Daca reusea sa se ascunda in vreunul din ele, între marfuri, era salvat. La trei sute de metri mai departe, dupa cladirea unde erau masini vechi americane, cu zeci de mii de kilometri la ora si numerosi proprietari la activ.
Mai multi bisnitari care schimbau valuta inconjurara instantaneu prada izolata, fluturand prin aer ariipile si strigand tarifele. Australianul ii alunga si se indreapta in fuga spre taxiuri. Prea tarziu, insa.
Scena atrasese atentia celor trei urmaritori. Se ridica, lasand ceaiul pe masa. Inebunit, Donald Mac Millan era cat pe ce sa fie strivit de un camion plin pana la refuz cu oaeni. Cei trei pastu inaintau in sir indian, fara graba. Dupa cele cateva cladiri ce alcatuiau postul de graniceri, pana la Landicotal, primul sat pakistanez,- fieful contrabandistilor- nu mai era nici o localitate. Nimic, in afara de serpentinelor din bazalt negru si stralucitor din Pasul Khaybar, martore vesnice si mute atator infruntari sangeroase...
Donald ajunse gafaind in dreptul unui taxi care tocmai pornea si se apleaca peste geamul deschis sa vorbeasca cu soferul. Inauntru era o inghesuiala de nedescris. Pe cele doua banchete se inghesuiau ca sardelele vreo doisprezece pakistanezi. Vreo cinci se chinuiau sa se urce pe capota, agatandu-se de bare.
-Itaraf Peshawar?
Soferul nici nu se sinchisi sa-i raspunda. Taxiul se balangani. Inediat, inca patru pasageri se strecurara in portbagaj.