April.
Îmi trec degetele peste cicatricea de pe gât, de-a lungul lungimi sale, fac asta când sunt agitată. Poți face asta April! Porțile sunt deschise şi sute de copii trec pe lângă mine. Unii îşi îmbrățişează, cel mai probabil, prieteni, alți îşi i-au rămas bun de la familie, care i-a însoțit până aici. Întotdeauna mi-a plăcut când mama venea cu mine ori de câte ori ne mutam. Şi ne mutam des. A murit acum două săptămâni şi au urmat nişte zile oribile.
Înainte să moară cu o săptămână, mi-a dat un număr la care să sun. Trebuia să zic doar numele ei şi persoana apelată ştia despre ce e vorba. I-am auzit când se certau. Ea îi spunea că trebuie să continue misiunea ei, iar el nu voia. Trebuia să fiu protejată, după spusele ei eram specială, habar nu am ce înseamnă asta. Până la urmă bărbatul, care se pare că era soțul mamei, a acceptat. În discuția lor a adus vorba şi de boala ei, se pare că avea cancer. Ştia de ceva timp iar mie nu mi-a spus nimic. Ne-am certat urât de tot, în noaptea aia a plouat cu reproşuri şi secrete au ieşit la iveală. Se pare că mama nu era mama mea, ea m-a crescut şi mereu v-a fi mama mea.. O săptămână mai târziu m-am trezit la spital, casa noastră fuses incendiată, iar ea a murit încercând să mă scoată pe mine afară. Bărbatul a acceptat tutela mea, iar acum eram fiica lui în acte.
Aurelio, soferul vine în lângă mine.
-Haide puştoaico. Dă lumea pe spate! I-am zâmbit. Omul ăsta de când m-a cunoscut, a încercat mereu să mă înveselească. Pot spune că în zilele astea mi-a devenit prieten bun.
-Mulțumesc pentru tot! Îl îmbrățişez. Îmi pun ghiozdanul pe umăr, apuc micul geamantan şi pornesc pe alea pietruită. Scot mica hartă din buzunarul geci de piele şi arunc o privire. Habar nu am unde trebuie să merg, pe harta spune că sunt în curtea principală şi tre să merg drept în față, dar în fața mea nu e nimic. Ce doamne iartă-mă fac greşit? Mă mai învârt puțin cu ochii în hartă, când mă lovesc de cineva.
-Scuze..spunem amândoi în acelaşi timp. Arunc o privire asupra lui. Poartă o pereche de blugi, tricou alb şi o geacă de piele maro. Părul lui roşcat era în toate direcțiile, ochi căprui îmi cerceta chipul apoi un zâmbet apăru pe chipul lui. Ce îmi atrage atenția, sunt micile unflături de sub glugă.
-Eşti foarte pierdută boboaco. Mă analizează scurt.
-Cam aşa ceva.
-Sala mare e întra colo, îmi arată în spatele meu, urci scările şi prima la dreapta. Cineva mă apucă de mână.
-M-a sunat tatăl dumneavoastră, tânără domnişoară. Aurelio îşi face apariția lângă mine. Cu permisiunea dumitale Tom.
-Aurelio. Băiatul dă din cap şi pleacă. Oftez.
-Edward e aici?
-Da. Te aşteaptă în biroul directoarei cu cei 3 fii ai săi. Grozav.
-Mersi. Îşi făcu drum printre studenți şi porni spre sala mare, apoi urcă scările şi făcu prima la dreapta. Stătu câteva secunde apoi batu în uşă. O voce de femeie îi spuse să intru. Apasă pe clanță şi intră în încăpere. Directoarea, presupusă, o femeie înaltă şi subțirică, îi facu semn să i-a loc.
-Știi de ce te afli aici? Dau din cap că nu. Eşti aici pentru a te ajuta să îți controlezi puterile..stricate. Spune stricate mai mult în scârbă. Cineva oftează.
-Are doar 18 ani Mary! Edward se răsteşte la ea apăsat.
-Asta nu a împiedicat-o să dea foc casei şi lui Marilu! Izbucneşte ea. Oamenii au murit din cauza ei, nevinovații chiar.
-Nu a fost vina ei. Focul a pornit de la o lumânare. În plus avea doar 4 ani, nu era pregătită.
-Sigur. Continuă să te minți singur. Toți ştim că de la ea a pornit focul!
Tresar şi strâng pumni cât pot de tare. Nu ştiu ce s-a întâmplat în noaptea aia. Am vagi amintiri cu mine pierdându-mi controlul, se pare. Focul a izbugnit pur şi simplu. Eram epuizată psihic şi fizic, eram furioasă pe ea, pentru că mi-a şters memoria şi mi-a ascuns ce sunt de fapt. A ales să mă mintă în față, iar faptul că ea era bolnavă a fost picătura care a umplut paharul. M-am trezit la spital cu o arsură urâtă pe mână, apoi am fost contactată de Aurelio.
-De asta am adus-o aici! Vocea lui Edward mă scoate din gândurile mele. Nu spuneai tu că şcoala ta e cea mai bună în domeniul ăsta? Ajuți tineri magicieni să îşi controlez puterile şi să învețe cum să le folosească. Asta vreau şi pentru April. Marilu i-a şters memoria, nu şi abilitățile, are nevoie de un impuls. Şi în plus, băieți mei vor fi aici pentru ea. Acesta stă în fața mea şi se uită la băieți, care stau unul lângă altul în spatele meu. Nu spun niciunul nimic. Simți cum toate privirile erau pe ea şi se făcu mică în scaun, înfigându-şi unghiile în genunchi. Se simțea ca un animăluț abandonat, care nu era dorit.
-Nu conta pe mine. O voce răguşită sparge tăcerea, apoi altul vorbeşte.
-Nici pe mine. Aceştia pleacă trântind uşa în urma lor. Edward oftează.
-Derek?
-Îmi pare rău tata, eu doar urmez regulile lor. Mi-a părut bine. Îmi ciufuleşte părul şi dispare şi el. Edward oftează din nou şi se scarpină la ochii.
-Imi pare rău. O să vorbesc cu ei şi..
-E în regulă. Acum ce urmează? Directoarea îmi înmânează o hârtie.
-Aici ai orarul şi cursurile la care te-am înscris. Vei trece pe la orele novicilor, apoi vedem cum te descurci şi avansăm. Ai acolo nr camerei şi numele colegelor, te-am pus în cameră cu cea mai bună elevă a mea. Poți învăța multe de la ea. Ai programul şi câteva reguli. Asta e tot dacă nu ai întrebări. I-au hârtia apoi mă ridic.
-Dacă nu poți face asta, sunt la un telefon distanță. Edward mă îmbrățişează apoi se retrage.
-Mă descurc. Îmi i-au lucrurile şi ies din birou. Îmi i-a ceva să găsesc camera dar am găsit-o într-un final. Îmi arunc ghiozdanul pe pat odată cu mine. Ar merge să trag un pui de somn, mă dor toate, dar telefonul îmi vibrează. Poza Valentinei îmi apare pe ecran.
"-Cum e locul? Frumos? Se poartă frumos cu tine? Sunt băieți frumoşi? Dacă se i-a cineva de tine, spune-mi şi le crăp capul!" Râd. Fata asta e destul de apropiată,îmi e drag de ea. Las telefonul pe măsuța de lângă pat, Îmi las geaca pe marginea patului şi merg la baie. Mă spăl pe mâini şi pe față. O stare de greață şi un miros de câine ud îmi invadează simțurile. Mă şterg pe mâini şi ies din baie, uşa camerei se trânteşte cu putere şi cineva intră pe ea.
-Ce dracu..asta e tot ce apuc să spun. Mă prinde de gât şi mă înpinge cu putere în perete, acum sunt captivă între perete şi trupul lui.
-De unde dracu ai apărut? Observ că e vizibil nervos.
-Pot spune la fel despre tine. Îl împing dar nu se clinteşte deloc. Mă prinde de mână şi îşi înfige unghiile în carnea mea.
-Să îți fie clar, nu te acomoda. O să pleci la fel de repede cum ai venit. Poate pe tata ai reuşit să îl păcăleşti, dar cu mine nu îți merge. Pregăteşte-te, surioară, pentru că o să îți fac şederea aici un calvar.
-Nu mi-e frică de tine. Şuier şi îl văd că e surprins. Îmi dă drumul şi pleacă. O fată blondă intră când el iese.
-Alas... Băiatul trece nepăsător pe lângă ea iar fata se întoarce spre mine şi mă scanează scurt. Mâna ta..fuge în baie şi aduce o trusă. Scoate din ea ce are nevoie şi îmi bandajează mâna.
-Nu înțeleg..nu eşti magică? Mă uit la ea.
-Ba da.
-Atunci ar fi trebuit să te vindeci.
-E mai complicat. Alte 2 fete intră râzând.
-Abbs. Se dă o petrecere în cinstea bobocilor. Vii?
____________________________________________
Primele capitole vor fi mai scurticele şi cam atât😅, sper să vă placă 🥰! Spuneți-vă părerile, criticile şi aşa mai departe, voi răspunde tuturor <33