Dragii mei cititori,
Având în vedere că mai am câteva capitole (nu multe) până când mă voi întoarce la Alice ( :'( ) mi-am zis că nu strică să vă răsfăț puțin. V-am făcut un capitol special cu Jason și Bella ca să înțelegeți mai bine ceea ce este între ei pentru că sunt sigură că de la capitolul anterior v-am lăsat în ceață. Nu este un capitol ca cele obijnuite, este un capitol puţin mai scurt dar care cred că este mai încărcat afectiv.
Ține-ți-vă bine și încărcați-vă bateriile pentru că acușica intrăm în viața lui Alice și, la fel ca și mie, vă va lipsi familia Clark.... asta dacă nu vă iau prin surpindere cu câte un capitol :D
Bella aprinse ultima lumânare din livingul spaţios al familiei Clark. Olivia, vrăjitoarea haitei, era prezentă şi o aprobă în tăcere în timp ce ochii ei urmăreau atenţi fiecare mişcare atât a ei cât şi a lui Ben. Acum când Bella avea o experiență în lumea supranaturală și cunoștea efectele pe care le pot aduce vrăjile înțelegea mai bine comportamentul Oliviei. Știa că vrăjitoarea fusese obligată să folosească magia neagră când o introduse în haită dar mai știa și că o făcuse și înainte, instinctul ei de vârcolac îi spunea acest lucru. Din ceea ce văzuse până în prezent și reuși să deslușească își făcuse o idee despre pedeapsa pe care vrăjitoarea o ispășea pentru că folosise magia neagră. Nimic din ceea ce poate face o vrajă nu vine pe gratis iar plata Oliviei consta în dragostea pe care o simțea față de Ben deși știa că îi este imposibil să fie cu el. Nu doar că Ben era căsătorit dar avea și o familie și copii iar soţia lui ar distruge-o.
- Acum mai avem nevoie doar de pentagramă, spuse Olivia zâmbitoare.
Vrăjitoarea era îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă dar aranjată cu iscusință. Fusese invitată în casa bărbatului la care ținea iar ea nu putea să rămână doar o simplă prezență.
- Unde vrei să o facem? întrebă Ben.
Olivia râse asemenea unei școlărițe și își ascunse chipul. Ben o privi ciudat pentru ca o secundă mai târziu să înțeleagă motivul pentru care vrăjitoarea se hizilea. Vorbele sale puteau avea și un sens serios dar și unul pervers în același timp. Camy, care rămase în pragul ușii își mută privirea de la Ben la Olivia și ridică o sprânceană. Nu avea de gând să își lase soțul singur cu ea nici dacă rămâneau cu Bella. Vrăjitoarea putea să facă o vrajă sau să îi ceară ceva ca mai apoi să poată rămâne singură cu Ben. Era geloasă pe vrăjitoare dar își păstră poziția rigidă.
- Pentagrama o facem în mijlocul camerei? întrebă Ben din nou.
- Sigur că da, dragul meu.
Camy mârâi zgomotos. Apelativul folosit de vrăjitoare o deranja și își dorise ca soțul ei să vadă acest lucru, îl avertizase, iar la fel era şi în cazul vrăjitoarei, o avertizase să stea departe de bărbatul ei.
Bella simți tensiunea din cameră și încercă să se strecoare afară din triunghiul care începuse să se formeze. Trecu pe lângă Olivia și Ben iar când dădu să treacă pe lângă Camy aceasta o opri.
- Unde mergi?
- Vreau să văd ce face Jason. Nu a mai vorbit de ieri și a stat tot singur.
Camy dădu din cap.
- Adu-l și pe el aici. Sunt sigură că are întrebări pentru Caden.
Bella plecă spre cameră pe care ea și soțul ei o împărțeau. Se îndoia că Jason avea întrebări pentru Caden.
**********
Jason stătea aplecat pe cadrul geamului și privea cum soarele apunea tot mai mult dincolo de copacii mari și puternici ai pădurii ce înconjura casa. Gândurile sale întortocheate și confuze îl duceau dintr-o parte în alta fără a se opri într-un loc.
Acum când Caden avea să revină printre ei, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, gândurile sale și gelozia ce îl încercase pe durata a celor doi ani reveniră neoprite. Se întreba dacă iubita lui soție îl va părăsi și se va arunca în brațele bărbatului care, după părerea lui, îi făcuse mai mult rău decât bine. Caden o răpise, o sechestrase timp de doi ani într-un loc în care fusese văduvită de lumina și căldura soarelui, fusese ferită de blândețea și mângâierea vântului și i se interzise să vadă frumusețea stelelor de pe cer din timpul nopții. Iar acum după ce suferise chinuitoarele ritualuri de eliberare ea nu mai putea avea un somn liniștit de care să se bucure, liniștea ei fusese distrusă, spulberată. Se întreba cu strângere de inimă dacă neliniștea ei era de natură psihologică, dacă pierderea lui Caden o afectase atât de puternic încât ajunse să nu mai doarmă nopțile. Dar întrebarea lui era nefondată. Își petrecuseră o lună întreagă numai în răsfăț și plăcere fără nici un pic de neliniște sau supărare. Dispariția lui Alice să fi declanșat totul? Să fi fost vestea picătura care a umplut paharul și a pornit acel defect psihologic? Era imposibil, prima viziune, prima comunicare cu Caden prin imagini se petrecuse în vacanță, nu când veniseră acasă. Dar dacă ceea ce s-a întâmplat în vacanță nu a fost decât un efect întârziat? Dacă ea se gândise încontinuu la Caden în ciuda faptului că ea era cu el și o făcuse atât de intens încât generase acea legătură cu hibridul? Dacă ea nu îl mai iubea? Dacă Bella își dorea cu atâta ardoare să revină Caden în viaţa ei încât pur și simplu dispărea iubirea pe care i-o purta lui Jason sau i-a purtat-o? Dacă ea nu îl iubise niciodată? Dacă acel "da" a fost spus din teama de a rămâne singură? Dacă în spatele căsătoriei lor era un cu totul alt motiv, unul mult mai întunecat și mai devastator decât se aștepta? Ce va face el în seara asta când Caden va fi prezent în viețile lor după o perioadă de timp iar Bella i se va arunca în brațe? Dacă ea va plânge pe umărul lui îmbrățișându-l și nevrând să îi dea drumul cum va mai putea el să își refacă inima din micile bucățele în care va fi sfărâmată? Va mai fi la fel viața lor după cele ce se vor petrece în seara asta? Bella îl va mai putea iubi? Îl mai iubește sau pur și simplu se va îndrăgosti de Caden, băiatul rău care în loc să îi ofere dragoste o ținuse ca într-o colivie? Fetele sunt atrase de băieții răi, el fusese un băiat rău dar se schimbase, devenise bun și învățase să iubească doar pentru ea. Caden nu se schimbase, rămase același dar el făcuse ceva ce Jason nu izbutise. Câștigase inima Bellei deși ea aparținuse unui alt bărbat. În acea seară în care Tamir fusese înfrânt iar Caden murise, nu contase că Jason o salvase pe Bella și ajutase la înfrângerea vampirului. Contase că acel "cineva" își sacrificase viața și tot ceea ce avusese mai scump pentru siguranța ei. O cunoștea pe Bella și știa simpatia, mila, pe care ea o avea pentru pierzători. Poate că Jason riscase totul și câștigase dar Caden riscase totul și pierduse iar acest lucru o atrase.
În timp ce gândurile lui îi tăiau tot mai adânc inima, bucăți mici din aceasta se desprindeau încetul cu încetul.
Simți cum două brațe îl înconjoară de la spate iar un trup mai firav ca al său se lipește de spatele gol. Inima lui recunoscu prezența și începuse să bată mult mai repede de fericirea nebună de a fi lângă persoana la care ținea. În ciuda gândurilor triste și distrugătoare pe care le avuse câteva bucăți din inima sa se reașezaseră la locul lor.
- Ce e cu tine, uriașule? îl întrebă Bella.
Jason zâmbi trist și se bucură că nu ii putea vedea chipul. Jumătate din el era trist și încă se gândea la Caden și Bella pe când cealaltă jumătate rămasă se bucura de dovada de afecțiune pe care o primea. Nu îi răspunse dar în schimb își înconjură trupul peste brațele ei catifelate încercând să îi arate că şi el o iubeşte. Când o pereche de buze moi și dulci îi atinseseră omoplatul simți cum un curent electric îi străbate întreg corpul.
- Jason... Ce te supără? mai încerca ea.
Jason nu îi răspunse, se întoarse la gândurile lui şi la starea pe care o avuse. Se sprijini din nou de cadrul geamului și ignoră prezența ei. Jumătatea din el care rămase cuplată la gândurile Bella-Caden câștigase iar el își dori să rămână singur.
Dorința lui se îndeplini iar câteva secunde mai târziu se trezi la fel de singur ca și înainte. Se așeză mai bine pe cadrul geamului și privi apusul soarelui ascultându-și respirația tristă și monotonă.
În timp ce gândurile sale începuseră să circule cu aceeași viteză uluitoare și incredibilă se întâmplă ceea ce nu se așteptase. Dintr-o dată simți podeaua sub spatele său iar o greutate necunoscută îl apăsa pe piept. Clipi speriat și luat prin surprindere de silueta ce stătea peste el.
- Ce te-a apucat? întrebă el fata de pe trupul său.
Bella se ridică până ajunse să stea pe abdomenul tare ca și pe un scaun. Dintr-o mișcare îi dădu o palmă bărbatului pe care stătra suficient de tare încât îi întoarse capul.
Jason o privi uimit de ceea ce îi făcuse şi se enervă. Gestul nu părea să aparțină Bellei, semăna mai mult a ceva ce Camy ar fi făcut. Când o privi văzu că ea are lacrimi în ochii iar focul din interiorul lui se mai linişti. Începea să nu o mai înțeleagă pe femeia cu care se căsătorise.
- Ce te-a apucat pe tine?! se răsti ea. De când a început faza cu viziunile și cu Caden te comporți ciudat. Ești foarte rece și nu mă mai iubești ca și înainte iar acum de când ai aflat că vom vorbi cu el te-ai retras în cameră ca un copil speriat! Ce te-a apucat?
Jason clipi surprins. Nu sesizase ceea ce făcuse în tot acest timp dar mai ales nu sesizase că devenise rece, tocmai el care crezuse mereu că va fi cald și iubitor.
- Sunt conștientă că nu îți place de el și că ești gelos fără un motiv întemeiat dar asta nu înseamnă că trebuie să îmi dai cu piciorul, să mă gonești!
Jason își mută privirea din ochii Bellei în tavan. Gestul său îi spuse Bellei că nimerise miezul problemei.
- În primul rând nu ai de ce să fi gelos pentru că eu sunt aici cu tine iar el este acolo. Dacă tu consideri că între tine şi el era o competiţie consideră-te câştigător.
Bella ridică şi îi arătă inelul frumos de argint lucrat manual.
- Îl vezi? Asta e dovada că tu eşti "câştigătorul" competiţiei tale stupide. În al doilea rând pe tine te iubesc iar tu ar trebuii să știi asta, nu să te comporți ca și cum nimeni nu te vrea şi să te izolezi.
Bella îşi lipi palma de obrazul pe care îl lovise cu câteva momente în urmă.
- Palma ai meritat-o pentru că m-ai izgonit deşi am jurat că vom fi pe veci unul lângă celălalt.
Jason se mișcă sub ea și o făcu să cadă înainte. Se roti și se învârti și reuși să ajungă deasupra ei. Cu o mână o imobiliză iar cu cealaltă îi prinse bărbia între degete.
- Nu mă comport ca și cum nimeni nu mă vrea, mă comport așa pentru că tu ești mult prea fericită că îl revezi și că vei vorbi cu el deși tot ceea ce îţi arată sunt câteva imagini.
Bella oftă. Până acum își urmase instinctul de vârcolac, instinct care o ducea mereu pe drumul cel bun și mai sigur, dar acum rămase singură. Instinctul ei tăcea iar ea era prinsă sub trupul lui.
- Normal că sunt fericită că vorbesc cu el!
Jason își mări ochii de uimire iar Bella putea să vadă gelozia din ochii lui. Era sigură că dacă el ar fi fost acolo l-ar fi ucis de îndată.
- El este speranța noastră de a o găsi pe Alice.
- Asta nu explică nimic. Erai la fel de fericită și în luna de miere după ce ai aflat că imaginile sunt de la el.
Bella râse.
- Ți-am spus tot ceea ce am trăit în acei doi ani dar sunt multe întrebări pe care vreau de multă vreme să i le spun. Vreau... vreau răspunsuri și mai ales o vreau pe Alice acasă. Astea sunt singurele motive pentru care vreau să vorbesc cu el, nu există nimic ascuns.
- L-ai sărutat...
- Era pe moarte iar aceea era singura lui dorință. Dacă tu ai fi pe moarte și mi-ai cere să... îți dau ceva ți-aș da.
- Nu există nici un alt motiv ascuns pentru care l-ai sărutat?
- Nu. Eu pe tine te iubeam și te iubesc şi acum. Credeam că ai înţeles.
Jason zâmbi și își uni buzele cu ale fetei de sub el. Acum era mai fericit, mai sigur pe sentimentele pe care Bella le avea pentru el. Acum știa că soția lui nu avusese nici un sentiment pentru Caden și că doar el era cel care îi stăpânea inima. Micuţa inimă crăpată din interiorul lui Jason se refăcu până ajunse la minunata perfecţiune din timpul ceremoniei de cununie.