- Ce?!
Vocile pline de şoc şi uimire ale proaspeţilor căsătoriţi, Jason şi Bella, răsunară în întrega casă. Stăteau în livingul spaţios şi frumos al lui Ben pe canapelele crem din mijlocul camerei în formă de U. Chiar dacă în faţa lor televizorul era pornit iar o emisiune de sporturi extreme era în plină desfăşurare nimeni din încăpere nu avea dispoziţia necesară pentru a se uita la oameni care îşi riscau viaţa. Ben şi Camy le oferiseră celor doi căsătoriţi câteva clipe de răgaz înainte de a le da vestea terifiantă ca răspuns al întrebările dureroase. Când prin casă nu se auziseră ţipetele stridente de copil, gângurelile şi tentativele de cuvinte ale unui copil de zece-unsprăzece ani iar efectele ultimei luni se vedeau pe Camy de la o poştă, capete de întrebare se ridicaseră.
Acum, când cei doi aflaseră de răpirea noului membru din familia Clark, agitaţia domnea în living. Jason, plin de nervi şi foarte agitat se plimba dintr-o parte în alta a încăperii. Nu vorbea, se consuma pe interior măcinându-şi gândurile. Camy şi Ben îl priveau atenţi în timp ce Bella stătea aşezată pe canapea şi privea în pământ. Şatena nu îşi ridicase privirea din pământ de când aflase vestea teribilă.
- Opreşte-te! îi spuse Camy lui Jason. O să mă agiţi şi pe mine.
Ben, acum când era foarte atent cu stările pe care le avea Camy, o privi îngrijorat. Se temea că ar putea avea un alt moment în care şi-ar dori să se sinucidă. Bruneta îl observă cu coada ochiului şi zâmbi cu colţul buzelor fară a fi văzută.
Jason continuase să se mişte prin prin încăpere ca şi cum nu i s-ar fi cerut să se oprească. Ben, hotărât să ia atitudine se ridică brusc în picioare şi îşi opri fiul.
- Aşează-te. Acum!
Îşi folosise autoritatea de alfa iar fiul său nu avusese nici o şansă. Jason se supuse poruncii şi se reaşeză lângă proaspăta lui soţie.
- De ce nu ne-aţi spus mai devreme? întrebă Jason privindu-şi părinţii.
Camy fu prima care reacţionă. Îşi mări ochii de uimire.
- Şi să vă întoarceţi din luna de miere? Nici gând! V-aţi căsătorit, nu este ceva ce poţi face de mai mult ori în viaţă.
Ben simţi focul care începea să pună amprente pe Camy. Încercă să o liniştească prinzând-o de mână dar nu reuşi nimic prin simpla atingere. Îşi strecură mâna pe coapsa ei iar sub atingerea sa o simţi cum tresare. O strânse uşor ca mai apoi să o simtă cum se linişteşte şi zâmbi.
- Puteam amâna! protestă Jason.
- Nu puteai amâna excursia din multitudinea de insule pe care aţi fost.
- Dar...
- Aţi petrecut momente frumoase, momente de care nu a-ţi mai fi avut parte dacă planificaţi o altă lună.
- Trebuia să ne spuneţi că Alice a fost răpită! O puteam aduce înapoi până acum.
- Dacă erai aici nu rezolvai nimic. Doar ai fi pierdut vremea.
- Ba...
Bella îl oprise pe Jason dintr-un noi protest. Şatena îl prinse de braţ iar când îşi ridică privirea din pământ şi îl privi îl lăsase mut de uimire. Ochii ei nu mai erau căprui, deveniseră albi, foarte albi. Când Camy şi Ben văzuseră culoarea incredibilă din ochii ei icniră. Nu ştiau ce semnifică sau motivul pentru care ochii ei îşi schimbaseră culoarea. Intuiau că nu era nimic bun. Jason reacţionă şi o trase pe Bella într-o îmbrăţişare caldă. Îi sărută creştetul capului şi o mângâie pe spate în timp ce îi şopti cuvinte liniştitoare la ureche.
- Linişteşte-te, iubita mea. Nu eşti în nici un pericol.
Bella se prinse de braţul lui cu disperare şi îl strânse spunându-i astfel cât de teamă îi era. Începuse să tremure iar pe fruntea ei apăruseră broboade de sudoare. Respiraţia îi deveni sacadată, ca şi cum ar fi alergat kilometri întregi fără nici o încălzire.
- Linişteşte-te. Sunt aici, continuase Jason.
După mai multe încercări şatena se linişti. Respiraţia i se mai domoli iar spasmele uşoare încetară. Sub privirea lui Ben şi Camy ochii ei reveniseră la normal lăsând totul în trecut.
Când Bella se reaşeză lângă Jason pentru o poziţie mai confortabilă Camy o cercetă pe îndelete. Proaspăta soţie nu avea nici un semn pe corp care să trădeze motivul ciudatului moment. Mirosul ei nu se schimbase prea mult faţă de cel pe care îl cunoştea, acum era mai puternică, mai frumoasă, mai atrăgătoare dar nu şi mai periculoasă sau bolnavă. Nu înţelegea ceea ce tocmai se întâmplase.
Când în ochii ei nu putuseră găsi nici un răspuns o întrebă direct.
- Ce ai păţit?
Jason îşi îmbrăţişă soţia protectiv iar Bella îi mulţumi strângându-l de mână.
- Urmările luptei cu Tamir, vorbi Jason.
- După ce am plecat în luna de miere am început să mă simt ciudat. Mă durea capul, aveam spasme iar culoarea ochilor mi se schimba treptat până când a devenit aşa cum i-aţi văzut.
Bella făcu o pauză şi îşi alese cuvintele care le considera mai bune.
- Cumva, nu ştiu cum, Caden s-a agăţat de sufletul meu înainte să moară iar atunci când se întâmplă ceea ce aţi văzut mai devreme el încearcă să ia legătura cu mine.
Camy şi Ben rămăseseră şocaţi. O priveau fără a spune nimic aşteptând ca ea să continue.
- Nu pot comunica cu el, tot ceea ce văd sunt o serie de imagini în ceaţă pe care trebuie să le descifrez ca să înţeleg mesajul.
- Ce imagini ţi-a arătat?
Vocea lui Ben era sugrumată de speranţă. Dacă Caden comunica cu Bella poate îi putea ajuta să o găsească pe Alice.
- Este foarte greu să îmi dau seama pentru că tot ceea ce îmi arată este foarte în ceaţă. Cu cât sunt mai puţine imagini cu atât sunt mai înceţoşate.
- Iar astea cum au fost?
- Foarte înceţoşate, cu greu au putut distinge ceva.
- Ce imagini ai văzut? întrebă Camy.
Asemenea lui Ben şi ea era plină de speranţă. Caden, aliatul lor cu care învinseseră vampirul Tamir, le putea spune lucruri esenţiale. Chiar dacă trecuse o lună de la răpire speranţa că Alice trăia nu murise.
Bella închise ochii şi încercă să se concentreze în timp ce încercă să remoreze imaginile.
- Nu îmi amintesc ordinea dar erau doar două imagini dar repetate de foarte multe ori. Prima dată mi-a arătat... ceva ce pare a fi un răsărit. Apoi mi-a arătat o linie albă.
- Ce alte imagini ţi-a mai arătat?
- Doar astea două. Am spus.
Ben se ridicase ca şi ars de pe canapea. Acum el începuse să preia sarcina lui Jason de a se plimba prin încăpere agitat. Nu avea nici o idee ce putea face cu imaginea unui răsărit şi o linie.
- Ce... ar trebuii să însemne?! înjură el. Sunt doar două chestii fără sens, două imagini!
Camy îşi urmări cu privirea soţul care se plimbă dintr-o parte în alta a linvingului înjurând. Ea era mult mai calmă, analiza şi se gândea la cele două imagini.
- Bella, de unde ştii că cel care îţi vorbeşte este Caden şi nu o vrajă? o întrebă pe şatenă.
- Pe una dintre insule locuia o vrăjitoare, explică Jason. Când a făcut prima dată aşa m-am speriat şi am dus-o la ea. Vrăjitoarea ne-a spus ce se petrece.
Ben continuase să se plimbe în timp ce îşi mângâia bărbia stresat.
- Eşti sigură că nu ţi-a arătat altceva?
- Cum am spus totul era în ceaţă dar sunt sigură că prima imagine a fost un răsărit.
- Eşti sigură?
- O pată galbenă foarte pală care urcă pe un fundal negru.
Ben continuase să se plimbe prin cameră. După câteva ture se opri atât de brusc încât atrase atenţia asupr lui.
- Un răsărit şi o linie. Ce..... ar trebui să însemne asta?!
Camy făcu ochii mari de groază. În toţi anii de căsnicie Ben nu înjurase iar dacă o făcuse vorbele sale nu au fost atât de bogate încât să facă o călugăriţă să roşească. Se ridicase de pe canapea şi îşi opri soţul înainte de a mai scoate o "perlă".
- Ai înebunit? Aisha este la etaj. Te poate auzi!
Ben o ocoli şi îşi continuă mersul agitat prin încăpere.
- E evident că nu mă va auzi, e un om.
Ultimul cuvânt spus de Ben fusese rostit cu dispreţ. Camy sesizase acest lucru şi se simţi dezamăgită de soţul său. Indiferent cum era Aisha el nu trebuia să vorbească astfel prin casă sau să vorbească astfel despre copilul său chiar dacă era adoptat sau nu.
- Ba te va auzi dacă continui să vorbeşti atât de tare.
Ben se simţi ofensat. Când dădu să protesteze un căscat puternic îl întrerupse. Îşi mută atenţia asupra Bellei care îşi ţinea mâna la gură.
- Du-te să dormi, a-ţi călătorit mult şi sunteţi obosiţi.
Jason se ridicase de pe canapea și o ajută și pe Bella să se pună pe picioare. Şatena era amețită și se sprijini de trupul soțului ei până când acesta se hotărâ să o ridice în brațe. Trecu pe lângă cei doi vârcolaci și porniră spre vechiul dormitor al lui Jason.
-Îmi pare atât de rău că nu am putut vedea mai clar! Se plânse Bella în timp ce un alt căscat o acaparase.
-Nu e nimic. Cel puțin știm o imagine.
-Ai dreptate, dar Caden ar putea să îmi fi arătat altceva nu un răsărit.
-Sunt sigur că ai reușit să deslușești ceea ce el a vrut să spună.
-Ba nu! E un răsărit, ce ar trebui să însemne asta?
În timp ce vorbise un căscat puternic îi curmă vorbele Bellei. Zâmbise și continuase până când reuși să vorbească tot ceea ce gândea. Jason zâmbise. Soţia lui începuse să se contrazică singură din cauza oboselii ce o apăsa cu putere.
-Tot ceea ce știu acum este că ai nevoie de un somn lung și odihnitor! îi spuse el.
Jason deschise ușa camerei sale și o așeză pe patul său pe frumoasa din brațele sale. După ce se dezbrăcă de cămașa în carouri ce îl incomoda se așezase lângă ea. Cu ochii închiși și aproape plecată pe lumea viselor Bella îl îmbrățișă și se cuibări mai bine sub așternuturi.
**********
După micuța ceartă dintre Ben și Camy lucrurile reveniseră la ordinea lor obișnuită. Camy se strecurase în bucătărie și începuse să gătească cina în timp ce un milion de gânduri îi treceau prin minte. Era supărată pe Ben din cauza felului în care vorbise despre Aisha. Chiar dacă micuța de șapte ani era un om nu trebuia se spună acest lucru ca și un dispreț. Da, era om, dar era un copil. Unul care își pierduse părinții și care fusese adoptat de o familie de vârcolaci. Era diferită dar în acele momente era unul dintre singurele lucruri care o mai linișteau pe ea. Era un dintre acele momente care o făceau să mesrgă mai departe.
Ben își reîncepu activitatea pe care o făcuse toată ziua. O urmărise pe Camy și se asigurase că nu va mai avea parte de momente precum cel de dimineață în care ea aproape se sinucise. Intrase și el în bucătărie și o privea cum gătește în fața lui.Se aşezase pe un scaun şi îşi sprijini bărbia în mâini.
Cand Camy luă un cuțit pentru tăiat legume el sări ca și ars de pe scaun și o păgubi de obiectul ascuțit.
-Tai eu legumele, explică el.
Camy, încă nervoasă, îi ceru cuțitul prin simplul fapt că întinse mâna.
-Am spus că le tai eu, insistă Ben
- Eu le tai mai repede.
- Ale mele sunt mai prețioase.
Când Camy se întinse să ia cțitul Ben îl ascunse la spate şi o prinse de braţ. O trase înspre el şi o sărută pe creştet.
- Lasă-mă pe mine să le tai.
Urechile lor de vârcolaci auziseră foarte clar un țipăt urmat de o serie de sugițuri de plâns. Ben lăsase cuțitul pe blat iar Camy renunțase la orice urmă de nervozitate pentru a se îndrepta spre locul de unde provenea zgomotul. Urcaseră scările în grabă foarte mare și intrară pe ușa camerei unde micuța Aisha dormise de amiază. O găsiseră în șezut și cu un râu de lacrimi curgându-i pe față cu putere. Camy fu prima care ajunse lângă ea și o trase într-o îmbrățișare caldă. O sărută de nenumărate ori pe frunte și o mângâie pe spate încercând să calmeze criza puternică de plâns ce o cuprinse. Ben scotoci în toate locurile unde știa că se putea ascunde cineva inspirând atent aerul din jurul său. Când se convinse că nu intrase nimeni în camera copilei și o speriase se duse și el lângă cele două. Aisha o strângea cu disperare pe Camy cu mâinile ei mici și aproape că îi sfâșia tricoul ce îl avea în pumni ei micuți.
-Ce te-a speriat, puiul meu? îi vorbi Ben duios copilei ce se afla la pieptul soției sale.
Chiar dacă pe micuța față ușor ciocolatie nu mai curgeau aceleași râuri de lacrimi trupul micuț tot se afla sub efectul spasmelor care îi făceau aerul greu de inspirat.
-Ai visat urât? continuase el.
Aisha dădu cu putere din cap și își strânse și mai tare mama adoptivă în brațe.
-Ești bine acum. Orice ai fi visat nu îți va mai putea face nici un rău.
După o serie de sărutări duioase și mângâieri liniștitoare spasmele Aishei încetară. Camy încercase să se îndepărteze de copilă când crezuse că aceasta adormise la loc dar brațele ei micuțe se strânseseră cu și mai mare îndârjire în jurul ei.
-Nu mă lăsa singură! îi vorbise copila în timp ce ochii i se umplură de lacrimi.
-Vino cu mine în bucătărie cât timp gătesc cina.
Micuța Aisha se ridicase din pat și porni după ea pe hol și până în bucătărie. Ben, care fusese alături de ele în tot acest timp se așezase pe scaun și o luă pe Aisha în brațele sale. În timp ce Camy luase cuțitul de pe blat și începuse să taie legumele înțelese ce s-ar fi putut întâmpla dacă ea și-ar fi pus capăt zilelor în acea dimineață. Micuța Aisha ar fi pierdut încă o mamă iar acum ar plânge în sughițuri nu din cauza unui vis ciudat.
Liniștea se așternuse în bucătărie iar singurul zgomot produs era cel al mișcărilor agere de cuțit asupra legumelor.
-Puiule, vrei te rog să îmi aduci telefonul? întrebă Ben făptura din brațele sale.
Aisha se conformase și coborâse de pe genunchii săi. De îndată ce rămăseseră singuri Camy își privi soțul dezaprobator.
-Ai telefonul la tine.
Ben zâmbi.
-Am de tăiat niște legume.
-Ba nu, nu ai.
-Ba sigur că am. Nu te pot lăsa să faci tu toată treaba.
- Ben...
- Camy...
Camy oftă și lăsase cuțitul pe masă lângă legumele netăiate. Se dase în spate iar când Ben se apucă de tăiat legumele ea luase un alt cuțit și scoase peștele din congelator. Când Ben văzuse un alt obiect ascuțit, și foarte mare, în mâinile ei sări repede să îi smulgă cuțitul din mână.
-Ai spus că tai legumele.
-Vreau să tai eu peștele.
Camy oftă și îi dădu cuțitul pentru a tăia pește. Se duse în locul unde Ben începuse să taie legume și continuă munca lui. Ben, văzând iarăși un cuțit în mâna soției sale se oferi să reia tăiatul legumelor.
-Nu poți să le tai pe amândouă.
-Ba pot! Doar lasă-mă să le tai eu.
-O să dureze mult prea mult până când terminăm cina. Ori tai legumele ori tai peștele.
-Le tai pe amândouă.
Camy oftă.
-De ce nu mă lași să le tai eu?
Ben se strâmbă iar Camy înțelese. Se duse la el şi îi luă capul între mâinile sale
- Nu mă voi sinucide, am trecut peste.
Se întinse să ia cuţitul dar Ben se roti şi nu o lăsă.
- Dă-mi cuţitul, am nevoie de el ca să termin cina.
Ben clătinase din cap și începuse să se îndepărteze. Camy păși spre el.
-Ce, oare, trebuie să fac ca să te conving? îl întrebase ea.
O secundă mai târziu buzele ei fură prinse într-un sărut. Lăsându-și auzul de vârcolac să o atenționeze când Aisha se va întoarce ea își încolăci brațele în jurul gâtului lui și îl trase mai aproape. Se cufundase în mireasma și atingerea fină a pernuțelor catifelate până uitase de ea.
Un ropot de aplauze entuziast îi făcuse să se oprească și să se îndepărteze. Priviră amândoi roși la față spre intrarea în bucătărie unde Chad le zâmbea în timp ce îi aplauda.
-Nu credeam că voi spune asta în viața mea dar mă bucur că vă pupăciți!
Vorbele sale și zâmbetul lui îi făcuseră pe amândoi să râdă.
-Și de ce te bucuri că ne-am "pupăcit"?
Aisha intră pe lângă Chad alergând și nu se opri până nu îmbrățișă piciorul lui Ben, era prea mică ca să îi poată sări în brațe.
-Credeam că în curând va veni vestea unui divorț sau ceva asemănător.
-Dacă ar fi venit vestea ce ai fi făcut? întrebă curios Ben.
Se aplecă asupra Aishei și o luase în brațe. Cuţitul pentru tăiat legume se odihnea pe blat de unde Camy îl putea lua liniştită.
-Aș fi intrat în depresie pentru că aș fi obligat să aleg între voi.
- Dar tu? o întrebă el pe fetița din brațele lui.
-Aș fi mers la Caden.
Deci, după cum aţi putut observa am venit cu chestii noi. Deşi am spus că în partea aceasta a poveştii mă voi concentra doar pe Alice am descoperit că îmi este imposibil.
Având în vedere că părerile voastre sunt cele care pentru mine contează enrom de mult a sosit timpul să vă cer să îmi spuneţi ceea ce credeţi despre această nouă parte a poveştii. Vă dezamăgeşte firul evenimentelor? Vă aşteptaţi la alte lucruri? Vă enervează cum decurg lucrurile? Spuneţi-mi orice impresie v-am lăsat ca să ştiu dacă merg cu stângul sau cu dreptul.
În cazul în care credeţi că cele două imagini, răsăritul şi linia, înseamnă ceva vă rog nu vă sfiiţi să îmi spuneţi ideile/părerile voastre.
V-am "pupăcit"! ^__^