HIYAA! M-am intors si vreau doar sa spun ca mi-am facut doua prietene grozave la olimpiada: Theo si Ana! <3 Ele au facut toata ''experienta'' asta mult mai suportabila. Mersi, fetelor si sper sa ne revedem curand! :*
ACUM SA INCEAPA CAPITOLUL!
—————————-Julie's POV———————-
Au trecut doua zile de cand m-au externat din spital si sincer chiar nu inteleg de ce m-au tinut atat. Dar un lucru am inteles: trebuie sa mananc regulat si de data asta stiu ca mama va fi mereu acolo sa se asigure ca nu mai sar peste vreo masa.
Si Maya a fost ingrijorata cand a aflat si a spus ca si ea o sa ''aiba grija sa mananc cum trebuie''. Ma simt de parca cea mai buna prietena si mama s-au aliat, dar stiu ca sunt asa pentru ca imi vor binele.
Si eu o sa incerc sa imi revin pentru ca sincer nu vreau sa ma intorc in spitalul ala.
- Am vorbit cu mama lui Colin azi, vocea mamei s-a auzit in timp ce spala farfuria din care tocmai mancasem micul dejun.
Am tresarit imediat la auzul numelui lui. Am incercat sa nu ma mai gandesc la el in ultimele doua zile pentru ca stiam ca mi-ar disparea iar pofta de mancare, dar se pare ca nu am noroc. Am inspirat adanc, lasand-o pe mama sa continue ce avea de spus.
- O sa se intoarca la scoala pentru ca tatal lui a fost externat azi.
Un zambet involuntar mi-a aparut pe fata. Nu numai ca ma bucuram pentru ca o sa il revad dupa atata timp, dar ma bucur si pentru tatal lui, ca e bine.
Eram tacuta, gandindu-ma la toate lucrurile pe care voiam sa i le spun, dar daca el nu o sa vrea sa vorbeasca la fel cu mine, cum o facea inainte?
Daca in timpul asta petrecut la distanta, si-a dat seama ca nu merita sa petreaca timpul cu mine? Daca s-a plictisit de mine? Doar gandul asta ma facea sa tremur.
Dar faptul ca posibiliatea de a fi adevarat e mare, ma face sa vreau sa ma bag intr-un balon si sa ma refugiez intr-o pestera.
Logic ca s-a plictisit de tine. Toata lumea o face.
Nu-i adevarat. Maya e inca langa mine.
Deocamdata.
- Scumpo, esti bine? vocea ingrijorata a mamei m-a facut sa realizez ca ma holbam la podea de cinci minute bune.
Am inspirat adanc incercand sa imi gasesc cuvinele.
- D-da.
- Julie, stii ca daca ti se intampla ceva, poti sa vorbesti cu mine, nu? Sunt mama ta, te iubesc foarte mult si chiar nu vreau sa te vad trecand iar prin ce s-a intamplat acum cateva zile.
I-am observat ochii umezindu-se si n-am ezitat sa o imbratisez cat de strans pot.
- Stiu, mami. Si crede-ma ca sunt bine, doar ma gandeam.
Am incercat sa par convingatoare. De dragul mamei. Si al meu.
- Bine, scumpo, te cred, dar sa stii ca suntem aici pentru tine-
Am intrerupt-o cu o alta imbratisare stransa la care mi-a raspuns imediat.
Pe de o parte mi se pare ca exagereaza. Ce mi s-a intamplat nu a fost chiar atat de grav. Presupun ca putea sa fie mult mai rau.
Ne-am desprins din imbratisare si mama s-a asigurat sa imi iau mancare de acasa de data asta pentru ca nu puteam manca chiar orice. Aveam de luat si niste vitamine sau ceva de genul, zilele astea, pana o sa imi revin la normal.
Si pot sa spun ca deabea astept sa pot sa mananc iar ce vreau.
Mi-am luat la revedere de la mama si am pornit-o pe drum spre liceu. Lipsisem doar doua zile plus cateva ore pe care le-am ratat in ziua cand am lesinat, dar Maya a avut grija sa imi dea lectiile si temele pentru a nu ramane in urma cu materia.
Nu pot sa spun ca eram prea entuziasmata sa scriu si sa citesc, cand mintea mea era mereu plecata oriunde altundeva, dar...
Am uitat sa o intreb pe mama daca Colin se va intoarce azi la scoala, dar daca tatal lui a fost externat fix in ziua asta, presupun ca trebuie sa vina maine, ca sa aiba timp sa isi pregateasca macar o parte din teme, lectii..
De fapt, ce vorbesc eu aici? E clar ca vine maine, dar in niciun caz nu cred ca o sa aiba temele facute. Parintii lui au fost in spital pana la urma.
Mergeam pe drum, privind absenta copaceii de pe trotuar.
Nu pot sa nu ma gandesc la Erica si ce o sa se intample cand o sa o vad. Eu una nu vreau sa mai am nimic de-a face cu ea, dar ea parea ca avea alte ganduri ultima data cand ne-am vazut.
Nu se da batuta asa usor si stiu ca trebuie sa fiu atenta.
E cunoscuta pentru lucrurile rele pe care le face altor oameni, dar niciodata nu e prinsa sau pedepsita.
Am oftat cand, fara sa imi dau seama, ajunsesem deja in fata liceului. Am vazut-o pe Maya asteptandu-ma la intrare. Mi-a zambit imediat ce m-a vazut si am grabit putin pasul, ajungand in fata ei si dandu-i un zambet slab.
Am inceput sa vorbim. De fapt, mai mult ea vorbea ca de obicei, dar nu ma deranjeaza. Imi place sa ascult.
Eram aproape de dulapuri, cand pe langa noi trec Erica si celelalte prietene ale ei. Am vazut-o trimitandu-mi o privire, apoi si-a intors spatele la mine, cu celelalte mironosite urmand-o.
Ei, asta a fost ciudat.
Nici o replica rautacioasa? Nici o piedica sau impingere ''accidentala''?
Se comporta cu mine exact ca inainte: indiferenta si aroganta.
Pai nici nu puteam cere mai mult, totusi, trebuie sa fiu inca precauta. Nu poti sa stii niciodata ce pune la cale.
- Ce-a fost asta? a intrebat Maya imediat dupa ce Erica a trecut pe langa noi.
Mi-am dat seama ca eu nu apucasem sa ii povestesc ce s-a intamplat intre Erica si mine.
- E o poveste lunga.
***************
- Nu.Te.Cred! De ce nu eram si eu acolo? Voiam sa ii vad fata divei aleia dupa ce ai plecat! a exclamat Maya imediat dupa ce am terminat sa-i povestesc.
Trecusera vreo douazeci de minute din pranz si terminasem deja de mancat si de luat pastilele. In momentul asta, stateam cu Maya la masa noastra obisnuita, vorbind si povestind. Nu-l mai vazusem de ceva timp pe Tim pentru ca din cate am inteles, intrase in echipa de fotbal al scolii si avea antrenamente mai tot timpul.
Sau cel putin asta am inteles de la Maya.
- Ah, fir-ar! Trebuia sa ma intalnesc cu el acum! a zis ea dintr-o data, uitandu-se la ceasul telefonului ei si ridicandu-se de la masa.
- Maya, calmeaza-te, du-te! i-am zis eu fetei agitate din fata mea.
- Dar, tu-
- Sunt bine. Doamne, nu sunt un copil mic! i-am zis eu amuzata si am putut sa vad un zambet aparandu-i si ei pe fata.
- Ok, ok. Dar vorbim mai tarziu, bine? a zis ea incepand deja sa se indeparteze de masa.
- Sigur. Si saluta-l pe Tim din partea mea, i-am zis inainte sa o aud strigand spre mine un ''Ok'', apoi am fost lasata de una singura la masa.
Nu mai aveam ce sa fac in cantina, din moment ce mancasem deja si mai aveam in jur de o ora la dispozitie, asa ca am decis ca as putea sa fac o plimbare.
M-am ridicat de pe scaunul din plastic, incercand sa nu ma uit prea mult in jur pentru ca era atat de multa lume si ma simteam intimidata, fiind de una singura.
Am inspirat adanc cand am iesit din cantina, fericita ca nu mai eram in haosul si galagia aia. Am pornit spre iesire si in scurt timp hoinaream strazile gandidu-ma la toate si nimic.
Am ajuns fara sa vreau in parcul abandonat unde s-au intamplat atatea. Am inspirat adanc, inchizand strans ochii pnetru o secunda si lasand vantul sa imi dea parul pe spate, inainte sa intru si sa ma asez pe un leagan.
Coincidenta sau nu, era fix acelasi leagan pe care statusem data trecuta cand venisem aici cu Colin.
Asta s-a intamplat aproape acum o luna si totusi, par amintiri atat de indepartate.
Ma leganam usor in fata si in spate, privind in gol si gandindu-ma la tot ce imi trecea prin cap, cand am simtit dintr-o data doua brate calde infasurandu-se din spate, in jurul taliei mele, facandu-ma sa suspin.
M-am intors si am simtit iar sentimentul acela de parca ma inec, de care mi-a fost atat de dor. Ochii lui ma priveau bland. Imi scanau fiecare particica a fetei, de parca se asigura ca totul e la locul lui, in schimb bratele lui calde ma tineau strans lipita de pieptul lui de parca nu voia sa imi dea drumul.
Nici eu nu voiam sa imi dea drumul.
- Julie? vocea lui perfecta si de care mi-a fost atat de dor m-a scos din socul temporar si in scurt timp mi-a aparut un zambet imens pe fata, exact ca si a lui.
M-a ridicat de pe leagan, imbratisandu-ma si ridicandu-ma, astfel ca nu mai atingeam pamantul cu picioarele.
- Colin, a fost tot ce am reusit sa spun.
Ma simteam ciudat. De parca as visa. Au trecut doar cateva zile si totusi ma simteam de parca a lipsit pentru ani.
Nu-mi venea sa cred ca el e aici. Cu mine. Ca il ating.
- Julie, Julie, Julie...imi tot soptea la ureche facandu-ma sa tremur la senzatia repiratiei lui fierbinte pe gatul meu.
Voiam sa ii spun ceva. Orice. Dar tot ce am putut sa scot pe gura au fost niste sunete infundate si incoerente.
Bun moment sa ramai fara cuvinte, Julie.
Oh, nici macar vocea enervanta din capul meu nu ma mai putea intrista acum. Eram asa fericita.
Ii simteam mana, mangaindu-mi capul si ducandu-se apoi in jos pe brate, pana s-au oprit iar in jurul taliei mele.
M-a lasat iar pe pamant, dar nu mi-a dat drumul din bratele sale. Ma privea in ochi, iar eu faceam la fel si nu parea ca vreunul dintre noi vrea sa zica ceva.
- E-esti aici, mi-am dat glas gandurilor fara sa vreau.
L-am vazut zambind si m-a sarutat pe frunte, pe nas si pe ambii obraji, facandu-ma pe mine sa chicotesc si pe el sa zambeasca mai larg pana sa imi soptesca:
- Sunt aici. Si nu mai plec.
Nu stiu daca vorbea serios, dar in momentul acela nu mai imi pasa. Voiam doar sa stau in bratele lui. Fie pentru un minut, fie pentru o eternitate.
Trecusera cateva minute, pana cand l-am auzit spunand:
- E tarziu si trebuie sa te intorci la scoala.
Am dat din cap, dar niciunul dintre noi nu se misca din loc.
- Vrei sa ne intalnim aici dupa scoala ca sa vorbim? m-a intrebat el destul de nesigur.
Am dat bucuroasa din cap si l-am simtit relaxandu-se si zambindu-mi inapoi la fel de larg. Si nu imi venea sa cred. Era aici. Si inca ma voia.
**********
- Ce-i cu zambetul ala? De cand te-ai intors din pauza, n-a disparut, a soptit Maya in timp ce incercam amandoua sa fim atente la discursul profei de geografie.
- O sa iti spun in pauza, i-am soptit inapoi zambind inca si mai larg si a dat vesela din cap.
Probabil era fericita ca zambesc intr-un final. Un zambet real. Dupa atatea zile.
Dupa ora, i-am povestit rapid mica mea reintalnire cu Colin de la pranz si viitoarea de dupa ore. Nu m-am putut abtine sa nu zambesc si sa rosesc si chiar sa chicotesc din cand in cand de fiecare data cand ii pronuntam numele. Cred ca si Maya observase pentru ca imi tot trimitea priviri ciudate, dar nu am bagat-o in seama.
Eram fericita si chiar nu voiam sa ascund asta. Nu de data asta.
Clopotelul final a sunat si mi-am adunat rapid cartile, iesind din clasa. M-am indreptat spre dulap, mi-am aruncat caietele si manualele inauntru si m-am indreptat spre iesirea din liceu.
Soarele era inca pe cer si am inspirat adanc, recunoscatoare ca ziua asta s-a terminat in sfarsit.
Eram nerabdatoare sa il revad pe Colin, dar in acelasi timp, stiam ca o sa trebuiasca sa vorbim si despre ultima zi in care trebuia sa avem intalnirea, apoi toata faza cu Emma si Erica si accidentul parintilor lui s-a intamplat.
Dar am lasat gandurile astea la o parte odata ce l-am vazut stand langa leagane si ateptandu-ma. Poate avem de vorbit, dar in momentul asta vreau doar sa stau cu el.
- Hey! i-am zis usor timida odata ce eram langa el, iar el si-a ridicat imediat privirea spre mine, aparandu-i un zambet dragut pe fata.
Era adorabil.
- Buna! a zis el, apropiindu-se si sarutandu-ma fin pe obraz.
Mi-era dor de senzatia aceea...a buzelor lui pe pielea mea.
Ne-am asezat fiecare pe cate un leagan si doar ne-am privit in ochi pentru cateva minute, apoi el a inceput sa isi impinga jucaus piciorul in al meu.
Am inceput sa radem si ii eram atat de recunoscatoare. E singura persoana care poate sa ma faca sa zambesc din cele mai mici si copilaresti gesturi.
L-am vazut la un moment dat, imitand fata un bebelus, cu buza de jos scoasa in afara.
Doamne, cat imi plac buzele alea...
- Esti prea departe, a zis el si motivul pentru ''supararea'' lui.
Desi nu mi se parea chiar un motiv real, din moment ce leaganele erau foarte aproape unul de altul. Dar n-am apucat sa zic ceva, pentru ca el m-a prins bland de brat si m-a tras spre el, asezandu-ma in poala lui.
Ajunsesem fata in fata, eu cu un picior de o parte si de alta a abdomenului lui. Am inceput sa simt cum obrajii imi rosesc. L-am auzit pe el chicotind usor si scurt si l-am simtit dandu-mi o suvita de par dupa ureche si ridicandu-mi barbia cu doua degete.
Ne-am intersectat privirile si el..ma...ma privea atat de intens.
- Deci sa inteleg ca ti-a fost dor de mine? a intrebat el zambind.
Am tacut. Daca el poate sa ma ia asa, cand vrea si sa ma puna pe el, chiar daca nu ma deranjeaza, pot si eu sa ma joc.
Asa ca am dat din cap in semn ca nu, incercand cu greu sa imi retin zambetul. In schimb, el avea unul pana la urechi cand mi-a vazut raspunsul.
- Deci nu ti-a fost dor.. aha... ,a zis el mai mult pentru el parca.
Apoi, mi-a prins fata in palmele lui mari si calde si mi-a apropiat-o incet de a lui, astfel ca nasurile noastre se atingeau.
Inima imi batea dinr-o data mult mai repede.
Si-a apropiat buzele rozalii de ale mele si le-am simtit atingandu-le usor si fin si chiar cand credeam ca in sfarsit o sa ma sarute, s-a indepartat facandu-ma pe mine sa vreau mai mult. L-am vazut ranjind.
- Nu ti-a fost dor de mine, huh?
Aaa! Ba da, dar nu pot sa recunosc. Ugh! De ce te-ai oprit? Saruta-ma! Ok, poate sun ca o disperata, dar...ei bine, in momentul asta chiar asa ma simt. Am nevoie de el.
- Nu imi raspunzi? a intrebat el dupa ce a vazut ca taceam.
Am dat incet din cap in semn ca nu, pierduta in albastrul intens al ochilor lui. Imi simteam inima-n gat, blocandu-mi respiratia.
- Pai, atunci o sa trebuiasca sa tot intreb pana cand o sa raspunzi.
Am gemut infundat pentru ca ma enerva si l-am vazut ranjind mai larg.
- Nu vrei sa vorbim? a intrebat el purtand acelasi zambet stiutor pe fata.
Ugh! Baiatul asta stie exact ce face.
- Dar-
- Ugh! Doar saruta-ma odata!
Aaah! De ce am spus asta?! O sa ma creada o ciudata! Ugh! Julie, de ce nu gandesti si tu inainte sa scoti pe gura toate prostiile?
- Orice vrei tu, iubito.
S-a apropiat si si-a zdrobit buzele de ale mele, strangand bratele pe talia mea. Mi-am infasurat si eu bratele in jurul gatului sau, punandu-mi degetele in parul lui moale de la spate. Am tras usor de el, cand l-am simtit presandu-si mai tare gura de a mea.
Doamne, cat mi-a lipsit! I-am simtit limba peste buza mea inferioara si am suspinat, deschizand gura si simtindu-i apoi limba peste a mea.
Nu eram sigura ce ar trebui sa fac si am incercat pur si simplu sa ii copii actiunile. Dar ah!
Limba lui era asa calda si buzele lui asa moi... si am lasat un geamat infundat sa imi scape. M-a strans putin mai tare de talie, apoi ne-am desprins pentru ca nu mai aveam aer.
Cred ca a fost cel mai aprins sarut de pana acum si as minti daca as spune ca nu mi-a placut.
Orice sarut cu el e perfect.
El e perfect.
Simt ca sunt pe cale sa ma inec de tot, dar stiu ca el e mereu acolo sa ma scoata la suprafata.
Simt asta.
Aici si acum totul pare asa real. Perfect.
Nu vreau sa se termine.
Imi simteam fata arzand din cauza sarutului si din cauza faptului ca el tocmai ma numise ''iubito''. Doamne, suna asa de bine! Vreau sa imi spuna asa nonstop. Felul in care sunetele ies din gura aceea a lui perfecta, printre buzele acelea moi si rozalii.
De ce exista doar un singur cuvant care sa il descrie pe el?
Perfect. Asta e el pentru mine.
I-am simtit mainile strangandu-mi coapsele si pe el afundandu-si fata in parul meu.
- Ce dor mi-a fost de tine, Jules.
Soapta lui m-a trimis intr-o alta lume. O lume in care suntem doar noi doi. El si cu mine.
- Si mie mi-a fost dor de tine, Colin, mi-am auzit vocea inceata vorbind si parca tremurand.
L-am simtit zambind inainte sa planteze un sarut fin in parul ce imi aluneca pe umeri.
- Cum e tatal tau? l-am intrebat dupa cateva minute.
Si-a ridicat capul de pe umarul meu si m-a privit bland in ochi.
- E mai bine. Si-a revenit, a zis el si se putea citi iubirea pe care o purta pentru tatal sau.
I-am zambit imbratisandu-l mai strans.
- Julie? a intrebat el.
- Hm? am mormait eu, cu barbia inca rezemata de umarul lui si cu ochii inchisi.
- Trebuie sa iti spun ceva.
Cuvintele lui mi-au atras atentia si mi-am ridicat tematoare privirea spre el.
Gata. Asta e. O sa imi spuna ca s-a plictisit de mine si o sa se termine totul.
L-am vazut inghitind in sec, pregatindu-se parca sa spuna ceva important.
Oh, nu! Chiar vrea sa termine totul cu mine. Am simtit o arsura in stomac, care se ridica din ce in ce mai mult pana cand a ajuns in piept.
- In ziua cand trebuia sa ne intalnim aici...
Parea speriat in timp ce vorbea fara sa imi intalneasca privirea. El mereu ma priveste in ochi.
- O fata a venit si m-a luat cu ea..si...nu stiam ce vrea..eu nu voiam sa merg..ea m-a..m-a sarutat. Dar sa stii ca nu i-am raspuns! a adaugat el repede.
Acum inteleg! Se refera la Emma!
- Colin? am soptit dar el isi tinea inca privirea in pamant.
Am oftat ridicandu-i barbia si i-am intalnit privirea trsita.
- Stiu. Am vazut.
Ochii lu s-au marit si parea si mai speriat.
- Julie, eu nu-
- Stiu ca nu a fost vina ta. Fata aceea, Emma, a fost pusa de Erica sa faca asta. Imi pare rau ca nu am mai apucat sa vorbim despre asta.
L-am vazut relaxandu-se, apoi privindu-ma cu un mic zambet in coltul gurii.
Mi s-a parut asa dragut ca el mi-a spus ce s-a intamplat. El nu stia ca eu stiu deja si inca toata povestea, dar totusi, mi-a spus si asta imi dovedeste ca pot avea incredere in el.
S-a apropiat de buzele mele, aproape atingandu-le cu ale lui, asezandu-si mainile calde si mari pe obrajii mei. N-am mai rezistat si mi-am lipit buzele de ale lui, simtindu-l pe el zambind in sarut, ceea ce m-a facut si pe mine sa zambesc.
Nu aveam nevoie de cuvinte.
A fost cel mai lung capitol scris VREODATA de mine!!! 3200 de cuvinte! Stiu ca nu v-am cerut asta niciodata, dar puteti sa apasati butonul acela cu steluta pentru mine? Ma face sa ma simt ca voi chiar apreciati si va place munca mea. Eu va iubesc oricum.
Paste fericit! Hristos a Inviat!