Xander e acea parte din mine, care nu a fost niciodată a mea.
★
În urmă cu 5 luni.
"Zac într-un colț al camerei, suspinând înfrântă, mai luând o gură din sticla de tărie, lăsând drogurile și alcoolul să-și facă efectul. Mă dădusem bătută.
"–Fă-mi o favoare, Starr?"
El mi-a cerut.
"–Orice."
Nu am ezitat să îi răspund.
"–Amintește-ți de mine atunci când te vei uita la stele!"
Pe atunci, nu știam de ce îmi cerea asta, dar l-am asigurat că o voi face. A trecut o lună de când m-a părăsit, dar mi-am amintit. Mi-am amintit de el în fiecare seară când priveam cerul înstelat. Mi-am amintit cu amar și durere, dar am continuat să le privesc, uneori, chiar și pe ascuns. Iar, spre disperarea mea, acestea într-adevăr îmi aminteau de el. De zâmbetul său ștrengar, de felul în care îmi vorbea și modul în care mă privea. Ajunsesem să urăsc stelele atât de mult, încât îmi era teamă de ele. Teamă că odată cu lăsarea serii, când acestea își făceau apariția, durerea avea să revină. Stele și dorul mă chinuiau, încât ajunsesem să-mi urăsc până și numele. Nimeni nu-mi mai spunea "Starr". Aceasta era o regulă nescrisă, pe care doar o singură persoană avea voie s-o încalce, doar că persoana aia nu mai era prin preajmă.
Nu știu cum am ajuns să mă îndrăgostesc de el. Poate a fost zâmbetul său arogant sau ochii hipnotizanți. Sau poate a fost întunericul său, care m-a ajutat să strălucesc. Dar acum, doar durerea îmi reamintește că odată, a existat un Xander Black, care mi-a dat viața peste cap și m-a făcut să mă simt ca o stea.
Îmi las capul pe spate, oftând zgomotos și scot mobilul din buzunar. Îi formez numărul. Nu era bine ce fac, nu era prima data, dar nu era nimeni aici ca să mă oprească.
–M-am blocat, Xander. Oftez, lasându-mă pe spate, privind stelele de pe acoperiș. Sunt blocată într-o lume a mea, una toxică și plină de vicii. Așa că, spune-mi, măcar îți lipsesc? Îți lipsesc când te uiți la stele? Când visezi cu ochii deschiși? Când îți urăști defectele, pe care eu le găseam perfecte? Îți lipsesc când te gândești la clipele petrecute sub așternut? Îți lipsesc când te gândești la trecut? Îți lipsesc când demonii tăi se zbat să se elibereze? Spune-mi, Xander: —Îți lipsesc?
Și brusc...n-am mai simțit nimic. Durerea încetase. Gândurile mele, mult prea asurzitoare, se opriseră. Era de parcă cădeam în gol. Nici măcar inima nu mi-o mai puteam simții. Așa se simțea moartea oare? Atât de familiară și euforică?
Singura întrebare era: —Sufletul cui avea să câștige pariul cu moartea? Al meu? Al său?"
Prezent
Această amintire îmi apare în gând. Nu murisem, spre dezamăgirea mea. Dar acum știu că nici unul dintre noi nu avea să supraviețuiască.
Privesc în gol, așteptând o explicație din partea lui Alek. Nu puteam să mă mișc. Șocul îmi acaparase corpul.
Lucy trăia. Și ceva îmi spune că ăsta era abia începutul.
–La dracu, Alek, spune ceva! Am răbufnit, ridicându-mă în picioare.
–În urmă cu câteva luni, am primit un pont despre o italiancă brunetă, care își făcea veacul prin Key Biscayne. Zeke m-a pus să verific, dar n-am găsit nimic, tipa o tulise. Ca mai apoi, câteva săptămâni mai târziu, să primesc un mesaj ca să mă întâlnesc în Long Beach cu ea. N-am vrut să merg, m-am gândit că e o capcană din partea lui Black, dar tipa susținea că are informații despre tine. Așa că m-am dus. Dios! Imaginează-ți cât de șocat am fost să aflu ca italianca era chiar Lucy!
–Cum? Ai știut că e în viață de câteva luni și totuși ai lăsat-o să se joace cu mintea mea? La dracu! Am crezut că o iau razna, Alek!
–Nu am știut ce are de gând și am avut nevoie de timp să investighez. Mi-a spus că o să stea ascunsă.
–Și tu ai crezut-o? O cunoști, doar! Îi place să creeze haos!
–Un lucru pe care îl aveți în comun.
–Deci? Ce ai aflat? Întreb, nebăgând în seamă ce a spus.
–Tatăl ei e un mafiot cunoscut în Italia.
–Atât?
–Nu am aflat atât de multe. Afurisita știe să-și acopere urmele.
–Știi unde stă?
–N-am nici o idee! Am doar un număr de telefon.
–Perfect! Dă-mi-l, e timpul ca noi două să avem o discuție.
–Nici să nu te gândești, Starr!
–Avril. E doar Avril, Alek, obișnuiește-te!
–Nu ești suficient de stabilă ca să stabilești o întâlnire cu ea. O să răbufnești în primele minute, iar ea o s-o tulească!
–Mi-a ruinat viața! Ea e motivul pentru care toate lucrurile oribile, din decursul a ultimilor trei ani, s-au întâmplat! Mi-a ruinat viața, înțelegi? Ne-a ruinat relația! L-a ruinat pe Xander! Nu am de gând să o las să scape basma curată cu asta!
–Deci aici e vorba de Xander! Se răstește printre dinți, iar geloziile sale erau ultima mea grijă.
–E vorba despre noi toți!
–Și spune-mi, cum ai de gând să o oprești, dacă tu nu te poți opri pe tine din a te ruina în continuare?
–Trebuia să-mi dau seama că ceva nu era în regulă.
–Ce-ar fi să ne iertăm reciproc prima dată?
–Tu ai avut întotdeauna încredere în mine, iar eu..
–Nu te gândi la asta. Nu te tortura, nu merită, amor!
Ba da. Meritam. Meritam să fiu torturată. Erau greșelile mele. Trebuia să am încredere în cel pe care îl iubeam, nu într-o străină. Știam. Știam că Alek nu ar fi fost capabil de o așa faptă. O parte din mine știa. De-asta i-am căutat mereu scuze și motive.
Lucy ne-a ruinat pe toți. Nu știam de ce, dar aveam de gând să aflu. Adrenalina îmi pompa în vene și am pus mâna pe telefon, știind exact ce trebuia să fac ca să mă descarc.
–O să fiu plecată pentru câteva ore, probabil până mâine dimineață.
–Unde te duci, Avril?
–Am ceva de rezolvat. Tu sună-l pe Zeke. Vreau o întâlnire cu el, dar spune-i că nici gând să vin în Miami. Dacă mă vrea înapoi, trebuie să vină în New York.
–Știi bine că nu o să facă asta. E teritoriul lui Ross!
–Ba o să vină. Pentru ce am de gând să-i ofer, o să meargă și în iad.
–Deja are sufletul tău, cielo, nu mai ai ce să-i oferi.
–Totul are un preț, el ne-a învățat asta.
–Ești sigură la ce te înhami? De data asta nu mai scapi așa ușor!
–Să fim serioși, Alek, nu am fost niciodată liberă! E ok, înțeleg, unii oameni nu mai pot fi salvați.
–Ce ai de gând să-i dai la schimb?
–De ce sa fii tu singurul cu secrete?
–Avril, el nu se mai întoarce.
–Crezi că nu știu asta, Alek? Răbufnesc, sătulă să aud lucrul ăsta. Știu. Xander Black nu se va mai întoarce niciodată. E coșmarul care mă bântuie, iar faptul că știu că asta e noua realitate cu care trebuie să trăiesc de-acum încolo, îmi distruge inima bucată cu bucată!
Xander e acea parte din mine, care nu a fost niciodată a mea.
–Cu toții am crezut că Xander va fi cel care va porni un război. Ne-am înșelat.
Dar eu cu siguranță am fost a lui.
–Ține minte, prințeso, dacă vrei să faci asta, fă pace cu orice demon ți-a mai rămas.
Vorbele lui Alek se simțeau ca un avertisment. Degeaba, era prea târziu.
–N-are rost. Îi voi ucide pe toți cei care au încercat să mă distrugă! Începând cu ea.