aris in campus.
— Inca am impresia ca sunteti gay, oftez dand gat paharul meu razand sec apoi.
— Sunt, imi sopteste Aris facandu-mi cu ochiul in timp ce ii priveam pe cei doi cum se certau ca doi copii de gradinita.
— Sa mergem, incep sa ma plictisesc de Romeo si Julieta, am o idee mai interesanta.
Ii fac semn cu capul sa se ridice lasandu-i pe cei doi se se certa in continuare. Aris isi ia cheile motorului si ma urmeaza in casa si apoi la garaj. Toti avem cate o cheie a acestei case, din moment ce Aris locuieste singur, ne-am permis sa ne aducem in timpul liber aici, feriti de urechile Tammarei. Avem nevoie de relaxare uneori iar locul asta este perfect, mica si singura problema ar fi faptul ca peste drum locuieste familia McKenzei. Insa ar trebui sa stea fara griji, eu si Aris mergem sa le vizitam fiul si sa ne asiguram ca are parte de un tratament regal.
Am urcat pe motoare si am ras la aceasta imagine. Mereu aveam sa transformam orice drum undeva, intr-o cursa ce ne poate pune viata in pericol avand in vedere modul haotic in care conducem amandoi. Am mers si ne-am pozitionat pe strada goala, unul langa celalalt, turand motoarele pentru a instiinta toti vecinii ca suntem aici. Uneori ma amuza groaza celor care ne vad ca mergem fara casca de parca ar fi sinucidere curata. Ei, este, insa nu pentru noi cel putin. Cred ca noi patru am mers mai mult cu motoarele decat cu o masina, abia daca imi amintesc cum functioneaza.
— Cat timp imi dai, intreaba ranjind Aris care isi aseaza mai bine ceasul de la mana, ceasul meu castigat in urma unui pariu stupid.
— Cincisprezece minute, spun fix si apuc coarnele cu mainile fiind pe pozitii pentru imprevizibilul meu prieten.
— Batem palma, striga fericit, daca castig, o sa vreau si celalalt ceas, nu imi plac neaparat dar o sa fac colectie cu ele in ritmul asta, rasul sa zgomotos acomera varaitul motoarelor.
A fugit, pur si simplu m-a lasat sa ii inghit fumul si sa ii privesc spatele. Ii voi fi mereu recunoscator pentru faptul ca m-a iertat. Pentru ca l-am lasat aici, de unul singur, atunci cand m-am mutat cu mama. Inafara de Tom si Tamy, Aris a fost un bun si secret prieten cu care ma distram de minune facand mereu prostii copilaresti. Imi amintesc si acum durerea de pe chipul fratelui meu in clipa in care m-a vazut urcand in masina mamei cu bagajele. O sa am mereu asta pe constiinta indiferent cat m-ar fi iertat el. L-am abandonat, si nu pot sa trec peste asta.
Maresc viteza prinzandu-l din urma intr-o intersectia, la semafor. Opresc in stanga lui zambindu-i ironic cand imi arunca o strambatura. Imi asez mai bine tricoul pe corp asigurandu-ma ca nu pierd nimic pe drum, si ma asez inapoi pe pozitii cand observ ultimele trei secunde cum se scurg. Plecam amandoi in fiteza strecurandu-ne printre masini si incalcand pe putin cinci reguli ale circulatiei. O iau inaintea lui depasindu-l si intrand de pe autostrada pe o straduta cu doar doua benzi. Il vad in oglinda pe Aris cum accelereaza si ajunge in stanga mea mergand bara la bara. Arunc o privire catre el observand strada dreapta si realizez ca si el imi arunca acelasi zambet nebun si obsedat de adrenalina. Imi arunc din nou ochii asupra strasii si raman mut privind cum o masina gonea cu viteza pe partea lui Aris. Franez fortat facandu-i loc sa se arunce in fata mea si injur printre dinti pe idiotul care conduce in halul ala o masina.
Ajung la doua minute dupa prietenul meu, in fata spitalului, si ii observ zambetul invingator cu care sta sprijinit de motocicleta sa. Un ceas este o pierdere infim de mica in comparatia lui. Nu stiu cum pot sa fiu atat de indiferent cu mine si viata mea, insa stiu ca o pretuiesc de o mie de ori mai mult pe cea a celor trei tampiti.
— Il vreau impachetat cu funda rosie, se ridica apropiindu-se de mine cu bratele incrucisate la piept.
— Sigur, iubito, sa il pun pe Toni sa iti trimita si niste flori? Ai preferinte? il ironizez asezandu-mi bratul dupa umerii sai mergand amandoi catre intrarea in spital.
— Trandafiri, spune el visator si ironic, rosii ca sangele lui Mikel McKenzei, revine la viata demonul din el pe care il ador.
— Asta este fata mea, il ciupesc de obraz razand zgomotos in clipa in care ma impinge de langa el cu o incruntatura dezgustata.
— Si eu imi faceam griji despre orientarea lui Derek cand aveam un gay la usa, pufneste pe nas in timp ce ma urmeaza. Ce ora indica ceasul meu? zambeste miseleste cand ne oprim in fata usilor mari de sticla ale spitalului.
— Este ora doisprezece si vro zece minute, ranjesc stiind motivul intrebarii sale. Este ora vizitelor.
Intram in spital reusind sa atragem cateva priviri nedorite din partea unor asistente. Asta este probabil ultimul meu fetis, sa i-o trag unei asistente. Ne indreptam catre receptia unde se afla o femeie in jurul vartei a doua, destul de usor de dus de nas. Arunc o privire asupra prietenului meu care isi duce mana la buzunarul hanoracului pe care il poarta si scoate de acolo un plic.
— Martha, mi-ai lipsit asa de mul-...
— Scopul si durata vizitei Russell, nu ai ce cauta aici si stii asta, i-o taie femeia privindu-l sceptica pe baiatul ce ii intinde plicul si ii face cu ochiul apoi imi face semn catre lift.
— Mikel McKenzei, un prieten, stii si tu asta, da din umeri in timp ce ne indreptam spre lift.
Ma sprijin cu umarul de perete privindu-l cum isi scoate telefonul im timp ce scrie niste mesaje. Uneori chiar sunt curios cui ii scrie mereu. Poate insfarsit isi face si el o relatie serioasa cu o tipa ok. Pff, da, cum sa nu. De parca vreunul dintre noi ar fi capabil de asa ceva. Nu suntem nici unul in stadiul in care sa ne implicam emotional si sa ne dedicam timpul unei relatii. Fiecare are prioritatile lui, de asta ne rezumam doar la aventuri.
Usile se deschid si intram, multumind in gand ca suntem singurii din lift. Aris apasa pe butonul ce ne duce la etajul lui Mikel iar eu ma sprijin de perete asteptand. Ajungem relativ repede apoi il urmaresc pe prietenul meu cum se uita in telefon si mai apoi la numarul fiecarui salon pana cand se opreste in fata unuia.
— Domnule Torrens, aveti placerea, Aris face o plecaciune teatrala aratand cu mana intinsa catre usa ce ma despartea de McKenzei. Nu il omori, oricat mi-as dori sa fac eu asta, nu ne permitem luxul.
Ma avertizeaza stiind clar ca asta aveam de gand sa fac. Imi plac micile glume pe care si le permite Aris uneori, sunt niste momente destul de rare cand il vad razand sau facand glume de genul. Nici cu noi, nici cu altcineva. Incuviintez din cap dupa o scurta cantarire a cererii sale, apoi deschid incet usa pentru a nu il deranja in cazul in care saracutul Mikel se odihneste. Cred si eu ca se odihneste, ce altceva ai putea sa faci intr-unul dintre cele mai bune spitale din New York, intr-un salon izolat de toti ceilalti pacienti. Ei bine un pacient normal s-ar odihni, in schimb McKenzei s-ar gandi doar la cum sa faca alte tampenii care sa ma calce pe bataturi.
Intru incet in salon inchizand usa in urma mea si lasandu-l pe Aris sa imi pazeasca spatele in cazul in care aparea ceva neprevazut cum ar fi parintii lui sau prieteni, oameni care nu ar trebui sa ne gaseasca aici, pentru ca nu ii suntem prieteni si clar am fi principali suspecti indiferent de alibiul pe care il avem deja. Ma intorc cu fata catre patul in care se odihnea progenitura trasa din frumoasa adormita. Zambesc scurt in coltul gurii analizand aparatul ce ii masura bataile inimii destul de regulate. Se simte destul de viu. Ce trist. Ma apropii de geamul din stanga sa, continui sa il cercetez. Bratul in care ar fi trebuit sa fie gloante este acum bandajat iar in zona arcadei care a fost sparta dupa ce s-a lovit cu capul de perete, este prinsa cu cateva copci. Macar ochiul lui e inca vanat, asta nu ati reusit sa reparati.
— Stiu ca nu dormi, pufnesc amuzat deschizand geamul larg si asezandu-ma pe pervazul acestuia aprinzandu-mi o tigara.
— Ce cauti aici? ofteaza deschizand ochii cu greu din cauza durerii. Ce tot vrei de la mine?
— Ai suferit ulterior de amnezie? pufnesc amuzat inecandu-ma cu fumul toxic al tigarii pe care o tineam afara, inca tin la sanatatea lui, pentru un moment.
— Cand ai devenit asa slab Torrens? ranjeste incercand sa se ridice in sezut. Cand ai ajuns sa faci atat circ si balamuc pentru o fata? Tu! Issac Torrens, cel care i-a scos pe acei fraieri din mocirla si i-a salvat de problemele ce le distrugeau vietile pretioase, care a ajuns sa conduca banda orasului, care are la picioa-...
— Vorbesti mult pentru un om bolnav, McKenzei, il intrerup oftand zgomotos. Nu am avut niciodata tangente unul cu altul, mie nu mi-a pasat destul despre tine cat sa stiu cine esti, dau din umeri aruncand tigara si inchizand geamul. Insa de noaptea trecuta ai inceput sa imi starnesti interesul sa stii, nu te bucuri? Asta voiai, atentia mea, ei bine, o ai pe deplin, amice, ranjesc apropiindu-ma de el vazandu-l cum incepe sa se agite.
— Ai devenit slab, te lasi controlat de sentimente, nu m-as fi asteptat vreodata la asta. Daca nu esti aici pentru ea, atunci ce alt motiv ai avea sa imi faci toate astea?
— Chiar crezi ca ma cunosti, nu e asa? imi sprijin palma de tablia patului de spital, chiar langa capul sau, in timp ce pe cealalta o duc la spate. Singurul sentiment care ma poate conduce, amice, este ura, nimic mai mult. Nu stiu ce palavragesti acolo inutil si despre cine vorbesti, insa credema ca am o placere deosebita sa ma ocup de tine, il fixez cu privirea apropiindu-mi capul de el.
Stiu despre cine vorbeste, clar ca stiu. Insa nu ii pot spune si lui asta, nu vreau sa creada ca ar putea gasi in Skyler, el sau altcineva, un punct slab. Nu este, nu reprezinta nimic pentru mine, insa el a crezut asta si incercat sa profite. Mikel nu a avut niciodata un motiv pentru care sa fie impreuna cu ea daca nu urmarea ceva, iar Tom a stiut asta de la bun inceput si m-a avertizat in legatura cu asta, iar eu l-am ignorat si uite unde s-a ajuns.
— Daca o sa ma impusti aici, o sa infuinzi puscaria Torrens, ranjeste cu toti dintii privind undeva pe langa capul meu.
Are camere, stiu, le-am observat si eu daca de asta iti faci griji, dragule. Nu am de gand sa il impusc, nu este in programul meu sa intru la inchisoare. Iar pentru camere nu imi fac griji, l-am lasat pe Aris afara cu un motiv, inafara celui de a imi pazi spatele. Ii cercetez ochii in care nu citesc decat panica, cu toate ca zambetul sau infusla aroganta pura. Ma indrept de spate si ii permit sa inchida doua secunde ochii si sa rasufle usurat, crezand ca a scapat, ca mai apoi sa imi infing adanc mana in gatul sau. Isi casca ochii prinzandu-ma de mana si cautand orice tip de emotie in ochii mei ce il privesc cu ignoranta cum se zbate.
— Nu sunt aici pentru nimeni inafara de fratii mei, McKenzei. Nu imi pasa ce urmaresti, nu imi pasa ce ganduri ai, nu imi pasa de nimic din ce faci tu, dau din umeri cu nonsalanta privind din nou spre aparate realizand bataile rapide ale inimii sale. Nu ne sta in cale, altfel o sa ma asigur ca o sa termin ce a inceput Derek acum cativa ani. Ia-l pe Mason si vede-ti-va de treaba voastra, iar noi de a noastra, bine?
A incuviintat cu greu din cauza stramsorii. Mana mea era strans inclestata in gatul sau ce devenise vanat, la fel cum a si ramas dupa ce mi-am retras-o. A tras o gura mare de aer ducandu-si ambele maini bandajate si perfuzate in noua zona vatamata. Ma dezgusta in ultimul hal victimizarea asta a lor. Cedeaza prea usor.
— Doar pentru ca ai camera impanzita de camere de supraveghere, asta nu te salveaza de noi, nu uita asta. Poti cumpara orice cu banii tai, dar nu o sa cumperi niciodata vietile noastre.
— Esti nebun, maraie printre dinti in timp ce eu ma indrept catre iesire.
— Prefer termenul de psihopat.
Ies din camera inainte de a ma enerva mai mult decat a incercat deja sa o faca, si gasesc holul gol. Aris probabil se ocupa deja de orice ar fi putut camerele alea sa prinda. Merg catre lift aruncand scurte priviri asistentilor si doctorilor care ma privesc curiosi. Nu mai are omul voie sa isi viziteze prietenii in spital? Intru in lift si apas pe butonul ce ma duce la parter, scotandu-mi telefonul pentru a verifica daca am vreun mesaj.
Trei mesaje de la tata, doua apeluri pierdute, un mesaj de la Victoria si ceva notificari inutele. Neinteresant, insa cand sa inchid telefonul observ un mesaj ce imi atrage atentia.
Ce stii despre Skyler, nu imi raspunde la mesaje de ieri.
Cred ca Alma este singura persoana din partea careia nu as astepta un mesaj. Insa Derek are dreptate, este distractiv sa le scoti din minti asa ca de ce sa nu ne distram putin pe baza asta. Sau bine, doar eu, pentru ca prietenii mei nuu trebuie sa stie ce s-a intamplat in micul orasel.
Indes telefonul inapoi in buzunar in clipa in care usile se deschid, si pasesc apasat catre iesire unde il gasesc pe Aris asezat pe o banca, privindu-ma neutru in timp ce trage din tigara. Imi este imposibil sa ii citesc emotiile uneori, este asa de inchis in sine incat uneori tind sa cred ca nici el nu stie ce simte.
— Cum a fost? mormaie mutandu-si privirea undeva catre iesirea din curtea spitalului.
— Amiabil, dau din umeri asezandu-ma langa el.
— Am vazut pe camere cat de amiabil a fost,maraie privindu-ma cu coada ochiului. Ce a fost in capul tau sa sari la gatul lui? Cum ai putut sa fi atat de nesabuit incat sa faci orice fel de actiune de genul asta in camera unuia dintre cei mai paziti pacienti.
— De ce ma certi pentru o acctiune la care si tu ai fi apelat? pufnesc ranjind. Sau defapt, nu. Tu nu ai fi actionat niciodata asa, tu ai fi recurs la ceva si mai rau, iar discutia s-ar fi inchieiat mult mai rapid.
— De ce toti au impresia ca pramatia aia ti-a intrat pe sub piele, Issac? isi aseaza coatele pe spatarul bancii intorcandu-si curios capul catre mine.
— Pentru ca vor sa imi gaseasca un punct slab, mormai asezandu-mi la randul meu coatele pe genunchi privind astfaltul in gol, meditand. Stiu ca nu se pot atinge de nici unul dintre noi, asa ca incearca alternative noi. Pacat ca nu le iese.
— Esti sigur? Esti sigur ca ea nu reuseste cu adevarat sa iti intre pe sub piele si sa iti suceasca capul de la vietile si treburile noastre?
In niciun caz. Asta nu se intampla si chiar daca ar fi fost macar putin posibil, as fi impiedicat imediat acest lucru sa se intample. Nu pot permite nimanui asa ceva, mai ales ei. Skyler nu este o amenintare in privinta asta. Nu reprezinta nimic pentru mine decat o alta nesuferita pe langa Smith. Poate ca imi este draga, poate doar putin. Insa asta nu schimba lucrurile.
— Nu te mai pierde cu firea Aris. Skyler nu o sa mai apara printre noi de azi inainte, poti sa stai calm in legatura cu asta. Ne putem intoarce la normal.
As vrea sa fiu la fel de sigur de ceea ce spun, pe cat par. Insa sa fiu sincer, nu stiu cat de adevarat este ceea ce scot pe gura. Cred ca i-am dat lui Sky de inteles orice, numai sa stea departe de noi nu. Nici macar nu am mentionat ceva despre chestia asta. Insa o sa ma ocup de asta cand o sa se intoarca si cu putin noroc, poate nici nu imi voi mai intersecta drumurile cu ea. La dracu daca nu incepe sa imi intre prin viata si sa faca dezordine.
— Ne gasim diseara in port? Or sa vina niste tipi din Jersey in legatura cu atacurile din 13th street. Vor sa vorbeasca cu tine, iti amintesti nu?
Bineinteles ca nu. Am fost atat de aerian in ultimul timp cu plecarea la mama si alergatul dupa Skyler incat am uitat complet de cei din port. Am uitat complet de adevaratele indatoriri de acolo, inafara distractiilor si a petrecerilor din biserica Noua lumina, de langa marginea New Haven-ului. Un nume atat de stupid pentru o biserica abandonata in care isi fac de veac acum cei din portul Manhattanului.
— Normal ca imi amintesc, o sa ne gasim acolo, mai am cate ceva de bifat pe lista pana la asta, ma ridic de pe banca hotarat sa pornesc catre parcare. Ah, era sa uit, ai aflat ceva despre vanirea lui Miles inapoi?
— Nu am auzit nimic, da din umeri cu nonsalanta ridicandu-se la randul sau. Sa speram doar ca o sa dispara la fel de neprevazut cum a aparut.
Da, asta sper si eu. Nu imi prieste sa il vad prea mult prin preajma pe el sau pe maica-sa. O sa imi amintesc sa trec si pe acasa inainte de a pleca spre port. Ma indrept catre motor informandu-l pe Aris ca ne vedem diseara iar apoi plec in viteza catre cartierul de lux construit de Roger, catre casa Almei. Parchez in mica parcare din fata apoi intru analizand oamenii din receptie.
De ce nu ma mira luxul pe care il amana fiecare dintre ei. Doar sunt intr-una dintre cele mai de lux cladiri, marca proprie a tatei. Are atatia oameni care sa ii faca munca grea, uneori ma intreb cum a condus o intreaga firma doar cu niste desene, fiind ridicat in slavi de toti cei din jur. Arunc o privire catre lifturile care duc la camere si il observ pe Barkley in fata unuia. Bingo, batranul Barkley are nevoie de un interogatoriu.
— Barkley, exact omul pe care il cautam, imi ridic bratele dand impresia ca vreau sa il imbratisez, in clipa in care cateva femei isi ridica curioase privirile din telefoane.
— Serios? intreaba batranul citindu-mi clar sarcasmul cand ajung in dreptul lui.
— Clar, nu, spun tragandu-l de brat cu mine in filt si apasand pe etajul Almei. Doar ca domnisoara Smith, care sper sa fie acasa, sta la un etaj sub rai, deci probabil am destul timp sa iti adresez cateva intrebari.
— Legate de domnisoara Rivera, va sa zica, zambetul sau atotstiutor imi calca pe bataturi zambetul ce se sterge de pe fata mea preschimbandu-se intr-o fata morocanoasa.
— De ce aveti toti impresia ca atentia mea se invarte doar in jurul ei, oftez zgomotos lasandu-mi capul pe spate.
— Pentru ca asa este, da din umeri privind in fata usile din otel.
— Gresit, am lucruri mai importante cu care sa ma consum acum, incerc sa o dreg planuind sa il intreb alta data despre discutiile dintre ei cat am fost plecat. Stiai ca Victoria si fiul ei s-au intors inapoi in vila? Nu, nu stiai batrane, asta ti-a scapat, zambesc mandru urmarindu-i socul de pe chip.
— Ce cauta doamna Ortiz acolo? Nu trebuiau sa fie plecati? Mama ta stie?
— Asta a fost si reactia mea, rad amar inchizand ochii.
Ingrijorarea lui incepe sa imi dea si mie motive sa ma agit in nestire de parca nu as stii ce se intampla. Stiu, asta e ceea ce ma diferentiata de ei. Stiu totul si am totul sub control. Stiu de ce este Vic aici, si stiu si ce nu va reusi sa faca, insa imi place sa ma joc cu ei.
— Mamei prea putin ii pasa ce face Victoria, am continuat, mai ales in casa aia, cat timp nu ma implica. Insa problema apare la Miles si la mila pe care i-o poarta dintr-un anume motiv, de parca am fost blestemat ca toata viata sa am grija de un frate pe care nu l-am vrut oricum.
Barkley deschide gura sa spuna ceva insa se opreste cand usile se deschid in livingul Almei. Imi intind bratele in aer pentru a ma intinde si imi asez palmele incrucisate pe spate, iesind din lift si facandu-i semn batranului ca vom continua alta data discutia asta. Intru si aud cum usile se inchid in urma mea lasandu-ma singur in intregul penthouse. Daca nu este acasa jur ca ii zbor capul de pe umeri.
— Scumpo, sunt acasa!
Vocea mea rasuna in intreaga casa si aud ceva cazand pe parchetul lacuit, spargandu-se in cioburi. Ador reactiile oamenilor cand ma vad. Ma auto-servesc cu un pahar de limonada din frigider, apoi ma trantesc pe canapea asteptand ca Alma sa coboare. Ma asez pe spate tragandu-mi o perna sub cap si privind tinta catre al doilea etaj, catre usa camerei sale. Aceasta se deschide intr-un final lasand o Alma dezorientata, socata si nervoasa la iveala.
— Ce cauti aici, Issac? ofteaza zgomotos coborand si asezandu-se invinsa de circumstante pe folotiul din dreapta canapelei.
— Ma asteptam sa fi mai entuziasmata de prezenta mea, pufnesc dazamagit incepand sa analizez locul. Frumoasa casa, oricum.
— As fi fost mai entuziasmata de venirea apocalipsei decat a ta, mormaie asezandu-si capul in maini. Dar si tu tot un fel de iad pe pamant esti, deci ma multumesc cu bugetul redus de care am parte. Ce vrei?
— Mi-ai scris, iti amintesti? zambesc in timp ce imi cobor picioarele pe covorul negru, sprijinindu-ma de speteaza canapelei, luand o gura din limonada rece.
— Da, un mesaj, text, la care puteai sa raspunzi fara sa ma onorezi cu prezenta ta, pufneste incrucisandu-si bratele nervoasa. Iar aia este limonada lui Skyler, i-am pregatit-o dimineata.
— Oh, stai linistita, sunt sigur ca nu se va supara, ranjesc mandru dand tot paharul pe gat. Si ceva imi spune ca pot lua si la pachet, nu cred ca va veni prea curand inapoi.
Nu, nu am de gand sa ii spun nici ei despre ce s-a intamplat intre mine si prietena ei. Nu ca nu mi-ar placea sa o trag putin de limba in legatura cu mai multe detalii despre ea, insa nu este in avantajul meu sa stiu si mai multe lucruri pe care ea a refuzat sa mi le spuna. Are dreptate, stiu atat cat trebuie sa stiu despre ea, si nu am nevoie de mai mult. Nu stiu de ce dintr-un anumit motiv oamenii incearca sa mi-o bage pe gat atat, de parca as putea sa simt vreun sentiment fata de ea. Oamenii vin si pleaca, iar ea nu este vreo exceptie.
Alma isi incruciseaza bratele la piept privindu-ma la fel de rede cum ma priveste de trei ani incoace. De parca i-as fi spus ca nu este nemuritoare si i-as fi spulberat toate visurile. De parca i-am facut cine stie ce. Ura ei la adresa mea o priveste, ea pentru mine nu exista si nu mai exista din clipa in care m-a tradat si m-a aruncat la gunoi ca pe ultima carpa, dupa ce am avut grija de ea.
— Ce stii despre ea, Issac? se da batuta privindu-si degetele din poala.
— E acasa, Alma, oftez lasandu-mi capul sa cada intre umeri, urasc sa vad oamenii cedand asa de usor doar de dragul altor oameni de parca ar merita toata grija asta. E bine, continui, nu am apucat sa schimb prea multe vorbe cu ea, insa a spus ca o sa se intoarca inainte de cursuri.
— De ce? isi ridica capul ca arsa privindu-ma socata, de parca as fi vorbit in alta limba.
— Nu ma intreba asta, pufnesc amuzat lasandu-ma pe spate relaxandu-ma. Nu am pus prea multe intrebari despre chestii ce nu ma interesau. Am vrut sa ma intorc cat mai-...
— De ce a vorbit cu tine, vreau sa spun, face o pauza fixand un punct in jos privind in gol, nu ii sta in fire sa vorbeasca cu straini, cu baieti, cu oricine, si mai ales cu tine care doar v-ati certat de cand v-ati cunoscut.
— Mai pe scurt Alma, bat de doua ori din degete pentru a ii atrage atentia asupra mea fiind complet derutat de vorbele ei.
— Skyler este o fire foarte introvertita, nu socializeaza mult si nici nu ii place sa fie in centru atentiei, iar tu pare ca ai pus-o foarte mult in centru atentiei tale. Chestia asta pare ca o copleseste din moment ce iti permite sa te apropii de ea.
— Aberezi, pufnesc, si baietilor le permite asta, dau din umeri amintindu-mi de apropierea dintre ea, Derek si Tom din seara in care am cunoscut-o.
— Da, exact asta e problema, costata si pot clar sa simt scarbirea si dezgustul din vocea ei. Voua va permite sa va apropiati iar lui Jack si Mikel abia-...
— Destul, ridic mana oprind-o in clipa in care numele lui imi perturba auzul si ma ridic de pe canapea luandu-mi telefonul si si cheile si pornind catre lift. Nu il ridica de parca ar fi un erou pentru ea.
— A fost de o mie de ori mai bun decat vei putea tu sa fi, mormaie crezand ca nu o aud insa ma opresc in fata usilor si o privesc peste umar.
— Nu vreau sa fiu! marai iritat. Nu vreau sa fiu bun pentru ea, nu vreau sa fiu un erou pentru ea. Nu pot sa o salvez de nimic!
Nici macar de mine...
— Atunci las-o in pace!
— Cu placere, insa data viitoare cand aveti probleme, invatati sa vi le rezolvati. Nu sunt un erou in povestea asta.
Cu mila si cu iubirea asta absurda o sa mor de foame, daca merg dupa gandirea si principiile lor. Nu imi pasa ca imi cere Alma sau oricine altcineva sa ma indepartez de Sky, nu imi pasa ca Mikel ar fi fost — ceva imposibil dupa parerea mea — mai bun decat mine. O sa patrez distanta de ea pentru ca lucrurile se complica si pentru ca nu are nicio indatorire fata de nici unul dintre noi sa treaca prin mai multa durere decat a trecut deja. Atat timp cat acum are o viata linistita si fericita dupa greutatile prin care a trecut, atunci sa ramana acolo.
Ma lipesc de perete privind cu coada ochiului orasul sub razele apusului cum imbratiseaza orasul. Ma uit scurt in sus catre numarul etafelor care descreste. Scot telefonul si deschid intr-un final mesajele tatei. Ma incrunt citind tentativa sa de invitatie la cina in seara asta. Numai asta nu voiam eu acum, o cina cu familia lui, de parca as face parte din ea. Ii urasc teatrul asta ieftin atat de tare.
Usile se deschid larg si ies in viteza ignorand strigatele batranului de la receptie. O sa trec alta data pe la el pentru ca discuta mai detaliat. Oare mai are grija de mica lui pustlama? Asta ar fi un motiv bun pentru o vizita. Ies din cladire si incalec repede motorul dupa ce arunc o scurta privire asupra ceasului. Plec rapid incercand sa imi deconectez mintea de la tot ce m-ar putea distrage, pregatindu-ma emotional pentru ce avea sa ma astepte acasa. In mai putin de o ora ar trebui sa fiu la masa, alaturi de tatal, sotia si fiul lui. Este ceva ce imi provoaca o sila inimaginabila, insa este si o veste fantastica sa vad din nou acesti minunati actori cum isi joaca fiecare rolul de om minunat.
Incetinesc cand intru pe domeniul casei care ar trebui sa fie numita castel sau chiar palat. Oare o sa ia casa asta si toti banii cu el in mormant? Ar fi bine, mereu cand vin aici ma apuca greata si dezgustul. Am parte de sire lungi de amintiri neplacute din aceasta casa, amintiri ce nici acum nu au reusit sa imi dea pace. Am mers pana la garaj unde am ramas surprins sa il gasesc pe Miles rezemat de portbagajul toyotei primite cadou de la tati.
— Ce surpriza...
— Da... as putea spune la fel, continui privindu-l cu mainile in buzunare si spatele drept.
Nici unul nu aveam ceva personal cu celalat. Bine, nimic atat de grav cat sa nu ne permita sa fim totusi oameni intre patru pereti. Nu e chiar vina lui ca a nimerit ca progenitura a acelor oameni, insa ce se naste din pisica soareci manaca iar eu nu ma pot increde in Miles cum nu o pot face nici in Roger si Victoria.
— Te pregatesti cumva sa pleci si sa ii tragi clapa dineului tatei, draga fratioare? il iau peste picior ranjind draceste in timp ce trec pe langa el catre curtea din fata.
— De parca tu nu ai vrea sa faci acelasi lucru in locul meu, rasul sau malitios si lipsit de emotie inca ma cutremura cand realizez cat de mult a reusit sa ma copieze.
— Ihm, odata la, incep cand ma prinde din urma si isi aseaza un brat dupa umerii mei observand ca pana si la inaltime m-a ajuns, cat timp ati fost voi plecati?
— Patru ani, ma informeaza retragandu-si bratul rapid.
— Odata la patru ani ai ocazia sa il vezi pe Roger in propria casa luand cina asa ca profit si eu cat pot de mica lui piesa de teatru, dau din umeri facandu-i cu ochiul
Apuc ambele manere ale usilor si le deschid impingandu-le in laterale. Privesc in imensul living cum menajerele si bucataresele se invart de zor incercand sa le multumeasca mofturile celor doi soti. Toata lumea se opreste insa cand imi observa prezenta in casa, pasind apasat si plictisit prin living pana in capatul acestuia, deschizand usile de sticla ce duc catre curtea din spate.
— D-domnule T-Torrens, una dintre femeile ce se ocupau de curatenia casei ma opreste din drum fortandu-ma sa ii arunc o privire peste umar. Cina este gata in douazeci de minute, tatal dumneavoastra doreste sa discutati pana cand aceasta va incepe.
— Asta vrea nu-i asa? rad scurt intorcandu-ma din drum catre una dintre cele doua scari ce duc la etaj catre biroul tatei. Daca vrei sa fugi Miles, asta e sansa ta, strig amuzat cand ajung la al doilea nicel al casei privindu-l de sus cum sta pironit in mijlocul livingului privindu-ma la randu-l sau.
— De ce as fugi? Distractia abia incepe, rade scuturand din cap vazandu-si de drum.
Sarpe.
Imi misc lenes picioarele catre capatul coridorului aruncand scurte priviri catre peretii albi imaculati si tablourile atarnate strategic. Inca ma mir ca apar in cateva dintre ele, ma asteptam ca Vic sa le inlocuiasca cu diverse ilustratii din vacantele ei exotice. Continui sa merg pana ajung in fata unei usi crem, din capatul holului, unde se afla biroul tatalui meu.
Intru fara sa mai bat la usa semnandu-mi tot odata sentinta la o ora pierduta de morale si palavrageli fara sens. In fata mea rasare, in mijlocul camerei decorate in nuante reci de maro si negru, biroul din stejar bine lacuit, iar la acesta, semnand diverse hartii, dragul meu tata. Isi ridica privirea si ma priveste pret de cateva secunde apoi se intoarce la treaba sa facandu-mi semn scurt cu degetul sa iau un loc pe unul dintre fotoliile din fata sa. EI bine, cred ca asta a fost cea mai lunga si buna discutie a noastra.
— Ai macar vreo idee de motivul pentru care esti aici? vocea lui groasa, impunatoare, tuna in intreaga camera provocandu-mi zambetul psihopat din nou.
— Nici cea mai mica idee, insa sunt convins ca vei fi foarte fericit sa imi spui, am o cina la care trebuie sa iau parte.
Ma doare undeva de cina lui, si ma doare undeva de motivul pentru care m-a chemat. Vreau sa terminam cat mai repede pentru a ma putea duce in port. Acolo e adevarata mea afacere de care trebuie sa ma ocup in seara asta, altfel risc sa pierd multe. Semneaza o ultima hartie inainte sa puna stiloul sau unicat si scump inapoi in cutia sa, apoi sa se ridice si sa isi indese mainile in buzunarele pantalonilor negri din stofa si sa se plimbe prin camera privindu-ma.
— Ne-am inteles ca vei deveni mai responsabil in legatura cu viitorul tau si al firmei, si ca vei avea grija sa nu strici totul in fata asociatilor.
— Nu, tu cu tine ati ajuns la intelegerea asta, eu nu am spus niciodata asa ceva. Nu imi baga cuvinte in gura Roger, nu iti sta in fire, de obicei tu bagi alte chestii pe gat oamenilor, rad infundat cand ii aud maraitul nervos din spatele meu.
— Issac, ofteaza teatral venind in fata mea si sprijinindu-se cu mainile de mobilierul inchis la culoare privindu-ma fix in ochi.
— Da? Vrei sa imi spui ceva interesant sau sa imi scoti ochii cu faptul ca am lipsit la cateva intalniri ale firmei pentru ca am fost plecat? pufnesc deja plictisit si gata sa plec la treburile mele.
— Issac, eu am nevoie de un om demn care sa imi conduca firma si sa duca mai departe renumele acesteia, tu ai nevoie de un tata puternic care sa iti ofere cea mai buna viata.
Ce constatare de doi bani domnule Torrens.
— Ei bine, cred ca amandoi vom fi dezamagiti.
Destul, mi s-a acrit deja de toata cina lui de doi bani, am lucruri mai bune de facut. Ma ridic de pe fotoiul fara sa il privesc si ma indrept cu pasi mari si apasati catre usa. Deschid usa ignorand strigatele lui nervoase si ma indrept catre parter. Il aud in urma mea cum se misca rapid insa prea incet ca sa ma prinda din urma. Incep sa cobor scarile privind catre cei doi deja asezati la masa in asteptarea mea si a tatei. Ma opresc in mijlocul salii privind la etaj, in ochii verzi si reci ai tatei care nu exprima nimic decat dezamagire. De parca am vazut altceva toata viata.
— Imi pare rau draga familie, nu ma pot alatura voua la aceasta cina minunata, zambesc fortat catre sotia lui care imi arata zambetul ei alb. Nici la alta si probabil nici la altele, pufnesc amuzat iesind din casa si trantind usa in urma mea.
Merg cu pasi rapizi si apasati catre garaj traversand mica alee ce ma duce acolo. Apas pe buton ridicand usa neagra, de tip rulou. Intru vijelios cand aseasca se ridica si insfac din cuierul de chei pe cea a masinii mele. Merg rapid si urc plecand cu viteza din casa asta nenorocita. A incercat sa ma traga in capcana asta cu cine doar pentru a o baga din nou pe Victoria in casa, iar faza din birou, a doar un pretext pentru a imi amintii din nou cat de multa nevoie am de el. Nu am. Nu am nevoie de nimeni.
Conduc cu viteza facand slarum printre masini mult mai atent decat cu motorul. Aici nu ma pot mula pe sosea, masina nu imi permite flexibilitatea pe care mi-o permite bijuteria mea. Ajung intr-un final in celalalt capat al orasului, in port, si observ deja cum toata lumea ma asteapta. Pe mine si cei trei care stau undeva mai feriti de oaspetii nostrii. Parchez masina langa a lui Derek si cobor mergand la ea si deschizand portiera din spate sub atenta privire a prietenilor mei. Insfac cu mana mantia neagra si imi invalui intreg corpul, asezandu-mi gluga pe cap si valul pe nas si gura. Acum suntem toti patru in adevarata noastra forma, asa cum ne place noua sa fim. Invincibili.
Imi misc mana in exterior faca partea din dreapta sa zboare putin intr-o parte datorita curentului. Ies de dupa masina alaturi de ei si ne indreptam cu pasi relaxati catre oaspetii ce au batut atat drum pana aici pentru a realiza ca noi nu avem timp de discutii, ne place mai mult actiunea.
— Sa mergem inceapa distractia, baieti.
.